V.

PARVAN - UN MILITANT AL CAUZEI NAŢIONALE

lMPUNITE lN 1918

IOAN MITREA

Vasile Pârvan este cunoscut în genere ca un mare om de ştiinţă şi cultură care a

contribuit decisiv Ia accelerarea pulsului spiritualităţii româneşti din primele decenii ale
secolului al XX-lea.
Mulţi dintre cei care cunosc îndeosebi activitatea ştiinţifică şi culturală a lui
V . Pârvan, desf'aşurată pe ogorul arheologiei şi istoriografiei româneşti, munca sa de o
dăruire exemplară la catedra universitară, pe şantierele arheologice şi la Muzeul
Naţional de Antichităţi, având drept rezultat crearea Şcolii de arheologie modernă în
ţara noastră şi formarea unei "cohorte" de arheologi de talie europeană; sau munca sa de
întemeiere a unor publicaţii de specialitate de notorietate internaţională, de realizare a
unor lucrări fundamentale privind începuturile istoriei poporului român sau a unor
lucrări de filozofia istoriei etc.1, cred că pentru înfăptuirea acestui vast şi autentic
program cultural-ştiin�fic, într-u�·răstimp de cea. două decenii, într-o luptă continuă cu
timpul, marele savant s-ar fi retras în "turnul de fildeş", că s-ar fi sustras de la
problemele vremii sale, de la împlinirea năzuinţelor naţionale ale epocii în care a trăit,
culminând cu Marea Unire din 1918.
Demersul nostru, prilejuit de sărbătorirea a 85 de ani de la Marea Unire din 1 9 1 8,
are ca ţintă eviden�erea, într-o măsură mai mare poate decât s-a făcut până acum, dar
mai ales reamintirea activitătii . remarcabilului cărturar V. Pârvan în slttiba idealului
naţional, al realizării unităţii naţionale depline în 1 9 1 82 , şi vine să contureze mai
pregnant multilaterala activitate a omului-cărturar, dincolo de lumea au lei universitare şi
academice, de lumea şantierelor arheologice, de "laboratorul " de cercetare, în fapt
dincolo de "turnul de fildeş" al savantului.
Interesul nostru, şi sperăm cel puţin a unei cât de mici părţi dintre posibilii cititori
ai acestor rânduri, faţă de această latură importantă a vieţii şi activităţii marelui savant
vine să întărească aprecierea distinsului exeget al operei pârvaniene, Al Zub care cu un
sfert de secol în urmă afirma că "o personalitate de anvergura lui Pârvan e sortită să
menţină mereu treaz interesul public' '3 .
Aşa cum în planul activităţii ştiinţifice măsura capacităţii lui V. Pârvan avea să
fie dată de contiibuţia fundamentală la lămurirea "misterului" naşterii poporului român,

1 Pentru cunoaşterea multiplelor aspecte privind �iata şi opera lui Vasile Pârvan. a se vedea, în primul rând,
lucrările celui IT'ai bun exeget al operei pârvaniene, academicianul Al. Zub, dintre care amintim: Vasile
Pârvan: e6gia cArturarului, Iaşi, 1 974; Pe unnele lui Vasile Pârvan Bucureşti, 1 983; Vasile Pârvan:
dilemele unui istoric, Iaşi, 2002.
2 Importante aspecte ale contribuţiei marelui savant V. Pârvan la realizarea unităţii naţionale au fost
prezentate, în chip riguros, ştiinţific, de Al. Zub în lucrările sr.:.:: citate mai sus, lucrări din care am preluat
multe şi importante informaţii, fără de care textul de faţă nu ar mai fi fost posibil. Mai putem adăuga: Al. Crişan,
Ideea de unire în concepţia istoricA a lui V. Pârvan, în Ziridava, VII, 1 977, p. 1 99-205; Ştetan Lemny,
V. Pârvan şi ideea naţionalll, în Atelll'll - revistă de CII/tură, 1 982, nr. 6 ( 1 34), p. 4; Dan Oprescu, V. Pârvan
Ji Unirea cea Mare, în Viaţa Romiinească, 1983, 78, nr. 10, p. 1 -8.
Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, p. 13.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
 174 Ioan Mitrea

