Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LIDOCAINĂ
1. DCI – Lidocainum
2. Clasa farmaco-terapeutică
anestezice locale, amide
3. M ecanismul de acțiune
Lidocaina este un anestezic local de tip amidă care exercită un blocaj reversibil
al conducţiei nervoase de-a lungul fibrelor nervoase prin inhibarea influxului de
ioni de sodiu la nivelul membranei celulare a fibrelor nervoase
5. Indicații
Lidocaina este utilizată ca anestezic de suprafaţă, de conducţie şi de infiltraţie în
intervenţii chirurgicale, obstetricale, de medicină internă şi intervenţii dentare
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate cunoscută sau presupusă la lidocaină, la alte anestezice locale
de tip amidă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului. Insuficienţă
hepatică şi renală; miastenie; şoc hipovolemic; insuficienţă cardiacă;
hipotensiune arterială; blocuri cardiace; bradicardie; antecedente de
hipertermie malignă
în cursul tratamentului digitalic impune multă prudenţă, din cauza riscului de
bradicardie şi tulburări de conducere atrioventriculară
pacienţii aflaţi sub tratament cu propranolol, se vor evita dozele mari de
lidocaină, deoarece metabolizarea hepatică a acesteia poate fi redusă, riscul
toxicităţii fiind mai mare
7. Efecte adverse
Tulburări ale sistemului imunitar: rare: reacţii alergice, reacţii anafilactice, şoc
anafilactic.
Tulburări ale sistemului nervos: parestezie, vertij.
Tulburări cardiace: bradicardie
Tulburări vasculare: hipotensiune arterială, hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături.
2. ACID ACETILSALICILIC
1
1. DCI – Acidum acetylsalicylicum
2. Clasa farmaco-terapeutică
alte analgezice şi antipiretice, acid salicilic şi derivaţi
3. M ecanismul de acțiune
Acidul acetilsalicilic în doze medii are acţiune analgezică şi antipiretică, atribuite
inhibării ciclooxigenazei, cu diminuarea sintezei de prostaglandine. Acţiunea
analgezică se exercită la nivelul sistemului nervos central, mai puţin la nivelul
nocicepţiei periferice.
Acţiunea antipiretică se exercită la nivelul hipotalamusului şi constă în
normalizarea reglajului centrului termoreglator, afectat de pirogeni.
Dozele mari de acid acetilsalicilic (3–4 g pe zi) au acţiune antiinflamatorie.
În doze mici, acidul acetilsalicilic are acţiune antiagregantă plachetară de lungă
durată, prin inactivarea ireversibilă a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a
tromboxanului.
2
- Insuficienţă hepatică gravă;
- Insuficienţă renală gravă;
- Insuficienţă cardiacă necompensată
7. Reacții adverse
Au fost semnalate sângerări diverse-hematemeză, melenă, hemoragii digestive
oculte (eventual cu anemie feriprivă), epistaxis, gingivoragii, purpură.
Riscul hemoragic chirurgical este crescut. Favorizarea hemoragiilor se menţine
timp de 4-8 zile după oprirea administrării acidului acetilsalicilic.
Fenomenele de iritaţie gastrică (dureri abdominale, pirozis, greaţă, vărsături)
sunt rare dacă tratamentul se face corect. Au fost raportate cazuri de activare a
ulcerului gastro-duodenal.
3. PARACETAM OL
1. DCI - Paracetamolum
2. Clasa farmaco-terapeutică
alte analgezice şi antipiretice; anilide
3. M ecanismul de acțiune
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice, dar nu are efect
antiinflamator. M ecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al
paracetamolului nu este pe deplin elucidat. Principala acţiune a paracetamolului
este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă importantă pentru sinteza
prostaglandinelor, dar acest lucru nu explică lipsa acţiunii anti-inflamatorii
5. Indicații
Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră.
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Consumul cronic de alcool etilic şi utilizarea concomitentă a paracetamolului cu
medicamente cu efect inductor enzimatic hepatic, cum sunt barbituricele, va
determina o creşte a hepatotoxicităţii paracetamolului prin formarea mai rapidă
şi în cantitate mai mare a metaboliţilor toxici
7. Efecte adverse
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice, în special erupţie cutanată
3
tranzitorie, urticarie şi febră
Tulburări hepatobiliare: dozele de paracetamol mai mari de 7,5 g (pentru copii
cu greutate de peste 140 mg / kg), pot cauza deteriorare hepatică; dozele mult
mai mari cauzează necroza ireversibilă a ficatului
4. IBUPROFEN
1. DCI - Ibuprofenum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic
3. M ecanismul de acțiune
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic, având efect analgezic,
antiinflamator şi antipiretic.
Efectul terapeutic antiinflamator rezultă din inhibarea activităţii prostaglandin-
sintetazei
5. Indicații
ameliorarea durerilor de intensitate uşoară până la moderată: osteo-articulare
inclusiv reumatismale, dureri musculare, lombalgii, cefalee, inclusiv cefalee de
tip migrenă, dureri dentare, dismenoree;
tratamentul simptomatic al febrei şi al simptomelor de răceală şi gripă.
6. Contraindicații și precauții
hipersensibilitate la ibuprofen, la alte AINS sau la oricare dintre excipienţi;
ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente, hemoragii gastro-intestinale,
colită ulceroasă;
antecedente de bronhospasm, rinită, urticarie, în special asociate tratamentului
cu acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene;
insuficienţă cardiacă severă;
insuficienţă renală severă;
insuficienţă hepatică severă;
lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze;
ultimele 4 luni de sarcină;
copii cu vârsta sub 12 ani.
