Caracteristicile stelelor

Astronomii se folosesc de energia pe care o emit stelele pentru a le studia

propriet�?ile chimice ?i fizice.

Atmosfera stelar�
Singura parte vizibil� a unei stele este atmosfera. De exemplu, atmosfera Soarelui
are �n�l?imea de 320 de km ?i diametrul de 1.392.000 de km. Chiar atunci c�nd
atmosfera este relativ mic� �n compara?ie cu dimensiunea stelei, astronomii pot
aduna de la ea informa?ii importante despre stea. Lumina emis� de o stea are mai
multe propriet�?i:

magnitudinea este cea cu care astronomii m�soar� str�lucirea unei stele

luminozitatea reprezint� intensitatea total� a luminii pe care steaua o emite.
Astronomii se folosesc de luminozitate pentru a clasifica spectrul din care face
parte steaua; ea mai ofer� date ?i despre temperatura ?i compozi?ia chimic� a
stelei.
Magnitudinea stelelor

steaua Alpheratz
Ini?ial astronomii au clasificat stelele dup� magnitudinea aparent� sau dup�
str�lucirea relativ� a lor[necesit� citare]. Au �mp�r?it stelele �n ?ase grupuri,
sau magnitudini, care corespund c�te unui factor de str�lucire. Cele mai
str�lucitoare sunt clasificate ca av�nd magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2
prezint� o str�lucire de 2,5 ori mai mic�. Cea mai �palid� stea are o magnitudinea
28[necesit� citare].

Magnitudinea aparent� nu red� str�lucirea real� a stelelor. Unele stele pot ap�rea
cu o magnitudine aparent� mic�, doar pentru c� sunt la o distan?� foarte mare de
p�m�nt. De aceea, astronomii folosesc ?i o alt� magnitudine, numit� magnitudine
absolut� (sau intrinsec�), ?i care red� factorul de str�lucire dup� propriet�?ile
fizice ale stelei.

Luminozitatea stelelor
Luminozitatea unei stele este str�lucirea intrinsec� sau totalitatea radia?iilor
emise pe secund�. Energia stelelor este generat� de reac?iile termonucleare care se
produc �n interiorul acestora. Luminozitatea depinde ?i de v�rsta stelei. Stelele
emit energie sub forma radia?iilor electromagnetice care includ ?i radia?iile
ultraviolete, lumina vizibila, razele infraro?ii ?i undele radio. Printr-o ?ans�
unic�, ecranul protector de ozon din stratosfera Terrei re?ine cea mai mare parte a
radia?iei ultraviolete nocive din cosmos, f�c�nd astfel posibil� via?a pe P�m�nt.
Calculul exact al luminozit�?ii presupune m�surarea radia?iei totale direct �n spa?
iul cosmic, prin intermediul sateli?ilor.

Luminozitatea stelelor variaz� mult de la stea la stea. Stelele pot avea o

luminozitate chiar ?i de 500 000 de ori mai intens� dec�t a Soarelui
nostru[necesit� citare].

Spectrul stelar

Spectrul Soarelui
Astronomii determin� spectrul stelelor cu ajutorul unui instrument numit
spectroscop. Acesta �mparte lumina �ntr-o band� de culori str�b�tut� de numeroase
linii mai �nchise la culoare numite Liniile Fraunhofer. Aceste linii ne arat�
elementele de pe suprafa?a stelar�. Spre exemplu, hidrogenul apare �n linii de
culoare ro?u �nchis, sodiul apare �n linii de culoare galben �nchis, fierul apare
�n aproape toate culorile. Fiecare element din atmosfera stelar� care apare �n
spectru depinde de temperatura ?i presiunea gazului respectiv.

Dup� multe cercet�ri, astronomii au reu?it s� realizeze o clasificare a spectrelor

dup� temperatura pe care o emite fiecare stea[necesit� citare]. De la cea mai
fierbinte la cea mai rece, tipurile sunt O, B, A, F, G, K, ?i M. Fiecare tip de
culoare se �mparte mai departe �n c�te 10 subcategorii: O0, O1, O2, O3,...O9; B0,
B1, B2, etc.

