Pe linia întâi

Ce har să te afli pe linia-ntâi

Ducând bătălia iubirii!
Şi-alături cu Domnul mereu să rămâi
Chiar dacă ţepuşul te arde-n călcâi
Şi lespedea rece ţi-o pui căpătâi
Şi-n răni îţi răsar trandafirii...

Ce har să te-arunci unde lupta e-n toi

Să lupţi pentru Domnul şi oameni!
Cu faţa brăzdată, cu părul vâlvoi,
Cu mintea trudită, cu umerii goi,
Să mergi înainte, nicicând înapoi
Şi-n urmă doar pace să sameni...

Ce har, la spărtură, cu Domnul să stai,

Să-nfrunţi curajos vijelia!
Croind păcătoşilor cale spre Rai,
Tribut rugăciunii cu sete să dai,
Făcându-ţi, din rugă: şi lege, şi strai,
Şi-apoi să respiri veşnicia...

Ce har să poţi duce războiul cel sfânt,

S-ajungi un ostaş de ispravă!
Ca frate-al durerii, te-arunci la pământ,
În rugă-mpletindu-ţi speranţă şi-avânt
Şi-arzând, ca o torţă a Duhului Sfânt,
Tu iei prizonieri pentru slavă!