Drepturile Omului PT Utilizatorii de Internet

Traducere neoficială
Recomandarea CM/Rec(2014)6 a Comitetului de Miniştri Statelor membre cu privire la Ghidul

drepturilor omului pentru utilizatorii reţelelor de internet
(Adoptat de Comitetul de Miniştri la 16 aprilie 2014 în cadrul celei de-a 1197-a Reuniune a
Delegaţilor Miniştrilor)
Sursa: https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?
id=2184819&Site=CM&BackColorinternet=C3C3C3&BackColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383#
1. Statele membre ale Consiliului Europei trebuie să recunoască oricărei persoane aflate sub
jurisdicţia acestora, drepturile şi libertăţile definite în Convenţia europeană a drepturilor omului
(STE n° 5). Această obligaţie este valabilă în egală măsură şi în contextul utilizării internetului.
Alte convenţii şi instrumente ale Consiliului Europei cu privire la protecţia dreptului şi libertăţii
de exprimare, a accesului la informaţie, a dreptului la libertatea întrunirilor, la protecţia
împotriva criminalităţii cibernetice şi la protecţia dreptului la viaţa privată şi a datelor cu caracter
personal, de asemenea, se va aplica în acest context.
2. Obligaţia statelor de a respecta, proteja şi promova drepturile omului, include exercitarea unui
control în acest sens asupra companiilor private. Drepturile omului, universale, indivizibile şi
normele pertinente în materie de drepturi ale omului, au prioritate asupra condiţiilor generale
impuse de către actorii din sectorul privat utilizatorilor de internet.
3. Internetul are valoarea unui serviciu public. Persoanele, comunităţile, instituţiile publice şi
organele private apelează la reţeaua globală de internet pentru a realiza activităţile lor şi sînt în
drept să se aştepte la servicii on-line accesibile, furnizate fără discriminare, la preţuri accesibile,
securizate, sigure şi neîntrerupte. În plus, exercitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale
omului de către utilizatorii de internet nu trebuie să facă obiectul unei restricţii ilegale, inutile
sau disproporţionate.
4. Utilizatorii trebuie să fie ajutaţi să înţeleagă şi să-şi exercite efectiv drepturile în reţeaua on-
line, atunci cînd drepturile şi libertăţile lor sînt restrînse sau obstrucţionate. Aceasta implică, în
special, informarea lor cu privire la căile efective de atac. Ţinînd cont de posibilităţile oferite de
reţelele de internet în materie de transparenţă şi responsabilitate în gestionarea afacerilor publice,
utilizatorii trebuie să poată utiliza internetul ca un instrument în contextul participării lor la viaţa
democratică.
5. Pentru a garanta că normele existente în materie de drepturi şi libertăţi fundamentale se aplică

în egală măsură în spaţiul on-line, precum şi off-line, Comitetul de Miniştri recomandă, în
conformitate cu art. 15.b din Statutul Consiliului Europei Statelor Membre:
5.1. să promoveze activ Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii reţelelor de internet, anexat,
în rîndul cetăţenilor, instituţiilor publice şi actorilor din sectorul privat, şi să ia măsuri în vederea
aplicării acestuia, pentru ca utilizatorii reţelelor de internet să-şi exercite pe deplin drepturile şi
libertăţile lor fundamentale în regim on-line;
5.2. să evalueze, să examineze periodic şi, dacă este necesar, să suprime restricţiile privind
exercitarea drepturilor şi libertăţilor pe reţelele internet, în special dacă aceste restricţii nu sînt în
concordanţă cu Convenţia în lumina jurisprudenţei pertinente a Curţii europene a drepturilor
omului. Orice restricţie trebuie să fie prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică
pentru a atinge un obiectiv legitim şi proporţional cu scopul legitim urmărit;
5.3. să asigure utilizatorilor reţelelor de internet accesul la căile de atac, în cazul restricţiilor sau
atunci cînd ei estimează că drepturile lor sînt încălcate, ceea ce implică o coordonare şi o
cooperare consolidată între instituţii, entităţi şi comunităţi pertinente. Aceasta implică,
deasemenea, angajamentul unei cooperări active şi eficiente ai altor actori din sectorul privat şi a
organizaţiilor societăţii civile. Reieşind din contextul naţional, aceasta poate include dispoziţii de
recurs precum cele implementate de către autorităţile pentru protecţia datelor cu caracter
personal, de instituţiile naţionale pentru drepturilor omului, de procedurile judiciare sau serviciile
de asistenţă telefonică;
5.4. să promoveze o coordonare cu alţi actori publici şi non-guvernamentali, în interiorul şi în

afara Consiliului Europei, în ceea ce priveşte normele şi procedurile care afectează protecţia
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe reţelele internet;
5.5. să încurajeze sectorul privat, să se angajeze într-un veritabil dialog cu forţele publice
pertinente şi societatea civilă în cadrul exercitării responsabilităţii sociale a întreprinderilor, în
special în materie de transparenţă şi responsabilitate, conform Principiilor directorii pentru
întreprinderi şi drepturile omului: implementarea cadrului de referinţă «a proteja, a respecta şi a
repara» a Naţiunilor Unite. Sectorul privat ar trebui să fie în egală măsură încurajat să contribuie
la difuzarea ghidului;
5.6. să încurajeze societatea civilă să ajute la difuzarea şi aplicarea ghidului, ca să fie un

instrument eficace în serviciul utilizatorilor de internet.
Anexa la Recomandarea CM/Rec(2014)6
Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii reţelelor internet
Introducere
1. Utilizatorule reţelelor de internet, acest ghid este elaborat pentru a te ajuta să cunoşti drepturile
omului în spaţiul on-line, limitele lor posibile, şi căile de atac disponibile cu privire la aceste
limite. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului au aceeaşi valoare în lumea virtuală ca şi
în lumea reală. Acest principiu implică un respect al drepturilor şi libertăţilor celorlalţi utilizatori
ai reţelelor internet. Vei găsi în acest ghid informaţii şi sfaturi pentru a înţelege semnificaţia lor
în practică în spaţiul de internet, pentru a le afirma, exercita concret şi pentru a accede la căi de
atac. Acesta este un document care va fi periodic actualizat.
2. Ghidul se bazează pe Convenţia europeană a drepturilor omului şi alte convenţii şi instrumente

ale Consiliului Europei care se referă la diferite aspecte ale protecţiei drepturilor omului. Toate
Statele membre ale Consiliului Europei au obligaţia de a garanta respectul, protecţia şi
exercitarea drepturilor şi libertăţilor enunţate în instrumentele care le-au ratificat. Ghidul se
bazează, de asemenea, pe interpretarea continuă a drepturilor şi libertăţilor efectuată de Curtea
europeană a drepturilor omului şi pe alte instrumente juridice pertinente ale Consiliului Europei.
3. Ghidul nu creează noi drepturi şi libertăţi fundamentale. El se bazează pe normele în vigoare
şi pe mecanismele de aplicare existente.
Accesul şi non-discriminarea
1. Accesul la internet este un mijloc important pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor,

inclusiv pentru a participa la democraţie. Iată de ce accesul la internet nu trebuie să fie închis
contra voinţei, cu excepţia hotărîrii judiciare. În anumite cazuri, dispoziţiile contractuale pot,
deasemenea, duce la o întrerupere de servicii, dar aceasta nu trebuie să intervină decît în ultimă
instanţă.
2. Accesul la internet trebuie să fie accesibil şi nu trebuie să fie discriminatoriu. Ar trebui să aveţi
un acces cît mai extins posibil la conţinuturi, aplicaţii şi servicii pe internet, utilizînd la alegere
echipamentele de acces.
3. Dacă locuiţi într-o zonă rurală sau izolată, dacă aveţi venituri mici sau aveţi necesităţi
particulare sau dezabilități, trebuie să aşteptaţi autorităţile publice, să facă eforturi rezonabile şi
să ia măsuri specifice pentru a facilita accesul la internet.
4. În relaţiile cu autorităţile publice, furnizorii de internet, furnizorii de informaţii şi servicii

online sau cu alţi utilizatori sau grupuri de utilizatori nu trebuie să fiţi victima unei discriminări
sub nici un motiv oricare ar fi, bazat pe sex, rasă, culoare, limbă, religie sau convingeri, opinii
politice sau altele, originea naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere,
naştere, apartenenţă etnică, vîrstă sau orientare sexuală.
Libertatea de exprimare şi informare
Aveţi dreptul de a cerceta, obţine şi comunica informaţii şi idei la alegere, fără interferenţe sau
frontiere, ceea ce semnifică:
1. dreptul la exprimarea on-line, precum şi de a accede la informaţii şi la opiniile şi propunerile

altor persoane. Acest drept se aplică, de asemenea, discursurilor politice, punctelor de vedere cu
privire la religie, convingerilor şi expresiilor acceptate favorabil sau considerate ca inofensive,
dar în același timp şi celor care pot ofensa, şoca sau deranja pe alţii. Trebuie să ţineţi cont de
reputaţia şi drepturile altora, inclusiv de dreptul lor la viaţa privată;
2. pot fi aplicate restricţii apelurilor la discriminare, la ură sau violenţă. Aceste restricţii trebuie
încadrate într-un cadru legal, bine definit şi aplicat sub un control jurisdicţional;
3. sînteţi liber să creaţi, reutilizaţi şi difuzaţi informaţii respectînd dreptul la protecţia proprietăţii
intelectuale, inclusiv a dreptului de autor;
4. autorităţile publice trebuie să respecte şi să protejeze libertatea de exprimare şi informare.

Eventualele restricţii asupra libertăţilor nu trebuie să fie arbitrare, ele trebuie să urmărească un
obiectiv legitim, conform Convenţiei europene a drepturilor omului, cum ar fi, protecţia
securităţii naţionale şi a ordinii publice, a sănătăţii publice sau a bunelor moravuri şi ele trebuie
să respecte legislaţia în materie de drepturi ale omului. De asemenea, autorităţile publice vor
comunica şi prezenta informaţii cu privire la mijloacele obţinerii consilierii şi la cererile privind
reparaţia prejudiciului. Restricţiile nu trebuie să fie extinse nici menţinute mai mult timp decît e
strictul necesar pentru atingerea unui obiectiv legitim;
5. furnizorul accesului la reţelele internet şi furnizorul accesului la conţinuturi şi servicii on-line

sînt angajaţi, în conformitate cu obligaţia socială a întreprinderilor, să vă respecte drepturile şi să
vă pună la dispoziţie mecanisme pentru a răspunde reclamaţiilor. Trebuie, totodată, să fiţi
conştient de faptul că furnizorul de servicii on-line, precum reţelele de socializare, pot aplica
politici cu conţinut care impun restricţii la difuzarea unui anumit tip de conţinut şi
comportament. Trebuie să fiţi informaţi despre aceste restricţii posibile înainte de a putea lua o
decizie clară cu privire la utilizarea sau neutilizarea serviciului vizat. Aceasta cuprinde o
informaţie specifică cu privire la conţinut şi comportamentele care, furnizorul de servicii on-line
le consideră ilicite şi necorespunzătoare în cadrul utilizării acestor servicii, precum şi metodele
aplicate de către furnizor;
6. nu trebuie să fiţi obligat să divulgaţi identitatea on-line, de exemplu prin utilizarea unui
pseudonim. Totodată, trebuie să fiţi conştient că, chiar şi în acest caz autorităţile naţionale pot lua
măsuri în vederea stabilirii identităţii individului.
Reuniunea, asocierea şi participarea
Utilizînd internetul sînteţi liber a vă reuni şi asocia cu alte persoane. Ceea ce semnifică:
1. sînteţi liber să alegeţi orice web site, orice aplicaţie sau orice alt serviciu pentru a constitui sau
mobiliza un grup din cadrul societăţii sau o asociaţie, pentru a adera sau pentru a participa la
activităţile ei, indiferent de faptul că această entitate este sau nu oficial recunoscută de către
autorităţile publice. Trebuie să puteţi, de asemenea, utiliza internetul în scopul exercitării
dreptului la formarea sindicatelor sau de a adera la ele.
2. aveţi dreptul să vă expuneţi protestele on-line într-o manieră paşnică. Totodată, trebuie să fiţi
conştient de faptul că puteţi face faţă eventualelor consecinţe judiciare în cazul în care protestele
on-line antrenează blocarea, întreruperea serviciilor sau deteriorarea bunurilor altora;
3. sînteţi liber să utilizaţi instrumentele on-line disponibile pentru a participa la dezbateri publice
la nivel local, naţional sau mondial, la iniţiative legislative sau în calitate de cetăţean observator
în cadrul proceselor decizionale; aveţi dreptul, de asemenea, de a semna petiţii şi participa la
elaborarea politicilor de gestionare a internetului.
Protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal
Aveţi dreptul la respectul vieţii private şi familiale pe reţelele internet. Aceasta include protecţia
datelor cu caracter personal şi respectul confidenţialităţii corespondenţei şi a comunicaţiilor, ceea
ce semnifică:
1. trebui să fiţi conştienţi de faptul, că dacă utilizaţi internetul, datele cu caracter personale sînt
supuse unor serii de prelucrări. Aceasta se întîmplă, inclusiv, şi în cazul cînd navigaţi pe internet,
cînd comunicaţi prin intermediul corespondenţei electronice, mesaje chat sau telefonie prin
internet sau dacă utilizaţi reţelele sociale, motoarele de căutare sau serviciile de stocare a datelor
«in cloud».
2. autorităţile publice şi întreprinderile private care prelucrează date cu caracter personal au
obligaţia de a respecta regulile şi principiile specifice acestei prelucrări;
3. prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să se limiteze la cazurile expres prevăzute de

