În anul 1948, aprobarea Planului de către Congres a fost facilitată de faptul că urma să

aibă ca beneficiari numai state din Vest, excepţie făcând Grecia şi Turcia. Astfel, Planul a ajuns
să fie considerat şi că o barieră economică în calea expansiunii sovietice.1

Detaliile Planului au fost elaborate până în aprilie 1948 în cadrul unor negocieri. Din
partea S.U.A. , s-a creat Administraţia Cooperării Economice (ECA), cu sediul la Paris, instituţie
ce urma să evalueze necesarul de ajutor şi să supervizeze cheltuielile efective2, iar din partea
Europei de Vest, a fost înfiinţată Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OEEC),
în scopul coordonării ajutoarelor solicitate şi a promovării liberalizării comerţului şi plăţilor în
Europa.3

În iunie 1949, Republica Federală Germana se va alătura şi ea Organizaţiei pentru

Cooperare Economică Europeană.

III.2. R OLUL ŞI SCOPUL P LANULUI M ARSHALL

Allen Dulles, directorul CIA, a menţionat în legătură cu acest Program, faptul că a fost
creat cu rolul de a repune pe picioare cel mai important partener comercial al SUA4 şi pentru că
Europa să poată intra în competiţie cu ei pe piaţa mondială, pentru a fi capabilă să cumpere
produsele americane.

Planul Marshall impune un control indirect asupra economiei celor care beneficiază de
el5, însă s-a rezumat doar la a asista la procesul de absorbţie a fondurilor.6

Scopul Planului este evidenţiat chiar de secretarul de stat american în timpul discursului
său: „a rupe cercul vicios şi a restaura încrederea europenilor în viitorul economic al ţărilor lor şi
al Europei ca întreg”. Astfel, scopul primordial era acela de a reface şi reabilita industria,
agricultură şi domeniul financiar al statelor afectate de criză.

1
Tony Judt,op.cit. pg. 97
2
Maria Muresan,Andrei Josan, op.cit., pg. 30
3
Maria Muresan,Andrei Josan, op.cit., pg 30
4
Tony Judt,op.cit., pg. 99
5
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, Volumul V, Editura Institutul European,1998, pg 229
6
Maria Muresan, Andrei Josan,op.cit., pg 30