1. FUNCTIA EMOTIVA / EXPRESIVA / REFLEXIVA ~centrata pe EMITATOR . capacitatea emitatorului de a personaliza discursul, de a se exprima clar, logic, nuantat; ™ capacitatea mesajului de a semnala, dincolo de intentiile si vointa emitatorului, date despre personalitatea acestuia; prin bogatia si diversitatea vocabularului, prin tonul si ritmul vorbiri, prin corectitudinea enunturilor se dezvaluie informatii despre: gradul de instruire, mediul social, informatia culturala, atitudinea etc,; marci discursive: persoana | verbala si pronominalas interjectii, intonatia interogativa / exclamativa etc, FUNCTIA CONATIVA / PERSUASIVA / RETORICA ~ focalizaté pe RECEPTOR " Denot& capacitatea mesajului de a realiza un contact, o conexiune intre cei care dialogheaza * este realizat explicit prin enunturi orientate spre receptor, prin apelative nominale/ generice; ™ marci discursive: persoana a ll-a (verbe, pronume), cazul vocativ (substantive, adjective), verbe la imperativ, intonatia interogativa / exclamativa etc, //<.FUNCTIA REFERENTIALA/ DENOTATIVAY COGNITIVA -vzeaz8 CONTEXTUL ~ ™ Capacitatea enunturilor de a transmite informatit prin-apélul la un cod cunoscut interlocutorilor; Po RIASO ™ Denota capacitatea de a exprima ansambiul-factorilor-care;’ dincolo de sensurile enunturilor, afecteazé / modeleaza semnificatia acestora (situatia de comunicare - locul, momentul ~ sirelatia de comunicare dintre interlocutori); ano ™ marci discursive: prezenta deicticelor = teiMieit, ce deriota elemente/alel Situatiei de comunicare: cuvinte care numesc 5 } ici, aproape, acum, ieri etc.) si persoanele implicate in dialog direct sausindireet-(pronume / adjective "deMonstrative, pronume personale / de politete etc.) { ‘4. FUNCTIA POETICA / STILISTICA / ESTETICA ~ orientata asupra MESAJULUI ™ Vizeaz’ capacitatea enunturllor de a actualiza resursele expresive / registrele stilistice ale limit. "In comunicarea nonartistic’, actioneaz’ numai /a.nivelul expresiei genernd exprimari plastice. © Comunicarea artisticd activeaz’ functia poeticd la nivelul expresiei si /a nivel semantic, instituind limbajul poetic ca sistem autonom de semne care confera valoare esteticd discursului, chiar siin cazul .gradului zero al scriiturii* (Roland Barthes) (5. FUNCTIA FATICA ~ vizeazd CANALUL de COMUNICARE ™ Denota capacitatea de a controla si mentine contactulu intre parteneril de dialog. ™ Verificarea modului de functionare a contactului dintre instantele comunicérii otale se realizeaza de obicei prin secvente textuale de tiput: Alo, mai esti pe fir?; Ma intelegi?; Ai auzit? etc. : | marci textuale in comunicarea scrisé: Atentie! Ei, bine...: $8 vedeti ce s-a intémolat. etc. FUNCTIA METALINGVISTICA ~ este orientata spre COD ) Se refera la domeniul'semantic, la codurile lingvistice, culturale, estetice (seturi de norme, de reguli si conventii) prin care se instituie coerenta semantica a textului. Urmareste acordul interlocutorilor asupra semnificatiei termenilor si se realizeaz prin metalimbaj (enunturi care se referd la limbaj/ transmit informatii despre un anumit cod). marci textual enunturi explice ‘enunturi interogative (Nu infeleg, la ce te referi? Ce intelegi tu prin ,metatext”? etc.) sau prin fe (Nu se spune ,.nu f8", ci .nu face". .Pre” este un arhaism fonetic. etc.) 2°Situatia de comunicare Atenie! Avand in vedere faptul c& textul se constituie intr-un mesaj, cerinfele vizeaza identificarea gi definirea elementelor componente ale situatiei de comunicare, in functie de textul dat si de caracteristicile acestuia enunfate anterior. Elementele situatiei de comunicare Orice proces de comunicare presupune existenta a sase elemente de bazi care reprezinta factorii constitutivi ai limbajului: emitator, receptor, mesaj, cod, context si canal. 1. Emifitorul — este sursa actului de comunicare reprezentata de o persoana, un grup sau o institutie. in cazul comunicarii verbale, transmifatorul selecteaz4 semnele din codul lingvistic si le combina conform regulilor gramaticale, Astfel, limbajul folosit devine codul comunicarii si reflecta sistemul cognitiv al locutorului, nivelul lui de cultura, Un bun emitator trebuie sa fie bine informat pentru ca, la randul lui, s8-si impartaseascd cunostinfele si altor persoane; apoi, trebuie s& fie credibil, inteligibil, original. Fiecare individ care transmite un mesaj oral sau scris trebuie si aplice regulile de exprimare corecta, indiferent de contextul in care are loc comunicarea. in functie de tipul textului, distingem intre emitator: Y — specializat (textul stiintific, publicistic, oficial-administrativ); ¥ _ nespecializat (textul colocvial, epistolar etc.). Emifatorul il desemneaza pe cel care produce un mesaj, folosind un cod pe care il transmite prin intermediul unui canal. Adesea, emifatorul este asociat autorului (Cine comunica? Cui? Pentru cine comunica?). intr-un text stiintific, emifatorul este cercetétorul, savantul, care transmite informatii despre fenomene, obiecte, in- vestigatii, cercetiri sau caracteristici tehnice. intr-un text apartinand stilului juridico- administrativ, emiftorul este o persoana juridicd (institutie, organizatie). in textele literare, autorul indeplineste functia de emifator al mesajului artistic. El realizeazi, prin procesul de creatie, atat 0 comunicare, cat si o modalitate de cunoastere a lumii, de imbogitire a ei si de recreare a unui intreg univers, de aceast’ dati fictional, dar care porneste de la un sémbure de adevar. De asemenea, in textul artistic, emif&torul- autor este dublat de instanfa regisita la nivelul textului, narator/ eu liric. 