în planul activită�i civice, măsura prezenţei şi implicării sale în viaţa "cetăţii" aveau să
fie date de angajarea sa hotărâtă şi responsabilă în ac�unea pentru împlinirea idealului
na�onal, concretizat în obiectivul realizării unită�i naţional-statale depline, în 1 9 1 8.
De timpuriu, V. Pârvan şi-a dedicat o mare parte a energiei şi efortului său
creator cauzei na�onale, participând activ la multiple acţiuni şi sub diverse forme la
împlinirea idealului naţional. Deşi în primii ani ai vieţii de student a fost ceva mai
re�ut, încă din 1903 se interesa de problemele transilvane, scriind în Luceaj arul şi
Voinţa naţională articole despre soarta românilor din imperiul dualist4•
Fără îndoială exemplul lui N. Iorga, fostul său profesor pe care îl preţuia în mod
deosebit şi de care a fost la rândul său apreciat, 1-a stimulat pe tânărul V. Pârvan pentru a
se angaja total în lupta politică pentru împlinirea idealului naţional. Este semnificativă,
în acest sens, scrisoarea trimisă lui N. Iorga la 30 noiembrie 1 905, în care îl anunţa
despre hotărârea sa de a se angaja în lupta pentru împlinirea ideilor bune, comunicându­
s
i ,.;;ă încă W1 solda/ al cauzei celei drepte vă va fi totdecnma la îndemânâ. . Lupta
pentru împlinirea ideilor bune, izvorâtă dintr-un profund sentiment al "iubirii de ţară",
avea să se transforme, în cazul lui V. Pârvan, în normă de conduită.
Un argument al interesului manifestat de V. Pârvan, faţă de idealul unităţii
naţionale, din epoca studiilor în Germania, este conferinţa despre Uni�.:_e, �nută la
Societatea Academică Română din Berlin, în ziua de 24 ianuarie 19066 . In cuprinsul
"
conferinţei V. Pârvan invoca "blăstămul dezunirii care a apăsat "veac după veac asupra
neamului nostru"7• După ce men�ona o serie de neajunsuri ale stării noastre ca popor,
V. Pârvan arăta că pentru "ca să nu pierim trebuie să ne aruncăm deci în luptă, să dăm
ajutor celor ce se bat pentru cauza cea dreaptă. Şi aceea nu-i decât una: ridicarea
poporului nostru la nivelul culturei apusene, pe baze naţionale. Singura scăpare a
noastră e idealul na�onal',s.
"
Adversar al manifestărilor "festiviste , V. Pârvan sublinia că "serbarea Unirii de
la '59 trebuie făcută prin fapte, prin unirea - în sfărşit - a tuturor forţelor noastre
naţionale, iar nu prin fraze seci şi apelări la gloria strămoşilor"9 . Observaţia lui V. Pârvan
rămâne valabilă şi azi pentru mulţi dintre noi, când sărbătorim 85 de ani de la Marea
Unire din 1 9 1 8. Şi azi era mai important să omagiem generaţia care a înfăptuit Marea
Unire din 1 9 18, nu doar prin evocarea meritelor lor, fapt desigur necesar dar nu
suficient, ci să omagiem făuritorii Marii Uniri prin faptele noastre, să relevăm ce am
înfăptuit în cei 85 de ani, ce am făcut pentru a consolida opera înaintaşilor, mai ales în
anii de libertate de după 1 989.
Îndemnul lui Pân·an, din 1 906, rămâne de actualitate şi este mobilizator pentru
generaţiile de azi, pentru viitorul nostru: ,,Aşadar, muncă sinceră, dezinteresată şi
cinstită a fiecăruia în parte în ramura sa de activitate; subordonarea interesului personal
intereselor generale naţionale; purificarea opiniei publice prin boicotarea manifestărilor
de viaţă publică amorală ori irnorală, extirparea prin cel� mai �ice mijloa� a
favoritismului şi politicianismului, iarăşi, din toate domenule . vieţH
_ noastre publice;

