Calibrarea regulatoarelor de forta cu ajutorul

marcilor tensometrice

Student Vornicu Iulian

Coordonator : Filip de Bal, Romeo Ionescu
Universitatea Stefan cel Mare Suceava
Student in stagiu la Katholieke Hogeschool „Sint Lieven”
Gent, Belgia

Introducere
Baza oricărei activitati in inginerie este proiectarea, activitate ce se sprijină pe
date obţinute prin operaţii de măsurare. Atât în ştiinţă, cât şi în tehnică informaţiile
necesare sunt obţinute, în principal, prin măsurări. In nici un domeniu al activităţilor
umane (ştiinţă, cercetare, producţie) nu se poate progresa fără operaţii de măsurare.
In perioada semestrului 2 am beneficiat de o bursa Erasmus. Acest proiect s-a
desfasurat in institutul tehnic KaHo Sint-Lieven, Gent, sub supravegherea domnului
profesor Filip de Bal. Este un proiect initiat de catre firma Quick Step, Franta, ce se ocupa
cu fabricarea produselor melaminate. Din punct de vedere estetic, placile sunt prevazute
cu o tesire la 45° apoi acoperite cu o fotografie termoplastica ce reda imaginea fibrajului
lemnos. Pentru protectie, suprafata este acopera cu un strat de poliuretan. Atat aplicarea
fotografiei cat si a stratului de poliuretan se realizeaza cu presare pe suprafata.

Analiza problemei
Regulatorul de forta este folosit pentru stabilirea presiunii pe suprafata tesita,
operatie ce se realizeaza aparte de cele pentru realizarea placilor.
Este un regulator manual ce regleaza presiunea unui piston ce dezvolta o forta
maxima de 4712 N la o presiune de 6 bari. Controlul manual al regulatorului face ca
precizia si calitatea suprafetei rezultate sa fie diferite. Ce se asteapta de la acest proiect
este sa se gaseasca o relatie intre regulatorul de forta si forta rezultata la suprafata
semifabricatelor melaminate.

Figura 1.Senzor de forta.

Ca solutii pentru calibrare au fost propuse :

- utilizarea unui senzor de forta ;
- utilizarea marcilor tensometrice.
S-a ales utilizarea marcilor tensometrice deoarece sunt ieftine comparativ cu alti
senzori de forta, au o acuratete deosebita si in laborator sunt dobandite cunostinte bune
in domeniu folosirii lor, dupa ani de zile de experiente, cu studentii, in cercetare.
 Marcile tensometrice sunt realizate dintr-un fir metalic sau o folie subtire care are
proprietatea de a-si modifica rezistenta electrică proportional cu deformatia mecanică.
Firul este lipit de un suport de hârtie sau material plastic sau este montat pe o armătură.
Mărcile tensometrice mai pot fi cu folie din aliaj nichel-crom sau constantan cu
semiconductoare sub forma unor bastonase paralelipipedice de dimensiuni foarte mici.
Sunt montate în serie cu forța ce trebuie măsurată a unui element elastic pe care s-au
aplicat (lipit) traductorii tensometrici. Totodată, aceste mărci tensometrice sunt utilizate
datorită simplitatii lor și usurintei de aplicare pe elementul elastic de măsurat.
Principiul de functionare al mărcilor tensometrice se bazează pe :
l
R ρ⋅ (Ω)
s

ρ- rezistivitatea materialuluifirului ;
l- lungimea firului ;
s- sectiunea firului ;
Valorile obitnuite ale valorii ohmice sunt cuprinse între 120-5000 Ω.

Pentru calibrare s-au folosit marci cu rezistenta R=350 Ω, s-au aplicat pe

suprafata regulatorului de forta si s-au conectat intre ele formand o punte Wheatstone,
intreaga.
Puntea Wheatstone este un montaj electric care permite masurarea cu precizie a
rezistentelor prin metore de comparatie cu rezistente etalon.O punte Wheatstone consta,
în esenta, dintr-o retea electrica completa, pur rezistivâ, alcatuita din patru laturi si patru
noduri, alimentata în curent continuu. Puntea Wheatstone este un sistem electric utilizat
pentru măsurarea rezistenţelor în curent continuu, figura 2.

Figura 2. Schema de principiu.

