Amplasarea geografică

Harta Japoniei arată ca un lung șir de insule - aproximativ 6900 - dispuse în

arc,pe o distanță de cca 3.800 km, între paralele 20-45 ale emisferei
nordice,de-a lungul coastelor pacifice ale Asiei Continentale;
Capitala țării este Tokyo (capitala de Răsărit);
Clima Japoniei este temperată , însă cu o mare varietate de condiții,
mergând de la Hokkaido, care cunoaște rigorile iernii siberiene, până la
Kyushu, Okinawa și coastele de est, aflate sub influență musonică.
Legenda
Tărâmul Japoniei a fost creat de un cuplu de zei, și anume Izanagi - zeul și
Izanami – zeița;
Fiică a cuplului originar, Amaterasu-O-Mikami personifică soarele și este
străbuna de origine divină a familiei imperiale;
Potrivit legendei, “ea a trebuit sa cucerească regatul pământesc, dominat
de zeități recalcitrante și războinice”;
După câteva încercări nereușite, ea l-a trimis pe nepotul său, Ningi, căruia
i-a înmânat cele 3 semne ale puterii: oglinda, giuvaierul și sabia (obiecte
sacre);
Potrivit legendei, Ningi este străbunicul primului împărat , Jimmu Tenno,
care a domnit în jurul anului 660 î.Chr.
Japonia in epoca Edo Tokugawa
Centralizare statală sub controlul unui shogun;
Instituția shogunatului: aspectele religioase, economice, avea în subordine
întreaga nobilime și stabilea impozite;
Aprox. 80% din populație era concentrată în sectorul agriculturii.(orez);
Daymio aveau în proprietate câteva sute de orașe fortificate, care au
devenit centre ale comerțului local;
Samuraii nu aveau dreptul la cultivarea pământului și comerț; aceștia au
început să se împrumute. Întregul sistem fiscal japonez era în faliment;
Structuri sociale
La vârful piramidei sociale se aflau împăratul și curtea nobiliară de la Kyoto.
Prestigiu uriaș, putere efectivă scăzută;
 În această ierarhie urmează shogunul, daimyio si mica nobilime, ce
dețineau adevărata putere în stat;
S-au dezvoltat ritualuri elaborate, precum “ceremonia ceaiului”;
Samuraii reprezentau nobilimea militară în Japonia medievală.
Se aflau în subordinea marilor seniori;
Prima referință a termenului de samurai apare în prima antologie imperială
de poezii, “Kokin Wakashu” (905-914);
Țăranii - 80% din populație, principala sursă de taxe și impozite;
Comercianții și artizanii se aflau la baza piramidei prestigiului, fără nicio
putere politică (locul lor în societate era stabilit de la naștere);
Guvernarea țării era împărțită între daimyio, într-o federație condusă de
shogunatul Tokugawa.

Samuraii
Samuraiul a devenit modelul suprem al desăvârșirii culturale japoneze.
Samuraii - vasalii direcți ai shogunului.
Erau obligați să arate shogunului supunere necondiționată și să-i ofere
asistență militară, în schimbul unor recompense pentru serviciile făcute.

Bushido-calea războinicului
Descrie codul de conduită al războinicilor samurai;
Fundamentele acestui cod moral sunt: cumpătarea, loialitatea, măiestria în
artele marțiale și, nu în ultimul rând, o moarte onorabilă;
Cele 7 virtuți ale Bushido : corectitudinea, curajul, bunăvoința, respectul,
onestitatea, onoarea și loialitatea;
Codul Bushido a fost influențat de cele trei religii predominante în Japonia
feudală: confucianismul, șintoismul și budismul Zen.
Ronini

Legenda națională a țării;

Un grup de 47 de samurai au rămas fără stăpân , după ce Asano Nagori,
daimyo-ul lor, a recurs la seppuku (sinucidere ritualică), pentru atacarea
unui oficial judecatoresc, Kira Yoshinaka;
 Roninii au răzbunat moartea daimyo-ului, după ce au așteptat și au plănuit
uciderea lui Kira timp de peste un an. La rândul lor, roninii au fost și ei
obligați să facă seppuku, după uciderea lui Kira.
Gheișele
În traducere directă, “gheisha” semnifică “persoană care excelează în
arte”;
Specializate în arta dansului, a muzicii, a ceremoniei ceaiului.
Ceremonia ceaiului
Un ritual tradițional japonez, prin care ceaiul verde este pregatit , printr-o
ceremonie, de catre o persoană inițiată și servită unor oaspeți, într-o
astmosferă linistită;
Ea reprezintă aspectul fundamental al culturii japoneze;
Prima relatare documentară despre ceai datează din secolul al-IX-lea , când
a fost adus de călugărul budist Eichu, la întoarcerea sa din China.

Conform tradiției, gheișele își începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă.

Unele fete erau vândute la casele de gheișe ("okiya") copii fiind, și
începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiționale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheișe lucrau adeseori ca servitoare sau
asistente ale unei gheișe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme
să devină ucenice (maiko).
Gheisele folosesc foarte multă pudră albă și au obiceiul să iși
contureze buzele cu roșu, iar ochii sunt accentuați cu negru și roșu.

Gheișele poartă kimono. Gheișele-ucenice au kimonouri viu și divers

colorate cu un obi (eșarfă care se leagă în jurul brâului) extravagant.
Gheișele mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele și
culori mai sobre. Se spune că o gheișă niciodată nu este văzută cu
un kimono mai mult de o dată în timp ce produce divertisment.
Kimonourile gheișelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea
japoneză, ceafa și gâtul sunt folosite în ritualul seducției bărbaților.
Coafurile gheișelor au variat de-a lungul istoriei. În trecut, femeile iși
purtau părul pe umeri în unele perioade, și prins desupra capului în
altele shimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheișele consacrate.