Soarele nostru este de tip G2, stea de culoare galben�, care are temperatura la
suprafa?� de aprox. 6.000 �C. Mai fierbin?i, stelele de tip A, au culoare alb� ?i o
temperatur� de aproximativ 10.000 �C. Cele mai fierbin?i sunt cele de tipurile B ?i
O ?i au culoarea albastr�, iar cele mai reci, de tip M, au culoarea ro?ie cu o
temperatur� la suprafa?� de aprox. 3.000 �C.

Diagrama H-R compar� str�lucirea stelelor cu temperatura acestora. Linia diagonal�

(de la st�nga sus la dreapta jos), este diagonala de referin?�; stelele aflate
deasupra diagonalei (numite gigan?i ro?ii) sunt foarte str�lucitoare, chiar dac�
culoarea lor este ro?ie, iar cele de sub diagonal� (numite ?i piticele albe) sunt
de culoare alb�, dar nu foarte str�lucitoare. Acest spectru a fost conceput de
Ejnar Hertzsprung (astronom danez) ?i Henry Norris Russell (astronom american)
[necesit� citare].

Corelarea �ntre spectru ?i diagram� nu este perfect�; aceasta nu arat� culorile

reale ale stelelor din spectru, pentru c� nu ?ine cont de distan?a lor p�n� la
P�m�nt[necesit� citare].

Temperatura efectiv� a stelelor

Temperatura unei stele variaz� de la centrul stelei ?i p�n� la stratul atmosferic.
De exemplu, miezul soarelui poate atinge 27 de milioane de �C, pe c�nd atmosfera
acestuia este de circa 5.800-6.000 �C. Astronomii m�soar� temperatura atmosferei
stelare compar�nd spectrul fa?� de un a?a-numit corp negru (corp care absoarbe
perfect ?i �n totalitate toate radia?iile pe care le �nt�lne?te, dar asta doar
teoretic).

M�rimea stelelor
�n 1920, cercet�torii au m�surat diametrul angular al c�torva stele gigante ?i
supergigante, cu un instrument numit Interferometru stelar Michelson. Acest
diametru angular reprezint� diametrul m�surat �n grade ?i minute de arc; �n raport
cu distan?a p�n� la stea s-a calculat apoi ?i diametrul linear al stelei. Arcturus,
a patra stea ca str�lucire pe cer, are un diametru solar de 23, �n alte cuvinte de
23 de ori mai mare dec�t diametrul Soarelui nostru (diametrul acestuia este de 1,39
x 106 km). Betelgeuse, stea �n constela?ia Orion, are un diametru de 1.000 de ori
mai mare dec�t diametrul Soarelui nostru.

O tehnic� de m�surare a stelelor binare (dou� stele care se �nv�rt �n jurul

centrului de mas� comun) este prin observarea eclipselor reciproce.

Alt� tehnic�, folosind energia pe care o emit stelele, poate determina c�t de
fierbin?i sunt acestea. Dac� dou� stele au aceea?i temperatur�, cea mai mare dintre
ele eman� o luminozitate mai puternic�. De exemplu, Soarele ?i Capella sunt dou�
stele de tip G cu o temperatur� egal� (5.800 �C). Din cauza luminozit�?ii, Capella
este pozi?ionat� �n partea de sus a diagonalei din diagrama H-R, ?i conform acestei
diagrame, aceast� stea trebuie s� fie mai mare dec�t Soarele de 16 ori (ca
diametru). Iar stelele de tip A ?i F (piticele albe) care se afl� �n partea de jos
a diagonalei trebuie s� aib� aceea?i dimensiune. Unele pitice albe pot avea
dimensiunea planetei noastre.

Interiorul stelelor
Pentru a �n?elege comportamentul stelelor, m�rimea, luminozitatea ?i for?a gravita?
ional�, trebuie studiate masa ?i compozi?ia chimic� a lor.

Mas�
For?a gravita?ional� a unei stele depinde de masa acesteia ?i de distribu?ia
materiei pe care o con?ine. Astronomii pot calcula masa stelelor binare m�sur�nd
distan?a dintre ele precum ?i durata revolu?iei lor; orbitele stelelor binare
depind de atrac?ia gravita?ional� a acestora, iar atrac?ia depinde de masa lor ?i
de distan?�.