4
hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată este necesară precauţie
se administrează cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
uşoară până la moderată
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice, tratamentul cu
ibuprofen poate precipita bronhospasmul.
7. Efecte adverse
Tulburări cardiace: reacţia adversă raportată în asociere cu tratamentul cu AINS
a fost insuficienţa cardiacă.
Tulburări hematologice şi limfatice: trombocitopenie, agranulocitoză, anemie
hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos: cefalee.
Tulburări oculare: tulburări vizuale (vedere anormală sau modificări ale vederii).
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz şi vertij.
Tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, greaţă, vărsături, tulburări de
tranzit intestinal şi dispepsie. Ocazional, pot să apară ulcer activ şi hemoragii
gastro-intestinale.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: oligurie, necroză papilară, determinând
insuficienţă renală.
Infecţii şi infestări: meningită aseptică, în special la pacienţii cu lupus eritematos
diseminat.
Tulburări vasculare: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: edeme şi lipsa efectului
medicamentos.
Tulburări ale sistemului imunitar
― reacţii alergice nespecifice şi anafilactice;
― reacţii la nivelul aparatului respirator cum sunt astm bronşic, agravarea
astmului bronşic, bronhospasm sau dispnee;
― diferite tulburări cutanate, inclusiv erupţii cutanate de diferite tipuri,
prurit, urticarie, purpură, edem angioneurotic şi mai puţin frecvente
dermatoze buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem
polimorf).
Tulburări hepatobiliare: rar, disfuncţii hepatice cu creşterea valorilor serice ale
transaminazelor hepatice.
5. NAPROXEN
1. DCI - Naproxenum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene
5
3. M ecanismul de acțiune
Naproxenul are activitate analgezica, antiinflamatorie si antipiretica. Activitatea
analgezica este de tip non-opiod. De asemenea, naproxenul inhiba functiile
plachetare. Se crede ca toate aceste proprietati sunt rezultatul reducerii sintezei
de prostaglandine, prin inhibarea ciclooxigenazei. In plus, naproxenul
stabilizeaza membrana lizozomala si poseda efecte antibradichinina si
anticomplement
5. Indicații
Tratamentul simptomatic de scurta durata al durerilor usoare spre moderate,
cum sunt durerile articulare si musculare, cefalee, durerile dentare si durerile
menstruale. Poate fi util, de asemenea, pentru scaderea febrei
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la de substanta activa, la alte substante inrudite chimic sau la
oricare dintre excipientii produsului.
Naproxenul este contraindicat la pacientii care sufera de manifestari alergice
cum ar fi astm bronsic, urticarie, rinita, polipi nazali, angioedem, reactii
anafilactice sau anafilactoide induse de acidul acetilsalicilic, de analgezice,
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) si medicamente antireumatice, din cauza
posibilei sensibilitati incrucisate
7. Efecte adverse
Tulburari gastro-intestinale: greata, dispepsie, varsaturi, pirozis, gastralgie,
flatulenta.
Tulburari ale sistemului nervos: cefalee, somnolenta, ameteli
Tulburari gastro-intestinale: diaree, constipatie.
Tulburari ale sistemului nervos: tulburari ale somnului, excitatie, tulburari
vizuale, tinitus, tulburari ale auzului
6. CELECOXIB
1. DCI - Celecoxibum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antiinflamatoare nesteroidiene şi antireumatice; coxibi
3. M ecanismul de acțiune
inhibitor selectiv al ciclooxigenazei-2 (COX-2)
6
4. Calea de administrare și doze uzuale (adult)
Doza zilnică recomandată este de 200 mg administrată o dată pe zi sau în două
prize
Doza maximă recomandată este de 400 mg celecoxib pe zi
5. Indicații
Tratamentul simptomatic al artrozei, poliartritei reumatoide şi spondilitei
anchilozante
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- Antecedente de hipersensibilitate la sulfonamide.
- Ulcer gastroduodenal activ sau hemoragii gastro-intestinale.
- Pacienţi cu astm bronşic, rinită acută, polipoză nazală, edem angioneurotic,
urticarie sau alte reacţii alergice după administrarea de acid acetilsalicilic sau
antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori ai COX-2
- Sarcină şi femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa unor metode contraceptive
eficace (vezi pct. 4.6 şi 5.3). La două specii de animale studiate s-a demonstrat
potenţialul celecoxibului de a induce malformaţii (vezi pct. 4.6 şi 5.3). Nu se
cunoaşte riscul potenţial asupra sarcinii la om, dar acesta nu poate fi exclus.
- Alăptare (vezi pct. 4.6 şi 5.3).
- Afecţiuni hepatice severe (albumină plasmatică < 25 g/l sau scor Child-Pugh ≥
10).
- Pacienţi cu clearance al creatininei < 30 ml/min.
- Boli inflamatorii intestinale.
- Insuficienţă cardiacă congestivă (clasă NYHA II-IV).
