LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ

PENTRU OBȚINEREA GRADULUI

DIDACTIC I -2018

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECTOR UNIV.DR. IOAN STAN

CANDIDAT: EDUCATOARE,

TRONCIU ( ROȘU) VASILICA

LICEUL TEHNOLOGIC COȚUȘCA ,

GRĂDINIȚA NR.6 “ MIHAIL KOGĂLNICEANU”
UTILIZAREA METODEI OBSERVĂRII LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

PLANUL LUCRARII

 CAPITOLUL I-METODA OBSERVĂRII LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI

 CAPITOLUL II-OBSERVAREA LA CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎN GRADINIȚĂ

 CAPITOLUL III-ABORDAREA PROBLEMATICII OBSERVĂRII ÎN GRĂDINIȚĂ ÎN LITERATURA DE

SPECIALITATE

 CAPITOLUL IV-PROFILUL PSIHOLOGIC AL PREŞCOLARULUI PRIN PRISMA PROBLEMATICII

OBSERVĂRILOR

 CAPITOLUL V-MODALITĂŢI CONCRETE DE REALIZARE A OBSERVĂRII LA CUNOAŞTEREA

MEDIULUI. IN GRADINITA

 CONCLUZII

 ANEXE

 BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Desfășurându-mi activitatea într-o grădiniță din mediul rural, am observat, și înțeles în același
timp că majoritatea copiilor din acest mediu au mai multă nevoie să fie ajutați , ghidați în integrarea
în mediul social și natural, în mediul transformat de om.

Chiar dacă sunt mici , ei sunt atașați de casa părintească, ulița satului, dar și de munca de la
câmp, de îngrijirea animalelor, de unele obiceiuri și tradiții care în mediul rural sunt mai vii , mai
prezente în viața de zi cu zi.

În acest sens , dezvoltând tema „ Utilizarea metodei observării la cunoașterea mediului în

grădiniță”, am considerat că voi contribui la o educare socială modernă și eficientă a preșcolarilor.

Am ales această metodă , considerând că observarea constituie tipul de activitate de

comunicare de noi cunoștințe și de îmbogățire a vocabularului. Observarea , fiind o activitate de
cunoaștere pe cale intuitivă, care dezvoltă în mod sistematic capacitatea copiilor de a percepe și
asigură însușirea unor cunoștințe elementare despre mediul ambiant, viața socială și natură.

Prin tema propusă pentru cercetare am încercat să redau importanța acestei metode în
dezvoltarea personalității , a capacității intelectuale, morale, și a creativității copilului preșcolar.
CAPITOLUL I-METODA OBSERVĂRII LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

 I.1. Metode didactice folosite în activitățile de cunoaștere a mediului

În activitățile de cunoaștere a mediului principalele metode utilizate sunt :

 -Metode de comunicare

 -Metode de explorare a realității

 -Metode de acțiune

I.2. METODA OBSERVĂRII LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI

 Observarea este o metodă prin care copiii percep direct, activ și sistematic obiectele și
fenomele lumii înconjurătoare în scopul cunoașterii unor trăsături esențiale ale acestora ,
descriu și explică datele esențiale sesizate prin raportarea la noțiunile cunoscute, integrează
cunoștințele celor deja asimilate ajutați de educatoare.

 Metoda observării ( libere sau dirijate)completează cunoștințele preșcolarilor prin intuirea

directă a obiectelor, fenomenelor , ființelor sau proceselor naturale . Copilul poate ajunge pe
această cale la generalizări , abstractizări, relații cauză- efect prin confruntarea ideilor cu
realitatea vie, prin îmbinarea informației cu intuirea caracteristicilor lumii reale. Pentru o
percepere clară este foarte importantă asocierea intuirii cu explicațiile educatoarei,
exersarea simțurilor și a orientării spre esențial.

 1) METODE DE COMUNICARE:

 -Metode expozitive:descrierea, explicația, expunerea, povestirea, informarea.

 Explicația este o metodă de comunicare orală folosită pentru înțelegerea de către copii a
unor noțiuni , caracteristice ale lumii înconjurătoare , fapte , argumentarea unor idei ,
descoperirea cauzelor unor fenomene. Această metodă îmbracă forme variate de la
demonstrație, caracterizare, descriere.

 Observarea ca metodă presupune astfel, stabilirea unei relații directe între copil și realitatea
care face , la un moment dat obiectul cunoașteriil.