lege sau la cele care aţi acordat consimţămîntul. Trebuie să dispuneţi de informații care să indice
care sînt datele cu caracter personal prelucrate şi/sau comunicate terţilor, cînd are loc prelucrarea,
de către cine este efectuată şi în ce scopuri. În linii generale, trebuie să puteţi să exercitați
controlul asupra datelor cu caracter personal (să verificaţi exactitatea lor, să solicitaţi corectarea
lor, ştergerea celor care sînt stocate mai mult decît timpul necesar);
4. nu trebuie să fiţi supuşi unor măsuri generale de supraveghere sau unor interceptări ale
convorbirilor Dvs. Legea nu autorizează încălcarea confidenţialităţii datelor cu caracter personal,
doar numai în circumstanţe excepţionale, de exemplu în cadrul unei anchete penale. Informaţii
accesibile, clare şi precise trebuie să fie puse la dispoziţie pentru a permite cunoaşterea regulilor
şi legislaţiei în vigoare, inclusiv şi a drepturilor în această privinţă;
5. viaţa privată trebuie să fie respectată în egală măsură şi la locul de muncă. Aceasta include
confidenţialitatea corespondenţei şi a comunicaţiilor private on-line. Angajatorul este obligat să
informeze despre toate măsurile eventuale privind supravegherea şi/sau urmărirea din partea sa;
6. puteţi obţine ajutorul autorităţilor pentru protecţia datelor cu caracter personal, care există în
majoritatea ţărilor europene, pentru a vă asigura de respectarea legislaţiei şi a principiilor de
protecţie a datelor cu caracter personal.
Educaţie şi cunoştinţe generale
Aveţi dreptul la instruire, inclusiv acces la cunoştinţe, ceea se semnifică:
1. trebuie să aveţi acces la educaţia on-line şi informaţiile cu conţinut cultural, ştiinţific,

specializate şi altele pe reţelele de internet, în limbile oficiale. Un asemenea acces poate fi supus
unor condiţii legate de remunerarea deţinătorului de drepturi asupra acestor lucrări. Trebuie, în
egală măsură să puteţi beneficia de un acces liber pe reţeaua internet la lucrările de cercetare şi la
operele de cultură finanţate din fondurile publice, care sînt în domeniul public, dacă ele sînt
disponibile în versiune digitală;
2. trebui să aveţi acces, în contextul educaţiei, la resursele educaţionale şi la cunoştinţele în

domeniul tehnologiei digitale pe reţeaua internet şi la mass-media, pentru a fi în măsură să vă
exercitaţi drepturile şi libertăţile. Aceasta implică capacitatea de a înţelege, de a utiliza şi
exploata o gamă largă de instrumente on-line. Aceste cunoştinţe ar trebui să vă permită să aveţi o
privire critică referitor la precizia şi siguranţa conţinuturilor, aplicaţiilor sau serviciilor care le
accesaţi sau doriţi să le accesaţi.
Copiii şi tinerii
Copiii şi tinerii se bucură de toate drepturile şi de toate libertăţile expuse în acest ghid. Dacă
sînteţi un copil sau un tînăr, aveţi dreptul la o protecţie şi un suport special atunci cînd navigaţi
pe internet, ceea ce semnifică:
1. aveţi dreptul să vă exprimaţi liber opinia, de a participa la viaţa societății Dvs., de a fi ascultat
şi contribui la luarea deciziilor cu privire la problemele care vă vizează. Opiniile Dvs. trebuie să
fie în mod corespunzător luate în considerare, luînd în vedere vîrsta şi nivelul de maturitate, fără
discriminare;
2. puteţi să vă aşteptaţi să primiţi informaţii la nivelul vîrstei şi o instruire din partea profesorilor,
educatorilor, părinţilor sau tutorilor cu privire la mijloacele de utilizare a internetului fără riscuri,
inclusiv cu privire la modul de a vă proteja viaţa privată;
3. trebuie să fiţi conştienţi de faptul că conţinuturile create pe internet, sau cele create de alţii şi
care vă vizează, pot fi accesibile în lumea întreagă şi pot prejudicia demnitatea, securitatea şi
viaţa privată sau vă pot aduce consecinţe negative în general sau să vă afecteze drepturile în
prezent sau pe parcursul vieţii. La cerere, acest conţinut ar trebui să fie extras sau şters într-un
termen rezonabil şi scurt;
4. vă puteţi aştepta la informaţii clare cu privire la conţinutul şi comportamentul interzis pe

internet (de exemplu hărţuirea on-line), precum şi la posibilitatea de a semnala conţinuturi
aparent ilicite. Această informaţie trebui să fie adaptată vîrstei şi situaţiei; şi trebui să puteţi să
primiţi sfaturi şi ajutor într-o manieră care vă respectă dreptul la confidenţialitate şi anonimatul;
5. trebui să beneficiaţi de o protecţie specială contra atentatelor la capacitatea fizică, mintală şi

morală, în special împotriva exploatării şi abuzului sexual pe internet şi altor forme de
criminalitate cibernetică. În special, aveţi dreptul la educaţie pentru a vă putea proteja de aceste
pericole.
Căile de recurs/atac
1. Aveţi dreptul la un recurs efectiv dacă v-au fost lezate drepturile şi libertăţile prin restricţii sau
încălcări. Pentru a obţine reparaţia, nu este numaidecît necesar să apelaţi îndată la instanţa de
judecată. Căile de atac ar trebui să fie disponibile, cunoscute, accesibile, abordabile şi să permită
obţinerea unei reparaţii adecvate. O cale de atac eficientă ar trebui să poată fi obţinută direct de
la furnizorul accesului la reţeaua internet, de la autorităţile publice şi/sau de la instituţiile
naţionale pentru drepturile omului. In funcţie de încălcare, o cale de atac eficientă antrenează o
anchetă, explicaţii, un răspuns, o rectificare, scuze, restabilirea statutului, restabilirea conexiunii
sau o reparaţie. În practică aceasta semnifică:
1.1. furnizorul accesului la reţeaua internet, furnizorul accesului la conţinuturi şi la serviciile on-
line sau alte întreprinderi vizate şi/sau autorităţi publice ar trebui să vă informeze despre
drepturile, libertăţile, căile de atac posibile şi mijloacele pentru a le obţine. Informaţiile care
explică cum se va semnala despre eventualele atentate la drepturi, cum să depuneţi o plîngere,
cum să solicitaţi reparaţia pagubei trebuie să fie uşor accesibile;
1.2. informaţiile complementare şi sfaturile ar trebui să fie puse la dispoziţie de către autorităţile
publice, instituţiile naţionale pentru drepturile omului (cele de mediator), autorităţile pentru
protecţia drepturilor omului sau drepturilor digitale, sau organizaţiile pentru apărarea
consumatorilor;
1.3. autorităţile publice naţionale au obligaţia de a vă proteja contra activităţilor criminale şi
infracţiunilor penale comise pe reţeaua internet sau de la utilizarea internetului, în particular în
cazul accesului ilicit, intruziunea, falsificarea sau alte manipulări frauduloase care vă vizează
identitatea digitală, computerul sau datele pe care le conţine. Organele naţionale de drept,
competente, au obligaţia de a face o urmărire de anchetă şi de a lua măsurile necesare dacă
depuneţi o plîngere cu privire la daune sau ingerinţă la identitatea sau proprietatea Dvs. on-line şi
să vegheze ca sancţiunile să fie aplicate.
2. În cadrul tuturor procedurilor destinate restabilirii drepturilor şi obligaţiunilor sau acuzaţiilor

de fond aduse contra Dvs. în materie penală, în raport cu utilizarea internetului:
2.1. aveţi dreptul la un proces echitabil, în termeni rezonabili, din partea unei instanţe judiciare
independente şi imparţiale;
2.2. aveţi dreptul la căi de atac individuale în faţa Curţii europene a drepturilor omului după
epuizarea tuturor căilor de atac interne disponibile.
Acest ghid face parte din recomandarea care a fost adoptată de către Comitetul de miniştri a 47
State membre a Consiliului Europei. Internauţii vor putea găsi mai multe informaţii cu privire la
ghid în expunerea de motive a acestei recomandări.
Recomandarea CM/Rec (2014)6 a Comitetului de Miniştri către statele-membre privind

ghidul cu privire la drepturile omului pentru utilizatorii de internet
Memorandumul Explicativ
Introducere
1. internetul joacă un rol important în viaţă cotidiană a oamenilor şi în toate domeniile

societăţii umane. Acesta evoluează şi oferă cetăţenilor în mod continuu posibilităţile de acces la
informaţii şi servicii, de a face legătura şi de a comunica, precum şi de a împărtăşi ideile şi
cunoştinţele la nivel global. Impactul internetului asupra activităţilor sociale, economice şi
culturale, de asemenea, se află în creştere.
2. Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”)1 tot mai des se confruntă cu cazurile
legate de reţeaua internet. Curtea a afirmat, că „internetul a devenit unul din principalele
mijloace prin intermediul căruia persoanele exercită dreptul lor la libertatea exprimării şi la
informare, oferindu-le modalităţi esențiale pentru a participa în activităţi şi discuţii privind
chestiunile politice şi materii de interes general”.2
3. Strategia Consiliului Europei pentru Guvernarea internetului pentru anii 2012-2015
atrage atenţia la drepturile utilizatorilor reţelelor internet. Capitolul „Maximizarea drepturilor şi
libertăţilor utilizatorilor reţelelor internet”, care ţine să promoveze accesul la internet şi utilizarea
mai bună a acestuia, include ca linie de acţiune: elaborarea unui Inventar a drepturilor omului
existente pentru utilizatorii reţelelor internet pentru a le ajuta în comunicarea cu actorii-cheie ai
internetului şi agenţiile guvernamentale competente cînd ei consideră că drepturile şi libertăţile
lor au fost afectate negativ: să raporteze despre un incident, să depună o reclamaţie sau să caute
dreptul la răspundere, sau să apeleze la o altă formă de recurs”.
Fundal şi context
4. Comitetul de coordonare pentru mass-media și societatea informațională (CDMSI) la

