Fotosfera

Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un �nveli? de grosime mai mic� de 300 km,
fotosfera. Aceasta este cea care d� impresia c� Soarele are o margine bine
delimitat�. Temperatura fotosferei este de aprox. 5.780 Kelvin. V�zut� prin
telescop, ea se prezint� ca o re?ea de celule mici sau granule str�lucitoare,
aflate �ntr-o permanent� agita?ie. Fiecare granul� este o bul� de gaz de m�rimea
unei ?�ri ca Fran?a. Ea apare, se transform� ?i dispare �n aproximativ 10 minute.
Pe alocuri, suprafa?a Soarelui prezint� pete �ntunecate, numite pete solare, care
au fost foarte mult cercetate dupa inventarea lunetei ?i a telescopului. Urm�rindu-
le zi de zi, observ�m c� ele nu ram�n �n acela?i loc. Aceast� deplasare dovede?te
c� Soarele se �nv�rte?te �n jurul propriei sale axe. �n timpul unei eclipse totale,
c�nd discul orbitor al Soarelui dispare, uneori chiar total, �n spatele Lunii
pentru c�teva ore, remarc�m �n jurul Soarelui o bordur� sub?ire, de un ro?u aprins,
cromosfera, iar dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai pu?in
neregulat, coroana.

Cromosfera ?i coroana
Cromosfera ?i coroana sunt �nveli?urile exterioare ale Soarelui. Ele formeaz� a?a-
numita atmosfer� solar�. �n mod obi?nuit nu le vedem, pentru c� sunt mult mai pu?in
luminoase dec�t fotosfera. Cromosfera se ridic� p�n� la 5.000 km de suprafa?a
Soarelui. Ea este acoperit� de mici jeturi dinamice de gaz foarte cald, spiculii
(sau spicule). Temperatura ei cre?te o dat� cu altitudinea: �n v�rf, ea atinge
20.000 �C. Coroana, care �mbrac� atmosfera, se dilueaz� treptat �n spa?iu ?i nu are
o limit� exterioar� bine definit�. Ea este foarte rarefiat�, dar extrem de cald�:
temperatura sa depa?e?te 1 milion de grade. Cu ajutorul instrumentelor speciale,
din timp in timp se observ� c� anumite regiuni ale cromosferei devin deodat� foarte
str�lucitoare: acestea sunt erup?iile solare. �n urma acestora apar jeturi imense
de gaz, protuberan?ele, care au aspectul unor filamente �ntunecate. �n afar� de
acestea, un flux de particule foarte rapide p�r�se?te Soarele prin coroan� �n mod
permanent. Acestea sunt v�nturile solare. Desigur, interiorul Soarelui nu poate fi
v�zut, dar studierea suprafe?ei ?i a straturilor sale exterioare ofer� astronomilor
informa?ii despre structura sa intern�. Ea con?ine toate elementele simple
identificate ?i pe P�m�nt, dar 98% din masa sa este format� din hidrogen ?i heliu
(73% hidrogen ?i 25% heliu).

Nucleul
Articol principal: Nucleul solar.
Spre centrul Soarelui este din ce �n ce mai cald, iar materia este din ce �n ce mai
comprimat�. �n centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea
este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul P�m�ntului. �n acest
cuptor, atomii de hidrogen se aglomereaz� c�te patru ?i se transform� �n atomi de
heliu. �n cadrul acestei reac?ii de fuziune nuclear� se degaj� c�ldur� ?i lumin�,
sursa str�lucirii Soarelui. �n fiecare secund�, 564 de milioane de tone de hidrogen
se transform� �n aproape 560 de milioane de tone de heliu �n centrul Soarelui, iar
diferen?a, mai mult de 4 milioane de tone pe secund�, se transform� �n energie
radiativ� (�n jur de 383 yotawatt, adic� 3,83 x 1026 Watt). Zona unde se produc
aceste reac?ii nucleare nu reprezint� dec�t un sfert din raza Soarelui, dar ea
cuprinde jum�tate din masa acestuia. Lumina emis� �n aceast� zon� central� a
Soarelui nu ajunge la suprafa?a sa dec�t dup� dou� milioane de ani. Petele solare
au un aspect �ntunecat pentru c� ele sunt mai reci dec�t regiunile din jur. Ele
sunt adeseori asociate �n perechi, care se comport� ca polii unui enorm magnet. Pot
r�m�ne vizibile timp de mai multe s�pt�m�ni. Num�rul petelor care pot fi observate
pe Soare variaz� dup� un ciclu de aproximativ 11 ani.