4 Idem, Vasile Pârvan: dilemele unui Noric, p. 49-50. .

5 V. Pâivan, CorespondenţA şi acte, Ediţie îngrijită de Al. Zub, Bucureşt� 1973, p. 22; Al. Zub, Vasile
Pârvan: efigia cărturarului, p. 122; idem, Vasile Pârvan: dilemele unui istoric, p. 50. .
6 Vasile Pâivan, Scrieri, text stabilit, studiu introductiv şi note de Alexandru Zub, Bucureşti, 1 981, p. 95-107.
7 Ibidem, p. 96.
8 Ibidem, p. 100.
9 Ibidem, p. 101.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
V. Pârvan - un militant al cauzei naţionale împli nite în 1 9 1 8 1 75

încurajarea şi susţinerea din toate puterile şi cu toată inima a oamenilor mai bine
înzestraţi de fire decât noi şi cari luptă pentru cauza cea bună şi dreaptă... ridicarea către
10
o stare materială mai bună etc." . Avem aici un adevărat program regenerator formulat
de tânărul V. Pârvan.
Şi în alte demersuri din aceeaşi perioadă, V. Pârvan se pronunţa hotărât pentru
revigorarea idealului naţional, cerând insistent să ne pregătim mereu, serios şi
responsabil, pentru realizarea unităţii naţional-statale.
Pregătirea istorică, contactul permanent şi benefic cu ideile unor mari
personalităţi precum N. Iorga, îi fortifica orientarea militantă pusă în slujba idealului
naţional. Conştiinţa naţională unitară a neamului nostru, steaua după care vâslim pe
"
marea înfuriată a existenţei noastre ca popor deosebit - spunea V. Pârvan - s-a ivit în
ziua când cronicarii au scris că ne tragem de la Râm şi toţi de un neam suntem" 1 1 •
Dorind a se integra deplin şi responsabil în primele rânduri ale celor ce militau
pentru împlinirea idealului naţional, în aprilie 1 906 V. Pârvan îl ruga pe N . Iorga să-i
dea personal sau prin 1. Scurtu lămuriri despre Frăţia bunilor români ... " încredinţându-1
"
din nou � fostul său magistru că va găsi în el, mereu, "un soldat devotat al cauzei
naţionale" 12•
Hotărât să contribuie eficient la regenerarea societăţii româneşti în perspectiva
împlinirii idealului naţional, într-un articol din 1 906, trimis pentru Neamul
românesc, V. Pârvan contura un adevărat program de reforme mergând de la o nouă
împroprietărire a ţăranilor până la iniţierea de cursuri de energie naţională" în şcolile
"
secundare şi universităţi 13• Deşi cuprindea şi unele măsuri excesive şi chiar inoportune,
articolul în cauză ilustra preocuparea tânărului V. Pârvan pentru viitorul neamului şi
dorinţa sa sinceră de a se implica în transformarea societăţii româneşti pe drumul
modernităţii.
V. Pârvan era mereu frământat de gândul că pentru împlinirea idealului naţional
trebuia pregătită opinia publică, ca nu cumva atunci când va veni ceasul" să nu fim
"
luaţi prin surprindere şi nepregătiţi.
Atent la evoluţia evenimentelor ce frământau sud-estul european, în 1 9 1 3,
V. Pârvan întrezărea şansa realizării idealului naţional14, fiind în total consens cu
magistrul său N. Iorga - care în aceleaşi împrejurări cerea ca România ,să-şi îndrepte
5
eforturile în primul rând spre eliberarea românilor din Transilvania"1 _; amintind că
atunci când trupele române au trecut Dunărea, soldaţii au scandat: «In Ardeal»" 1 6,
"
concluzionând că în fapt peste Dunăre se discută chestiunea Ardealului, că începe
"
războiul împotriva voinţei austriece" 17•
Deşi a militat consecvent, în primul rând cu uneltele specifice cărturarului, pentru
realizarea unităţii naţionale, fiind şi un membru marcant al Ligii Culturale, Ia începutul
războiului V. Pârvan a trăit o mare deziluzie. Cu toate că semnase, alături de alţi