- Boală cardiacă ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală
vasculară cerebrală
7. Efecte adverse
Hipertensiune arterială
Sinuzită, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului urinar
Agravarea alergiei
insomnia
Dureri abdominale, diaree, dispepsie, flatulenţă, vărsături, disfagie
7. M ORFINĂ
1. DCI - M orphynum
2. Clasa farmaco-terapeutică
analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici
7
3. M ecanismul de acțiune
agonist pe receptorii opioizi din sistemul nervos central (SNC), îndeosebi pe
receptorii µ şi, într-o mai mică măsură pe receptorii k. Se consideră că receptorii
µ mediază analgezia supraspinală, depresia respiratorie şi euforia, iar receptorii
k mediază analgezia spinală, mioza şi sedarea
5. Indicații
tratamentul durerilor severe
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate cunoscută la morfină sau la oricare dintre excipienţii, depresie
respiratorie, astm bronşic, stază bronşică cu bronhoree (prin efect antitusiv şi
prin inhibarea motilităţii ciliare se îngreunează eliminarea expectoraţiei),
obstrucţie gravă a căilor respiratorii, insuficienţă respiratorie decompensată (în
absenţa respiraţiei asistate), traumatism cranian acut cu hipertensiune
intracraniană în absenţa respiraţiei asistate, epilepsie necontrolată terapeutic,
ileus paralitic, abdomen acut, rectocolită ulcerohemoragică (poate determina
dilataţia toxică a colonului), evacuare gastrică întârziată, boli hepatice acute,
insuficienţă hepatocelulară gravă (cu encefalopatie), tratament concomitent cu
buprenorfină, nalbufină şi pentazocină, tratament concomitent cu inhibitori de
monoaminooxidază (IM AO) sau la mai puţin de 2 săptămâni de la întreruperea
lui. Nu se recomandă în timpul sarcinii şi alăptării. Nu se recomandă copiilor cu
vârsta mai mică de 3 ani. De asemenea este contraindicată utilizarea morfinei la
conducătorii auto.
7. Efecte adverse
greaţa, vărsăturile, constipaţia şi somnolenţa
palpitaţii, cefalee, vertij, euforie
8. TRAM ADAOL
1. DCI - Tramadolum
2. Clasa farmaco-terapeutică
Analgezice. Alte opioide
3. M ecanismul de acțiune
analgezic opioid cu acţiune centrală. Acţionează ca agonist neselectiv al
receptorilor opioizi miu, k şi delta, având o afinitate mai mare pentru receptorii
8
miu. Alt mecanism de acţiune care contribuie la efectul analgezic este inhibarea
recaptării noradrenalinei şi amplificarea eliberării serotonine
5. Indicații
tratamentul durerilor de intensitate moderată – severă, acute şi cronice
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la clorhidratul de tramadol sau la oricare dintre excipienţi;
- Intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool etilic,
hipnotice, alte analgezice sau medicamente psihotrope);
- Sindrom de abstinenţă la opioide;
- Tulburări ale stării de conştienţă de cauză necunoscută;
- Insuficienţă respiratorie severă sau deprimare a centrului respirator;
- Tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de
monoaminooxidază (IM AO);
- Insuficienţă hepatică severă;
- Copii sub 16 ani;
- Epilepsie necontrolată prin tratament;
- Alăptare.
7. Efecte adverse
anxietate, confuzie, tulburări de coordonare, nervozitate, euforie, insomnie,
somnolenţă, convulsii
durere abdominală, anorexie, flatulenţă, constipaţie, diaree, greaţă, vărsături,
uscăciune a gurii
9. CODEINĂ
1. DCI - Codeinum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antitusive; alcaloizi de opiu şi derivaţi
3. M ecanismul de acțiune
alcaloid din opiu cu proprietăţi antitusive (prin acţiune centrală), analgezice (de
intensitate medie) şi antidiareice
9
trebuie utilizată în doza minimă eficace şi pentru cea mai scurta perioadă de
timp. Această doză poate fi administrată până la de 4 ori pe zi, la intervale de
minimum 6 ore. Doza zilnică maximă de codeină nu trebuie să depăşească 240
mg
5. Indicații
Tratament simptomatic în caz de:
― tuse iritativă neproductivă la adulţi;
― dureri de intensitate uşoară - moderată (obişnuit în asociere cu un
analgezic antipiretic, de exemplu paracetamol sau acid acetilsalicilic)
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la codeină, la alte opioide sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
Insuficienţă respiratorie severă; hipersecreţie traheo-bronşică; tuse
astmatiformă sau crize de astm bronşic;
Diaree acută toxiinfecţioasă, subocluzie sau ocluzie intestinală, intervenţii
chirurgicale recente pe căile biliare (creşte presiunea în căile biliare);
Traumatisme craniene sau alte afecţiuni cu presiune intracraniană crescută;
Copii cu vârsta sub 12 ani;
Administrarea concomitentă de agonişti sau antagonişti morfinici: nalbufină,
buprenorfină, pentazocină;
7. Efecte adverse
somnolenţă, cefalee uşoară
constipaţie, greaţă, vărsături
prurit, urticarie
10. PENICLINĂ G
1. DCI - Penicillinum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antibiotice beta-lactamice, peniciline sensibile la betalactamază
3. M ecanismul de acțiune
Acţiunea bactericidă a benzilpenicilinei se exercită împotriva microorganismelor
senisbile în timpul etapei de multiplicare activă.
