Informa?

ii generale
Hidrogenul reprezint� aproximativ 74% din masa Soarelui, heliul 25%, iar restul
este constituit din cantit�?i mici de elemente mai grele. Datorit� acestei compozi?
ii ?i a temperaturilor ridicate, pe Soare nu exist� o crust� (scoar?�) solid�, ?i
nici materie �n stare lichid�, toat� materia solar� fiind �n �ntregime �n stare de
plasm� ?i gazoas�.

Soarele face parte din clasa spectral� G2V. "G2" �nseamn� c�:

temperatura la suprafa?� este de aproximativ 5778 K (5505 �C, 9941 �F);

iar spectrul s�u con?ine linii de metale ionizate ?i neutre precum ?i foarte slabe
linii de hidrogen.
Sufixul "V" (citit 5) indic� apartenen?a Soarelui la grupul majoritar al stelelor
aflate �n secven?a principal�. Aceasta �nseamn� c� �?i genereaz� energia prin
fuziunea nuclear� a nucleelor de hidrogen �n heliu, ?i c� se afl� �n echilibru
hidrostatic, adic� nici nu se contract� nici nu se dilat�. Numai �n galaxia noatr�
sunt mai mult de 100 de milioane de stele din clasa G2. Datorit� distribu?iei
logaritmice a m�rimii stelelor, Soarele este de fapt mai str�lucitor dec�t 85% din
stelele galaxiei, majoritatea acestora fiind pitice ro?ii.[1]

Faza principal� a existen?ei Soarelui va dura �n total aproximativ 10 miliarde de

ani. V�rsta actual�, determinat� folosind modele computerizate ale evolu?iei
stelelor ?i nucleocosmocronologia, se consider� a fi de aproximativ 4,57 miliarde
de ani [2]. Soarele orbiteaz� �n jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, la
o distan?� de 25-28 de mii de ani-lumin� de acesta, realiz�nd o revolu?ie complet�
�n circa 225-250 de milioane de ani. Viteza orbital� este de 220 km/s, adic� un an-
lumin� la fiecare 1.400 de ani, sau o Unitate Astronomic� la fiecare 8 zile.[3]

Soarele este o stea din a treia genera?ie, a c�rei formare este posibil s� fi fost
declan?at� de undele de ?oc ale unei supernove aflate �n vecin�tate. Acest fapt
este sugerat de prezen?a �n abunden?� �n Sistemul nostru Solar a metalelor grele
cum ar fi aurul ?i uraniul; cea mai plauzibil� explica?ie a provenien?ei acestora
fiind reac?iile nucleare dintr-o supernov� sau transmuta?iile prin absorb?ia de
neutroni din interiorul unei stele masive de genera?ia a doua.

Masa Soarelui este insuficient� pentru a genera explozia �ntr-o supernov�, �n

schimb, �n 4-5 miliarde de ani, el va intra �n faza de gigant� ro?ie, straturile
exterioare urm�nd s� se extind�, �n timp ce hidrogenul din centru va fi consumat,
iar miezul se va contracta ?i �nc�lzi. Fuziunea heliului va �ncepe c�nd temperatura
�n centru va ajunge la 3�108 K. De?i probabil expansiunea straturilor exterioare
ale Soarelui va atinge actuala traiectorie a P�m�ntului, cercet�ri recente
sugereaz� c� �n faza premerg�toare, datorit� pierderii de mas�, orbita P�m�ntului
va fi �mpins� mai departe, prevenind astfel �nghi?irea P�m�ntului (totu?i atmosfera
P�m�ntului se va evapora ?i �mpr�?tia).

