Franţa a răspuns pozitiv la apelul Statelor Unite de a învesti şi de a moderniza.

În 1949,
producţia industrială şi agricolă depăşeau nivelul din 1938. Cu toate acestea, percepţia
francezilor asupra planul a fost una defavorabilă, 64% dintre adulţi declarându-l ca fiind
„nefast”pentru ţară1.

În Austria planul a dat roade deoarece a ajutat populaţia să iasă din criza alimentelor.
În Grecia, situaţia a fost mult mai favorabilă Planului deoarece a stăvilit un război civil, a
condus la dispariţia sărăciei, fermierii au primit catâri pentru a-şi dezvolta afacerile, iar în anul
1950, fondurile Marshall reprezentau jumătate din produsul naţional brut.
Au fost însă şi tari care au dorit să participe la programul de reabilitare, dar presiunea
execitata de URSS le-au determinat să renunţe.
Ministrul de externe cehoslovac Jan Masaryk accepa invitaţia de a participa la Conferinţa
din iulie 1947. În această situaţie, Stalin face presiuni asupra Guvernului cehoslovac, catalogând
această chestiune drept una de care depinde prietenia dintre URSS şi Cehoslovacia. Drept
urmare, Mararyk cedează în fata presiunilor şi îşi anunţa retragerea de la Conferinţă.
În aceeaşi situaţie s-a aflat şi Ungaria şi Polonia, ambele state fiind obligate să renunţe la
a participa la Planul Marshall şi să accepte planurile economice ale Uniunii Sovietice.
Un alt stat care refuză ajutorul american este Finlanda, sub motivaţii politice şi
geografice. În fapt, Finlanda a dus o politică de prietenie cu Uniuniea Sovietică, cu care a
încheiat şi un Acord de Prietenie, Cooperare şi Ajutorare în aprilie 1948. Acest pact prevedea
faptul că Finlanda era obligată să opună rezistenţă atacurilor Germaniei sau aliaţilor săi fie
asupra Finlandei, fie asupra URSS-ului prin Finlanda. În acelaşi timp, i-a fost recunoscută
neutralitatea în timpul Războiului Rece, motive pentru care a şi refuzat participarea la Planul
Marshall.2

1
Tony Judt,op.cit., pg. 100
2
http://en.wikipedia.org/wiki/Marshall_Plan