M ecanismul de acţiune al benzilpenicilinei constă în fixarea de proteinele
receptoare specifice PBP (protein-binding-penicillin) situate în membrana
citoplasmică a bacteriilor
10
4. Calea de administrare și doze uzuale (adult)
Doza uzuală de Penicilină G potasică este de 3-6 milioane UI/zi, administrate
i.m.(intramuscular) sau i.v.(intravenos), repartizat în 4 prize egale, la intervale
egale de timp
5. Indicații
infecţii sistemice şi/sau localizate cu germeni sensibili, în special cu streptococi,
pneumococi, gonococi, meningococi şi spirochete
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la peniciline sau la oricare dintre excipienţi.
-Hipersensibilitate la cefalosporine sau carbapeneme
Pot apărea reacţii neurotoxice în cazul administrării unui tratament cu Penicilină
G potasică în doze mari
Ca şi în cazul altor antibiotice, penicilinele pot produce colita
pseudomembranoasă, forme severe sau chiar ameninţătoare de viaţă. Este
important de considerat şi acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree după
administrarea unui antibiotic
7. Efecte adverse
frecvent, se semnalează durere, noduli, tumefiere la locul de injectare, în cazul
injecţiilor intramusculare, iar în cazul injecţiilor intravenoase, flebită
au fost raportate reactii tip Jarisch-Herxheimer la pacienţii cu sifilis sau
neurosifilis trataţi cu benzilpenicilină
2. Clasa farmaco-terapeutică
peniciline în combinaţii inclusiv inhibitori de beta-lactamază
3. M ecanismul de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă
una sau mai multe enzime (adesea mentionate ca proteine de legare a
penicilinei PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care
este o componentă structurală integrantă a peretului celular bacterian.
Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular,
care, de obicei, este urmată de liza celulară şi moarte
11
5. Indicații
- tratamentul următoarelor infecţii la adulţi şi copii:
sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător);
otită medie acută;
exacerbări acute ale bronşitei cronice (diagnosticată corespunzător);
pneumonie conumitară;
cistită;
pielonefrită;
infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, în special celulită, muşcături de animale,
abcese dentare
severe cu extindere celulitică;
infecţii osteo-articulare, în special osteomielită
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la substanţele active, la orice penicilină sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de reacţie severă de hipersensibilitate imediată (de exemplu,
anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporină,
carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului
clavulanic
7. Efecte adverse
frecvente: diaree, greata, varsaturi, indigestie
mai putin frecvente:
a. ameteli, cefalee
b. cresteri ale AST si/sau ALT
c. eruptie cutanata tranzitorie, prurit, urticarie
12. OXACILINĂ
1. DCI - Oxacillinum
2. Clasa farmaco-terapeutică
peniciline rezistente la betalactamază
3. M ecanismul de acțiune
proprietăţi bactericide de tip degenerativ şi acţionează prin inhibarea formării
peretelui bacterian.
Spectrul antibiotic cuprinde stafilococi sensibili la meticilină şi streptococi (peste
90% din tulpini).
12
Pneumococul are o sensibilitate variabilă (este necesară efectuarea
antibiogramei). Enterococul şi germenii gram-negativ sunt puţin sensibili
5. Indicații
Infecţii provocate de stafilococi şi streptococi sensibili la oxacilină:
― infecţii ale aparatului respirator;
― infecţii otorinolaringologice;
― infecţii cutanate;
― infecţii osoase.
Septicemii şi endocardite, în continuarea tratamentului parenteral
6. Contraindicații și precauții
Este contraindicată administrarea în cazul pacienţilor care prezintă
hipersensibilitate la oxacilină, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii
produsului, insuficienţă hepatică sau la gravide în primele luni de sarcină
7. Efecte adverse
Relativ frecvent, au fost observate reacţii de hipersensibilitate manifestate prin
febră, urticarie, eozinofilie, edem Quincke.
Ocazional, au fost observate tulburări digestive: greaţă, vărsături, diaree
13. CEFUROXIM
1. DCI - Cefuroximum
2. Clasa farmaco-terapeutică
cefalosporine de generaţia a doua
3. M ecanismul de acțiune
cefalosporină semisintetică de generaţia a II-a, destinată administrării
parenterale.
Acţiunea bactericidă a cefuroximei este dată de inhibarea sintezei peretelui
bacterian . Cefuroxima este stabilă faţă de majoritatea beta-lactamazelor
13
respectiv 16 ore. În cazul intervenţiilor 2chirurgicale cardiace, pulmonare,
esofagiene sau vasculare, se vor administra 1,5 g i.v. la inducerea anesteziei,
apoi 750 mg i.m. de 3 ori pe zi, timp de 1-2 zile
5. Indicații
- tratamentul infecţiilor provocate de germeni sensibili la cefuroximă, cu
următoarele localizări:
-Infecţii de tract respirator superior: sinuzite, amigdalite, faringite şi otite medii
-Infecţii de tract respirator inferior: bronşite acute şi cronice, bronşiectazii
infectate, pneumonii bacteriene, abcese pulmonare, infecţii postoperatorii
toracice.
-Infecţii de tract urinar: pielonefrită acută sau cronică, cistite;
-Infecţii ale pielii şi ale ţesutului subcutanat: erizipel, plăgi infectate;
-Infecţii ale osului şi ale articulaţiilor: osteomielită, artrită septică;
-Infecţii ginecologice: infecţii pelvine;
-Gonoree: infecţii gonococice necomplicate atât la femeie cât şi la bărbat;
-Alte infecţii: septicemii, meningite şi peritonite
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la alte antibiotice din grupul
cefalosporinelor.