prima sa şedinţă pe 27-30 aprilie 2012 a propus Comitetului de Miniştri crearea unui Comitet de
Experţi pentru Drepturile Utilizatorilor reţelelor internet (MSI-DUI) şi mandatului lor. Comitetul
de Miniştri, suplimentar la propunerea CDMSI, a aprobat mandatul CDMSI în cadrul celei de-a
1147-a şedinţă a Miniştrilor Delegaţi din 6 iulie 2012.3 Rezultatele scontate de-a MSI-DUI
potrivit termenului de referinţă sînt: „Un inventar al drepturilor omului uneşte utilizatorii
reţelelor internet şi îi pregăteşte cu scopul de a a-i ajuta să înţeleagă şi să-şi exercite drepturile lor
atunci cînd consideră că drepturile şi libertăţile lor au fost afectate negativ, ei comunică actorilor-
cheie ai internetului şi agenţiile guvernamentale (2013), identificînd astfel o cale de atac
eficientă” (în continuare Inventar).
1
Pentru prezentarea generală cazurilor Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la internet, vă rugăm să
vizitați fișa informativă privind noile tehnologii pentru luna octombrie 2013.
2
Vezi Yildirim vs.Turcia, nr. 3111/10 § 54.
3
Vezi CM (2012)91.
5. Prima şedinţă a MSI-DUI a fost desfăşurată pe 13 şi 14 septembrie 2012 la Strasbourg. A
fost stabilit, că obiectivul activităţii MSI-DUI se referă nu la elaborarea noilor drepturi ale
omului, ci la examinarea aplicabilităţii celor existente cu privire la reţeaua internet. MSI-DUI a
decis să colecteze informaţii prin intermediul unui chestionar expediat în adresa reţelelor şi
comunităţilor sale în privinţa identificării problemelor practice, cu care se confruntă utilizatorii,
şi, în acest context, a eventualelor posibile încălcări a drepturilor lor, precum şi căile de atac
disponibile.
6. În cadrul Forumului pentru Guvernarea internetului (6-9 noiembrie 2012, Baku) au fost
desfăşurate consultaţii cu părţile interesate în cadrul atelierului de lucru cu genericul
„Împuternicirea utilizatorilor reţelelor internet – cu ce mijloace?”. Membrii participanţi din
cadrul MSI-DUI au folosit oportunităţile de mobilizare a acestui eveniment pentru a solicita
avizul părţilor interesate cu privire la diferite teme referitoare la Inventar. Discuţiile din cadrul
atelierului de lucru au evidenţiat problemele întîlnite de utilizatorii de internet, cum ar fi
ştergerea conţinutului creat de utilizator, cu încălcarea procedurii corecte de protecţie a datelor cu
caracter personal şi lipsa căilor eficiente de atac.
7. MSI-DUI a avut a doua şedinţă pe 13 şi 14 decembrie 2012 la Strasbourg. Acesta a luat în
considerare răspunsurile la chestionarele primite de la diferite părţi interesate şi a pus în discuţie
informaţiile colectate prin mobilizarea părţilor interesate. MSI-DUI a decis să completeze faza
analitică preliminară a activităţii sale şi în baza acestuia să înceapă redactarea Inventarului;
primul proiect a fost prezentat în timpul acestei şedinţe.
8. La a treia sa reuniune, care a avut loc pe 20-21 martie 2013 la Strasbourg MSI-DUI a
examinat în detalii chestiunile legate de dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la viaţa
privată, libertatea la întrunire şi asociere, securitatea on-line, dreptul la educaţie, drepturile
copilului, nediscriminarea şi dreptul la un recurs efectiv. Această examinare a fost bazată pe
standarde relevante obligatorii şi neobligatorii a Consiliului Europei şi procesele Curţii. De
asemenea, MSI-DUI a discutat tipul instrumentului pe care Consiliul Europei trebuie să-l adopte
pentru a aproba Inventarul, cum ar fi declaraţia sau recomandarea Comitetului de Miniştri. Acest
instrument trebuie să îndeplinească un obiectiv dublu: să ofere utilizatorilor de internet un ghid
simplu şi clar privind drepturile lor în mediul on-line şi să asigure adoptarea de către statele
membre a unui text care este în concordanţă cu obligaţiile lor conform Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului (CEDO) şi alte standarde ale Consiliului Europei.
9. CDMSI la a treia sa şedinţă, care a avut loc pe 23-26 aprilie 2013 la Strasbourg, şi-a
expus opinia că Inventarul trebuie să combine un limbaj formal şi simplificat, în acelaşi timp
acordînd atenţia cuvenită pentru a evita simplificarea excesivă a standardelor drepturilor omului
existente şi jurisprudenţa Curţii. Discuţiile, de asemenea, au evidenţiat oportunitatea de a
actualiza cu regularitate Inventarul în scopul de a reflecta politicile internetului, care evoluează
rapid. De asemenea, CDMSI a decis să prezinte comentarii pentru proiectul Inventarului, în
timpul în care el se va afla în perioada de consultaţii, precizînd că acesta este un document în
curs de elaborare, destinat să ofere instrucţiuni şi recomandări generale. Răspunsurile primite au
susţinut abordarea MSI-DUI de a elabora un document de sensibilizare, orientat spre utilizatori
care să acorde atenţie specială dreptului la libertatea de exprimare, la viaţa privată, educaţie,
drepturile copilului şi protecţia împotriva crimelor cibernetice.
10. Proiectul Inventarului a fost prezentat şi discutat cu părţile interesate în cadrul Dialogului
European pentru Guvernarea internetului (EuroDIG, 20-21 iunie 2013în Lisabona), în special în
cadrul atelierului de lucru „Spre internetul uman? Regulile, Drepturile şi Responsabilităţile
pentru Viitorul nostru On-line”. la Lisabona a fost desfăşurată o întrunire neformală între
membrii MSI-DIU care au participat la atelierul de lucru. A fost acceptat ca proiectul
Inventarului să fie scurtat pentru a fi mai accesibil utilizatorilor de internet. În urma acestor
discuţii, precum şi activităţilor membrilor MSI-DUI între sesiuni, şedinţa ad-hoc a membrilor
MSI-DUI disponibili a fost desfăşurată pe 10 septembrie 2013 la Strasbourg. MSI-DUI a
examinat proiectul recomandării Comitetului Miniștrilor privind drepturile omului pentru
utilizatorii de internet, la care, în calitate de anexă a fost inclus proiectul Inventarului drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale utilizatorilor de internet. Proiectul Inventarului a adoptat o
abordare care se adresează direct utilizatorului. În vederea acestei abordări a fost decis să se
schimbe denumirea Inventarului la „Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii reţelelor
internet”.
11. La ultima sa şedinţă desfăşurată pe 1-2 octombrie 2013 la Strasbourg MSI-DUI a
examinat şi a finalizat propunerile sale către CDMSI privind proiectul recomandării Comitetului
de Miniştri referitor la Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii internet (în continuare Ghid).
Acesta a acceptat să ofere consultaţii privind Ghidul cu implicarea a mai multor părţi interesate,
inclusiv Forumul deschis al Consiliului Europei, din cadrul Forumului pentru Guvernarea
internetului (22-25 octombrie 2013, Indonezia). Unui număr de părţi interesate, reprezentanţi ai
sectorului privat, societăţii civile, comunităţii tehnice şi academice au fost solicitate să ofere
comentariile şi sugestiile sale privind Ghidul. Mai mult decît atît, au fost solicitate comentariile
şi feedback-ul neformal de la alte comitete relevante de coordonare a Consiliului Europei,
inclusiv Comitetului de Coordonare pentru Drepturile Omului (CDDH), Comitetului European
pentru Cooperarea Juridică (CDCJ), Comitetului European pentru Problemele Criminale
(CDPC), precum şi comitetelor convenţionale inclusiv Comitetului Consultativ a Convenţiei
pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal
(T-PD), Comitetului Convenţiei privind Criminalitatea Cibernetică (T-CY), Comitetul de Experţi
privind Terorismul (CODEXTER) şi Comitetului Părţilor la Convenţia pentru protecţia copiilor
împotriva exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale (T-ES). În răspuns, CDDH, CDCJ şi membrii
Biroului T-PD au furnizat comentarii, care au fost luate în considerare şi incluse în proiectul
recomandării şi proiectului Memorandumului explicativ al CDMSI.
12. În plus, circa 30 de contribuţii au fost primite de la reprezentanţii sectorului privat
(companii de telecomunicaţii, furnizorii serviciilor on-line), organizaţii-cheie a societăţii civile,
comunitatea tehnică şi academică din diferite părţi ale lumii. Ei au salutat activittaea Consiliului
Europei asupra proiectului Ghidului şi au oferit numeroase comentarii şi propuneri pentru
modificarea acesteia.
13. În cadrul celei de-a 4-a şedinţă, care a avut loc în perioada 3-6 decembrie 2013, CDMSI a
examinat propunerile MSI-DUI privind proiectul recomandării Comitetului de Miniştri privind
drepturile omului pentru utilizatorii reţelelor internet. Opiniile primite în cadrul consultaţiilor de
la mai multe părţi interesate menţionate supra au fost luate în considerare şi în baza comentariilor
finale, trimise prin poşta electronică, proiectul recomandării a fost finalizat.
Comentarii la Recomandarea CM/Rec (2014)6 a Comitetului de Miniştri către statele

membre privind Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii de internet
14. Scopul acestei recomandări este de a contribui la exercitarea şi protejarea drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale omului în reţelele internet în toate statele membre ale Consiliului
Europei. Accesul persoanelor şi comunităţilor la reţeaua internet şi folosirea lui eficientă necesită
eforturi pentru ai informa şi împuternici să-şi exercite drepturile şi libertăţile sale în mediul on-
line. Această abordare a fost afirmată de Comitetul de Miniştri în Declaraţia privind Principiile
Guvernării internetului din 2011, care subliniază viziunea acestuia privind abordarea internetului
bazată pe drepturile omului şi orientată spre indivizi, care ar putea să împuternicească pe
utilizatorii reţelelor internet să-şi exercite drepturile şi libertăţile lor şi care constituie un
principiu al Guvernării în reţeaua globală de internet.
15. Ghidul, care este anexat la această recomandare, oferă nişte informaţii de bază privind
drepturile omului selectate de CEDO, precum şi de alte norme relevante ale Consiliului Europei.
Acesta se concentrează asupra drepturilor şi libertăţilor particulare şi standardele relative ale
dreptului internaţional, în special în privinţa dreptului la libertatea de exprimare, libertatea la
întrunire şi asociere, dreptul la viaţa privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, drepturile
copilului şi dreptul la un recurs efectiv. El a fost elaborat într-un limbaj accesibil pe înţelesul
utilizatorilor. Pentru a păstra simplicitatea textului MSI-DUI a decis să nu apeleze la limbajul
juridic strict al obligaţiilor Statelor membre în dreptul internaţional, incluzînd cazurile cercetate
de Curte.
16. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sînt garantate de diferite instrumente ale
Consiliului Europei, care se aplică mediului offline şi on-line, dar nu în exclusivitate în reţeaua
internet. În special drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sînt specificate de CEDO,
celor interpretate de Curte în jurisprudenţa sa. Un număr de Convenţii şi alte instrumente
neobligatorii ale Consiliului Europei oferă explicaţii şi orientări suplimentare pentru utilizatorii
de internet. MSI-DUI a considerat că în scopul înţelegerii de către utilizatorii reţelelor internet a
drepturilor şi libertăţilor lor este o necesitate de a explica în cuvinte simple standardele dreptului
internaţional a Consiliului Europei şi a Naţiunilor Unite.
Preambul
17. Preambulul stabileşte motivele care au condus Comitetul de Miniştri să adopte

recomandarea pentru statele membre. Premiza recomandării este că statele membre ale
Consiliului Europei au responsabilitatea de a proteja drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului. Aceasta trebuie să fie făcută în conformitate cu CEDO, astfel cum este interpretat de
Curtea Europeană a drepturilor omului. Alte instrumente juridice obligatorii ale Consiliului
Europei se aplică, de asemenea, în special Convenţia privind Criminalitatea cibernetică (în
continuare „Convenţia de la Budapesta”), Convenţia pentru protecţia copiilor împotriva
exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale (în continuare „Convenţia de la Lanzarote”), Convenţia
pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal
(STE. Nr.108, în continuare „Convenţia 108”).
18. Alte norme neobligatorii, adoptate de către Comitetul de Miniştri, oferă statelor-membre
linii directorii cu privire la aspectele legate de internet, inclusiv: Recomandarea CM/Rec
(2007)16 Comitetului de Miniştri către statele membre privind măsurile pentru promovarea
valorii serviciului public al internetului; Recomandarea CM/Rec (2008)6 Comitetului de
Miniştri către statele membre privind măsurile pentru promovarea respectării libertăţii de
exprimare şi de informare referitor la filtrele pentru reţeaua internet; Recomandarea CM/Rec
(2010)13 Comitetului de Miniştri către statele membre privind protecţia persoanelor referitor la
prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în contextul profilării; Recomandarea
CM/Rec (2011)7 Comitetului de Miniştri către statele membre privind noul concept a mass-
mediei; Recomandarea CM/Rec (2012)4 a Comitetului de Miniştri către statele membre
referitoare la protecţia drepturilor omului cu privire la serviciile reţelelor sociale; şi
Recomandarea CM/Rec (2012)3 Comitetului de Miniştri către statele membre referitoare la
apărarea drepturilor omului cu privire la motoarele de căutare.
19. Al doilea paragraf al preambulului specifică, că obligaţiile statelor cu privire la
respectarea, protejarea şi promovarea drepturilor omului generează exercitarea unui control în
acest sens a companiilor private. Această declaraţie derivă din articolul 1, CEDO, conform căreia
statele asigură pentru toţi în competenţa lor drepturile şi libertăţile enunţate în Convenţie.
Aceasta include protecţia împotriva încălcărilor drepturilor omului de către actorii nestatali şi
necesită luarea măsurilor corespunzătoare pentru a împiedica aceste încălcări, şi dacă s-au
produs, să le investigheze, să pedepsească actorii şi să le repare prin intermediul legilor şi
măsurilor eficiente. Curtea a afirmat în hotărîrile sale, că statele au obligaţia pozitivă de a proteja
drepturile şi libertăţile fundamentale a persoanelor în reţeaua internet, şi în special cu privire la
libertatea de exprimare4, protecţia copiilor şi a tinerilor 5, protecţia moralurilor şi drepturilor
altora6, combaterea discursului rasiste sau xenofobe, şi împotriva discriminării şi urii rasiale 7. În
plus, Curtea a acuzat, că statele sînt responsabile pentru eşecul în protejarea cetăţenilor de la
incidentele adverse asupra drepturilor şi libertăţilor lor care rezultă din acţiunile companiilor
private.8 Al doilea paragraf subliniază de asemenea principiul de universalitate şi indivizibilitate
a drepturilor omului, bazîndu-se pe Declaraţia de la Viena, proclamată la conferinţa Summit-ului
şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei, care a avut loc pe 9
octombrie 1993.
20. Al treilea paragraf al preambulului reafirmă valoarea serviciului public a internetului
stabilită în recomandarea CM/Rec (2007)16.9 Luînd în considerare rolul important al internetului
în viaţa cotidiană a utilizatorilor şi necesitatea de a asigura protecţia drepturilor lor pe reţelele
internet, recomandarea subliniază, că oamenii nu trebuie să fie supuşi interferențelor ilegale,
inutile şi disproporţionate în exercitarea drepturilor şi libertăţilor.
21. Al patrulea paragraf al preambulului defineşte obiectivul recomandării de a ajuta
utilizatorii să înţeleagă şi să-şi exercite eficient drepturile on-line, inclusiv la accesul la un recurs
efectiv. Informînd utilizatorii cu privire la riscurile asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale
şi asupra posibilităţii în materie de recurs este importantă. Afirmaţia cu privire la oportunităţile
oferite de internet în materie de transparenţă şi responsabilitate în gestionarea afacerilor publice,
indică că unul din obiectivele recomandării este de acorda indivizilor şi comunităţilor
împuternicirea de a participa la viaţa democratică.
Dispoziţia recomandării
22. Paragraful 5 afirmă că un principiu esenţial al standardelor Consiliului Europei referitor

