Lucrare metodico-stiintifica-"Comunicare educationala"

Profesor înv. primar: TĂNASE SIMONA

COMUNICARE EDUCAȚIONALĂ

CUPRINS

Argument

I. Conceptul de comunicare

II. Comunicarea didactică

III. Modalități prin care pot fi depășite blocajele în comunicare

Concluzii

Bibliografie

Comunicarea este esențială pentru viața personală și socială a individului, fără comunicare nu putem
exista într-o comunitate întrucât este în firea oamenilor ca atunci când se întâlnesc să schimbe
impresii, să comunice. Fără comunicare oamenii își pierd interesul față de activitățile în comun. O
societate se constituie și se menține datorită și prin intermediul numeroaselor procese și rețele de
comunicare.
Comunicarea este omniprezentă sub diferite forme- interacțiune, relație, schimb, influență, control-
deoarece procesele sociale în integritatea lor implică și procese de comunicare. Tocmai din acest
motiv, școala implicând multiple relații sociale, modul în care se comunică poate contribui
semnificativ la succesul elevilor, deci rolul comunicării în procesul de învățământ trebuie să
reprezinte o preocupare permanentă a cadrului didactic.

I. Conceptul de comunicare

Un concept universal și atotcuprinzător precum comunicarea, nu poate fi comprimat într-o

singură definiție. Conceptului de comunicare i se pot asocia multiple înțelesuri:

-schimb verbal de gânduri sau idei;

-interacțíune;

-transfer, schimb, transmitere sau împărtășiri;

-proces de transmitere a informațiilor, ideilor, emoțiilor sau priceperilor, prin folosirea

simbolurilor( cuvinte, imagini, figure, diagrame);

-transmitere a informației de la o sursă la un receptor;

-proces prin care o sursă transmite un mesaj unui receptor cu intenția se a-i influența
comportamentele ulterioare.

Comunicarea constituie un liant social, îi unețte pe oameni și îi angajează în acțiune, contribuie

la ființarea și dezvoltarea comunității, la dezvoltarea și întreținerea relațiilor sociale.

În privința definirii noțiunii de comunicare, unii autori lărgesc foarte mult sfera noțiunii,
înțelegând prin comunicare orice schimb ce are loc între două sau mai multe persoane sau grupuri,
iar alți autori îngustează nepermis de mult sfera comunicarii, excluzând formele de comunicare
bazate pe mijloace nonverbale.

Indiferent de definiții, comunicarea a fost și este tratată ca un element fundamental al

existenței umane. Sintetizând, se poate spune că, a comunica înseamnă a cunoaște, a acționa, a
crea, a exista.

II. Comunicarea didactică

 Comunicarea conține un mare potențial educativ care se traduce prin transmiterea de
cunoștințe , în autoreglarea activității intelectuale. Între comunicare și educație există un strâns
raport de interdependență.

Comunicarea didactică desemnează “ansamblul activităților de transmitere și receptare de

mesaje al căror conținut vizează învățarea, formarea și dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și
deprinderilor în procesul instruirii și educației școlare”.

Comunicarea didactică este forma particulară a comunicării educaționale sau pedagogice,

considerată la rândul său o formă specializată a comunicării interumane, un proces dinamic, complex
și interactiv. Scopul comunicării didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activității
didactice și alegerea acelor procedee favorabile formării convingerilor privind toate domeniile
cogniției și practicii umane.

În comunicarea didactică, toate elementele sistemului beneficiază de o elaborare riguroasă.

Astfel, comunicarea didactică prezintă următoarele caracteristici: se bazează pe documente
normative( plan de învățământ, programă școlară) și școlare (planificare calendaristică, proiect
didactic); se desfășoară într-un cadru organizat, conform principiilor didactice, în instituții
specializate; emițătorul/ profesorul are o pregătire specială și competențe certificate; în construcția
mesajelor profesorii au în vedere particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, mediul social în
care trăiesc aceștia, precum și utilizarea unui repertoriu comun de sensuri și semnificații ale
termenilor; este un act intenționat care vizează modificări cognitive, afective, comportamentale
acționale ale elevilor; necesită o evaluare ,un feed-back din punct de vedere al eficienței.

Calitățile comunicării didactice depind de o multitudine de factori: strategiile de instruire și

comunicare utilizate, stilul de predare-învățare folosit, personalitatea profesorului și elevilor,
managementul acesteia.

În organizarea și desfășurarea comunicării didactice ,intervin următoarele etape: stabilirea și

precizarea obiectivelor urmărite; selectarea informațiilor sau cunoștințelor semnificative ce urmează
a fi transmise; corelarea acestora cu experiențele anterioare ale elevilor pentru a facilita integrarea
noilor cunoștințe în bagajul pre-existent; ordonarea informațiilor transmise de la simplu la complex,
inductiv și deductiv; utilizarea unor mijloace și materiale didactice adecvate procesului de înțelegere
a cunoștințelor transmise;evaluarea eficienței comunicării.

“ Educația presupune un ansamblu de influențe, de acțiuni deliberate, explicite sau implicite,

sistematice ori nesistematice, care într-un fel sau altul contribuie la formarea personalității unui
individ”( Salavastru,2004) . Se poate spune că orice comunicare didactică este și o comunicare
educațională, deoarece profesorul, prin influența sa, produce schimbări în personalitatea elevilor,
dar nu se poate afirma că orice comunicare educațională este și didactică, deoarece influențelor
educaționale suntem supuși toată viața, pe când celor didactice, doar în anumite perioade ale
formării personalității.

III. Modalități prin care pot fi depășite blocajele în comunicare

 În procesul didactic, comunicarea este fundamentul relației educaționale. Deși s-ar părea că
aici comunicarea ar trebui să performeze (grup organizat, niveluri intelectuale atitudinale de interese
asemănătoare, conducerea activității de către persoane autorizate și competente), în realitate,
comunicarea este grevată de numeroase obstacole.

În comunicare, fiecare dintre participanți se angajează cu întreaga personalitate, cu sistemul

de valori, interese, motivații.

La începutul fiecărui an școlar ne punem întrebarea:”Ce așteaptă elevul de la noi, învățătorii?”.

Am realizat că așteaptă foarte multe.Așteaptă să fim buni și blânzi în relațiile cu ei, să fim drepți, să-i
tratăm ca pe niște oameni mari, să fim apropiați de ei. În relația învățător-elev esențială a fost și
rămâne însă și problema autorității sale. Autoritatea învățătorului este firească, necesară și are
efecte favorabile în planul comunicării, însă „autoritate”nu înseamnă”spirit dominator”, „sarcasm”,
„ironie”.

Trecerea de la grădiniță la clasa pregătitoare nu lasă urme în atitudinea copiilor dacă avem un
suflet cald, ne apropiem cu drag de ei, ne adresăm într-un limbaj accesibil lor, avem spirit ludic și
îmbinăm echilibrat exigența cu destinderea.

În comunicarea didactică trebuie să fim conciși, preciși și expresivi, în același timp pentru a
facilita transferul, dar și pentru înțelegerea mesajului transmis. Toate informațiile pe care le
transmitem trebuie adaptate scopului și obiectivelor didactice, precum și nivelului intelectual al
elevilor. Învățătorul trebuie însă să știe și să asculte. Elevul conștientizează dacă partenerul lui de
comunicare doar pare că-l ascultă și atunci refuză să mai comunice. În relația de comunicare,
învățătorul trebuie să creeze o situație favorabilă exprimării elevului care să nu se simtă judecat sau
manipulat prin întrebări. A ști să asculți este o știință. Chiar dacă anumite persoane dau impresia că
ascultă, tot limbajul trupului lor arată că de fapt informația nu alunge la ei. Absența comunicării
rezultă și din absența ascultării reale a interlocutorului. Absența ascultării poate fi determinată de
lipsa de interes a interlocutorului față de mesajul emițătorului.

În instruirea tematică, învățătorul proiectează obiectivele învățării promovate de curriculum-ul

nucleu în jurul unei teme, iar elevii aleg sau propun propriile lor teme de studiu (teme alese de elevii
clasei pregătitoare: „La Polul Nord”,”În lumea furnicilor”,”De la Pamânt la Lună”). Acest fapt a dus la
cresterea interesului copiilor pentru temele studiate și față de mesajul transmis.

Rolul învățătorului este foarte important deoarece el reprezintă persoana oficială din partea
societății și, prin metode didactice activ-participative folosite în cadrul activităților ce se desfășoară
în clasă, cât și în activitățile extrașsolare, poate și chiar are datoria profesională și morală de a-i ajuta
pe cei cu deficiențe de limbaj până la o corectare totală, dacă este posibil (plan de intervenție
personalizat, recomandarea unui logoped), iar celorlalți să le înfrumusețeze și să le îmbogățească
vocabularul la un nivel ridicat, nivel ce va fi o rampă de lansare pentru reușita în viață.

Din clasa pregătitoare comunicarea se face pe suport intuitiv( povestiri după imagini, probleme
după imagini etc).În clasele II-IV se folosesc atît imagini artistice( tablouri, filme, Power-Point), cât si
sintetice( hărți, scheme).La orele de geografie, cunoasterea mediului,folosind un limbaj
specific,elevii vor comunica despre tema propusa privind o harta,peisaje din natura grafice etc.
 Toate disciplinele pe care elevul le studiaza la scoala contribuie la dezvoltarea
comunicarii.Astfel,stiintele naturii sprijina comunicarea prin imbogatirea vocabularului cu termeni
specifici stiintelor naturii prin implicarea elevilorin schimburi de idei menite sa asigure claritatea
expunerii,rigoarea utilizarii termenilor,structurarea discursului.Educatia artistica,in general,permite
folosirea regulilor de exprimare care regleaza schimburile comunicative,folosirea de cantece si
simple dramatizari ca mijloace de achizitie a unui vocabular nou,prilejuieste exprimarea si
comunicarea la nivelul permis de intelegere a productiilor lumii,artei si culturii.Limba straina
completeaza,imbogateste capacitatea de comunicare,dezvolta abilitatile de comunicare si
favorizeaza comunicarea interculturala si relatiile interpersonale.Educatia civica permite folosirea
terminologiei specifice,folosirea sistematica a dezbaterii si exersarea ascultarii,expunerii
argumentarii.Matematica integreaza limbajul matematic in limbajul obisnuit si in viata cotidiana,da
posibilitatea intelegerii si producerii de texte care sa foloseasca codul si limbajul matematic,solicita
elevul sa descrie verbal rationamente matematice.Actiunea factorilor de bruiaj, perturbatori ai
comunicarii,poate fi diminuata prin incadrarea in orele de matematica( alte discipline) a unor
momente scurte,cu tenta relaxanta si aparenta de joc, dar cu continut specific acestei
discipline.Altfel spus, exercitiile imbracate intr-o haina neconventionala vor trezi interesul prin
noutate si vor avea finalitatea dorita.

Produsele creativitatii invatatorilor pot mari eficienta comunicarii instrumentale, avand efecte
pozitive asupra transmiterii-insusirii de cunostinte.

Exprimarea sentimentelor este esentiala in fiecare relatie.Una din cauzele care provoaca
dificultati in comunicare este reprezentata de inabilitatea de recunoastere si exprimare a
emotiilor,de teama de autodezvaluire.Iata cateva modalitati de imbunatatire a exprimarii
emotionale: discutarea ,provocarea si contracararea miturilor despre emotii; identificarea si
recunoasterea diferitelor tipuri de emotii;identificarea evenimentelor sau situatiilor care
declanseaza emotia; identificarea modalitatilor de exprimare comportamentala a emotiei;
exprimarea emotiei printr-un limbaj adecvat; exprimarea a ceea ce simti. In cadrul orelor de
Dezvoltare personala(clasa pregatitoare) am realizat activitati care au facilitat exprimarea
emotionala a elevilor: “Roata emotiilor”,”Vocabularul emotiilor”,”Imaginile emotiilor”,”Cele zece
activitati placute”.

Aplicarea metodelor activ-participative au condus la facilitarea exprimarii:metoda

diamantului,metoda ciorchinelui,copacul ideilor etc. Metodele de predare colaborative si de
cooperare sunt metode de predare in care copiii au lucrat impreuna,in perechi sau in grupuri mici,
au invatat sa lucreze ca o echipa,au comunicat direct intre ei fata in fata. In cadrul acestor
metode,elevii isi imparatasesc ideile,se ajuta unii pe altii sa inteleaga si sa gaseasca solutii,stau unii
langa altii,explica celorlalti ceea ce stiu,discuta impreuna fiecare aspect al temei pe care o au de
rezolvat.Comunicarea dintre copii reprezinta o cale naturala pentru acestia de a invata lucruri noi
unii de la ceilalti.O alta modalitate de ameliorare a comunicarii este limbajul responsabilitatii-o
forma de comunicare prin care iti exprimi propriile opinii si emotii fara sa iti ataci interlocutorul.
Aceasta forma de comunicare este o modalitate de evitare a criticii,etichetarii,moralizarii
interlocutorului, focalizand conversatia asupra comportamentului ,si nu asupra persoanei.

Pentru perfectionarea comunicarii didactice, este necesara cunoasterea si respectarea unor

reguli de catre profesori,intre care mentionam:
-vorbirea corecta,deschisa si directa(care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

-incurajarea feedback-ului din partea elevilor(pentru a cunoaste inn ce masura mesajele transmise
au fost corect receptionate si intelese);

-ascultarea atenta,rabdatoare si incurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomietent

cu efortul de a intelege exact sensul acestor mesaje;

-folosirea mai multor forme de comunicare didactica pentru acelasi tip de mesaje (de regula, orala si
vizuala, concomitent);

-repetarea mesajelor mai complexe.

Concluzii

Acordand cu totii o mai mare atentie relatiilor de comunicare intre noi,ascultandu-l cu adevarat pe
interlocutor,receptionand cu adevarat ceea ce ni se comunica, colaborand, putem crea,la nivel
familial,de grup sau la locul de munca o lume mai buna.

Important e ca in eforturile sale de a imbogati comunicarea didactica,invatatorul sa nu uite ca „nu

tot ce spune se aude,nu tot ce se aude se intelege si ceea ce se intelege nu depinde numai de noi” (L.
Soitu).

Bibliografie

Painisoara,Ion Ovidiu,2003,”Comunicarea eficienta”,Editura Polirom,Iasi

Salavastru,D 2004, “Psihologia educatiei”,Editura Polirom,Iasi

Soitu,L 2001, “Pedagogia comunicarii”,Editura Didactica si Pedagogica Iasi

Comunicarea educationala

Subiecte

DOMENIUL / SPECIALIZAREA – TOATE SPECIALIZARILE

Anul de studii: III

Semestrul: 1

Titularul cursului:

Colaboratori:

Numar de ore/saptamana/Verificarea/Credite
Curs Seminar Laborator Proiect Examinare Credite
14 28 - - colocviu 4

Subiecte

1. Comunicarea: o definitie. Intentionalitate. Finalitatea. (vezi cursul

nr. 1)
2. Matricele circulatiei informationale. (vezi cursul nr. 1)
3. Publicul. Specificarile publicului. (vezi cursul nr. 1)
4. Motivatia unui curs de comunicare educationala (ipoteza de lucru;
identificarea principalilor raspunzatori de exercitiul comunicarii:
societatea si scoala). (vezi cursul nr. 1)

5. Nevoia de comunicare si functiile ei. (vezi cursul nr. 2)

6. Situatii de comunicare. (vezi cursul nr. 2)

7. Reguli de memorat. Idei gresite. (vezi cursul nr. 2)

8. Factorii determinanti ai comunicarii – Rolul actorilor comunicarii

(variabile psihologice) (vezi cursul nr. 3)

9. Factorii determinanti ai comunicarii – Rolul actorilor comunicarii

(variabile cognitive)(vezi cursul nr. 3)

10. Factorii determinanti ai comunicarii – Rolul actorilor comunicarii

(variabile sociale)(vezi cursul nr. 3)

11. Factorii determinanti ai comunicarii – Factori care influenteaza

codul si canalul de comunicare. (vezi cursul nr. 3)
12. Factorii determinanti ai comunicarii – Factori de context si de
mediu. (vezi cursul nr. 3)

13. Definitii si caracteristici ale comunicarii verbale (vezi cursul nr. 4)

14. Forme ale comunicarii verbale (vezi cursul nr. 4)

15. Atitudini si comunicare interindividuala : definitie, functiile

atitudinilor. (vezi cursul nr. 5)

16. Atitudinea de interpretare. (vezi cursul nr. 5)

17. Atitudinea de evaluare (vezi cursul nr. 5)

18. Atitudinea de ajutor sau de consiliere (vezi cursul nr. 5)

19. Atitudinea de chestionare sau de ancheta (vezi cursul nr. 5)

20. Atitudinea de comprehensiune (vezi cursul nr. 5)

21. Situatia optima de comunicare. Orientarea nondirectiva (vezi cursul

nr. 5).

22. Structura de comunicare in discutiile de grup : definitie, efectul lui

Steinzor. (vezi cursul nr. 6).

23. Reteaua de comunicare si fenomenele de grup. (vezi cursul nr. 6).

24. Reteaua de comunicare si modelul de arcina. (vezi cursul nr. 6).

25. Natura sarcinii, structura de grup si performanta (vezi cursul nr. 6).

26. Distorsiunea informatiei in comunicarea prin relee (vezi cursul nr. 6).

27. Comunicarea didactica (particularitati). Comunicarea prin

intrebari. (vezi cursul nr. 7).

28. Forme ale falsei ascultari. Cauze ale neascultarii in comunicare. (vezi
cursul nr. 7).

29. Ascultarea cu scop informativ, de dobandire a cunostintelor. (vezi

cursul nr. 7).

30. Istoricul laboratorului de comunicare educationala in formarea

formatorilor : jocul de rol ; metoda Allen si Ryan ; metoda Skinner ;
 Bandura sau imitarea unui model ; Marie-Cecile Wagner –
imbunatatiri recente (vezi cursul nr. 7).

31. Locul laboratorului de comunicare educationala in formarea

profesorilor. (vezi cursul nr. 7).

D. BIBLIOGRAFIE

1. Abric, J.C., 2002, Psihologia comunicarii, Iasi, Editura Polirom.

2. Ferréol, G., Flaguel, N., 1998, Metode si tehnici de exprimare scrisa si orala, Iasi, Editura
Polirom.

3. Soitu, L., 2001, Pedagogia comunicarii, Iasi, Editura Institutul European.

E. PROCEDURA DE EVALUARE

Evaluarea va consta dintr-o evaluarea orala finala de tip colocviu, ce are o pondere de 50 % in
nota finala. Evaluarea la activitatea pe parcurs va fi de 50 % in nota finala.