Este indicată supravegherea funcţiei renale în cursul tratamentului cu
cefuroximă, în cazul asocierii acesteia cu antibiotice potenţial nefrotoxice sau cu
diuretice de tip furosemid sau acid etacrinic
Ca şi în cazul altor antibiotice, utilizarea prelungită de cefuroximă poate
determina selectarea germenilor rezistenţi (de exemplu enterococ, Clostridium
difficile, Candida), ceea ce poate impune întreruperea tratamentului
7. Efecte adverse
frecvente:
― în cazul administrării prelungite, proliferarea unor germenilor rezistenţi
(ex. Candida)
― neutropenie, eozinofilie
― creşterea tranzitorie a nivelului seric al enzimelor hepatice
― reacţii la locul de injectare, durere şi tromboflebită
14. CEFTRIAXONĂ
1. DCI - Ceftriaxonum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a III-a
14
3. M ecanismul de acțiune
Activitatea bactericidă a ceftriaxonei rezultă din inhibarea sintezei peretelui
celular al bacteriilor.
Ceftriaxona are un grad mare de stabilitate faţă de beta-lactamazele produse de
bacteriile gram-negativ şi gram-pozitiv.
In vitro au fost observate efecte sinergice ale ceftriaxonei şi aminoglicozidelor
asupra anumitor bacterii Gram-negativ
5. Indicații
- tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme sensibile la
ceftriaxonă şi care necesită tratament parenteral
- sepsis;
- meningită bacteriană;
- infecţii abdominale (peritonită, infecţii ale căilor biliare şi ale tractului gastro-
intestinal)
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii ale plăgilor;
- infecţii renale şi ale tractului urinar
- boala Lyme diseminată (stadii precoce şi avansate ale bolii);
- infecţii ale aparatului respirator, în special pneumonii;
- infecţii ale organelor genitale, inclusiv gonoree
- infecţii şi profilaxia infecţiilor la pacienţii cu imunitate scăzută
- profilaxia perioperatorie a infecţiilor asociate chirurgiei
6. Contraindicații și precauții
Este necesară prudenţă deosebită pentru a determina orice alt tip de reacţii de
hipersensibilitate preexistente la penicilină sau la alte beta-lactamice, deoarece
pacienţii hipersensibili la acestea pot avea hipersensibilitate şi la ceftriaxonă
(hipersensibilitate încrucişată).
Există o probabilitate mai mare de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate la
ceftriaxonă la pacienţii cu orice alt tip de recţii de hipersensibilitate sau cu astm
bronşic.
Ceftriaxona trebuie injectată cu precauţie la pacienţii cu diateză alergică,
deoarece reacţiile de hipersensibilitate apar mai rapid şi au o evoluţie mai
15
severă după injectare intravenoasă
Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cu grade diferite de severitate până la
şoc anafilactic
În insuficienţa renală severă însoţită de insuficienţă hepatică este necesară
reducerea dozei
7. Efecte adverse
Precipitarea simptomatică a sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul veziculei
biliare /colelitiază reversibilă, la copii. Această tulburare este rară la adulţi
Reacţii cutanate alergice (de ex. dermatită, urticarie, exanteme, prurit),
umflături ale pielii şi articulaţiilor
Flebită, după administrare intravenoasă. Aceasta poate fi redusă la minimum
prin injectare lentă (cu durata de 2-4 minute).
Durere la locul injectării
Valori serice crescute ale enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, fosfatază alcalină)
Reacţii de tip Herxheimer care pot să apară în cazul tratamentului cu ceftriaxonă
a bolii Lyme
2. Clasa farmaco-terapeutică
antibiotice aminoglicozidice
3. M ecanismul de acțiune
Gentamicina este un antibiotic bactericid. Inhibă sinteza de proteine în peretele
bacterian, prin ataşarea la subunităţile mari şi mici ale ribozomilor. dar această
acţiune nu explică activitatea bactericidă a gentamicinei. Semnificaţia cea mai
mare o are, probabil, penetrarea activă a gentamicinei prin peretele bacterian în
celulă. Astfel, în celula bacteriană se realizează concentraţii foarte mari de
gentamicină, ce depăşesc semnificativ pe cele din vecinătatea celulei
bacteriene.
5. Indicații
- tratamentul infecţiilor sistemice severe datorate unor bacterii Gram-negative
aerobe. Aceste infecţii includ:
- sepsis sau alte alte infecţii sistemice severe;
- infecţii intraabdominale: peritonită, abcese, colangită (de obicei în combinaţie
16
cu metronidazol sau clindamicină);
- infecţii neonatale severe;
- infecţii alte tractului urinar şi respirator;
- infecţii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale;
- tularemie;
- endocardită (de obicei în combinaţie cu un antibiotic beta-lactaminic)
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la gentamicină, la alte aminoglicozide sau la oricare dintre
componentele medicamentului;
- M iastenia gravis.