la Guvernarea internetului, este că drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sînt aplicate
egal pentru mediul on-line şi off-line10. Această abordare a fost, de asemenea, afirmată de
4
Vezi Özgür Gündem vs. Turcia, nr. 23144/93, §§ 42-46.
5
K.U. vs. Marea Britanie, nr 2872/02.
6
Pay vs. Marea Britanie, nr. 32792/05.
7
Féret vs. Belgia nr.15615/07.
8
Lόpez Ostra vs. Spania, nr. 16798/90, § 44-58; Taşkin şi alţii vs. Turcia; Fadeyeva vs. Federaţia Rusă. În Khurshid
Mustafa şi Tarzibachi vs. Suedia nr. 23883/06 Curtea a constatat că interpretarea instanţei naţionale a unui act privat
(contract) a angajat responsabilitatea statului pîrît, extinzînd astfel domeniul de aplicare de protecţie a articolului 10
la restricţiile impuse de către persoane private.
9
Recomandarea CM/Rec (2007)16 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind măsurile pentru
promovarea valorii serviciului public al internetului;
10
Vezi Declaraţia Comitetului Miniştrilor privind Principiile Guvernării în reţeaua globală de internet, principiul 1
„Drepturile omului, democraţie şi statul de drept”.
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în rezoluţia din 2012 cu privire la „Promovarea,
protecţia şi folosirea corectă a drepturilor omului în reţeaua internet”. Promovarea aplicării
Ghidului va aduce la consolidarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în
conformitate cu standardele existente ale drepturilor omului.
23. Subparagraful 5.1 conţine o recomandare pentru statele membre cu privire la promovarea
Ghidului nu numai de autorităţile publice, ci şi de sectorul privat. Această promovare trebuie să
includă publicarea şi diseminarea Ghidului în formatul tipărit sau adaptarea lui în format
electronic. Autorităţile publice relevante ar trebui de asemenea să facă Ghidul disponibil pe
paginile sale web. Sectorul privat ar putea fi încurajat să facă la fel.
24. Subparagraful 5.2 reafirmă, că exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului în reţeaua internet poate fi supusă unei restricţii, care are un scop legitim şi necesar într-o
societate democratică aşa cum prevăd articolele relevante din CEDO. În scopul asigurării
conformităţii cu aceste condiţii, Comitetul de Miniştri a recomandat statelor membre să
evalueze, să revizuiască cu regularitate şi, după caz, să elimine restricţiile cu privire la
exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe reţeaua internet.
25. Subparagraful 5.3 apelează la statele membre să sporească eforturile sale pentru a garanta
dreptul la un recurs efectiv, inter alia, prin asigurarea coordonării şi cooperării sporite între
instituţiile relevante existente, entităţile (de exemplu: autorităţile regulatorii pentru comunicaţii
electronice) şi comunităţile care oferă mecanisme de redresare, cum ar fi în contextul prelucrării
plîngerilor depuse de utilizatorii de internet. Recomandarea de asemenea recunoaşte că există
diverse mecanisme de redresare în diferite state membre, precum autorităţile pentru protecţia
datelor cu caracter personal, ombudsman, procedurile judiciare sau liniile fierbinţi. Statele
membre, de asemenea, trebuie să efectueze auditul mecanismelor existente de redresare în
jurisdicţia lor şi să compileze informaţiile relevante într-un inventar de mecanisme de redresare
orientat spre utilizatori. Aceasta informaţie trebuie să fie diseminată împreună cu Ghidul, spre
exemplu, în forma unei anexe. Această poate fi una din activităţile următoare, care trebuie să fie
îndeplinită după adoptarea recomandării.
26. Prin natura sa, internetul funcţionează prin transmiterea şi primirea solicitărilor de
informaţii la traversarea frontierelor şi, prin urmare, fără a ţine seama de frontiere. Aceasta
înseamnă că drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în reţeaua internet în statele
membre pot fi expuse acţiunilor din partea actorilor statali sau nestatali în afară frontierelor
Consiliului Europei, spre exemplu, libertatea de exprimare şi accesul la informaţii, precum şi
confidenţialitatea referitor la datele cu caracter personal poate fi încălcată. Aşadar, subparagraful
5.4 recomandă o coordonare între statele membre ale Consiliului Europei şi statele care nu sînt
membre ale Consiliului Europei, precum şi actorii nestatali.
27. Subparagraful 5.5 recomandă statelor membre să încurajeze dialogul autentic între
sectorul privat şi autorităţile statale relevante, precum şi societatea civilă cu privire la exercitarea
responsabilităţii sociale. Un principiu fundamental din Principiile directorii privind drepturile
omului şi întreprinderile11 este ca întreprinderile să respecte drepturile omului, ceea ce înseamnă
11
Principiile directorii privind drepturile omului şi întreprinderile: punerea în aplicare a cadrului Organizației
Națiunilor Unite „A proteja, respecta şi recurge” (A/HRC/17/31), aprobat de către Consiliul pentru Drepturile
Omului prin Rezoluția drepturilor omului și societăților transnaționale și a altor întreprinderi A/HRC/RES/17/4. În
special Principiile directoare prevăd că statele trebuie să pună în aplicare legi care au ca scop, sau poate avea ca
că acestea trebui să evite încălcarea drepturilor omului şi să ia măsuri împotriva incidentelor
negative asupra drepturilor omului în care sînt implicate. Transparenţa şi responsabilitatea
actorilor din sectorul privat este un mijloc important de a demonstra responsabilitatea lor. Spre
exemplu, furnizorii serviciilor internet şi furnizorii de acces la conţinut ar putea face referinţă la
Ghid în condiţiile generale de folosire a serviciilor lor.
28. Subparagraful 5.6 recunoaşte rolul principal care poate să-l aibă societate civilă în
promovarea Ghidului şi respectarea acestuia. Prin urmare, se recomandă ca statele membre să
stimuleze organizaţiile şi activiştii societăţii civile să le ajute în diseminarea şi aplicarea Ghidului
şi să-l utilizeze ca instrument cînd pledează pentru implementarea standardelor drepturilor
omului, conformitatea şi respectarea acestora.
Anexă
Ghidul la drepturile omului pentru utilizatorii reţelelor internet
Introducere
29. Ghidul se adresează direct utilizatorului. El reprezintă un instrument pentru toţi cei care
nu au cunoştinţe speciale despre internet care pot fi obţinute prin instruire şi formare. În special
el este concentrat pe abilitatea utilizatorului de a gestiona activităţile sale pe internet (spre
exemplu identitatea sa, datele sale personale). Utilizatorul trebuie să fie informat complet despre
alegerile care le poate face aflîndu-se în reţeaua internet, care pot afecta drepturile şi libertăţile
sale şi consecinţele care reies din consimţămîntul dat în favoarea acestei alegeri. El trebuie să
poată să înţeleagă limitarea impusă drepturilor sale şi să dispună de cunoştinţe despre
mecanismele de recurs puse la dispoziţia sa.
30. Ghidul este bazat pe CEDO şi pe jurisprudenţa relevantă a Curţii. El se bazează şi pe alte
instrumente obligatorii a Consiliului Europei. De asemenea, alte instrumente sînt luate în
considerare, în special unele declaraţii şi recomandări ale Comitetului de Miniştri. Ghidul nu are
prejudicii la aplicabilitatea drepturilor omului existente în baza cărora el a fost elaborat.
Drepturile şi libertăţile din Ghid se aplică prin instrumente legale în baza cărora acesta a fost
elaborat. Ghidul se referă la standardele drepturilor omului existente şi mecanismele relevante
pentru aplicarea lor şi nu stabileşte drepturi şi libertăţi noi. Ghidul nu este o culegere exhaustivă
de norme privind drepturile omului, doar oferă explicaţie normativă. O claritate mai amplă
despre restricţiile şi ingerinţele asupra drepturilor omului, precum şi liniile directorii pentru
asistarea utilizatorilor de a face faţa violenţelor şi abuzului pe reţelele internet, merită o atenţie
sporită pentru a ajuta utilizatorii să înţeleagă drepturile lor şi să se protejeze pe sine şi pe alţii. Cu
toate acestea, Ghidul rămîne deschis pentru actualizare, pentru a ţine pasul cu noile standarde ale
Consiliului Europei şi cu jurisprudenţa Curţii, în contextul dezvoltării tehnologiilor
informaţionale.
Accesul şi nediscriminarea
efect, care necesită întreprinderi de afaceri să respecte drepturile omului, și periodic a evalua gradul de ajustare a
unor astfel de legi și să abordeze orice lacune; a se asigura că alte legi și politici care reglementează crearea și
funcționarea continuă a întreprinderilor de afaceri, cum ar fi dreptul societar, nu constrînge, ci permite respectarea
de către ei a drepturilor omului; să ofere îndrumare eficientă a întreprinderilor cu privire la modul de respectare a
drepturile omului, de-a lungul operațiunile lor; să încurajeze, unde e cazul, întreprinderile de afaceri să comunice
modul în care acestea abordează impactul lor în domeniul drepturilor omului.
31. Ghidul subliniază principiile şi raţionamentele care sînt considerate în esenţă legate şi în
general aplicabile tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pe care le conţine,
inclusiv accesul la internet şi principiul de nediscriminare.
32. Deşi accesul la internet încă nu este formal recunoscut ca fiind un drept al omului
(observînd diferenţe în contextul naţional, inclusiv în legislaţia şi politicile interne), acesta este
considerat ca fiind o condiţie şi un factor pentru libertatea exprimării şi alte drepturi şi libertăţi 12.
Prin urmare deconectarea utilizatorului de la internet poate să afecteze negativ dreptul la
exercitarea de către el/ea a libertăţilor sale şi ar putea ajunge chiar la o restricţie a dreptului la
libertatea de exprimare, inclusiv a dreptului la primire şi răspîndire a informaţiei. Curtea a
stabilit, că internetul în prezent a devenit unul din mijloacele principale pentru persoane în
exercitarea dreptului la libera exprimare şi informare. Libertatea de exprimare se aplică nu numai
la conţinutul informaţiei, dar de asemenea la modalităţile de răspîndire a ei, din moment ce orice
restricţie impusă de acesta din urmă, intervine în mod necesar dreptul la primirea şi răspîndirea
informaţiei. Intervenţia de acest fel poate să fie acceptată doar dacă ea este în conformitate cu
condiţiile stabilite în articolul 10, alin. 2, CEDO, după cum este interpretat de Curte. 13 Măsura
care va avea influenţă asupra accesibilităţii la internet a persoanelor angajează responsabilitatea
statelor în temeiul art. 10.14
33. În acest context, Ghidul stabileşte, că utilizatorii de internet nu trebuie să fie deconectaţi
împotriva voinţei lor, cu excepţia cazurilor cînd aceasta reprezintă decizia instanţei. Cu toate
acestea, acest fapt nu trebuie să fie înţeles ca anticipare a măsurilor de deconectare legitimă cum
ar fi în contextul obligaţiilor, care decurg din obligaţiile contractuale. Consumătorii de internet
care nu achită serviciile prestate pot să fie deconectaţi de la internet. Totodată, aceasta trebuie să
fie ultima măsură. Mai mult decît atît, copiii pot fi deconectaţi de la accesul la internet în
contextul exercitării controlului de către părinţi asupra utilizării internetului în dependenţă de
vîrsta şi maturitatea copilului.
34. Utilizatorii de internet trebuie să aibă căi eficiente de atac împotriva măsurilor de
deconectare de la reţeaua internet atunci cînd aceasta nu este o decizie a instanţei. Aceasta
include informarea de către furnizorii serviciilor de internet a utilizatorilor de internet despre
temeiul şi baza legală pentru realizarea măsurilor de deconectare şi despre procedurile care
persistă la contestarea a astfel de măsuri şi de a solicita reluarea accesului deplin la internet.
Aceste solicitări trebuie să fie tratate în limite de timp rezonabile. Mai mult decît atît, orice
utilizator de internet, în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, trebuie să fie apt să
solicite revizuirea măsurilor de deconectare de către autoritatea administrativă sau judiciară
competentă. Aceste aspecte procesual obligatorii sînt sumate în ultima secţie a Ghidului, care
este numită „Recursul eficient”.
12
Raportorul Special al Organizaţii Naţiunilor Unite pentru promovarea şi protecţia dreptului la libertatea opiniei şi
exprimării, Frank La Rue a subliniat că „internetul a devenit un mijloc indispensabil pentru realizarea şirului de
drepturile omului, lupta cu inegalitate şi accelerarea dezvoltării şi progresului uman, asigurarea accesului la internet
trebuie să fie o prioritate pentru toate statele. Fiecare stat, astfel, trebuie să dezvolte politici concrete şi eficiente prin
consultaţii cu persoane din diferite sectoare a societăţii, inclusiv sectorul privat şi ministerele guvernamentale
relevante pentru a face internetul disponibil şi accesibil pentru toate păturile populaţiei.” „Acţionînd ca un
catalizator pentru exercitarea de către persoane a dreptului la libertatea opiniei şi exprimării, internetul, de asemenea
permite realizarea unui alt şir de drepturi ale omului”.
http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/17session/a.hrc.17.27_en.pdf.
13
Vezi nota 1 de subsol de mai sus, § 50. Vezi, de asemenea, Autronic AG vs. Elveției (nr. 12726/87). În Khurshid
Mustafa și Tarzibachi vs. Suediei nr 23883/06, Curtea a constatat că interpretarea instanţei naţionale a unui act
privat (contract) a angajat responsabilitatea statului pîrît, extinzînd astfel domeniul de aplicare de protecţie a art. 10
la restricţiile impuse de către persoane private.
14
Vezi nota 1 de subsol de mai sus, § 53.
35. O altă dimensiune a problemei accesului la internet reprezintă acţiunile pozitive sau
măsurile întreprinse de autorităţile statale pentru a asigura tuturor conectarea la internet.
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a recomandat statelor membre să promoveze
valorile serviciului public pe reţeaua internet. 15 Aceasta este înţeleasă ca „dependenţa
semnificativă a oamenilor de internet în calitate de instrument esenţial pentru activitatea lor
cotidiană (comunicarea, informarea, cunoştinţele, tranzacțiuni comerciale) şi explicaţia care vine
în rezultat este ca serviciile de internet trebuie să fie disponibile şi accesibile, sigure şi actuale”.
Această secţie informează utilizatorul că el/ea trebuie să aibă accesul accesibil şi
nediscriminatoriu la internet.
36. Dreptul de acces la conţinutul internetului este legat de dreptul de a primi şi de a partaja
informaţii pe reţelele internet conform art. 10 CEDO.16 Comitetul de Miniştri al Consiliului
Europei a afirmat, că fiecare utilizator de internet trebuie să aibă acces cu cît este posibil mai larg
la conţinut, aplicaţii şi servicii la alegerea lui/ei situate pe internet, indiferent de faptul că sînt
oferite gratuit sau contra plată, folosind dispozitive la propria sa alegere. Acesta este principiul
general care se referă la „neutralitatea reţelei” care trebuie să fie aplicată indiferent de
infrastructura sau reţeaua folosită pentru conectare la reţeaua internet.17
37. Autorităţile publice trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a facilita accesul la internet
pentru categoriile specifice de persoane, cum ar fi cei care trăiesc în raioanele îndepărtate şi
persoanele cu dezabilități. Acesta este bazat pe principiul universalităţii serviciilor comunităţilor
care este fixat în Recomandarea Nr. R(99)14 Comitetului de Miniştri în privinţa noilor servicii de
comunicaţii şi informaţii.18 Aceasta subliniază că persoanele care trăiesc în raioanele rurale sau
îndepărtate din punct de vedere geografic, sau cei cu venituri mici, sau cu necesităţi specifice,
sau persoanele cu dezabilităţi aşteaptă de la autorităţile publice măsuri specifice privind accesul
lor la internet.
38. Aşteptările persoanelor cu dezabilităţi de a avea acces egal la reţeaua internet şi
nediscriminatoriu în aceeaşi măsură în care alţii se bucură de folosirea internetului, decurge din
instrumentele Consiliului Europei care recomandă statelor membre să întreprindă măsuri pentru
a contribui la accesul adecvat al utilizatorilor cu dezabilități la internet şi TIC.19 Statele membre
trebuie să promoveze accesul la preţuri accesibile, avînd în vedere importanţa proiectării,
necesitatea sporirii siguranţei între aceste persoane şi grupuri, oportunitatea şi atractivitatea
accesului şi serviciilor pe reţelele internet, precum şi adaptabilitatea şi compatibilitatea lor.20
39. Principiul nediscriminării trebuie să fie aplicat referitor la interacţiunea utilizatorilor cu
autorităţile publice, furnizorii serviciilor de internet, furnizorii accesului la conţinut şi alte
companii, utilizatori sau alte grupuri de utilizatori. Paragraful patru reprezintă o parafrazare a art.
14 CEDO şi a art. 1 a Protocolului 12 CEDO, ambele privind interzicerea discriminării.
Libertatea de exprimare şi dreptul la informare
15
Vezi nota 8 de subsol de mai sus, CM/Rec (2007) 16, secţia II.
16
Vezi nota 1 de subsol de mai sus, § 50.
17
Declaraţia Comitetului Miniştrilor privind neutralitatea reţelelor adoptată de Comitetul Miniştrilor pe 29
septembrie 2010. Vezi de asemenea, Directivă 2002/21/CE Parlamentului European şi Consiliului din 7 martie 2002
privind cadrul regulator comun pentru reţele şi servicii de comunicaţii electronice, articolul 8 (4) g.
18
Vezi nota 8 de subsol de mai sus, CM/Rec(2007)16, anexă secţia II,; Recomandare Nr. R (99)14 Comitetului de
Miniştri către statele membre în privinţa noilor servicii de comunicaţii şi informaţii, principiul 1.
19
Ibid.
20
Vezi nota 8 de subsol de mai sus, CM/Rec (2007)16, Anexă, secţia II.
40. Această secţie se referă la dreptul la libertatea de exprimare şi informare după cum este
stabilit în art. 10 CEDO. Curtea a afirmat în jurisprudenţa sa că art. 10 este complet aplicabil
pentru internet.21 Dreptul la libertatea de exprimare include dreptul de a-şi exprima liber opiniile,
punctele de vedere, ideile şi de a identifica,primi şi partaja informaţii fără a ţine seama de
frontiere. Utilizatorii de internet trebuie să-şi exprime liber convingerile lor politice, precum şi
viziunile sale religioase şi nereligioase. Ultimul se referă la exercitarea dreptului la libertatea de
gîndire, de conştiinţă şi de religie cum este stabilit în art. 9 CEDO. Libertatea exprimării se
aplică nu numai la „informaţii” şi „idei” care sînt primite favorabil sau privite ca inofensive sau
ca o chestiune de indiferenţă, dar şi pentru cei care jignesc, şochează sau perturbează activitatea
pe reţelele internet.22
41. Exercitarea dreptului la libertatea de exprimare de către utilizatorii de internet trebuie să
fie balansat cu dreptul la protecţia reputaţiei, moralului şi demnităţii umane. Curtea a avut un
număr de cazuri, în care, acest drept a fost protejat de art. 8 CEDO considerîndu-l ca respectare a
vieţii private.23 Curtea a aflat că, în principiu, dreptul garantat de art. 8 şi 10 merită respectare
egală. Se consideră, că dacă dreptul la libertatea de exprimare este balansat cu dreptul la
respectarea vieţii private, criteriul relevant în exercitarea acestui echilibtru include următoarele
elemente: contribuirea la dezbateri de interes general, cît de bine cunoscută este persoană în
cauză, subiectul raportului, conduita prealabilă a persoanei respective, metoda de obţinere a
informaţiei şi veridicitatea ei, conţinutul, forma şi consecinţele publicaţiei, şi severitatea
sancţiunilor impuse.24 Astfel, Ghidul specifică că utilizatorii de internet trebuie să aibă respectul
relevant faţă de reputaţia altora, inclusiv dreptul lor la viaţa privată.
42. Dar există exprimări, care nu cad sub incidenţa protecţiei art. 10 CEDO cum ar fi
discursul de ură. Curtea a constatat că unele forme ale exprimării, care reprezintă discursul de
ură sau care neagă valorile fundamentale ale CEDO sînt excluse de la protecţia, conferită de art.
10 al Curţii.25 În acest context, Curtea apelează la art. 17 al CEDO. Deşi nu există definiţia
universal acceptată a discursului de ură, Comitetul de Miniştri a Consiliului Europei a stabilit, că
prin termenul „discursul de ură” sînt înţelese toate formele de exprimare care răspîndesc, incită,
promovează şi justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură bazate pe
intoleranţă, inclusiv: intoleranţa exprimată prin naţionalismul agresiv şi etnocentrismul,
discriminarea sau ostilitatea faţă de minorităţi, migranţi sau persoane de origine imigrantă.” 26
Para 2 a secţiunii privind libertatea exprimării oferă informaţii concise care sînt formulate într-un
limbaj simplu pentru utilizatori referitor la faptul că discursul de ură nu este tratat în
conformitate cu art. 10 CEDO. Acest paragraf nu încearcă să explice în termeni legali diferite
modalităţi care poate să aplice art. 10 şi art. 17 CEDO privind discursul de ură. Avînd în vedere
natura juridică a acestei distincţii, s-a considerat că informaţiile privind această problemă sînt
mai potrivite pentru memorandumul explicativ.
43. Utilizatorii au dreptul de a primi şi de a răspîndi informaţii pe reţeaua internet, în special
de a crea, reutiliza şi distribui conţinutul folosind internetul. Curtea a examinat interacţiunea
între proprietatea intelectuală şi libertatea de exprimare în legătura cu cazurile de condamnare
21
Vezi nota 1 de subsol de mai sus, §50.
22
Handyside vs. Marea Britanie, hotărîre din 7 decembrie 1976, seria A Nr. 24 al.49.
23
Chauvz şi Alţii, nr.64915/01 § 70; Pfeifer vs. Austria, nr.12556/03, § 35; şi Polanco Torres şi Movilla Polanco vs.
Spania, nr. 34147/06, §40.
24
Delfi As vs. Estonia, nr. 64569/09, §78+81 (acest caz s-a referit la Camera Mare a Curţii)ş Axel Springer AG vs.
Germania nr. 39954/08 §89-95 şi Von Hannover vs. Germania (nr. 2), nr. 40660/08 şi 60641/08 §§ 108-113.
25
Féret contra Belgia nr. 15615/07 ; Garaudz contra Franţa nr. 65831/01, 24.06.2003, decizia de admisibilitate.
Leroz vs. Franţa nr. 36109/03 ; Jersild contra Danemarca nr. 15890/89, Vejdeland şi alţii vs. Suedia nr. 1813/07.
26
Recomandare Nr. R (97) 20 Comitetului de Miniştri vs. statele membre privind „Discursul de ură”.
penală pentru încălcare a dreptului de autor. Curtea a considerat aceste condamnări ca
interferenţe cu dreptul la libertatea exprimării care în scopul de a fi justificat cu măsurile
prescrise de lege urmăreşte scopul legitimat de a proteja drepturile altora şi de a fi considerat
necesar într-o societate democratică. 27 Partajarea sau permiterea altora să distribuie fişiere în
reţeaua internet, chiar materiale protejate de dreptul de autor şi în scopul de a primi beneficii,
cade sub incidenţa dreptului de a primi şi răspîndi informaţii în conformitate cu art. 10 CEDO. 28
Acest drept nu este absolut şi în acest context există necesitatea de a cîntări, dintr-o parte,
interesul de a răspîndi informaţii, de altă parte, interesul protejării drepturilor deţinătorilor
dreptului de autor. Curtea a subliniat că proprietatea intelectuală beneficiază de protecţia
acordată prin art. 1 al Protocolului CEDO. Astfel, problema constă în echilibrraea între două
interese concurente, ambele fiind protejate de CEDO.
44. Recomandarea Comitetului de Miniştri pentru statele membre de a promova valorile
serviciului public al internetului include linii directorii specifice privind măsurile şi strategiile
referitoare la libertatea de comunicare şi de creare pe reţeaua internet fără a ţine seama de
frontiere. În special, măsurile trebuie să fie întreprinse pentru a facilita, la necesitate „refolosi”
conţinutul din reţeaua internet, care presupune folosirea surselor de conţinut digital existent
pentru a crea conţinuturi sau ulteriorul servici făcut într-o manieră care este compatibilă cu
respectarea dreptului de proprietate intelectuală.29
45. Para 4 oferă o prezentare generală a condiţiilor care trebuie să fie îndeplinite pentru
realizarea dreptului la libertatea de exprimare. Statele membre au datoria sa primară, conform
art. 10 CEDO, să nu intervină în comunicarea informaţiei între persoanele fizice sau juridice.
Curtea a afirmat că exercitarea eficientă a dreptului la libertatea de exprimare poate, de
asemenea, să necesite măsuri pozitive de protecţie, chiar şi în domeniul relaţiilor interpersonale.
Responsabilitatea statelor poate să fie angajată ca rezultat al eşecului de a adopta legislaţia
internă adecvată30. Încălcarea CEDO poate, de asemenea, să fie stabilită atunci cînd interpretarea
de către instanţa naţională a actului legal, fie a contractului privat, a documentului public, a
prevederilor statutului sau practicii administrative, este nerezonabilă, arbitrară, discriminatorie
sau, mai pe larg, nu corespunde principiilor CEDO.31
46. Libertatea de exprimare nu este un drept absolut şi poate să fie supusă restricţiilor.
Interferenţa în libertatea de exprimare trebuie să fie tratată ca orice formă de restricţie care vine
de la orice autoritate ce exercită puterea şi datoria publică sau activează în serviciul public, cum
ar fi instanţele, oficiile procurorilor, poliţia, orice organ de drept, servicii de informaţii, consiliile
centrale sau locale, departamentele guvernamentale, organele de luare a deciziilor ale armatei şi
structurile publice profesionale.
47. În conformitate cu art. 10, alin. 2 CEDO, orice interferenţă trebuie să fie prevăzută de
lege. Aceasta înseamnă că legea trebuie să fie accesibilă, clară şi suficient de precisă pentru a
permite persoanelor reglementarea comportamentului lor. Legea trebuie să ofere garanţii
suficiente contra măsurilor abuzive de restricţie, inclusiv controlul eficient din partea instanţelor
sau altor organe responsabile independente.32 Interferenţa trebuie, de asemenea, să urmărească
scopul legitim în interesul securităţii naţionale, integrităţii teritoriale sau siguranţei publice,
27
Neij şi Sunde Kolmisoppi vs. Suedia nr.40397/12. Vezi de asemenea Ashby Donald şi alţii vs. Franţa, nr. 36769/08
§ 34.
28
Ibid.
29
Vezi nota 8 de subsol de mai sus, CM/Rec (2007) 16, anexa, secţia III.
30
Vgt Verein gegen Tierfabriken vs. Elveţia, nr. 24699/94, §45.
31
Vezi Khurshid Mustafa şi Tarzibachi vs. Suediei nr. 23883/06, §33; Plaand Purcearnau vs. Andorra, nr. 69498/01,
§ 59, CEDO 2004-VIII.
32
Vezi nota 1 de subsol de mai sus, §64.
pentru prevenirea dezordinii sau criminalităţii, pentru protecţia sănătăţii şi moralităţii, pentru
protecţia reputaţiei, demnităţii sau drepturilor altora, pentru prevenirea dezvăluirii informaţiei
primite confidenţial sau pentru menţinerea independenței şi imparţialităţii sistemului judiciar.
Această listă este exhaustivă, dar interpretarea şi scopul ei evoluează împreună cu jurisprudenţa
Curţii. Interferenţa, de asemenea, poate să fie necesară în societatea democratică ceea ce
înseamnă că trebuie să fie dovedit că există o necesitate socială imperioasă pentru ea, că aceasta
urmăreşte un scop legitim şi că este un mijloc cel mai puţin restrictiv pentru obţinerea
obiectivului33. Aceste cerinţe sînt rezumate într-un limbaj accesibil pentru utilizatori, spre
exemplu, restricţiile la libertatea de exprimare nu trebuie să fie arbitrare şi trebuie să urmărească
scopul legitim în conformitate cu CEDO, ca printre altele, protecţia securităţii naţionale sau
ordinii publice, sănătăţii sau moralei publice şi trebuie să respecte legile privind drepturile
omului.
48. Informaţii mai detaliate despre garanţiile care trebuie să fie accesibile pentru utilizatorii
de internet cînd există restricţii la dreptul libertăţii de exprimare on-line se conţin în următoarele
paragrafe ale memorandumului explicativ. Blocarea şi filtrarea sînt exemple ale acestei restricţii
care poate echivala cu încălcarea libertăţii de exprimare. Unele principii generale referitoare la
blocarea şi filtrarea sînt bazate pe jurisprudenţa Curţii sau alte standarde relevante adoptate de
Comitetul de Miniştri34.
49. Statele pot să întreprindă măsurile de blocare sau filtrare generală la nivel naţional doar
dacă filtrarea se referă la conţinutul specific şi uşor identificabil, bazată pe decizia autorităţii
naţionale competente privind ilegalitatea acestui conţinut, care poate să fie revizuită de tribunalul
independent şi imparţial sau de organul regulator în conformitate cu cerinţele art. 6 CEDO 35.
Autorităţile statale trebuie să asigure, că toate filtrele sînt evaluate înainte şi la implementarea lor
pentru a asigura, că efectele lor sînt proporţionale scopurilor de restricţii şi, astfel, necesare în
societatea democratică, pentru a evita blocarea conţinutului nejustificat.36
50. Măsurile întreprinse pentru blocarea conţinutului specific pe reţeaua internet, nu trebuie
să fie folosite în mod arbitrar ca măsuri de blocare generală a informaţiei. Ele nu trebuie să aibă
efecte colaterale în redarea cantităţilor mari de informaţii inaccesibile, astfel, restricţionînd
substanţial drepturile utilizatorilor de internet37. Ele trebuie să fie prevăzute de lege. Trebuie să
existe controlul strict al scopului blocării şi revizuirea judiciară eficientă pentru a preveni abuzul
de putere38. Revizuirea judiciară a acestor măsuri trebuie să evalueze interesele concurente la
miză, să găsească un echilibru între ele şi să determine dacă măsurile mai puţin de anvergură pot
să fie luate pentru blocarea accesului la conţinutul specific de pe internet. 39 Cerinţele şi
principiile menţionate supra nu previn instalarea filtrelor pentru protecţia minorilor în locurile
specifice unde minorii accesează internetul, cum ar fi în şcoli şi biblioteci.40
51. Filtrarea şi indexarea conţinutului de pe reţeaua internet, de pe motoarele de căutare
presupune riscul de încălcare a libertăţii de exprimare a utilizatorilor de internet. Motoarele de
căutare au posibilitatea liberă de a scana şi indexa informaţii disponibile la World Wide Web. Ele
33
Ibid. §66-70.
34
Recomandarea CM/Rec (2008)6 Comitetului de Miniştri către statele membre privind măsurile de promovare a
respectării faţă de libertatea de exprimare şi informare referitor la filtrele internet, vezi Anexă, partea III, ii.
35
Ibid. CM/Rec (2008)6, vezi Anexă, partea III, iv.
36
Ibid.
37
Vezi nota 1 de subsol de mai sus, §52; 66-68 şi Declaraţia Comitetului Miniştrilor privind Libertatea comunicării
pe internet.
38
Ibid. nota 1 de subsol de mai sus, §64. Asociaţia Ekin vs. Franţa, nr. 39288/98
39
Ibid. nota 1 de subsol de mai sus, §64-66.
40
Vezi Declaraţia privind Libertatea comunicării pe internet, principiul 3.
nu trebuie să fie obligate să monitorizeze proactiv reţelele şi serviciile sale în scopul de a detecta
conţinutul posibil ilegal şi nu trebuie să efectueze activitatea de filtrare şi blocare ex-ante cu
excepţia cazurilor cînd acest lucru este mandatat prin ordinul instanţei sau de autoritatea
competentă. Indexarea sau filtrarea paginilor web specifice la solicitarea autorităţii publice
trebuie să fie un subiect transparent, restrictiv adaptat şi revizuit cu regularitate pentru a se
încadra în cerinţele echitabile de proces.41
52. Această secţie, de asemenea, identifică unele garanţii care trebuie să fie oferite
utilizatorilor de internet cînd se aplică restricţii, concentrîndu-se în special pe informaţii pentru
utilizatori şi posibilităţi de a contesta aceste restricţii. La această problemă se referă
recomandarea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei privind măsurile de blocare şi
filtrare42. Utilizatorilor de internet trebuie să le fie acordată informaţia despre: cînd a fost activată
filtrarea, de ce tipul specific al conţinutului a fost filtrat şi să se înţeleagă cum şi conform căror
criterii operează filtrarea (spre exemplu lista neagră, lista albă, blocarea cuvintelor-cheie, ratingul
conţinutului, indexarea sau filtrarea siturilor web sau a conţinutului specific, a motoarelor de
căutare). Ei trebuie să primească o informaţie concisă şi linii directorii referitoare la
suprascrierea Inventară a filtrului activ, anume pe cine să contacteze cînd apare problema
conţinutului blocat nejustificat şi măsurile care pot să permită ca filtrul să fie înlocuit cu tipul
specific de conţinut sau situl web. Utilizatorilor trebuie să le fie garantate căi eficiente de atac şi
de remediu şi uşor accesibile, inclusiv suspendarea filtrelor, în cazurile în care utilizatorul
pretinde, că conţinutul a fost blocat nejustificat.
53. Este posibil, că companiile, reţelele de socializare, să elimine conţinutul creat şi pus la
dispoziţia utilizatorilor de internet. Aceste companii pot, de asemenea, să dezactiveze conturile
utilizatorilor (spre exemplu, profilul utilizatorului sau prezenţa lui în reţeaua de socializare),
justificînd acţiunile sale ca neconcordanţă cu termenele şi condiţiile de folosire a serviciilor lor.
Aceste acţiuni pot să constituie interferenţa cu dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul de a
primi şi de a răspîndi informaţii cu excepţia condiţiilor prevăzute de art. 10, alin. 2 CEDO după
cum este interpretat de Curte.43
54. Conform Principiilor directorii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile
omului şi întreprinderile (care nu reprezintă instrumentul obligatoriu) sînt responsabile să
respecte drepturile omului, care le cere să evite cauzarea sau contribuirea la impacte adverse
asupra drepturilor omului şi să revadă sau să coopereze în vederea remedierii acestora. Datoria
de a proteja şi asigura accesul la remedii eficiente, în esenţă, revine statelor. Aceasta este reflectat
în paragraful 5 al secţiei libertatea de exprimare. Responsabilitatea corporativă socială a
furnizorilor serviciilor on-line include angajamentul de a lupta cu discursurile de ură şi alte
conţinuturi care incită la violenţă sau discriminare. Furnizorii serviciilor on-line trebuie să fie
atenţi la folosirea în răspunsurile editoriale a expresiilor motivate de prejudecăţile rasiste,
xenofobe, antisemite, misogine, sexiste (inclusiv referitor la persoane LGBT) sau alte 44. Aceşti
furnizori trebuie să fie pregătiţi să ajute utilizatorii de internet să raporteze despre conţinut sau
să-şi exprime poziţia şi/sau comportamentul care poate să fie considerat ca fiind ilegal.45
41
Vezi Recomandare CM/Rec (2012)3 Comitetului de Miniştri către statele membre privind apărarea drepturilor
omului cu privire la motoarele de căutare, Anexă, partea III.
42
Vezi nota 33 de subsol de mai sus, CM/Rec (208)6, vezi Anexă, partea I; Ibid, CM/Rec (2012)3, Anexă, partea III.
43
Recomandarea CM/Rec (2011)7 Comitetului de Miniştri pentru statele membre privind noţiunea nouă a mass-
media, §7, Anexă, §15; 44-47; 68-69; Recomandarea CM/Rec (2012)4 Comitetului de Miniştri pentru statele
membre privind protecţia drepturilor omului cu privire la serviciile de reţele sociale, §3.
44
Ibid., CM/Rec (2011)7, § 91.
45
Ibid., CM/Rec (2012)4, II/10.
55. Ghidul alertează pe utilizatorii de internet că furnizorii serviciilor on-line care găzduiesc
conţinutul creat de utilizatori au dreptul să exercite diferite nivele de decizii editoriale asupra
conţinutului serviciilor lor.46 Fără a prejudicia libertatea sa editorială ei trebuie să asigure, că
drepturile utilizatorilor de a căuta, primi şi răspîndi informaţii nu sînt lezate, conform articolului
10 al CEDO.47 Această înseamnă, că orice restricţie asupra conţinutului generat de utilizator
trebuie să fie specific, justificat pentru scopurile pentru care este restricţionat şi comunicat
utilizatorului de internet în cauză.
56. Utilizatorul de internet trebuie să fie apt să ia o decizie informată despre fapt, să
folosească sau nu serviciile on-line. În practică, utilizatorul de internet trebuie să fie informat
complet despre măsurile prevăzute pentru a elimina conţinutul creat de el/ea sau a dezactiva
contul său înainte ca acesta să fie luat. 48 Utilizatorului de internet trebuie, deasemenea, să-i fie
oferită informaţia accesibilă (în limbajul care înţelege utilizatorul), clară şi precisă cu privire la
fapte şi motive pentru a întreprinde măsuri referitor la eliminarea conţinutului şi dezactivarea
contului. Aceasta include prevederile legale pe care sînt bazate şi alte elemente utilizate pentru a
evalua proporţionalitatea şi legitimitatea scopului urmărit. Ei trebuie, deasemenea, să fie apţi să
solicite revizuirea eliminării conţinutului şi/sau dezactivarea contului, realizate în termeni
rezonabili şi supuse posibilităţii de a se plînge pe decizia autorităţii competente administrativă
şi/sau judiciară.
57. Subparagraful 6 se referă la problema anonimatului. Aceasta este bazată pe jurisprudenţa
Curţii, Convenţiei de la Budapesta şi alte instrumente ale Comitetului de Miniştri. Curtea a
considerat (examinat) problema confidenţialităţii comunicaţiilor pe internet în cazul, în care a
implicat eşecul statului membru al Consiliului Europei de a obliga pe furnizorul de servicii pe
internet să dezvăluie identitatea persoanei care a plasat pe internet pe un web site pentru
cunoştinţă un aviz indecent privind un minor. Curtea a constatat că cu toate că libertatea de
exprimare şi confidenţialitatea comunicării sînt consideraţiuni primare şi utilizatorii de
telecomunicaţii şi servicii pe internet trebuie să aibă garanţii că viaţa lor privată şi libertatea de
exprimare vor fi respectate, aceste garanţii nu pot să fie absolute şi trebuie să cedeze, ocazional,
faţă de alte imperative legitime. Cum ar fi prevenirea dezordinii sau crimei sau apărarea
drepturilor şi libertăţilor altora. Statul are obligaţii pozitive pentru a oferi cadrul, care să
protejeze aceste interese concurente.49
58. Convenţia de la Budapesta nu criminalizează utilizarea tehnologiilor informaţionale în
scopuri de comunicare anonimă. În conformitate cu Raportul Explicativ „modificarea traficului
de date pentru facilitarea comunicaţiilor anonime (spre exemplu, activitatea sistemelor anonime
de remailer) sau modificarea datelor în scopul comunicării sigure (spre exemplu, criptarea) în
principiu trebuie să fie considerate ca protecţie legitimă a vieţii private şi, astfel, considerate ca
fiind drept întreprinse. Cu toate acestea, Părţile (la Convenţia de la Budapesta) pot să nu vrea să
criminalizeze unele abuzuri referitori la comunicaţiile anonime, ca în cazul cînd antetul
pachetului de informaţii este schimbat pentru a ascunde identitatea făptuitorului în comiterea
crimei.”50
46
Ibid., CM/Rec (2011)7, § 18;30-31.
47
Ibid., CM/Rec (2011)7, § 7, alineatul 2.
48
Vezi Dezactivarea Contului şi Eliminarea Conţinutului: principiile şi practicele orientative pentru companii şi
utilizatorii, de Erica Newland, Caroline Nolan, Cyntia Wong şi Jillian York, disponibil pe:
http://cyber.law.harvard.edu/sites/cyber.law.harvard.edu/files/Final_Report_on_Account_Deactivation_and_Content
_Removal.pd.f
49
K.U contra Finlanda, nr. 2872/02 § 49.
50
Convenţie de la Budapesta privind Criminalitatea Informatică, articolul 2, Raportul Explicativ, § 62.
59. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a afirmat principiile anonimităţii în
Declaraţia sa privind Libertatea Comunicaţiilor pe reţelele internet. 51 Conform acesteia, în scopul
asigurării protecţiei împotriva supravegherii on-line şi sporirii libertăţii de exprimare, statele
membre ale Consiliului Europei trebuie să respecte voinţa utilizatorului de internet de a nu
dezvălui identitatea sa. Respectarea anonimităţii nu împiedică statele membre să ia măsuri pentru
a urmări pe cei responsabili de acţiunile criminale, în conformitate cu legislaţia naţională, CEDO
şi alte acorduri internaţionale în domeniul juridic şi poliţienesc.
Reuniunea, asocierea şi participarea
60. Dreptul la libertatea întrunirilor şi asocierii este înscris în Convenţia europeană a