 Utilizarea acestei metode se întemeiază pe funcția pe care o deține în plan psihologic-

observația ca percepție, organizată sistematică orientată către atingerea unui scop bine
precizat.

 Implicarea ei în activitățile din cadrul grădiniței este dublu motivată:

 -prin provocarea ei de către educatoare ( observație dirijată)

  -în formarea observărilor independente pe care le face copilul în funcție de provocările
mediului din care este integrat

 -utilizând metoda observației se poate obține dezvoltarea la copil a unor capacități :

 a) de a investiga un obiect sau un fenomen;

 b) de a urmări un plan pe care , pentru început îol stabiliește educatorul;

 c) de a analiza , sintetiza, generaliza unele aspecte are realității immediate;

 d)de dezvoltarea spiritului de observație ;

 e) de stimulare și afirmare a curiozității epistemice( de cunoastere) a copilului;

 f) de dezvoltare a unei atitudini active în raporturile copilului cu mediul înconjurător;

2) METODE DE EXPLORARE A REALITĂȚII:

 -Metode explorare directă;

 -Metoda observării libere sau dirijate, experimentul, studiul de caz.

3) METODE DE ACȚIUNE:

- Exercițiul este o acțiune care se repetă pentru a se perfecționa deprinderi și acțiuni în scopul
formării unor deprinderi intelectuale.

Alte metode bazate pe acțiune reală sunt : activități creative, lucrările practice.

Metode bazate pe acțiune fictivă sau stimulată sunt : jocuri didactice, jocuri de rol,învățarea
dramatizată.

CAPITOLUL II
OBSERVAREA ÎN GRĂDINIȚĂ LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI-(probleme teoretice)

 II.1)Definirea şi caracterizarea observării

 II.2. Rolul observărilor în activitatea instructiv-educativă

 II.3. Clasificarea activităţilor de observare

 II.4. Pregătirea activităţilor de observare

 II.5. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de observare

DEFINIREA SI CARACTERIZAREA OBSERVARII

 Observare la cunoasterea mediulu este o activitate specifică de percepere activa şi

sistematică a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare. Această activitate se realizează
în prezenţa adultului care stimulează percepţia preşcolarilor.si indruma.

 Activitatea de observare are şi sensul de:

  -mijloc de realizare a contactului direct al copilului cu obiectele care trebuie cunoscute;

 -formă de organizare a activităţii de cunoaştere nemijlocită a realităţii de către adult;

 -activitate desfăşurată cu întreaga grupă de preşcolari, una din formele clasice ale
lecţiei de comunicare de cunoştinţe cunoscută în practică sub denumirea de : lecţie de
intuiţie, exerciţii de observare etc.

Rolul observărilor în activitatea instructiv-educativă

Observările practicate în grădiniţă au un rol dublu :cognitiv şi formativ.

 Din punct de vedere cognitiv observarea este mijlocul principal de transmitere a

cunoştinţelor noi.

 Din punct de vedere formativ observările formeaza dezvoltarea gândirii, a atenţiei şi a

memoriei copiilor, dar si la educarea lor pe plan estetic şi moral.

 Observarea este sursa principală de reprezentări şi impresii care vor fi preluata în alte
activităţi( jocuri, povestiri, desen, convorbiri etc.) sau folosite în jocurile creatoare ale
preşcolarilor.

 Aşadar, putem spune că observările influenţeaza dezvoltărea preşcolarilor. Ele ajuta

la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor, la dezvoltara tuturor proceselor psihice şi în primul
rând a gândirii şi a limbajului lor, contribuie la educaţia morală şi estetică a preşcolarilor.

CAPITOLUL III

ABORDAREA PROBLEMATICII OBSERVARII IN GRADINITA DE CATRE LITERATURA DE SPECIALITATE

 În activitatea de observare majoritatea pedagogilor și psihologilor consideră că un rol

deosebit îl au mecanismele verbale deoarece prin intermediul lor se realizează scopul
observației și planul desfășurării acestora.

 În opinia Mariei Eliza Dulama „ observarea nu se rezumă numai la o simplă privire a unor
fenomene sau unor procese, la strângerea de impresii ci presupune urmărirea atentă și
sistematică a unor fapte cu scopul de a sesiza aspectele relevante , suprinse cât mai exact”.
Maria Eliza Dulama, 1996, Didactica Aplicată, Ed. Clusium, Cluj –Napoca.

 I.P. M. Ionescu consideră că observarea se prelungește “într-un act de clasificare, de

încadrare a informațiilor în anumite categorii sau concepte și de anticipare a unor relații”I.P.
Radu, M.Ionescu, 1987, Experienta Didactică și Creativitate, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, pag.129-
130.

