Sunteți pe pagina 1din 7

SANATATE PUBLICĂ ORO-DENTARĂ

Student: Osama Khateb


Anul 5 , grupa 7
2018

Medicina actuală manifestă o tendinţă de evoluţie spre aspectele preventive şi sociale.


Această tendinţă de evoluţie poate crea în viitor premisele pentru îmbunătăţirea stării de sănătate,
generală şi implicit orală, obiectivul principal al medicinii.
Din totdeauna idealul medicinii dentare a fost menţinerea şi/sau reabilitarea şi promovarea sănătăţii
oro-dentare, modalităţile în care s-a concretizat acest deziderat de sănătate orală în contextul unei stări
de sănătate optimă au variat de-a lungul timpului.

La acest moment există o mare varietate de concepte sau viziuni asupra sănătăţii care diferă după
indivizi, profesii şi specificul valorilor culturale. Sănătatea nu este un concept absolut, dar este acel
„ceva” pe care îl ştim şi pe care trebuie să-l îmbunătăţim.
Configurarea conceptului de sănătate s-a făcut pe două planuri:
 pe de o parte încercările pentru definire;
 pe de altă parte pentru descrierea unor modele ale sănătăţii.
În nici unul din aceste două planuri nu s-a înregistrat un succes deplin.
Trebuie să subliniem că, noţiunile pe care le avem despre sănătate nu pot fi transpuse într-o definiţie
scurtă, dar cuprinzătoare.

2.Definirea sănatații și a bolii


Pentru sănătate nu există la momentul actual o unică definiţie ci o pluralitate de definiţii,
pluralitate determinată de volumul mare de cunoştinţe medicale acumulate, de specificul cultural şi de
faptul că sănătatea are un caracter procesual, evolutiv.
Definirea sănătăţii este un demers în care se utilizează două, sau mai multe, criterii de referinţă.
Cele mai frecvent utilizate criterii pentru definirea sănătăţii sunt:

 bunăstarea funcţională;
 capacitatea organismului de a se adapta la condiţiile variate de viaţă şi muncă;
 condiţia umană care îl face pe individ creativ

Sănătatea este definită, în constituţia OMS, ca “….bunăstare completă fizică, mentală şi socială, care
nu constă numai în absenţa bolii sau infirmităţii”.
Dintre definiţiile clasice o menţionăm pe cea a lui Ferber care considera sănătatea “o stare în
procesul de adaptare care trebuie să garanteze funcţionarea organismului uman şi participarea lui la
procesul de socializare”
Trebuie diferenţiate noţiunile de sănătate a individului şi sănătate a populaţiei.
1.Sănătatea individului
La nivel individual, sănătatea este rezultanta interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a
individului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate, natural şi social. Conform definiţiei
OMS, sănătatea este înţeleasă ca o capacitate morfofuncţională care asigură omului posibilitatea de a
acţiona optim din punct de vedere fizic, somatic (biologic) şi mental (psihic), de a-şi exprima plenar
ansamblul posibilităţilor sale potenţiale în raport cu cerinţele contextului social. În consecinţă starea de
sănătate este expresia adaptării adecvate a persoanei la condiţiile mediului, încât între structurile
psiho-fiziologice, resursele organismului şi circumstanţele ambientale să se poată stabili un echilibru
armonios.
2.Conceptul sănătăţii pozitive
Conceptul sănătăţii pozitive a fost dezvoltat ulterior de Bowling. Nemulţumit că majoritatea
instrumentelor de evaluare măsoară deviaţiile de la starea de sănătate, starea de sănătate/boală sau
absenţa bolii, acesta a afirmat că sănătatea individului este bună atunci când, din punct de vedere:
fizic- persoana se simte bine, munceşte, se hrăneşte şi se odihneşte bine, îşi desfăşoară
corespunzător activităţile în familie şi în comunitate;
mental- persoana nu are nici deprimări, sau nenorociri şi nici fericiri subiective;
social- persoana are o stare materială confortabilă, se integrează normal în viaţa familială şi
comunitară, în activitatea profesională şi socială.
Cordonatele biologice ale stării de sănătate şi relaţiile dintre acestea, precum şi dintre organismul
uman şi mediul natural, din care se desprinde echilibrul/dezechilibrul biologic, componentă a stării de
sănătate sunt prezentate sintetic în fig.
Parametrii psihologici ai stării de sănătate (fig.) cuprind condiţiile de bunăstare psihică şi constau
în integritatea şi capacitatea optimă a funcţiilor şi mecanismelor psihice ale indivizilor de a le asigura
adaptarea la variaţia mediului ambiant. Totodată, diferite circumstanţe (sociale, psihologice) pot
determina stres.
Parametrii sociali ai stării de sănătate permit înţelegerea condiţionării stărilor de sănătate/boală în
funcţie de variabilele sociale şi culturale care se manifestă în sistemul social global (fig.); parametrii
sociali ai stării de sănătate au în vedere bunăstarea socială, materială şi spirituală a membrilor
colectivităţilor umane şi se referă la capacitatea lor optimă de a-şi îndeplini rolurile sociale