drepturilor omului (art. 11). Acesta se referă, de asemenea, la principiile stabilite de către Curtea
europeană a drepturilor omului cu privire la protecţia discursurilor politice, care prevede în
special o marjă de apreciere redusă în conformitate cu art.10, alin.2 CEDO pentru restricţiile la
discursurile politice sau dezbaterilor asupra problemelor de interes public52.
61. Utilizatorul de internet are dreptul de a se reuni şi de a se asocia în mod paşnic cu alte
persoane utilizînd internetul. Aceasta constă în constituirea, aderarea, mobilizarea şi participarea
la grupuri sociale sau asociaţii, sau sindicate utilizînd instrumentele puse la dispoziţie pe reţeaua
internet. De exemplu: semnarea unei petiţii pentru a participa la o campanie sau orice altă formă
de acţiune civică. Utilizatorul trebuie să aibă libertatea de a alege instrumentele care îi permit să
exercite aceste drepturi, precum web site-urile, aplicaţiile sau alte servicii. Exercitarea acestui
drept nu este condiţionată de recunoaşterea formală a acestor grupuri sau asociaţii de către
autorităţile publice.
62. Dreptul de a protesta se aplică în egală măsură în spaţiul on-line, cît şi în afara
internetului. Protestele care au consecinţe pentru marele public, precum perturbările sau
blocajele accesului la clădiri, intră în cadrul exercitării libertăţii reuniunilor conform art.11
CEDO. Totodată, el poate avea excepţii, în special dacă asemenea acţiuni provoacă întreruperea
serviciilor on-line, cum ar fi accesul neautorizat la un web site particular sau la un spaţiu on-line
cu acces restrîns, sau la manipularea conţinutului digital fără autorizare. În fine, este important
de a informa utilizatorii că protestele on-line care ar provoca perturbări ar putea să nu fie
acceptate liber.
63. internetul a devenit un instrument datorită căruia cetăţenii pot participa activ la
construcţia şi consolidarea societăţilor democratice. Comitetul de Miniştri a recomandat Statelor
membre să proiecteze şi implementeze strategii democratice on-line, să participe şi să
administreze on-line, utilizînd tehnologiile de informare şi comunicare (TIC) în dezbaterile şi
procesele democratice, în relaţiile dintre autorităţile publice şi societatea civilă, dar de asemenea
în furnizarea/oferirea serviciilor publice53..
64. Aceasta include libertatea de a participa la dezbaterile publice la nivel local, naţional sau
mondial, la iniţiative legislative şi la urmărirea de către cetăţeni a proceselor decizionale,
inclusiv dreptul de a semna petiţii prin utilizarea mijloacelor TIC. Ca temei servesc
recomandările Comitetului de Miniştri către statele membre de a încuraja utilizarea TIC de către
cetăţeni (în special forumurile on-line, blogurile, dezbaterile politice on-line, mesageria
instantanee şi alte forme de comunicare între cetăţeni) pentru a se angaja în dezbateri
democratice, activism şi campanii on-line, să-şi exprime preocupările lor, ideile, iniţiativele, să
51
Vezi Declaraţia privind Libertatea Comunicaţiilor pe internet, Principiul 7.
52
Wilgrove vs. Marea Britanie, 25 noiembrie 1996, § 58, Rapoarte 1996-V.
53
Vezi nota 8 de subsol de mai sus, CM/Rec (2007)16, Anexă, partea I.
promoveze dialogul şi discuţiile cu reprezentanţii guvernului şi pentru a controla acţiunile
funcţionarilor şi responsabililor politici cu privire la întrebările de interes public.
Protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal
65. Dreptul la respectul vieţii private şi familiale este garantat de către art.8 al Convenţiei
europene a drepturilor omului. Acest drept a fost apoi interpretat de jurisprudenţa Curţii,
completat şi consolidat de Convenţia 108.
66. Noţiunea «viaţa privată» nu se opreşte la o definiţie exhaustivă. Curtea a subliniat că