CAPITOLUL IV
PROFILUL PSIHOLOGIC AL PRESCOLARULUI PRIN PRISMA PROBLEMATICII OBSERVARILOR

 IV. 1. Caracteristicile dezvoltării psihofizice ale preşcolarului

 IV.2. Substadiile preşcolarităţii

  IV.3. Rolul senzaţiilor şi percepţiilor si dezvoltarea lor în observarea mediului

Perioadă preşcolară este dominată de o puternică trebuinţă de joc. Aceasta devine activitate
fundamentală. Jocul antrenează activitatea mentală, strategiile ei, rezervele, asociaţiile cele mai
fanteziste posibile, fapt ce duce la formarea de situaţii complexe ce se cer a fi rezolvate ca şi când ar
fi reale.

 Perioada preşcolară se caracterizează prin dezvoltarea de noi trăsături şi caracteristici, ce se

formează ca: abilităţi, îndemânări, aptitudini, creativitate, interese, trăsături de caracter şi
comportament. Prin insusirea acestora se formează bazele personalităţii, structura ei
principală. Se formeaza mai pregnant imaginea şi conştiinţa de sine a copilului şi mai ales
conştiinţa lui morală. Copilul devine deschis la însuşirea unor norme comportamentale ,
reguli, si mai receptiv faţă de regulile din familie sau din grădiniţă, ceea ce duce la
disciplinarea lor.

 În perioada preşcolară se realizează progrese importante în experienţa logicii relaţiilor

spaţiale. Ca rezultat, copilul va putea evalua ceva mai precis mărimea, forma obiectelor,
volumul. La 3 ani copilul apreciază aproximativ lungimea, grosimea, scurtimea, subţirimea.
Pus în situaţia să observe tulpinile crizantemelor va fi capabil să sorteze după grosime,
lungime. La 4 ani distanţele pe verticală ( sus, jos) , la 5 ani se manifestă progrese în
perceperea distanţei şi diferenţierii mai fine cu privire la identificarea ( perceperea) formei.
Copilul preşcolar începe să cunoască interiorul şi exteriorul grădiniţei, al locuinţei,
magazinelor din apropiere, strada cu particularităţile ei. Preşcolarul interiorizează şi
succesiunea în timp a evenimentelor, durata. Percepţia duratei se formează din materialul
evenimentelor, regimului şi ritmului vieţii. Împrejurările îl fac pe copil să înţeleagă şi să
folosească tot mai corect (după 5 ani) cuvinte ce se referă la analiza şi percepţia timpului, a
duratei, a succesiunii evenimentelor. Cu cât copilul înaintează în vârstă percepţia capătă o
mai mare pondere. Astfel „ percepţiile şi senzaţiile furnizează materia primă externă de
importanţă pentru planul mintal şi al acţiunilor desfăşurate în mediul înconjurător şi
cultural”, U. Şchiopu, E. Verza,

CAPITOLUL V
MODALITĂȚI CONCRETE DE REALIZARE A OBSERVĂRII LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN
GRADINIȚĂ-CERCETARE-

 Pentru a dezbate tema lucrarii propusa am observat impreuna cu copiii fiecare anotimp cu
fenomenele caracteristice ce au loc in viata plantelor, omului , animalelor .

 Fiecare anotimp are fenomene si caracteristici care se desfasoara in anumite perioade de

timp, iar prescolarul trebuie sa inteleaga si sa cunoasca rolul pe care il are fiecare planta,
animal in aceasta viata.

Toamna

 Toamna este primul anotimp prin care copiii încep să cunoască natura. Ei este anotimpul
când se redeschid porţile grădiniţelor. Toamna este anotimpul de trecere de la vara cea
călduroasă la iarna cea friguroasă
  In anotimpul toamna prin lectia – vizita “In gradina bunicii” copiii au participat la activitatile
de observare , conversatie si joc. Observarea organizata in gradina de legume a constituit un
mijloc pentru a recunoaste legumele, dupa fruze sau parte comestibila. Si au fixat
cunostintele dobandite in mod direct ,nemijlocit cu privire la aspectul gradinii , prin
comparatie cu celui a unui camp.

