Scopul este identificarea şi localizarea proceselor geomorfologice de pe
teritoriul administrativ al municipiului Timişoara, au un rol important în trasarea, proiectarea, realizarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare locale, judeţene şi naţionale. Odată identificate procesele geomorfologice se poate trece la realizarea hărţilor de risc necesare în studiile de urbanism şi amenajarea teritoriului, pe baza cărora se va trasa direcţia de expansiune a localităţilor, amplasarea obiectivelor economice, (interdicţii, condiţionări), investiţiile imobiliare, reţelele de transport, etc. Obiectul acestei lucrări reprezintă dezvoltarea urbană sub această formă a extinderii oraşului în spaţiul înconjurător şi al evoluţiei sale integrate cu aşezările din aria sa periurbană (sau suburbană, periurbană, regională etc.) este cunoscută mai ales în ţările dezvoltate, fiind caracteristică unei noi faze a dezvoltării urbane, ulterioară etapelor de concentrare a populaţiei în oraşul actual şi de formare a suburbiilor. Specialiştii au denumit aceste noi realităţi socio-spaţiale drept zone metropolitane, arii metropolitane, sau, în cazul celor foarte mari, ca regiuni urbane. Amenajările silvice şi terenul forestier. În general în aceasta zona întâlnim perdelele de protecţie care sunt inevitabile deoarece reduc viteza vântului care grăbesc evaporaţia şi usucă solul la suprafaţa. Planuri de dezvoltare a zonei metropolitane actuale şi perspective pana în 2020 pe inele. Istoricul cartografic şi cadastral al zonei (planuri Sarmes) - cum s-a schimbat categoria de folosinţa a terenurilor şi transformările prin care au trecut. Substituirea anumitor zone în vederea realizării de spatii verzi şi crearea de obiective structurale şi urbane. Structura cadastrala a teritoriilor administrativ teritoriale actuale pe categorii de folosinţa a terenurilor; Interpretarea structurii terenurilor şi a solurilor pe inelele zonei metropolitane prin diferite metode - pe ortofotoplan, prin suprapunere în funcţie de plan cadastral - pe imagini satelitare, pentru interpretarea solurilor în funcţie de caracteristicile acestora - pe spectre de culori (RBV) în funcţie de imaginile de teledetecţie şi interpretarea acestora Transpunerea acestor elemente din raster în vector şi obţinerea planurilor cartografice în model digital pentru toate detaliile de planimetrie şi relief cu descrierea caracteristicilor solurilor şi claselor de bonitare, intocmirea unei baze de date transpusa în GIS. Funcţia juridica a terenurilor. Prezentarea trecerii prin mediu legislativ a terenurilor intravilane şi extravilane în proprietatea Statului Roman şi legea fondului funciar, respectiv legea 18/1991 , legea 10/2000 şi legea 247/2007 care au ca obiect retrocedarea terenurilor proprietarilor de drept. Funcţia de cartare , bonitare şi evaluarea terenurilor –funcţia economica. Orice bun imobil în cadrul unei societati reprezintă o valoare din punct de vedere economic şi o modalitate de dezvoltare social-urbana. Analiza tipurilor de soluri din punct de vedere al: Proprietatilor fizice şi chimice. Textura solului şi clasele de textura, cele trei faze ale solului solida, lichida şi gazoasa. Structura solului reprezintă modul de aranjare a particulelor elementare de sol în formaţiuni mai complexe denumite agregate structurale, de diferite forme şi dimensiuni, separate prin fisuri, goluri, planuri de desprindere etc. Soluţia solului reprezintă apa din sol încărcată cu diferite substanţe minerale şi organice. Coloizii solului care se împart în trei grupe: minerali, organici şi organo – minerali. Indicii ce caracterizează capacitatea de schimb cationic.
Determinarea capacitaţii de producţie a solurilor în funcţie de clasa de sol
prin realizarea de profile. Factorii limitativi. Factorii restrictivi se extind în special sub acţiunea iraţională a omului, atât în privinţa suprafeţelor afectate, cât şi în ceea ce priveşte intensitatea cu care acţionează. Această extindere a factorilor restrictivi se reflectă şi în evoluţia suprafeţelor agricole pe clase de calitate Analiza vegetaţiei în funcţie de tipurile de soluri. Tara noastră se afla intr-o zona de stepa, această zonă fiind favorabilă pentru majoritatea plantelor de cultură: cereale păioase, porumb, plante tehnice şi uleioase (floarea soarelui, soia, în , cânepă etc.), plante furajere (sparcetă, lucernă, iarbă de Sudan), iar în condiţii de irigare se pot practica şi culturi succesive. Dintre aceste culturi, grâul şi porumbul deţin ponderea, respectiv 60-70 % din structura culturilor. Factorii climatici au avut de-a lungul timpului un rol foarte important în formarea şi evoluţia solurilor din această regiune, deoarece s-a considerat că, trăsăturile climatice sunt o consecinţă a interacţiunii dintre suprafaţa activă, a radiaţiei solare şi a circulaţiei generale a maselor de aer. Capacitatea de producţie a terenului cuprinde atât fertilitatea solului, cât şi modul de manifestare faţă de plante a celorlalţi factori de mediu, începând cu cei atmosferici (lumina, căldura, precipitaţiile), şi continuând cu cei geomorfici şi hidrologici. Impactul dezvoltării urbane şi perii urbane asupra mediului din punct de vedere al calităţii aerului şi implicit al climei.