art.8 înglobează un evantai larg de interese, şi în special dreptul la respectul vieţii private şi
familiale, a domiciliului şi corespondenţei, inclusiv prin intermediul poştei electronice, prin
telefonie54 şi la locul de muncă. Dreptul la respectul vieţii private face referinţă la dreptul
persoanei la imaginea şi demnitatea sa55, de exemplu, prin intermediul fotografiilor sau clipurilor
video. El înglobează, de asemenea, dreptul la identitate şi dezvoltarea personală, dreptul de a
încheia şi dezvolta relaţii cu semenii săi. Activităţile de natură profesională sau comercială sînt
de asemenea incluse56.
67. Numeroase activităţi ale utilizatorilor de internet implică într-o formă sau alta prelucrări
automatizate a datelor cu caracter personal, inclusiv: utilizarea navigatoarelor, poştei electronice,
mesageriei instantanee sau telefoniei pe reţeaua internet, a formularelor, reţelelor de socializare,
motoarelor de căutare sau a serviciilor de stocare a datelor în «cloud computing». Convenţia 108
reglementează toate operaţiunile efectuate pe reţeaua internet, precum colectarea, stocarea,
modificarea, ştergerea şi recuperarea sau difuzarea datelor cu caracter personal.57
68. Există reguli şi principii care trebuie să fie respectate de către autorităţile publice şi de
către întreprinderile implicate în prelucrarea datelor cu caracter personal. Este necesar ca
utilizatorul să fie conştient şi să înţeleagă care sînt datele cu caracter personal prelucrate şi cum,
şi dacă el poate lua careva măsuri la acest subiect, de exemplu pentru a solicita corectarea sau
ștergerea datelor pe care-l vizează. În conformitate cu Convenţia 108, datele cu caracter personal
trebuie să fie obţinute şi prelucrate cu loialitate şi legal, înregistrate în scopuri determinate şi
legitime. Ele trebuie să fie adecvate, pertinente şi neexcesive în raport cu scopurile care au fost
colectate, exacte şi actualizate, păstrate într-o formă care ar permite identificarea persoanei vizate
într-o perioadă care nu depăşeşte cea necesară scopurilor pentru care au fost colectate.58
69. Accentul este plasat pe două principii specifice prelucrării datelor cu caracter personal:
legalitatea prelucrării şi consimţămîntul (explicit) al utilizatorului. Utilizatorul trebuie să fie
informat că datele nu pot fi prelucrate decît în cazurile prevăzute de lege sau în cele consimţite
de el, de exemplu acceptînd condiţiile utilizării unui serviciu pe reţeaua internet.
70. Consimţămîntul liber, specific, clar şi explicit (neechivoc) al persoanei vizate pentru
prelucrarea datelor sale pe reţeaua internet este actualmente pus în discuţie pentru a fi inclus în
Convenţia 10859. Consimţămîntul clar este evocat în Recomandarea CM/Rec(2012)4 Comitetului
54
Klass şi alţii vs. Germania, nr. 5029/71, § 41.
55
Von Hannover vs. Germania (nr.2 ), nr.40660/08 şi 60641/08 §108-113; Sciacca vs. Italia, nr. 50774/99, § 29.
56
Rotaru vs. România (nr. 28341/95); P.G şi J.H. vs. Marea Britanie (nr. 44647/98); Perry vs. Marea Britanie (nr.
63737/00); Amann vs. Elveţia (nr. 27798/95).
57
Vezi Convenţia 108, art. 2.
58
Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS
108, art. 8).
59
Comitetului Consultativ Convenţiei pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu
caracter personal (STE 108) a introdus un număr de propuneri privind modernizarea acestei convenţiei (T-
PD(2012)4Rev3_en). Una din propuneri se concentrează pe consimțămîntul persoanei ale căror date personale sînt
prelucrate ca o pre-condiţie pentru astfel de procesare «Fiecare din Părţile prevede că prelucrarea datelor poate fi
de Miniştri către statele membre cu privire la protecţia drepturilor omului în cadrul serviciilor
acordate de reţelele de socializare. Serviciile reţelelor de socializare, în particular, trebui să
solicite consimţămîntul clar al utilizatorilor dacă ei doresc difuzarea sau partajarea datelor sale
cu alte categorii de persoane sau întreprinderi sau să fie utilizate în alte scopuri decît cele
specificate în cadrul colectării lor iniţiale. Pentru a obţine consimţămîntul utilizatorilor, ei trebuie
să obţină consimţămîntul privind lărgirea accesului pentru terţi la datele lor cu caracter personal
(de exemplu, dacă aplicaţiile terţilor sînt exploatate pe reţeaua de socializare). În acelaşi mod,
utilizatorii ar trebui să poată retrage consimţămîntul lor.
71. Este important de menţionat Recomandarea CM/Rec(2010)13 Comitetului de Miniştri