10
Ibidem, p. 106.
11
V. Pârvan, E nevoie la noi de o revistli istorică?, în Viaţa românească, l, 1 906, nr. 10, p. 590-595, apud
Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p. 143.
:� Vasile Pârvan, CorespondenţA şi acte, p. 28; Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p. 1 36.
Al. Zub, op.cit., p. 136.
14 Ibidem, p. 204.
15 N. Iorga, Supt trei regi. Istoria unei lupte pentru un ideal moral şi naţional, Vălcnii de Munte, 1 932,
1 47.
B6· Ibidem, p. 1 53.
1 7 Ibidem, p. 154- 155.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
176 Ioan Mitrea

profesori, memoriul intitulat Acţiunea universitară în chestia naţională, prin care se

cerea "intrarea României în ac�une, întru apărarea intereselor noastre na�onale şi
"
ocuparea pământului românesc din monarhia austro-ungară 1 8 , V. Pârvan era împotriva
unei acţiuni pripite, fără o temeinică pregătire prealabilă, care s-ar fi întors împotriva
i ntereselor noastre ..
Pentru această atitudine, în fapt !ucidă şi responsabilă, sluj ind cu adevărat
interesul naţional, adversarii I-au atacat, considerându-1 "duşman al aspiraţi ilor noastre
"
naţionale , cerând, într-un spirit iacobin, "capul lui Pârvan", iar Liga Culturală s-a grăbit
să-I excludă din rândurile sale la 7 decembrie 1 9 1 4 19 . Istoricul a răspuns învinuirilor
aduse printr-un text în care îşi expunea adevăratul crez naţional care 1-a înso�t în
permanenţă, şi care s-a îmbogăţit pe măsura curgerii timpului cu noi şi noi nuanţe de la
20
o etapă la alta a vie�i sale •
Viaţa, desfăşurarea evenimentelor politico-mi litare aveau să-i dea dreptate lui
V. Pârvan. Faptul că a m intrat în războiul întregirii naţionale abia la 1 4/27 august 1 9 1 6,
după o temeinică pregătire şi încheierea tuturor preparativelor de natură diplomatică, dar
şi politico-militară venea să confirme realismul viziunii lui V. Pârvan.
Deşi marcat profund de cumplita tragedie a pierderii soţiei şi CORilului, la naştere,
'
probabil la începutul lunii octombrie 1917, în timpul refugiului la Odesi , V. Pârvan şi-a
închinat cei zece �i pe care avea să-i mai trăiască propăşirii neamului din mijlocul
căruia s-a ridicat. Intr-o scrisoare trimisă lui Sextil Puşcariu, în 23 noiembrie 1 9 1 8, îl
asigura � "faţă de naţie mă simt dator cu tot ce mi-a mai rămas. Altă iubire şi alt gând
,
nu am"--.
Hotărât să contribuie la elaborarea doctrinei de regenerare a societăţii
româneşti, la sfârşitul Primului Război Mondial, în vremea refugiului de la Iaşi,
V. Pârvan, alături de O. Gusti, Virgil Madgearu şi al�i, a i niţiat mişcarea de refonnă,
din care s-a născut Asociaţia pentru studiul şi reforma socială, înfiinţată la Iaşi în
aprilie 1 9 1 8, asociatie
. care a constituit nucleul viitorului I nstitut Social Român,
înfiinţat la Bucureşti, în 1 9 1 923 .
După M� Unire din 1 9 1 8, V. Pârvan era convins că trăinicia actului înfăptuit,
în fapt România Intregită trebuia c9nsolidată în primul rând prin opera de spiritualizare
a vieţii marelui organism naţional. In acest sens, V. Pârvan a propus un amplu program
de renovare spirituală, de regenerare naţională, având ca primă condiţie o şcoală de tip
"
nou, strâns determinată de "realitatea etnopsihologică a sufletului nostru naţional 2 .
V. Pârvan era profund convins de nevoia luminării sistematice a poporului, de formarea
unei conştiinţe civice extinsă în masele largi. Nevoia de şcoală, de învăţătură erau vitale
pentru propăşirea neamului în concepţia lui V. Pârvan. Aşa se explică energia şi
devotamentul său puse în slujba organizării Universităţii Daciei Superioare din Cluj.
Încă în propunerile publice adresate Marelui Sfat Naţional al românilor din Ardeal,
Banat şi Ţara Ungurească, V. Pârvan vedea noua Universitate integrată spiritului
modem european. "Noua universitate nu trebuie să imite cele două universităţi din