 După experienţa căpătată în grădina bunicii şi după contactul direct cu lumea reală,
preşcolarii vor continua să studieze despre roadele toamnei şi în sala de grupă. Prin
intermediul activităţilor de cunoaştere a mediului, a activităţilor de educare a limbajului, de
activitate plastică şi practică, educaţie pentru societate, a jocurilor din cadrul ALA , s-au
realizat următoarele: „Dovleacul’-observare „ Mărul”- observare, „Morcovul” – observare, „
Crizantema” – observare, „ Povestea mărului buclucaş” – poveste, „ Toamna în grădina de
legume” – lectură după imagini, „Toamna” – poezii, „Toamnă, toamnă harnică şi de daruri
darnică” – ( convorbire, lectură după imagini), „Spune ce ai gustat” – joc senzorial, „De-a
gospodinele” - joc de rol, „ Ce ascunde coşul toamnei?” – joc didactic, preşcolarii sintetizează
cunoştinţele dobândite în natură.. În urma acestei plimbări „ În grădina bunicii” am planificat
observarea cu tema „ Mărul” exemplu grupa mică, în scopul perceperii organizate a unor
însuşiri vizibile : culoarea sa roşie, galbenă sau verde, forma rotundă, mirosul specific, gustul
dulce – acrişor, precum şi părţile componente: coajă, miez, sâmburi, codiţă:

Iarna

 Un fenoment pe care l-am observat in anotimpul iarna cu copiii a fost zapada. Apariţia
primilor fulgi de zăpadă stârneşte curiozitate şi interes pentru cunoaşterea fenomenului
respectiv. Bucuria pe care o dă ninsoarea poate fi punctul de plecare în observarea cu tema „
Prima zăpadă” unde preşcolarii pot fi îndrumaţi în investigare şi explorare prin întrebări ca Ce
este zăpada?

-De unde vine ea?

Tot in anotimpul iarna am desfasutat activitatea de observare cu tema „ Vieţuitoarele în timpul

iernii”. Am discutat despre copacii din păduri care sunt goi, cu excepţia brazilor care îşi păstrează
frunzele verzi în toate anotimpurile. Apoi am vorbit despre animalele sălbatice ca vulpea bursucul,
ariciul, ursul, veveriţa care din cauza frigului se adăpostesc şi intră în hibernare. Pentru însuşirea
cunoştinţelor despre viaţa animalelor în pădure am desfăşurat observări ca : „ Ursul”, „ Vulpea”, „
Iepurele”, „ Lupul”, dar şi povestiri „ De ce doarme”,” Bârlogul ursoaicei.

Primavara

 La grupa am evaluat anotimpurile prin comparatie. Iarna este mai rece decat primavara

 Iarna copacii sunt goi fara frunze, iar primavara inmuguresc, infrunzesc si infloresc.

 Iarna soarele nu straluceste asa puternic, iar primavara soarele straluceste cu mai multa
putere. Prin lecţia plimbare „ Primăvara a venit”, preşcolarii au observat cu atenţie mugurii
copacilor, i-au desfăcut pentru a afla ce se află în interiorul lor. Ei au observat că mugurii au
în interiorul lor frunzişoare mici şi verzi.
  După observarea căpătată în curtea gradiniteii sii după contactul direct cu lumea reală,
preşcolarii vor continua să studieze despre aspectele primaverii şi în sala de grupă. Prin
intermediul activităţilor de cunoaştere a mediului, a activităţilor de educare a limbajului, de
activitate plastică şi practică, educaţie pentru societate, a jocurilor din cadrul ALA , s-au
realizat următoarele: „Ghiocelul’-observare

 „Laleaua”- observare, „Narcisa” – observare, „ Papadia” – observare, „ Puisorul” – observare

„ „Primavara în grădina de legume a bunicii” observare – , „Puisorul ” – poezie, „Primavara in
gradina bunicii” – ( convorbire, lectură după imagini), „Spune ce ai gustat” – joc senzorial,
„De-a gospodinele” - joc de rol, „ Ce ne-aduce Zana primaverii?” – joc didactic, preşcolarii
sintetizează cunoştinţele dobândite în natură.

 Daca toamna copiii au vazut in gradina bunicii prin lectia vizita roadele toamnei, in anotimpul
primavara ei au observat legumele timpurii ( ridichea, salata,ceapa). In solarul bunicii, au
observat rasadurile de rosii, ardei , vinete . Asa au aflat ca din seminte semanate au crescut
aceste plantute care apoi vor fi rasadite in gradina.

Tot in anotimpul primavara am observat ciclul de viata a pasarilor de curte , dar si animalele care
traiesc pe langa casa omului.