către statele membre referitoare la protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automatizată a
datelor cu caracter personal în contextul profilării. Acesta este cazul unei prelucrări tehnice
automatizate a datelor care constă în crearea unui «profil» a unei persoane fizice, în special la
luarea unei decizii care o vizează sau de a analiza sau a prezice preferinţele ei, comportamentul
şi atitudinile personale. De exemplu, datele cu caracter personal a unui utilizator de internet pot
fi colectate şi prelucrate în contextul interacţionării lui cu un web site sau o aplicaţie, în cadrul
activităţilor sale de navigare pe diferite site-uri (de exemplu colectînd informaţii pe paginile şi
conţinuturile vizitate, ora navigării, obiectul cercetărilor, clik-urile). «Coock-iile» sînt un mijloc
utilizat pentru a urmări activitatea de navigare a utilizatorilor, stocînd sau recuperînd informaţiile
pe un dispozitiv a acestora. Recomandarea prevede dreptul utilizatorilor de internet de a da
consimţămîntul lor pentru utilizarea datelor cu caracter personal în scopuri de profilare, precum
şi dreptul de a retrage acest consimţămînt60.
72. Dreptul la informare a utilizatorilor de internet referitor la prelucrarea datelor cu caracter

personal este menţionat în multiple instrumente ale Consiliului Europei. Convenţia 108 prevede
că persoana vizată trebuie să cunoască despre existenţa prelucrării datelor sale cu caracter
personal din partea tuturor persoanelor fizice sau juridice, principalele scopuri ale prelucrării,
precum şi identitatea, reşedinţa sau sediul de bază al entităţii care efectuează prelucrarea şi să
obţină în termeni responsabili, fără întîrziere sau taxe excesive confirmarea colectării datelor sale
într-o formă inteligibilă61.
73. De asemenea, se face referinţă la informarea utilizatorilor în Recomandarea

CM/Rec(2012)4 Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la protecţia drepturilor
omului în cadrul serviciilor acordate de reţelele de socializare. Utilizatorii de internet pe reţelele
de socializare trebuie să fie informaţi într-un limbaj clar şi pe înţeles despre toate schimbările
aduse condiţiilor generale de utilizare a serviciilor furnizorului. Aceasta vizează şi alte acţiuni,
precum instalarea aplicaţiilor terţilor care aduc un risc pentru dreptul la respectul vieţii private a
utilizatorilor; normele care se aplică serviciilor reţelelor sociale şi prelucrării de date cu caracter
personal; consecinţele unui acces nelimitat la profiluri şi comunicare (în timp şi spaţiul
geografic), în special explicînd clar diferenţa între comunicarea privată şi comunicarea publică,
precum şi consecinţele de a face o informaţie disponibilă publicului, inclusiv accesul fără
restricţii la datele lor către terţi; la necesitatea de a obţine consimţămîntul prealabil a altor
persoane înainte de a publica date cu caracter personal despre ele, inclusiv a conţinuturilor audio
şi video, în cazul cînd a fost lărgit accesul la informaţiile din cercul restrîns a contactelor care ei
singuri l-au selectat. Utilizatorii de internet trebuie, de asemenea, să primească informaţii
specifice bazate pe logica prelucrării datelor cu caracter personal pentru profilul său şi scopurile
profilării.
efectuată pe baza consimţămîntului liber, specific, informat şi [explicit, lipsit de ambiguitate] al persoanei vizate sau
pe baza legitimă stabilită de lege».
60
Recomandarea CM/Rec(2010)13 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind protecţia persoanelor
referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în contextul profilării, secţia 5.
61
Convenţia 108, art. 8.
74. Utilizatorii de internet trebuie să-şi exercite dreptul la control asupra datelor sale
personale, după cum este prevăzut de Convenţia 108, şi în special să utilizeze dreptul la
rectificare a datelor sale sau ştergerea lor dacă ele au fost prelucrate cu încălcarea dispoziţiilor
legislative şi a dreptului la recurs în cazul în care nu a fost solicitat consimţămîntul sau dacă este
cazul, de comunicare, rectificare sau ştergere, după cum s-a evocat anterior62..
75. Recomandarea CM/Rec(2012)3 Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire

la protecţia drepturilor omului în contextul motoarelor de căutare face referinţă la o mulţime de
măsuri pe care le pot lua furnizorii pentru a proteja viaţa privată a utilizatorilor. Aceasta include
protecţia datelor cu caracter personal împotriva tuturor acceselor ilicite din partea terţilor şi
mecanisme adaptate de notificare în caz de încălcare a securităţii datelor. Aceste măsuri trebuie
să conţină criptarea comunicaţiilor între utilizatorii şi furnizorii motoarelor de căutare.
Intercorelaţia datelor care provin din diferite servicii/platforme aparţinînd unui furnizor de
motoare de căutare nu trebuie să fie posibilă decît sub rezerva unui consimţămînt neechivoc al
utilizatorului pentru acest serviciu special. Utilizatorii trebuie să poată avea acces, să corecteze
sau să şteargă datele pe care îi vizează care au fost colectate pe parcursul utilizării serviciilor,
inclusiv, spre exemplu, tot profilul creat în scopul marketing-ului direct.63
76. Reţelele de socializare trebui să vină şi ele în ajutorul utilizatorilor în ceea ce priveşte
gestionarea şi protecţia datelor lor cu caracter personal, în special prin:
- configurarea setărilor standard a profilurilor, pentru a limita accesul terţilor la contactele

identificate şi selecţionate de ei însuşi. Aceasta include reglarea parametrilor şi selectarea
nivelului de acces public la datele lor;
- protecţia înaltă a datelor sensibile, cum ar fi accesul la datele biometrice sau la recunoaşterea
facială care nu trebuie să fie activă în mod implicit;
- protecţia datelor cu caracter personal împotriva oricărui acces ilicit din partea terţilor, inclusiv
măsurile de criptare a comunicaţiilor dintre utilizator şi reţelele de socializare. Utilizatorii trebuie
să fie informaţi de încălcările măsurilor de securitate a datelor cu caracter personal pentru ca ei
să poată întreprinde acţiuni de preventive, cum ar fi schimbarea parolei şi supravegherea atentă a
operaţiunilor lor financiare (de exemplu, dacă reţelele de socializare dispun de informaţii bancare
sau de numerele cărţii lor de credit);
- respectul vieţii private din momentul conceperii («privacy by design»), care vizează necesitatea
de a proteja datele cu caracter personal de la faza de concepere a produselor lor sau serviciilor şi
de a evalua în permanenţă incidentele asupra vieţii private de orice modificare adusă serviciilor
existente;
- protecţia persoanelor care nu utilizează reţelele de socializare, abţinînduse de la colectarea şi