Pacienţii trataţi cu gentamicină trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape, întrucât,
ca şi alte aminoglicozide, gentamicina poate fi nefrotoxică, poate exercita un
efect dăunător asupra organelor auzului, echilibrului şi asupra conductibilităţii
neuromusculare
7. Efecte adverse
tulburari de auz si echilibru, senzatie de presiune in urechi, nistagmus, vertij
greata, varsaturi, diaree
cresterea uremiei si creatininemiei; proteinuria
2. Clasa farmaco-terapeutică
macrolide
3. M ecanismul de acțiune
are proprietăţi bacteriostatice sau bactericide, în funcţie de concentraţia
antibioticului şi specia microbiană. Este activă şi faţă de germenii intracelulari,
realizând concentraţii mari în macrofage şi leucocitele polinucleare. Acţiunea
este optimă la un pH alcalin, când predomină forma neionizată. Se fixează
reversibil pe subunitatea ribozomială 50S şi împiedică sinteza proteinelor
bacteriene
17
5. Indicații
- tratamentul următoarelor infecţii bacteriene determinate de microorganisme
sensibile la eritromicină:
Infecţii ale tractului respirator superior (incluzând infecţii ORL): sinuzită, otită
medie acută, angine streptococice şi difterice.
Infecţii ale tractului respirator inferior: acutizări ale bronşitelor cronice,
pneumonii determinate de pneumococi (ca alternativă la penicilină),
micoplasme, chlamidii.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: acnee, antrax, infecţii produse de
actinomicete, eritrasma.
Infecţii genito-urinare: gonoree (ca alternativă la penicilină), endocervicite
chlamidiene, uretrite negonococice, sifilis (în caz de alergie la peniciline), şancru
moale.
Infecţii digestive: enterite cu Campylobacter jejuni.
Prevenirea endocarditelor bacteriene şi a recăderilor reumatismului articular
acut la pacienţii alergici la betalactamine, conjuctivite chlamidiene, listerioză,
infecţii cu Legionella pneumophila, tuse convulsivă
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate cunoscută la eritromicină.
Eritromicina este contraindicată la pacienţii care utilizează astemizol,
terfenadină, cisapridă sau pimozidă.
Eritromicina este contraindicată în cazul tratamentului concomitent cu
ergotamină şi dihidroergotamină
7. Efecte adverse
Tulburări acustice şi vestibulare:
― Surditate, tinitus
Tulburări gastro-intestinale:
― Cele mai frecvente reacţii adverse la medicamentele orale cu
eritromicină sunt gastro-intestinale şi sunt legate de doză. Au fost
raportate următoarele: disconfort abdominal superior, greaţă, vărsături,
diaree, pancreatită, anorexie, stenoză pilorică hipertrofică infantile
Afecţiuni cutanate şi ale sistemului subcutanat:
― Erupţii cutanate, prurit, urticarie, exantem, angioedem, sindrom
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi eritem multiform
17. DOXICICLINĂ
1. DCI - Doxycyclinum
2. Clasa farmaco-terapeutică
tetracicline
18
3. M ecanismul de acțiune
Doxiciclina este o tetraciclină semisintetică. Are acţiune bacteriostatică. Spectrul
antimicrobian cuprinde pneumococi, streptococi, stafilococi. Doxiciclina este
mai activă decât tetraciclina faţă de bacili gram-negativ aerobi, de gonococi, de
Bacteroides fragilis şi este eficace în infecţiile cu Legionella şi Chlamydia. De
asemenea este mai activă faţă de bacterii anaerobe - clostridii
5. Indicații
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile:
- Brucella, Pasteurella, infecţii pulmonare, genito-urinare şi oftalmice produse
de Chlamydia sp. şi M ycoplasma sp., Rickettsii, Coxiella burneti, infecţii
gonococice, infecţii ORL şi bronhopulmonare produse de Haemophilus
influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline), holeră, acnee
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii mai mici de 8 ani
Sarcină, începând cu luna a 2-a
7. Efecte adverse
Gastro-intestinale: anorexie, greaţă, vărsături, diaree, glosită, disfagie,
enterocolită şi leziuni inflamatorii în regiunea ano-genitală (candidoză).
Reacţii de hipersensibilitate: urticarie, edem angioneurotic, anafilaxie, purpură
anafilactoidă
Cutanate: erupţii cutanate maculo-papular şi eritematoase; rar dermatită
exfoliativă; reacţii de fotosensibilizare.
Hematologice: în timpul tratamentului cu tetracicline au fost raportate anemie
hemolitică, trombocitopenie, neutropenie şi eozinofilie
2. Clasa farmaco-terapeutică
antibiotice de uz sistemic, amfenicoli
19
3. M ecanismul de acțiune
Cloramfenicolul are, în mod obişnuit, acţiune bacteriostatică. Spectrul
antibacterian este larg, cuprinzând multe bacterii şi rickettsiile
Cloramfenicolul îşi datorează acţiunea inhibării sintezei proteinelor microbiene.
El se fixează de subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni 70S, oprind formarea
lanţurilor peptidice. Legarea de proteina receptoare specifică de pe ribozomi
este inhibată competitiv de clindamicină, lincomicină şi eritromicină
5. Indicații
indicat în tratamentul infecţiilor grave determinate de germeni sensibili la
acţiunea acestuia:
- infecţii determinate de Salmonella typhi (febra tifoidă) sau alte tipuri de
salmonele;
- meningite bacteriene determinate de Haemophilus influenzae, Streptococcus
pneumoniae, Neisseria meningitidis;
- infecţii determinate de bacterii anaerobe inclusiv Bacteroides spp. (infecţii
intraabdominale, abcese cerebrale şi encefalite, septicemii)
- infecţii determinate de ricketsii (tifos exantematic, febră Q);
- bruceloză
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la cloramfenicol sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului. Tratamente profilactice sau repetate. Tratamentul infecţiilor
uşoare.