2792. Receptoriil — este beneficiarul mesajului ‘intr-o ‘situatie de comunicare. El ‘pritheste iniformatia de la emitator si'o decodeaza. Pentru a infelege intr-un mod optim mesajul, acesta trebuie si fie receptiv‘la ceea ce i’se comunica. a functie de tipul de ascultare pe care i adopt’, se pot'delimita mai multe tipuri de receptori': ¥ Ascultarea'pentru aflarea de informitii; v Ascultarea critica; v— Ascultarea reflexiva; v Ascultarea pentru divertisment. in functie de tipul textului, distingem intre receptor: ¥ — specializat (textul stiintific, oficial-administrativ) ¥ ~ nespecializat (textul colocvial, epistolar, beletristic etc.) v incurs de specializare (elevi, studenti etc.) 3. Meésajul — este elementul-cheie al comunicarii. Mesajul definesté continutul de idei, informatii, Sentimente; ‘gdnduri transmise oral 'sau in scris de catre émitator unui receptor. Pentru a’ajunge la destinatar, mesajul este codificat, adica tranisformat in semnale verbale si nonverbale, organizate intr-un cod. Receptorul trebuie sa facd operatia invers’, decodarea, spre a infelege informatia primita. Nu ‘in ultimul rand, emifatorul trebuie s& imbrace ideilé fn forma cea mai potrivita, pentru cA un mesaj poate si fie transtiis fara sa fie receptat sau sd fie primit eronat. De altfel, mesajul trebuie gandit si formulat in direct proportie cu cel caruia fi este adresat, respectind asteptarile, credintelé si experienta de viaja a receptorului. Unéle mesajé sunt clare'si permit o'unicd interpretare (de exemplu, textele aparfinand stillilui tehnico-stiintific sau juridic-administrativ). Alte mesaje sunt ambigue’ si cu- nosc mai multe interpretari/variante (de pilda, textele literare). Este considerat mesaj si ceea ce intentioneaz sé transmiti' créatorul unei opere artistice. Pentru constituirea unui mesaj clar si coerent, cei doi parterieri ai actului comunicarii sunt constransi s4 foloseasca un repertoriu comun, tn'cod unic. 4. Codul ~ este un sistem conventional'de semne prin care se prodtice comu- nicarea intre emitator si receptor. in comunicarea interumana, codul este reprezentat, in principal, de toate limbile naturale care se vorbesc in univers. In planul secundar, sunt si alte modalititi de difuzare’a mesajuluit semné grafice, de circulatie, semnale luminoase sau acustice, impulsuri morse. d 5. Contextul — reprezinti ansamblul de informatii cunoscut atat de emifator, cat si de receptor si care ajutd la ingelegetea ‘informatici de catre ‘cel din urma. Daca contextul (referentul) lipseste, mesajul poate deveni ambiguu ori obscur. Referentul se raporteazi la tema mesajului si la imprejutarea (situatia) in care se desfasoard comunicarea. ‘ Referéiitul este lucrul despre care sé vorbeste sau despre care se scrie, denumit si obiectul din realitatea extralingvistica. In procesul comunicarii, contextul reprezinté 1 Ton-Ovidiu Panisoara, Comunicarea eficient’, Editura Polirom, Tagi, 2008, p. 52 280cadrul fizic si psihopedagogic. Contextul fizic ‘poate sa permit’, si fuciliteze comu- nicarea sau si o ingreuneze. Celalalt context, psihopedagogic, depinde de actorii comunicationali sau de condifiile sociale in care se produce comunicarea, 6. Canalul — element al situatiei de comunicare, canalul este suportul sau mediul prin care se difuzeaz& informatia. in cazul comunicarii verbale orale, canalul se constituie din. aerul prin care se propagi undele sonore., in comunicarea scrisa, mijlocul prin care se informeazi oamenii este Teprezentat de scrisori, telegrame, invitatii, cereri etc. Pentru comunicarea la distant se foloseste posta electronica, telefonia fixa si mobild. Un mesaj isi poate schimba forma in functie de canalul prin care este transmis. De pildi, mesajul sonor (transmis pe cale orala) poate fi transfor- mat in mesaj grafic (transmis prin intermediul scrisului), Dup& modelul formulat de lingvistul american de origine rus’, Roman Jacobson (1896-1982), factorii comunicirii pot fi reprezentati schematic astfel: CONTEXT. ¥ EMITATOR. }->| MESAJ | RECEPTOR vs coD Realizarea unui discurs argumentativ pe o tema dati A argumenta — a sustine, a intari, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente (DEX, Univers Enciclopedic Gold, 2009). Textul argumentatiy — are scopul de a sustine un Punct de vedere, opundndu-se celor care au o opinie contrara. Acest tip de text are doua functii dominante: Y — functia persuasiva si ¥ — functia polemics. Textul argumentativ Se poate construi prin doua rationamente: Y _ inductiv —se pleacd de la o situatie particulara spre generalizarea acesteia; e ¥_ deductiv — se pleacd de la o situatie cu caracter general spre particularizarea acesteia, 281