18 Al. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p. 205.

19 Ibidem, p. 205; Ştefan Lemny, art.ctt., p. 4; Al. Zub, �asile Pârvan: dilemele unui istoric, p. 52.
20 V. Pârvan, Părerile unui trădător de neam, Bucureşti. 1914, 13 pag.
2 1 Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, p. l 29.
22 Idem, Vasile Pârvan - biobibliografie. Bucureşti, 1 975, p. 332: idem, Vasile Pârvan: dilemele unui
istoric, p. 54.
23 Idem, Vasile Pârvan: efigia cărturarului. p. 366-368; idem, Vasile Pârvan: dilemele
unui istoric, p. 52.
24 V. Pârvan, Scrieri, p. 3 82.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
V. Pârvan - un militant al cauzei naţionale împlinite în 1 9 1 8 177

vechiul regat, ci să se inspire de la tipurile cele mai înaintate de universită� europene şi

american� ar trebui să-şi recruteze personalul pe baza unor principii superior ştiinţifice
. . ,,.,5
ŞI etice... .
Ideea despre reformarea metodică a întregii vie� spirituale a na�unii se regăseşte,
ca o dominantă, în prelegerea inaugurată ţinută de V. Pârvan la deschiderea cursurilor
U niversi��i Daciei Superioare, din Cluj, la 3 noiembrie 1 9 1 9, sub titlul Datoria vieţii
noastre." In memorabila lecţie inaugurată, marele pedagog, numit deseori "pedagog al
na�unii , la fel cum era considerat şi Nicolae Iorga, spunea: "Supremul scop al luptei
noastre e spiritualizarea vieţii marelui organism social-politic, şi cultural creator, care e
na�unea. Mij loacele întrebuinţate de noi sunt exclusiv de caracter social-cultural şi
pleacă din izvorul unic al idealismului naţional. Metoda noastră e aceea a cultivări i şi
selecţiunii sufletelor superioare, prin punerea la probă a fiecărui individ, care ne este
încredinţat, cu piatra de încercare a Cultului Ideii. Cine rezistă şi dă scântei e vrednic să
intre în confratemitatea Universităţi naţionale ... Oportunisme, tocmeli, reductibilităţi,
nouă nu ne sunt permise. Noi suntem preoţii aspri ai unei religii de purificare ...
Confratemi,p.tea Universităţii noastre trebuie să înţeleagă viaţa ca o luptă pentru mai
mult gând"-6 .
Rămas credincios idealurilor sale de regenerare a societăţii româneşti, de ridicare
a poporului la conştiinţa de sine, V. Pârvan a refuzat oferte, tentante pentru mulţi
contemporani, de a fi l iderul unor formaţiuni politice sau de a accepta primatul
României, care avea să devină curând patriarhae7 . A fost tot timpul vie�i în slujba celor
mulţi, în slujba naţiunii. "Cântecul meu a fost cântarea celor mul�, cari privesc înainte,
"
va fi un cânJec de biruinţă al celor rămaşi, în onoarea celor ce au murit 28, spunea
V. Pârvan. Insă "nu biruinţa e frumoasă, nu biruinţa e sublimă, ci drumul până la
dânsa29, adică lupta, lupta neîncetată şi munca încordată pentru atingerea unui ideal,
cum a fost idealul împlinit la 1 decembrie 1 9 1 8, sau idealul consolidării marii înfăptuiri
de acum 85 de ani.
Pentru consolidarea operei înfăptuite în 1 9 1 8, V. Pârvan se gândea şi la
minoritari, care şi �ei trebuiau să se simtă în noul cadru statal, pentru a fi mulţumiţi, mai
bine ca înainte. In Cărţi pentru minoritari, V. Pârvan vorbea de "grija pentru
cultivarea minorităţilor, de nevoia de a le facilita cunoaşterea culturii româneşti, dar �şi
de a face posibil ca majoritarii ţării să cunoască creaţia culturală a minoritari lor"30. In
această problemă, a convieţuirii minoritarilor cu majoritarii, V. Pârvan se dovedea un
autentic european, aşa cum era şi în problemele cercetării ştiinţifice sau dezvoltării
educaţiei prin şcoală.
Preocupat de problemele prezentului şi viitorului naţiunii române, marele
pedagog-savant nu uita de îndatorirea de a omagia pe cei care, generaţie după generaţie,
au avl!_t drept crez idealul unităţii naţionale, pe cei care au Înfăptuit Marea Unire din
1918. In acest sens se poate spune că V. Pârvan a fost sufletul unui Comitet ce acţiona,
sub egida Academiei Române, având ca obiectiv realizarea unui monument