VARA

Un alt anotimp cercetat cu preşcolarii mei a fost anotimpul vara. Vara cresc fructele, câmpurile
devin colorate şi apar primele semne ale recoltelor, zilele sunt foarte călduroase şi foarte lungi în
comparaţie cu nopţile. Pentru a şti caracteristicile anotimpului vara de către preşcolari am folosit mai
multe mijloace şi metode de realizare: observări spontane, convorbiri, poveşti, vizite, plimbări, poezii,
care contribuie la însuşirea de cunoştinţe. Daca toamna, copiii au observat livada cu pomi fructifieri,
vara au observat pomi fructiferi cum ar fi visnii si ciresii. Daca in anotimpul primavara ciresul si visinul
era plin de flori, acum in luna iunie copiii au observat ca ei s-au incarcat cu fructe rosii. Caldura foarte
mare din timpul verii are rol hotarator in coacerea visinilor, capsunilor, ciresilor.

 În anotimpul vara se pot observa fenomene ale naturii ca: furtuna, ploaia, grindina, trăsnetul,
fulgerul, tunetul.

 Având ca activitate de observare „ apa” am reuşit să explic copiilor fenomenul ploaia,să-i

conving pe preşcolari că ploaia cade din nori şi că ploaia este folositoare pentru flori, plante,
animale şi tot ploaia spală praful de pe străzi şi răcoreşte aerul.

 Totodada copiii au observat ca datorita caldurii apa din balta s-a evaporat( balta a secat).

 Prin toate aceste activitati au urmarit doua obiective:

 -dezvoltarea capacitatii de cunostere si intelegere a mediului inconjurator si stimularea

curiozitatii pentru investigarea acestuia

 -formarea si exersare unor deprinderi de ingrijire si ocrotire a mediului inconjurator in

vederea educarii unei atitudini pozitive fata de acesta.
  Pot afirma ca intelegerea succesiunii, evolutiei, anotimpurilor, plantelor si animalelor si
fenomenelor naturii depinde de modul in care educatoarea reuseste sa le stimuleze
curiozitatea copiilor, sa ii puna in situatia de a descoperi singuri cai de cunoastere a realitatii
mediului inconjurator.

V. 2. Metode tradiţionale şi moderne în cadrul activităţilor de observare – aplicaţii practice.

 Observarea

 Conversatia

 Comparatia

 Demonstratia

 Exercitiul

 Jocul didactic

 Modelarea

 Tehnica mozaicului

 Jocul de rol

 Metoda cubului

 Observaţia este o metodă prin care copiii percep direct, activ şi sistematic obiectele şi
fenomenele lumii înconjurătoare în scopul cunoaşterii unor trăsături esenţiale ale acestora;
Prin contactul direct cu natura, cu frumuseţile şi transformările ei, copiii au posibilitatea să
vadă totul de aproape.

 Desfăşurând în decursul întregului an şcolar mai multe lecţii-plimbări, am constatat că

acestea contribuie la realizarea într-un mod eficient a obiectivelor lucrării, ale noii programe,
lasă loc pentru concesiune inversă, acordă importanţă funcţiilor de feedback.

 În cadrul procesului de dobândire de cunoştinţe, am căutat să folosesc toate variantele

conversaţiei: euristică, de clasificare, aprofundare, de fixare, consolidare şi sistematizare, de
verificare şi apreciere.

 Practica mi-a demonstrat că forma euristică a conversaţiei. modalitatea de învăţare prin

descoperire contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor formative ale
instruirii şi educării. Ea constă într-o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea
gândirii copiilor în descoperirea caracteristicilor unui grup de vieţuitoare.

 De exemplu, în cazul animalelor de pădure am urmărit descoperirea trăsăturilor lor

comune dar şi specifice.
Comparatia

 În folosirea comparaţiei, ca procedeu didactic am ţinut seama de faptul că la acea vârstă,

copiii sesizează mai greu asemănările dintre obiecte şi fenomene şi deprind cu mai multă
uşurinţă deosebirile, de aceea, am căutat situaţii de învăţare care să le dezvolte capacitatea
de a stabili asemănările dintre plantele şi animalele studiate.

 DEMONSTRAȚIA

 În timpul demonstrării, copilul trebuie stimulat să urmărească obiectele şi fenomenele

nu numai cu simţurile ci şi cu mintea, să gândească, să interpreteze, să încadreze în sisteme.
Scopul fundamental pe care l-am urmărit, folosind metoda demonstraţiei, a fost formarea
unui bagaj de cunoştinţe cât mai bogat, în imagini şi reprezentări corecte, ştiinţifice, în
vederea prelucrării şi elaborării generalizărilor, familiarizarea preşcolarilor cu efectuarea şi
împlinirea corectă a acţiunilor motorii.