Rela?ia mas�-luminozitate ne arat� c�t de masiv� este steaua. De aici, astronomii

calculeaz� m�rimea miezului stelei ?i cantitatea de material expulzat ca urmare a
reac?iilor de fuziune. Cu c�t masa stelei este mai mare, cu at�t cantitatea de
materie transformat� �n energie este ?i ea mai mare. Piticele albe ?i-au consumat
deja cea mai mare parte a combustibilului avut, ?i conform diagramei sunt mai mici.

Compozi?ie chimic�
Chiar dac� toate stelele con?in �n cea mai mare parte hidrogen ?i heliu, totu?i
compozi?ia chimic� este diferit� de la o stea la alta. De exemplu, recent s-a
stabilit c� stelele tinere con?in metale �n propor?ii mari �n comparatie cu stelele
foarte vechi (cu v�rste de cca. 9-12 miliarde ani). Gigan?ii ro?ii ?i-au epuizat
combustibilul de hidrogen, dar ard heliu ?i alte elemente mai grele.

Odat� "aprinse", stelele �?i iau energia, aproape pe tot parcursul vie?ii lor, din
fuziunea hidrogenului cu heliul, care are loc �n regiunile lor centrale. Dar acest
proces are o durat� mai lung� sau mai scurt�, �n func?ie de masa stelei. Pentru o
stea ca Soarele, acesta poate dura ?i 10 miliarde de ani, dar pentru o stea de 3
ori mai masiv� procesul se sf�r?e?te dup� 500 de milioane de ani; pentru o stea de
30 de ori mai masiv�, �n numai 6 milioane de ani. Stelele cele mai grele la "na?
tere" sunt ?i cele mai luminoase.

Mi?carea stelelor
Din cauza distan?elor enorme, mi?carea stelelor nu se poate constata direct, cu
ochiul liber sau telescoape, dar de fapt ele se pot deplasa cu viteze chiar foarte
mari, relativ la pozi?ia P�m�ntului. Astronomii pot calcula viteza cu care acestea
se deplaseaz� prin studierea spectrului lor.

Studiind stelele din apropierea sistemului nostru solar, astronomii au ajuns la

concluzia c� acestea se deplaseaz� pe orbite nedeterminate cu viteza de aproximativ
24 km/sec[necesit� citare]. Soarele se deplaseaz� cu 26 km/sec �n direc?ia
constela?iei Hercule, de l�ng� steaua Vega.

Distan?a
Dac� urm�rim o stea suficient de apropiat� de P�m�nt la un interval de ?ase luni,
adic� �n dou� perioade c�nd P�m�ntul se afl� �n pozi?ii opuse pe orbit�, nu o vedem
pe cer exact �n acela?i loc. Cunosc�nd diametrul orbitei terestre (300 de milioane
de kilometri), putem calcula unghiul sub care steaua pare c� s-a deplasat pe cer.
Distan?a stelei fa?� de P�m�nt se ob?ine pornind de la valoarea jum�t�?ii acestui
unghi. Aceast� metod� se nume?te Paralax�, dar nu poate fi aplicat� dec�t �n cazul
celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele, unghiurile de m�surare sunt prea
mici.

Distan?a care le separ� de P�m�nt nu poate fi evaluat� dec�t prin metode indirecte.
Stelele, chiar ?i cele mai apropiate, se afl� at�t de departe, �nc�t distan?a lor
este greu de exprimat �n kilometri. Se prefer� folosirea unei unit�?i mult mai
mari: anul lumin�). Acesta este distan?a parcurs� de lumin� �ntr-un an, �n vid.
Lumina se propag� cu cea mai mare vitez� posibil�: ea parcurge �n vid aproximativ
300.000 de kilometri pe secund�. Steaua cea mai apropiat� de noi se afl� la o
distan?� de peste 4,22 ani-lumin�, adic� aproximativ 40 de mii de miliarde de
kilometri (Proxima Centauri).