Puntea Wheatstone

Figura 3. Masina folosita in experiente

Zwich / Z010 (foto Iulian Vornicu)

Atunci când diferenţă de potenţial între punctele b şi c este nulă (spunându-

se că puntea este echilibrată), între rezistenţele din cele patru braţe ale punţii,
există egalitatea

Pentru testarea s-a folosit o masina Zwich / Z010, figua 3. Este o masina utilizata
pentru testarea materialelor. Forta maxima pe care o dezvolta este 10000N. Pentru
stabilirea fortei de incarcare a piesei s-a calculat valoarea maxima pe care o poate
dezvolta pistonul. Valoarea stabilita a fost 7000N.
 Programul utilizat pentru setarile masinii Zwich/Z010 este TestXpert 12. Este un
program complex ce reda atat grafic cat si numeric rezultatele diferitilor parametri
utilizati in domeniu.
Marcile tensometrice au fost conectate la un amplificator Spider si s-a utilizat
programul Catman.

Figura 4. Diagrama rezultata in urma testelor.

Dupa primele teste a rezultat un grafic, figura 4, in care cu rosu se

remarca semnalul receptat de marcile tensometrice iar cu albastru e semnalul redat de
senzorul masinii Z010.
Concluziile in urma acestui grafic au fost ca semnalul este prea slab. Pentru
cresterea semnalului trebuie marita tensiunea din materialul piesei. Cum tensiunea este
forta/ suprafata iar forta este limitata de presiunea pistonului Festo, din dotarea
standului, pentru cresterea tensiunii este nevoie de reducerea suprafetei. In urma
calculelor a rezultat ca marcile tensometrice citesc o tensiune de :
Uu −5
= 5.952 × 10 mV/V
Ui

S-au refacut calcule pornind de la ideea ca se poate obtine o tensiune de :

Uu
:= 1 mV/V
Ui
Pentru a avea o asemenea tensiune citibila cu marcile tensometrice, la o forta
F=7000N e nevoie de o suprafata A=74,79 mm². Din punct de vedere fizic, piesa nu
rezista, asa ca s-a acceptat un compromis, sa se mareasca suprafata la 520 mm².

Figura 5. Desenul piesei in Solid Works.

 Am desenat piesa in Solid Works, figura 5. Este un program CAD de realizare a
pieselor 3D. Avantajul utilizarii acestui program este ca pe langa forma piesei se poate
calcula masa acesteia. Desenele de executie 2D sunt in corelare cu modelul 3D ceea ce
inseamna ca modificarile realizate in modelul 3D se vor remarca si in cel 2D. Invatarea
programului CAD SolidWorks, disponibil in laborator, a fost o noua experinta pentru
mine.

Figura 6. Analiza solicitarii piesei cu element finit.

Am analizat piesa intr-un program de element finit, figura 6. Avantajul utilizarii

acestor programe de analiza in element finit este foarte mare, se pot studia piesele, din
punct de vedere teoretic, la forte diferite fara a avea distrugeri de piese. Informatiile ce
se pot obtine sunt de tipul propagarii tensiunilor si determinarea fortelor maxime la care
nu apar fisuri in material.
Concluziile dupa analiza in element finit au fost ca tensiunea creste in material, iar
concentrarea tensiunilor in zona marcilor rezistive aduce un aport de acuratete.

Figura 7. Masina de prelucrat cu disc abraziv, Buehler PouerMet 3000.

S-a trecut la executia piesei, cu canale, asa cum a impus analiza teoretica a
solicitarii. Pentru realizarea canalelor laterale am folosita o masina cu disc abraziv,
Buehler PouerMet 3000. Este o masina robusta dar fara afisaj electronic sau rigla
gradata pe deplasarea verticala a discului. Masurarea adancimii de intrare a discului
in piesa s-a facut cu sublerul. Eroarea la citire a fost de 0,5 mm in fiecare parte ceea
ce a redus latimea puntilor din dreptul marcilor tensometrice cu 1 mm.
La forta de 7000N si suprafata de 500mm², tensiunea este :

Uu −4
= 1.496 × 10 mV/ V
Ui
 S-a realizat o crestere a tensiunii, din punct de vedere matematic, cu pana la 2,6
ori.

Figura 8. Diagrama rezultata in urma repetarii testelor.

Rezultatele obtinute dupa taierea piesei nu au fost cele asteptate, figura 8.