Soarele.
Faza de gigant� ro?ie va fi urmat� de �mpr�?tierea straturilor exterioare ale
Soarelui datorat� intenselor pulsa?ii termice, d�nd na?tere unei nebuloase
planetare. Soarele se va transforma apoi �ntr-o pitic� alb�, r�cindu-se �n timp.
Aceast� succesiune a fazelor este tipic� evolu?iei stelelor de mas� mic� spre
medie.[4][5]

Lumina ?i c�ldura Soarelui constituiesc principala surs� de energie pe suprafa?a

P�m�ntului. Constanta solar� este cantitatea de energie solar� care ajunge pe
P�m�nt pe unitatea de suprafa?� direct expus� luminii solare. Constanta solar� este
aproximativ 1.370 watt/m2 la distan?a de Soare de o unitate astronomic� (UA).
Lumina ce ajunge pe suprafa?a P�m�ntului este atenuat� de atmosfera terestr�, de
fapt pe suprafa?a P�m�ntului ajunge o cantite mai mic� de energie, undeva �n jurul
valorii de 1.000 watt/m2 �n condi?iile unei expuneri directe, c�nd Soarele se afl�
la zenit. Aceast� energie poate fi utilizat� printr-o multitudine de procedee
naturale sau artificiale:

fotosinteza realizat� de plante, care captureaz� energia solar� ?i o folosesc la

conversia chimic� a bioxidului de carbon din aer �n oxigen ?i compu?i redu?i ai
carbonului
prin �nc�lzire direct�
prin conversie realizat� de celule fotovoltaice pentru a genera electricitate.
Energia stocat� �n petrol ?i al?i combustibili fosili a provenit ini?ial tot din
energia solar�, prin fotosintez�, �n trecutul �ndep�rtat.
Lumina Soarelui prezint� c�teva propriet�?i biologice interesante. Lumina
ultraviolet� de la Soare are propriet�?i antiseptice ?i poate fi utilizat� pentru a
steriliza diverse obiecte. De asemenea, poate cauza ?i arsuri solare, av�nd de
asemenea ?i alte efecte medicale, cum ar fi produc?ia de vitamin� D. Lumina
ultraviolet� este puternic atenuat� de atmosfera P�m�ntului, astfel �nc�t
cantitatea de lumin� UV variaz� mult cu latitudinea local�, datorit� drumului mai
lung al luminii solare prin atmosfer� la latitudini mari. Aceast� varia?ie este
responsabil� pentru multe adapt�ri de natur� biologic�, cum ar fi varia?iile de
culoare a pielii omului �n diferite regiuni ale globului.

Observat� de pe P�m�nt, traiectoria Soarelui pe bolta cereasc� variaz� pe parcursul

anului. Traiectoria descris� de pozi?ia Soarelui pe cer luat� �n fiecare zi la
exact aceea?i or� pe parcursul unui an se nume?te analem� ?i seam�n� cu o figur� �n
form� de 8, aliniat� pe o ax� de la nord la sud. �n afar� de cea mai evident�
varia?ie a pozi?iei aparente a Soarelui pe bolta cereasc� �ntre nord ?i sud cu o
amplitudine unghiular� de 47 de grade (datorit� �nclina?iei axei terestre de 23,5
grade fat� de ecliptic�), exist� de asemenea ?i o component� pe axa est-vest a
acestei varia?ii de pozi?ie. Varia?ia pe axa nord-sud r�m�ne �ns� sursa principal�
a anotimpurilor pe P�m�nt.

Datorit� faptului c� se afl� at�t de aproape de P�m�nt, �n termeni astronomici,

Soarele este steaua cea mai bine cercetat� ?i cunoscut�. Astronomii disting chiar
detaliile de la suprafa?a sa (�ncep�nd de la 150 km ?i mai mult). �n compara?ie cu
P�m�ntul, Soarele este gigantic. Volumul s�u ar putea cuprinde 1.300.000 de planete
ca a noastr�, iar de-a lungul diametrului s�u s-ar putea alinia 109 P�m�nturi.
Soarele este o imens� sfer� de gaz foarte cald, a c�rei mas� o dep�?e?te de 300.000
de ori pe cea a Pam�ntului. La suprafa?�, for?a gravita?ional� este de aproximativ
28 de ori mai puternic� dec�t cea de pe P�m�nt. Totu?i, Soarele nu este dec�t o
stea foarte obi?nuit�. Pentru astronomi, este o adev�rat� ?ans� s� poat� studia o
stea at�t de tipic�: tot ceea ce afl� ei prin studierea Soarelui �i ajut� s� �n?
eleag� mai bine ?i celelalte stele.