EXERCIȚIUL

 Alături de marea varietate de metode şi procedee didactice, la realizarea observării,

contribuie şi exerciţiul, prin care copiii sunt puşi în situaţia de a acţiona direct, de a efectua
unele activităţi sistematice. În funcţie de scopul urmărit, de conţinutul temei, de
particularităţile şi nivelul dezvoltării intelectuale al preşcolarilor, exerciţiul poate fi organizat
frontal, pe grupe sau individual.Aceste activităţi presupun răbdare, precizie, multă dorinţă de
execuţie corectă

JOCUL DIDACTIC

 Alături de celelalte metode şi procedee didactice folosite în activitatea de observare

a mediului înconjurător, un loc important îl ocupă jocul didactic care se caracterizează printr-
o îmbinare specifică a unei sarcini instructive cu elemente de joc.

 Astfel, la grupa mare, după ce copiii au observat „Mărul" sau alte teme propuse, au primit
sarcina să realizeze modele din plastilină sau să le reprezinte prin pictură sau desen.

 Construirea, mânuirea şi interpretarea unui model aruncă o rază explicativă asupra

originalului, dă posibilitatea gândirii să avanseze în direcţia rezolvării unor probleme de
cunoaştere şi acţiune.

 TEHNICA „MOZAICULUI”

 Are ca scop învăţarea prin cooperare într-un grup mic de copii a unui conţinut mai
dificil. În procesul instructiv-educativ din grădiniţă, am aplicat această metodă în cadrul
activităţii de cunoaşterea mediului, folosind ca mijloc de realizare observarea. Astfel, în
activitatea de observare cu tema „Puiul”, am respectat etapele impuse de tehnică.

 JOCUL DE ROL

 Jocul de rol este cea mai folosită şi eficientă tehnică utilizată în învăţământul preşcolar.
  Am utilizat jocul de rol ca metodă în cadrul unei activităţi de cunoaşterea mediului cu
tema “ De vorbă cu Zâna Primavara” şi ca mijloc de realizare în cadrul activităţii liber-
creative cu tema “ In lumea florilor”. În urma folosirii acestei metode am constatat că am
realizat o stimulare a dialogului dintre copii şi o bună interacţiune a acestora. Copiii au dat
dovadă de spirit de echipă, au emis idei personale fără reţineri, au folosit limbajul verbal,
nonverbal, paraverbal în contextul interrelaţionării copil-copil, copil-educatoare, valorificând
fondul imaginativ şi creativ al copiilor.

 METODA CUBULUI

 ”Metoda cubului” este o strategie de predare-învăţare ce urmăreşte un algoritm ce vizează

descrierea, comparaţia,asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se
doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi
cunoştinţe sau a unei situaţii private din mai multe perspective.

CONCLUZII

 Obiectivele urmărite au fost realizate în timpul activităților desfășurate la grupă, dar și prin
plimbări, vizite și drumeții.

În întreaga mea activitate , am constat că folosirea celor mai eficiente metode tradiționale,
îmbinarea tradiționalului cu modernul, folosirea mijloacelor audio-video, activiează întrega grupă de
copii, spre a-și însuși în mode temenic cunoștințele.

Cu ocazia activităților de observare desfășurate , am constat că rezultatele didactice sunt pozitive.

Menționez câteva dintre acestea :

 -metodele și procedeele folosite dezvoltă spiritul de inițiativă, felexibilitatea

intelectului cât și formarea unor deprinderi practice;

 -utilizarea metodelor didactice moderne , duce la îmbunătățirea asimilării

cunoștințelor de către preșcolari;

 -folosirea unor modalități practice de lucru fac ca preșcolarul să devină un element

activ, învățând șă-si organizeze munca;

Prin activitățile desfășurate le-am format copiilor ideea că omul poate cunoaște lumea prin
observare, prin căutare, prin studiul personal, muncă , el rămânând în centrul naturii. Apreciez că
prin activitățile desfășurate preșcolarii s-au însușit prin efort propriu cunoștinte , priceperi și
deprinderi, au reușit să i-a decizii , să exprime opinii personale, să organizeze, să caute soluții , să
coopereze, dobândit astfel, deprinderi esențiale pentru viață.