DEZVOLTAREA NEUROMOTORIE A COPILULUI NORMAL

Dezvoltarea neuropsihomotorie a copilului normal nu se realizează într-o secvenţă liniară de

etape separate, multe activităţi importante se dezvoltă concomitent suprapunându-se. Cu toate
acestea se poate stabili o anumită secvenţă de dezvoltare, care oricum nu este aşa de schematică
cum este descrisă în cărţi.
Pe măsură ce înaintează în vârstă copilul dezvoltă un control postural progresiv contra
gravitaţiei, care îşi găseşte expresie într-o serie de scheme motorii strâns corelate între ele.
În primele săptămâni de viaţă motricitatea nou-născutului la termen va resimţi influenţa
mişcărilor genetic programate (MGP) din cursul vieţii intrauterine. Copilul va menţine o postură de
triplă flexie simetrică, motricitatea fiind caracterizată prin „stabilitate” atât în prono cât şi în supino,
variind doar cu ocazia prânzurilor prin intervenţie externă. Nou-născutul menţine un somn prelungit
uşor întrerupt de faze de veghe activă.
La nivelul membrelor inferioare (MI) motricitatea este condiţionată de locomoţia şi de
propulsia fetală evidenţiată în poziţie ridicată, dar şi în alte poziţii referitoare la propulsie. Această
primă fază de dezvoltare a nou-născutului la termen este dominată de influenţa simetriei flexorii, de
mişcările genetic programate care condiţionează o situaţie de „stabilitate în flexie” cu organizarea
consecutivă a controlului autonom, a ritmului somn-veghe şi autismului primar fiziologic pe plan
afectiv-relaţional.
1 lună
Sistemul nervos central este mai organizat decât la naştere.
Gesell rezumă progresele copilului astfel: „respiraţia sa este mai profundă şi regulată,
deglutiţia mai eficientă, nu mai regurgitează frecvent, tresare mai puţin, utilizează ţipătul şi alte
mijloace pentru a-şi exprima dorinţele”.
Comportamentul reflex
În poziţie supino păstreză postura de flexie care se reduce treptat la nivelul MI, ridică gambele
până la 3-4 cm.
Reflexul tonic cervical (RTC) este puternic şi de asemenea reflexul Moro.
La unii copii reflexul tonic cervical simetric (RTCS) este constant, la alţii apare ocazional.
De la această vârstă poate să apară reflexul de redresare labirintic (RRL), care permite
copilului să ridice capul şi să-l menţină în poziţie normală în spaţiu.
În poziţie prono copilul este mai simetric ca în supino, totuşi flexia marcată pe care o avea
anterior în această poziţie se reduce.
La proba de tracţiune nu există control antigravitaţie, coloana vertebrală prezintă cifoză totală
chiar dacă uneori reuşeşte să extindă capul.
În poziţie ridicată motricitatea este condiţionată de locomoţia şi propulsia fetală.
2 luni
Expresia feţei este schimbată, sugarul este atent, zâmbeşte cu sensibilitate, începe să
vocalizeze – vocalele cele mai frecvente sunt „a”, „i”, „e” produse de mişcări ocazionale ale limbii
şi palatului moale, după ce a primit prânzul.
Ochii sunt mobili, poate privi către zone luminoase distante neglijând stimulii vecini.
Comportamentul reflex este predominant; reflexele de redresare ale gâtului (RRG) şi reflexul
Moro sunt puternice. RRL este acum prezent şi permite copilului să ridice capul din poziţie prono
dar nu şi din poziţie supino.
3 luni
Schema flexie - adducţie a membrelor din primele luni se transformă în flexie-abducţie.
În poziţie supino capul este aliniat pe linia mediană, membrele superioare (MS) sunt cu
coatele flectate, ţine mâinile strânse în pumn ocazional; începe să-şi privească mâinile, ceea ce
constituie un pas important pentru coordonarea ochi-mână, întoarce capul după obiecte, le fixează ş

12