3.Sănătatea populației
La nivel comunitar, sănătatea reprezintă o expresie sintetică dintre populaţia umană (cu
caracteristicile ei genetice, demografice, psihologice şi culturale), pe de o parte şi elementele mediului
ambiant (natural şi social), pe de altă parte.
Prin urmare sănătatea populaţiei este un fenomen complex, de masă, biologico-social, care se
studiază, de aceea, numai prin metode statistice şi se exprimă printr-o serie de indicatori statistici, ea
reprezintă un indicator major al nivelului de trai al comunităţii respective.
Conceptul holistic asupra sănătăţii consideră omul o fiinţă complexă, multideterminată, cu largi
valenţe şi implicaţii de natură biologică, psihologică, culturală, axiologică.
„Ştiinţa despre om nu poate fi decât multi- şi inter-disciplinară“
În viziunea holistă bio-psiho-socială, în aprecierea pacientului, medicul dentist / tehnicianul dentar
trebuie să elimine (sau să atenueze) nu doar contradicţia privind contactul cu pacientul, dar şi hiatusul
dintre boală şi bolnav. Aceasta se realizează de medic/tehnician prin întreţinerea dialogului nu doar cu
boala, dar şi cu purtătorul ei. Plecând de la conceptul holistic asupra sănătăţii Ewles şi col. au redefinit
conceptul de sănătate individuală descriindu-i următoarele dimensiuni:
1. biologică (funcţionalitatea optimă a organismului);
2. psihologică (sănătatea mentală optimă);
3. emoţională;
4. socială (integrare familială şi socială optimă);
5. spirituală;
6. ecologică (integrare optimă a individului în mediul ambiant).
Boala- este o stare obiectivă care poate fi verificată prin acceptarea unei dovezi în societatea
noastră, dovada este determinată prin medicina ştiinţifică.
În raport cu sănătatea, boala se manifestă ca o formă particulară de existenţă a omului,
caracterizată printr-un proces care tulbură echilibrul părţilor în organism şi al organismului în raport cu
mediul şi care duce, fie la limitarea sau dispariţia libertăţii şi a capacităţii de muncă, fie la decesul
celui care s-a îmbolnăvit.
4.Sănătatea orală
Afecţiunile orale (boala carioasă, afecţiunile parodontale şi cancerul oral şi labial), au o mare
răspândire la nivel populațional, iar prin implicaţiile medicale şi socio-economice pe care le determină
se situează printre cele mai importante probleme de sănătate publică ale epocii actuale.
Analiza critică a definiţiilor sănătăţii formulate de-a lungul timpului l-au determinat pe Dolan să
considere sănătatea orală ca fiind “prezenţa unei dentiţii sănătoase şi funcţionale, care să-i permită
individului să-şi exercite rolul social”
Dezvoltarea semnificativă a Sănătăţii Publice constatată în cea de a doua parte a secolului XX a
fost însoţită de o extindere fără precedent a studiului determinanţilor sănătăţii şi de o sinteză a acestor
cercetări la nivel mondial şi european.