25 Ibidem, p. 160.
26 V , Pârvan. Datoria vieţii noastre, antologie ce reuneşte Idei şi rorme istorice şi Memoriale, Bucureşti,
Editura Rampa şi Ecranul, 2002, p. 19-35.
�; VAl. Zub, Vasile Pârvan: efigia cărturarului, p. 37 1 ; idem, Vasile Pârvan: dilemele unui istoric, p. 53.
. Pârvan, Memoriale, Bucureşti, 1923, p. 1 4 1 .
29 Ibidem, p . 145.
30 Idem, Scrieri, p. 182.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
178 Ioan Mitrea

comemorativ al Unirii tuturor românilor, pentru capitala ţării . Acest monument trebuia
3
să ,,redea ideea unirii, stăruirii continue a naţiunii şi a biruinţei 1 . lată un obiectiv pe care
conducătorii de azi ar trebui să-I reactualizeze şi realizeze, pentru a omagia prin ceva
vizibil înaintaşii, un monument de artă reprezentativ care să înnobileze, alături de
Catedrala Neamului, capitala ţării.
Savantul V . Pârvan, care "a contribuit prin energia sa, la accelerarea pulsului
32
umanităţii", cum spunea istoricul american Gorham P. Stevens , prin atitudinea sa
în problema prezentului şi vi itorului naţiuni i române se înrudea cu N . Bălcescu şi
33
M. Eminescu, cum remarca istoricul Al. Zub .
Rememorându-i întreaga activitate creatoare pusă, fără rezerve, nu numai în
slujba ştiinţei şi culturii, ci şi a destinelor neamului românesc, preluându-i propriile
cuvinte din scrisoarea din 1 906 adresată lui N. Iorga putem afirma fără rezerve că
;:J4
V. P�an a fost "un soldat devatat al cauzei na�onale' .
In încheiere, pentru a omagia pe făuritorii Marii Uniri din 1 9 1 8, între care se
înscrie şi marele savant V. Pârvan, considerăm ca fiind cele mai potrivite cuvintele
scrise de ilustrul istoric şi arheolog cu prilejul închinării împăratului Traian la împlinirea
a XVIII veacuri de la moarte: "Oamenii mari, înflorind în marea lumină a vie�i, se
pleacă cu reculegere spre pământul unde dorm oamenii vechi, din tăria cărora au crescut
3
ei, oamenii noi, ca florile nouă din pulberea florilor vechi" 5

V. Pârvan - un militant de l'ideaJ. national realise en 1918

Resume

Archeologue, historien, philosophe de l'histoire, createur de l'ecole archeologique etc.,

V. Pârvan a ete pour la rea.Jisation des aspirations nationales qui seront accomplies par la Grande
Union de 1918.
Le premieres actions ayant pour but la rea.Iisation des aspirations nationales datent de
l'epoque ou il faisait ses etudes en Allernagne. II fut un membre actif de la Ligue culturelle.
Apres la Premiere Guerre Mondiale il initia avec D. Gusti et Virgil Madgearu un vaste
rnouvement de reforme sociale. Apres la Grande Union, il milita pour le progres et l'education du
peuple rournain par l'ecole.
Il a ete I ' un des principaux partisans de la creation de I 'Universite de Cluj ou il a tenu
d'ailleurs la l�on inaugurale ayant pour titre "Le Devoir de notre vie!". n se prono�ait pour une
universite de type europeen, ouverte a la modemite.
V. Pârvan a ete un pedagogue de la nation tout comme N. Iorga et il a contribue a l'acceleration
du pouls de Ia science et de la culture rournanine durant les premieres decennies du XX" siecle. II
a ete en �rne temps un militant de la cause nationale realisee par la Grande union de 1918.

3 1 Ibidem, p. 623.
32 Gorham P. Stevens, Vasile Pârvan, în volomul în memoria lui Vasile P"arvan, Bucureşti, 1934, p. 3 1 2.
33 Al. Zub, Introducere Ia volumul Scrieri de V. Pârvan, p. 17.
34 Vezi nota 1 2.
35 V. Pârvan, Memoriale, p. 164.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro