Jurisprudență relevantă

(Decizie nr. 2417/2018 din 15-iun-2018, Tribunalul Bucuresti, Secţia a IV-a civilă)

„În ceea ce priveşte prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, acesta constă
în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. El
trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiţii: să fie cert, atât în privinţa existenţei, cât şi
a posibilităţii de evaluare şi să nu fi fost reparat.”

(Decizie nr. 703/2017 din 20-sep-2017, Curtea de Apel Bucuresti, Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie)

„În ceea ce priveşte condiţiile reparării prejudiciului, se reţine că prejudiciul dă dreptul

victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, dacă sunt îndeplinite,
cumulativ, două condiţii, respectiv prejudiciul să fie cert şi prejudiciul să nu fi fost
reparat încă.
Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine că prejudiciul este cert atunci când este
sigur, atât sub aspectul existentei, cât şi al întinderii sale.
Este considerat cert, prejudiciul actual, precum şi prejudiciul viitor, adică acel prejudiciu care
apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire, în măsura în care sunt sigure, atât apariţia
acestui prejudiciu, cât şi posibilitatea de a fi determinat.
O altă condiţie se referă la împrejurarea că prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni
în justiţie pentru plata despăgubirilor.”

Decizie nr. 32/2018 din 18-ian-2018, Curtea de Apel Bucuresti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie)

„Articolul 1349 C.civ. prevede răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie.
Titularul obligaţiei de despăgubire este persoana care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii. Pentru angajarea acestei forme a răspunderii civile delictuale este necesar ca
persoana care se pretinde prejudiciată să probeze, cu orice mijloc de probă, existenţa şi
întinderea prejudiciului, existenţa faptei ilicite, a vinovăţiei autorului faptei ilicite şi a
raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suferit. Pentru a putea obţine
repararea prejudiciului suferit, persoana care invocă acel prejudiciu trebuie să probeze
că prejudiciul este cert şi nu a fost încă reparat. Este considerat cert, prejudiciul care este
sigur atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.”