Imunizarea activă.
Perioada de sarcină şi alăptare.
Copii cu vârstă sub 6 ani
7. Efecte adverse
Principalele reacţii adverse determinate de către cloramfenicol sunt cele
hematologice. Gravitatea cea mai mare o prezintă deprimarea hematopoiezei
cu pancitopenie (anemie aplastică, leucopenie sau agranulocitoză şi
trombocitopenie) ce se manifestă clinic prin hemoragii şi infecţii. Frecvenţa
apariţiei acesteia este rară dar este ireversibilă şi deseori evoluează cu deces
O altă reacţie adversă hematologică este oprirea maturării precursorilor eritroizi
20
şi mieloizi cu apariţia anemiei, leucopeniei, trombocitopeniei şi creşterea
sideremiei. Această reacţie adversă este benignă, hemoleucograma revenind la
normal după 1-3 săptămâni de la întreruperea tratamentului
Alte reacţii adverse ce pot să apară în cazul utilizării cloramfenicolului sunt:
diaree, greaţă, vărsături, iritaţie perianală, suprainfecţii (candidoză, colită
pseudomembranoasă), astenie, pareze, reacţii de hipersensibilitate (erupţii
cutanate maculare sau veziculare, febră, angioedem, reacţie Herxheimer, eritem
polimorf), uscăciunea gurii sau a mucoasei nazale
19. CIPROFLOXACINĂ
1. DCI - Ciprofloxacinum
2. Clasa farmaco-terapeutică
fluorochinolone
3. M ecanismul de acțiune
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea
bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip
II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea,
transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian
5. Indicații
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ
― exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
― infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau
bronşiectazie,
― pneumonie
Otită medie cronică purulentă
infecții ale tractului urinar
uretrită gonococcică și cervicită
infecții ale tractului GI
infecții ale pielii și țesuturilor moi, determinte de Gram negative
infecții ale oaselor și articulațiilor
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţi
21
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină
7. Efecte adverse
frecvente: greata, diaree
mai putin frecvente: Suprainfecţii micotice, eozinofilie, anorexie,
hiperreactivitate/agitatie psihomotorie, cefalee, ameteli, tulburari ale somnului;
― varsaturi, dureri gastro-intestinale
― cresteri ale transaminazelor, bilirubinei
― astenie, febra
2. Clasa farmaco-terapeutică
combinaţii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivati
3. M ecanismul de acțiune
Acest medicament este o combinaţie între o sulfamidă antibacteriană –
sulfametoxazolul şi o diaminopirimidină – trimetoprimul, în raport 5/1.
Specii sensibile: stafilococul auriu, inclusiv tulpinile rezistente la meticilină,
streptococii tip A, C, G, Listeria, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella,
Stenotrophomonas maltophilia, Alcaligenes spp., Haemophilus spp., Nocardia
5. Indicații
indicat în infecţii produse de germeni sensibili.
Pentru tratament curativ este indicat în:
- infecţii produse de Pneumocystis carinii;
- toxoplasmoză fără atingere cerebrală la pacienţi imunocompetenţi;
- infecţii uro-genitale la bărbaţi, în special în caz de prostatită;
- infecţii urinare joase (cistită acută) necomplicate la femei sub 65 ani - se poate
administra o singură doză;
- infecţii ORL (otită sau sinuzită), de preferat pe baza antibiogramei;
- infecţii bronhopulmonare;
- infecţii digestive, febră tifoidă
22
6. Contraindicații și precauții
-Hipersensibilitate la sulfametoxazol, trimetoprim sau la oricare din excipienţii
produsului.
-Reacţii alergice în antecedente la alte sulfamide.
-Insuficienţă hepatică severă.
-Insuficienţă renală severă la pacienţi nedializaţi.
-Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (risc de hemoliză)
-Nou-născuţi sau prematuri datorita imaturitatii sistemului lor enzimatic.
-Copii sub 6 ani (se utilizează forme farmaceutice vârstei).
-Alăptare.
-Tratament concomitent cu metotrexat
7. Efecte adverse
Reacţii alergice: sunt relativ frecvente; alergia este de multe ori încrucişată
pentru diferite sulfamide.
Tulburări digestive: ocazional apar fenomene de intoleranţă digestivă - anorexie,
greaţă, vărsături, epigastralgii, diaree, colită pseudomembranoasă.
Tulburări hematologice: au fost semnalate cazuri de trombocitopenie,
leucopenie, agranulocitoză, aplazie medulară, anemie hemolitică (provocate
probabil printr-un mecanism imunoalergic).
Tulburări renale: au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală prin nefropatie
interstiţială.
21. M ETRONIDAZOL
1. DCI - M etronidazolum
2. Clasa farmaco-terapeutică
3. M ecanismul de acțiune
23
cu 2 comprimate (500 mg metronidazol) pe zi, administrate oral
Lambliază:
― Adulţi: doza uzuală este de 3 – 4 comprimate (750 – 1000 mg
metronidazol) pe zi, administrate oral, timp de 5 zile consecutiv
5. Indicații
- amoebiază;
- tricomoniază urogenitală;
- vaginite nespecifice;
- lambliază;
- tratament curativ în infecţii medico-chirurgicale cu germeni anaerobi sensibili;
continuarea
tratamentului curativ efectuat pe cale parenterală;
- în timpul intervenţiilor chirurgicale cu risc mare de infecţie, pentru profilaxia
infecţiilor
postoperatorii cu germeni anaerobi sensibili.