Tensiunea citita cu ajutorul marcilor tensometrice a crescut dar totodata se remarca si o
greseala. Revenirea marcilor tensometrice nu mai este in acelasi punct iar pe masura
repetarii testelor se observa o agravare a semnalului receptat de amplificator.
Cauzele presupuse ca ar fi afectat nivelul tensiunilor au fost:
-tensiunile interne acumulate in urma taierii ;
-variatia de caldura din timpul taierii a afectat marca tensometrica ;
-marca tensometrica a alunecat pe suprafata.
In continuare, s-au facut cateva incercari cu forte intre 3000N si 5000N, in
vederea detensionarii dar rezultatele au fost asemanatoare. S-a masurat rezistenta
marcilor tensometrice si a rezultat valoarea corecta(350 Ω). Supozitia ca marcile sa
alunece pe suprafata a fost cea corecta. Din cauza lichidului de racire si a proprietatilor
lipiciului, acesta si-a pierdut elasticitatea si a devenit rigid. Una din marci s-a distrus la
solicitare, s-a deplasat de la pozitia initiala ceea ce a facut sa rezulte erori in rezultate.
Pentru siguranta au fost schimate ambele marci tensometrice. Testele aferente au fost cu
un rezultat asemanator.
Din studiul marcilor se stie ca sunt compuse dintr-un fir rezistiv, in cazul de fata
cupru, fixat pe un suport din material plastic. Acest fir este parcurs de un curent electric
de intensitate I. In urma parcurgerii rezistorului se dezvolta o caldura. Aceasta este
tocmai in urma efectului Joule. Acesta spune:
’’Caldura degajata intr-un interval de timp Δt, la trecerea unui curent electric
continuu, de intensitate I, printr-un rezistor de rezistenta R, este proportionala cu
patratul intensitatii curentului electric, cu rezistenta electrica a rezistorului si cu intervalul
de timp considerat.’’
2
Q := R⋅ I ⋅ Δt

Aceasta caldura este distribuita aleatoriu in fir ceea ce face ca rezistenta firului sa
nu fie constanta pe toata lungimea lui cu toate ca grosimea acestuia nu variaza. Pentru
stabilizarea acestui efect s-a propus ca marcile tensometrice sa fie lasate sub tensiune in
jur de 30 minute. Pentru siguranta s-a sugerat o ora.
In urma testelor s-au realizat masuratori ce au adus rezultate deosebite, figura 9.
Scopul initiat a fost atins.
Fata de testele primare s-a realizat o crestere de semnal. In primul caz, la o forta
de 7000 N, din grafic a rezultat o alungire a firului: ε =Δl/l ; ε=52,32 μm.
 Din curba descrisa in grafic a semnalului primit de la marcile tensometrice rezulta
ca ε creste cu o ratie de 0,24 μm. Tensiunea citita intre doua cresteri succesive a alungirii
firului este redata de o forta F=32 N. Asta face ca atat limita inferioara detectabila ca
semnal sa fie la o forta F=32 N cat si precizia masuratorilor sa aiba o eroare de pana la
31 N.

Figura 9. Diagrama finala.

In cazul in care regulatorul de forta este si manual, aceasta valoarea este foarte
greu detectabila ceea ce conduce in practica la erori ale preciziei presiunii in lucru.
Din rezultatele obtinte in urma testelor finale rezulta ca la o forta de 7000N,
alungirea firului este :
ε =Δl/l ; ε=84,24 μm
Aceasta face ca acuratetea marcilor tensometrice sa creasca iar valoarea fortei
intre doua cresteri succesive a alungirii firului sa fie detectabila la 20 N. Precizia
regulatorului de forta a crescut cu un procent de pana la 30%.
Afisarea electronica a valorii fortei stabilite este posibila doar daca traductorul
rezistiv ramane aplicat pe regulatorul de forta in timpul utilizarii acestuia in practica.

Concluzii
Avantajele utilizarii marcilor tensometrice:
-au o acuratete mai mare decat alti senzori de forta;
-se pot aplica pe suprafete plane si circulare;
-se pot realiza teste direct in procesul de productie;
-sunt ieftine in comparatie cu produsele din gama senzorilor;
-pot realiza teste si in cazul solicitarii la rasucire;

Dezavantajele utilizarii marcilor tensometrice:

-suprafata pe care se aplica necesita o prelucrare prealabila;
-atentie deosebita la aplicare (pozitie si lipire);
-nu pot fi determinati anumiti parametri ca alte programe ce sunt in acelasi
domeniu;
-se intampla des ca marcile sa lunece pe suprafata;
-nu pot fi utilizate la solicitari cu viteza mare deoarece sporeste riscul lunecarii pe
suprafata.

Bibliografie:
http://www.ac.tuiasi.ro/ro/library/MFP/7/7_4.htm
http://www.pss.ro/science_fun_club_romania/Materiale/EP/electrocinetica/cc_34.
html
http://www.instrument.com.cn/netshow/SH100532/C19363.htm