5.Factorii care influenţează starea de sănătate a populaţiei


Întrucât starea de sănătate este condiţionată simultan de cauze interne şi externe în raport cu
organismul uman, factorii care influenţează sănătatea sunt numeroşi şi cu acţiune complexă endogenă
şi exogenă.
Determinaţii stării de sănătate îşi exercită influenţele cu intensităţi diferite şi au o variabilitate
importantă în raport cu nivelul de dezvoltare economico-socială şi culturală, nivelul atins de ştiinţă şi
tehnică, condiţiile aferente de medicină, gradul accesibilitate a populaţiei la sistemul de sănătate,
mediul rezidenţial (rural şi urban), zonele geografice, vârsta şi sexul etc.
Factorii care ţin de sistemul de sănătate, înţeleşi ca şi grad de dezvoltare şi eficientizare a
serviciilor de sănătate, exercită un rol important asupra caracteristicilor stării de sănătate .
Acţiunea factorilor de mediu natural asupra organismului uman şi a populaţiei poate fi pozitivă
(sanogenă), negativă (patogenă) şi mai rar indiferentă.
Totodată trebuie ţinut seama şi de influenţa factorilor socio-economici. Indivizii nu trăiesc izolaţi,
ci ei îşi desfăşoară viaţa şi activitatea în societate, în comunităţile umane, de aceea trebuie acordată o
atenţie deosebită influenţei exercitate de factorii sociali asupra organismului uman şi a stării de
sănătate a populaţiei.
Nivelul de trai şi calitatea vieţii influenţează semnificativ starea de sănătate a populaţiei. Expresie
a volumului de bunuri şi servicii care stau la dispoziţia indivizilor şi familiilor, în vederea satisfacerii
trebuinţelor de viaţă ale acestora, nivelul de trai condiţionează starea de sănătate a populaţiei şi este
dependent, la rândul său, de gradul de dezvoltare economică a ţării, de mărimea veniturilor create în
societate şi de gradul de accesibilitate al persoanelor şi familiilor la aceste venituri.
6.Determinanţii sănătăţii orale
Semnalăm în ultimul deceniu tendinţa de reconsiderare a importanţei determinanţilor economico-
sociali ai sănătăţii orale.
Bolile oro-dentare sunt cele mai răspândite afecţiuni din întreaga patologie umană. Dintre acestea
o importanţă deosebită o au: boala carioasă, boala parodontală, anomaliile dento-maxilare, sindromul
disfuncţional al sistemului stomatognat, bolile glandelor salivare, neoplaziile și traumatismele oro-
dento-faciale.
Cele mai importante probleme de sănătate publică ale epocii actuale
Afecţiunile orale cronice (în special boala carioasă, afecţiunile parodontale şi cancerul oral şi
labial), au o mare răspândire la nivel comunitar, iar prin implicaţiile medicale şi socio-economice pe
care le determină se situează printre cele mai importante probleme de sănătate publică ale epocii
actuale.
Caria dentară (CD) este o boală plurifactorială, cu o etiopatogenie complexă.
 Evoluţia morbidităţii determinate de caria dentară
 Caria dentară a fost cunoscută încă din cele mai vechi timpuri.
 Policaria exista încă din mezo-şi neolitic la 5-15% din indivizi.
 Caria dinţilor temporari, care s-a dezvoltat mai lent decât cea a dinţilor permanenţi, a fost, de
asemenea, observată în mezolitic şi neolitic, în proporţie de 50% (O. Grivu).
 În epoca noastră, prevalenţa cariei a atins valori maxime (Benagiano şi col.).
Caria dentară este considerată în prezent o problemă de sănătate publică de primă importanţă,
ocupând locul al 6-lea pe lista de priorităţi a O.M.S.
Modificările semnificative ale modului de alimentaţie a populaţiei, constatate mai ales în ultimul
secol, au determinat afecţiuni oro-dentare majore cum ar fi parodontopatia.
Boala parodontală are un important caracter social, apariţia şi propagarea acesteia fiind legată de
vârstă, sex, nivel de educaţie, nivel de trai, ocupaţie, şi frecvenţa controlului stomatologic periodic,
factori care influenţează într-o măsură semnificativă rata depunerii plăcii bacteriene, a tartrului (supra-
şi/sau sub-gingival), factori circumstanţiali care favorizează producerea bolii.

Studiile longitudinale (în timp), sau transversale au arătat, de asemenea, rolul diferiţilor factori
etiologici în producerea bolii parodontale şi calitatea igienei orale, a vârstei, caracterul agravant al
unor stări fiziologice (pubertate, sarcină, menopauză) sau patologice.