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la metronidazol, la imidazoli sau la oricare dintre excipienţii
produsului
Datorită riscului de afectare neurologică, se recomandă evitarea administrării
medicamentului la pacienţii cu afecţiuni neurologice centrale sau periferice
În timpul tratamentului cu metronidazol este necesară evitarea ingestiei
băuturilor alcoolice, precum şi administrarea medicamentelor care conţin alcool
etilic, deoarece pot să apară reacţii de tip disulfiram
7. Efecte adverse
Rar, s-au observat tulburări digestive minore: greaţă, tulburări ale gustului,
anorexie, epigastralgii, vărsături, diaree
22. ACICLOVIR
1. DCI - Aciclovirum
2. Clasa farmaco-terapeutică
antivirale de uz sistemic; antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide
exclusiv inhibitori de reverstranscriptază
3. M ecanismul de acțiune
este un nucleotid analog aciclic al 2-dezoxiguanoxinei. In vitro, este activ faţă de
virusurile herpetice de tip 1 şi 2, virusul varicelo-zosterian, virusul Epstein Barr
24
şi, în măsură mai mică, faţă de virusul citomegalic. Aciclovirul inhibă selectiv
replicarea ADN-ului virusului herpetic. După captarea în celule este
monofosforilat sub influenţa timidin-kinazei, rezultând aciclo-GM P, apoi
fosforilat în continuare, rezultând aciclo-GTP. Acest analog nucleotidic inhibă
ADN-polimeraza; în plus se încorporează în ADN, împiedicând alungirea lanţului
prin adaosul de nucleotide.
5. Indicații
- tratamentul infecţiilor herpetice cutaneo-mucoase (inclusiv a celor cu
localizare genitală) primare, precum şi al recidivelor, produse de virusul herpes
simplex (VHS);
- profilaxia infecţiilor cu VHS la pacienţii imunocompromişi;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ)
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la aciclovir sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
La pacienţii cu insuficienţă renală doza se ajustează în funcţie de clearance-ul
creatininei
7. Efecte adverse
De obicei, aciclovirul administrat oral este bine tolerat. Pot să apară erupţii
cutanate, tulburări gastro-intestinale (de exemplu, greaţă, vărsături, diaree,
dureri abdominale), care dispar spontan după întreruperea tratamentului
23. KETOCONAZOL
1. DCI -
2. Clasa farmaco-terapeutică
antimicotice de uz sistemic, derivaţi de imidazol
3. M ecanismul de acțiune
25
Ketoconazolul este un antimicotic din grupa derivaţilor de imidazol, eficace oral
în micozele sistemice.
Are activitate antimicotică şi spectru larg. Este activ in vitro faţă de numeroşi
fungi şi levuri.
Specii sensibile:
― - Candida, Torulopsis, Cryptococcus, Pityrosporum;
― - Blastomyces, Histoplasma, Coccidioides, Paracoccidioides;
― - Geotrichum, Drechslera longirostrata;
― - Epidermophyton;
― - Germeni ai micozelor subcutanate: Petriellidium boydii, Hendersonula
toruloidea,
― M adurella; Basidiobolus ranarum, Fonsecaea pedrosoi
5. Indicații
Infecţii micotice cu germeni sensibili la ketoconazol:
- infecţii sistemice;
- infecţii cutaneo-mucoase, în cazul în care aceste infecţii nu au răspuns la
tratament local, datorită întinderii leziunilor sau rezistenţei la alte antifungice;
- prevenirea micozelor la pacienţii imunodeprimaţi
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la ketoconazol, la alte antifungice cu structură imidazolică sau
la oricare dintre componenţii produsului
In timpul tratamentului cu ketoconazol s-a semnalat afectare hepatică,
simptomatică sau asimptomatică, ce poate să apară într-un interval de câteva
zile - 24 săptămâni
7. Efecte adverse
- hepatotoxicitate
- foarte rar, ginecomastie;
- cefalee, vertij;
- greaţă, vărsături, diaree;
- prurit, erupţii cutanate, urticarie
24. NISTATIN
1. DCI - Nystatinum
26
2. Clasa farmaco-terapeutică
Antiinfecţioase intestinale; antibiotice
3. M ecanismul de acțiune
Nistatina este un antibiotic polienic, care acţionează prin legarea de sterolii
membranei celulare a fungilor, cu permeabilizarea acesteia. Are acţiune
fungistatică sau fungicidă în funcţie de concentraţie. În vitro acţionează asupra
unui spectru larg de fungi filamentoşi şi levuri. În vivo este activă îndeosebi faţă
de levurile aparţinând genului Candida
6. Contraindicații și precauții
Hipersensibilitate la nistatină, la alte antifungice polienice sau la oricare dintre
excipienţi.
În timpul tratamentului, medicamentele care modifică tranzitul intestinal,
pansamentele digestive şi în general toţi agenţii care pot izola mucoasa
digestivă de acţiunea nistatinei scăzându-i acţiunea terapeutică, vor fi evitaţi
7. Efecte adverse
Tulburări ale sistemului imunitar: -rar: reacţii alergice de tipul erupţii cutanate
tranzitorii, prurit.
Tulburări gastro-intestinale: -rar: greaţă, vărsături, diaree.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: -rar: reacţii cutanate, în special
sindrom Stevens-Johnson
27
28