prelucrarea datelor lor cu caracter personal şi a datelor lor biometrice. Este important ca
utilizatorii să fie conştienţi de obligaţiile lor cu privire la alte persoane şi, în particular de faptul
că publicînd datele cu caracter personal a terţilor ar trebui să respecte drepturile ultimilor64.
77. Înainte de a-şi închide contul, utilizatorii trebuie să le fie oferită posibilitatea să transfere,
uşor şi liber şi într-un format exploatabil datele care le vor transmite către un alt serviciu sau
dispozitiv. Odată închis, toate datele relative din contul utilizatorului trebuie şterse definitiv de
pe suportul de stocare al serviciului reţelei de socializare. Mai mult, utilizatorii de internet
trebuie să aibă posibilitatea de face o alegere clară cu privire la identitatea lor on-line, inclusiv la
62
Ibid., art. 8.
63
Vezi Cm/Rec (2012)3, în special, Anexă, partea II.
64
Ibid.
utilizarea unui pseudonim. Dacă un serviciu al reţelei de socializare cere o identitate reală pentru
înregistrare pe site-ul său, difuzarea identităţii utilizatorului pe reţeaua internet trebuie să fie
facultativă. Aceasta nu împiedică totuşi autorităţile responsabile de aplicare a legii să aibă acces
la veritabila identitate a unui internaut dacă acest lucru este necesar şi sub rezerva respectării
unor garanţii juridice adecvate care garantează respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului.
78. În cadrul profilării, utilizatorul trebuie să poată să se opună exploatării datelor sale
personale în scopul profilării şi să se opună unei decizii luate numai în baza unui profil care
produce efecte juridice în privinţa sa sau îl afectează într-o manieră semnificativă, deoarece legea
permite şi enumeră măsurile care garantează salvarea interesului legitim al persoanei vizate,
inclusiv permiţîndu-i să facă cunoscut punctul său de vedere şi cel puţin că decizia este luată în
cadrul executării unui contract a cărui parte este persoana vizată şi măsurile care garantează
salvarea interesului legitim al persoanei vizate65.
79. Drepturile utilizatorilor de internet nu sînt absolute, de unde şi formularea «în general»
din al treilea paragraf. Restricţiile sînt autorizate dacă ele sînt prevăzute de lege şi constituie o
măsură necesară într-o societate democratică: (a) pentru a proteja securitatea statului, ordinea
publică, interesele financiare ale statului, sau contracararea infracţiunilor penale; (b) protecţia
persoanelor vizate sau drepturile şi libertăţile altora. Restricţiile de exercitare a drepturilor pot fi
prevăzute de lege şi la utilizarea fișierelor automatizate a datelor cu caracter personal în scopuri
statistice sau cercetări ştiinţifice, dacă există riscul atingerii vieţii private a persoanelor vizate.66
80. Interceptarea se referă la ascultarea, controlul sau supravegherea conţinutului

comunicărilor şi obţinerea conţinutului fie direct prin mijloace de acces la sistemele
informaţionale şi de utilizare a lor, fie indirect, prin mijloace de utilizare a dispozitivelor de
ascultare. Interceptarea poate, de asemenea, să consiste în înregistrarea de date. 67 Dreptul la
respectul confidenţialităţii corespondenţei şi comunicaţiilor individului este garantat de art. 8
CEDO, care a fost interpretat ulterior de către Curtea europeană a drepturilor omului. Conceptul
corespondenţei acoperă scrisorile şi telecomunicaţiile68, inclusiv şi scrisorile transmise în context
profesional69. Interpretarea va evolua în continuare odată cu progresul tehnologic care ar putea
intra în sfera de protecţie al art.8 şi alte forme de comunicare pe reţeaua internet, cum ar fi
scrisorile (într-un context mai larg), mesageria instantanee sau altele.
81. Unele principii generale afirmate în jurisdicţia Curţii referitoare la interceptarea şi
supravegherea comunicaţiilor în afaceri care se intersectează sau nu cu internetul şi implică
ingerinţa autorităţilor publice sînt menţionate mai jos. Aceste principii furnizează orientări
generale şi de referinţă în vederea unei eventuale aplicări pe viitor pentru comunicaţiile prin
intermediul internetului.
82. Interceptarea corespondenţei şi a telecomunicaţiilor constituie o ingerinţă în viaţa privată
şi este supusă unor condiţii prevăzute de art.8, alin. 2 al CEDO. Însăşi existenţa unei legislaţii
care permite supravegherea telecomunicaţiilor poate fi considerată ca o ingerinţă la dreptul vieţii
private. O lege care instituie un sistem de supraveghere, în baza căruia toate persoanele din ţară
pot fi vizate de o supraveghere a corespondenţei lor şi a telecomunicaţiilor, atinge direct toţi
65
Recomandarea CM/Rec(2010)13 Comitetului de Miniştri către statele membre privind protecţia persoanelor
referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în contextul profilării, secţia 5.
66
Convenţia 108, art. 9.
67
Vezi Raportul Explicativ la Convenţia de la Budapesta, § 53.
68
Asociaţia pentru Integrarea Europeană şi Drepturile Omului şi Ekmidziev contra Bulgaria (nr.62540/00) §58;
Klass şi alţii vs. Germania nr. 5029/71; Malone vs. Marea Britanie, no. 8691/79 şi Weber şi Saravia vs. Germania,
nr. 54934/00.
69
Vezi Copland vs. Marea Britanie, nr 62617/00.
utilizatorii sau potenţialii utilizatori de servicii poştale sau telecomunicaţii naţionale. Curtea deci
a acceptat ca în anumite condiţii o persoană poate pretinde că este victima unei încălcări
ocazionale datorită simplei existenţe a măsurilor secrete sau a unei legislaţii care le permite, fără
să invoce că el/ea este obiectul unor asemenea măsuri70.
83. Interceptarea trebuie să respecte principiile de bază legale şi să fie necesară într-o
societate democratică în interesul ordinii publice, a bunei funcţionări a economiei naţionale, a
apărării ordinii şi prevenirii infracţiunilor penale, a protecţiei sănătăţii sau bunelor moravuri sau
protecţiei drepturilor şi libertăţilor altora, după cum este prevăzut în art.8 CEDO. Curtea
europeană a drepturilor omului a dezvoltat principiile generale în urma stabilirii cerinţelor care
trebuie să satisfacă legislaţia, prevăzînd măsuri de supraveghere a corespondenţei şi
comunicaţiilor din partea autorităţilor publice.
- Previzibilitate – legea trebuie să fie accesibilă tuturor persoanelor interesate care trebuie să
poată să prevadă consecinţele aplicării legii în cazul ei. Legea trebuie să utilizeze termeni
suficient de clari şi precişi pentru a indica într-o manieră adecvată cetăţenilor în ce circumstanţe
şi în ce condiţii ea abilitează autorităţile să recurgă la o ingerinţă secretă şi potenţialul pericol al
dreptului la respectul vieţii şi a corespondenţei private71.
- Garanţii minime pentru exercitarea unei puteri nelimitate de către autorităţile publice – Legea
trebuie să conţină dispoziţii detaliate cu privire la (i) natura infracţiunilor care ar putea da naştere
la un mandat de interceptare; (ii) definiţia categoriilor de persoane care ar putea fi supuse
ascultării; (iii) fixarea unei limite a duratei executării măsurii; (iv) procedura care urmează a fi
urmată pentru examinarea, utilizarea şi păstrarea datelor colectate; şi (v) măsurile de precauţie
care trebuie luate pentru comunicarea datelor altor părţi; şi circumstanţele în care pot sau trebuie
să se opereze la ştergerea sau distrugerea înregistrărilor72.
- Controlul şi reexaminarea din partea autorităţilor competente – Curtea solicită existenţa

garanţiilor adecvate şi suficiente împotriva abuzurilor.73
84. Jurisprudenţa Curţii în ce priveşte viaţa privată la locul de muncă a estimat că apelurile
telefonice primite de către un angajat la locul de muncă sînt acoperite de dreptul la respectul
vieţii private. Mesajele transmise de la locul de muncă, precum şi informaţiile rezultate din
monitorizarea unei persoane făcute pe reţeaua internet trebuie să fie protejate în conformitate cu
art. 8 CEDO. În absenţa unui avertisment potenţial de monitorizare în domeniu, angajatul poate
aştepta în mod rezonabil ca intimitatea cu privire la apelurile telefonice, e-mailuri şi reţeaua
internet utilizate la locul de muncă să fie respectate.74 Utilizatorul poate obţine asistenţa
70
Klass şi alţii vs. Germania nr. 5029/71, § 30-38; Malone vs. Marea Britanie, no. 8691/79, § 64; şi Weber şi Saravia
vs. Germania, nr. 54934/00, § 78 şi 79; Asociaţia pentru Integrarea Europeană şi Drepturile Omului şi Ekmidziev vs.
Bulgaria (nr.62540/00) §58, § 69-70.
71
Malone vs. Marea Britanie, no. 8691/79, § 67; Valenzuela Contreras vs. Spaniai, decizie din 30 iulie 1998,
Rapoarte 1998- V, p. 1925, § 46 (iii); şi Khan contra Marea Britanie, nr. 35394/97, § 26, Asociaţia pentru Integrarea
Europeană şi Drepturile Omului şi Ekmidziev vs. Bulgaria (nr.62540/00) § 71.
72
Vezi Kruslin vs. Franţei, nr. 11801/85, § 33; Huvig vs. Franţei, nr. 11105/84, § 32; Amann vs. Elveţiei, nr.
27798/95, § 56; Weber şi Saravia contra Germania, nr. 54934/00 § 93; Asociaţia pentru Integrarea Europeană şi
Drepturile Omului şi Ekmidziev vs. Bulgaria (nr. 62540/00), § 76.
73
Ibid. nr. 62540/00, § 77.
74
Copland vs. Marea Britanie, nr. 62617/00, § 41, 42.
autorităţilor pentru protecţia datelor cu caracter personal, sau a altor autorităţi competente din
Statele membre.
85. Autorităţile pentru protecţia datelor cu caracter personal, care există în majoritatea ţărilor
europene au un rol esenţial în investigarea, intervenţia, sensibilizarea sau în linii mai generale în
reparaţia ingerinţei la prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceasta depăşesşte rolul principal
al statului de a asigura protecţia datelor cu caracter personal în context mult mai larg al obligaţiei
lor de a proteja dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Educaţie şi cunoştinţe generale
86. Dreptul la instruire este conferit de art.2, Protocolul 1 CEDO. Recomandarea

CM/Rec(2007)16 a Comitetului de Miniştri către statele membre asupra măsurilor care vizează
promovarea valorilor serviciului public pe reţeaua internet încurajează crearea, utilizarea şi
accesul la informaţiile pedagogice, culturale, ştiinţifice în formă digitală, pentru a se asigura că
toate culturile pot ele însăşi să se afirme şi să aibă acces la internet în toate limbile, inclusiv cele
autohtone75. Utilizatorii trebuie să aibă acces liber la reţeaua internet la operele culturale şi
lucrările de cercetare finanţate din fondurile publice76. Trebuie să se asigure, în limite rezonabile,
accesul gratuit la patrimoniul digital în domeniul public. În cazuri specifice pot fi stabilite
condiţii la accesul cunoştinţelor, pentru a remunera deţinătorii de drepturi pentru munca
îndeplinită, în limitele admise a dreptului la protecţia proprietăţii intelectuale.
87. Utilizatorii de internet trebuie să aibă capacitatea de a primi informaţii de bază, educaţie,
cunoştinţe necesare pentru a-şi exercita drepturile sale pe reţeaua internet. Acest principiu se
înscrie în standardele stabilite în normele Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei care
promovează controlul tehnologiilor informaţionale ca o condiţie esenţială a accesului la
informaţie, la exercitarea drepturilor culturale şi a dreptului la educaţie prin intermediul TIC77.
88. Programele și inițiativele de formare permit utilizatorilor de internet să privească critic

asupra corectitudinii și relevanței conținutului de pe reţeaua internet. Comitetul de Miniştri a
recomandat Statelor membre a Consiliului Europei să faciliteze accesul la echipamentele TIC, să
promoveze pentru toţi, în particular pentru copii, instruirea care să permită să lucreze cu o gamă
largă TIC şi de a proceda la o analiză critică a calităţii informaţiilor, inclusiv a celor care sînt
susceptibile de a-i prejudicia78.
Copii şi tinerii
89. Copiii şi tinerii au dreptul să-şi exprime liber opinia, să participe la dezvoltarea societăţii
şi să contribuie la luarea deciziilor pe aspectele care îi vizează prin intermediul internetului şi a
altor mijloace TIC. Acest principiu este fondat pe normele Comitetului de Miniştri în
conformitate cu care toţi copiii şi tinerii sub 18 ani, trebui să aibă dreptul, mijloace, loc,
posibilitatea şi, dacă este necesar, susţinerea de a-şi exprima liber opiniile, să fie auziţi şi să
75
Vezi, de asemenea, CM/Rec (2007) 16, secţia IV.
76
Ibid.
77
Declaraţia Comitetului de Miniştri privind drepturile omului şi statul de drept în societatea informaţională, CM
(2005)56 final 13 mai 2005.
78
Ibid.
contribuie la luarea deciziilor care îi vizează, opiniile lor trebuie să fie luate în considerare ţinînd
cont de vîrsta lor, gradul de maturitate şi capacitatea lor de înţelegere. Dreptul copiilor şi tinerilor
de a participa se aplică pe deplin în spaţiile on-line, fără nici-o discriminare pe motiv de rasă,
apartenenţă etnică, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau altele, originea naţională sau
socială, starea materială, dezabilități, naştere, orientare sexuală sau alte situaţii79.
90. Copiii şi tinerii ar trebui să primească informaţii adaptate vîrstei şi situaţiei lor, în special
prin intermediul reţelelor de socializare sau altor surse media, cu privire la posibilităţile care le
sînt oferite pentru a-şi exercita drepturile. Ei trebuie să fie pe deplin conştienţi de gradul lor de
participare, inclusiv de limitele implicării lor, de rezultatele aşteptate şi reale a implicării lor şi
modul în care opiniile lor vor fi luate în considerare la final 80. Dacă ei estimează că dreptul lor de
a se implica a fost încălcat, aceştea trebuie să aibă acces la posibilitatea de a-l repara şi la căile de
atac efective prin intermediul unor mecanisme de depunere a plîngerilor şi a procedurilor
administrative şi judiciare adecvate pentru copii, inclusiv asistenţă şi sprijin în utilizarea lor81.
91. Copiii şi tinerii utilizatori trebuie să poată utiliza internetul în condiţii de securitate şi
respectîndu-se viaţa lor privată. Ei trebuie să primească informaţii şi o instruire din partea
profesorilor, educatorilor şi părinţilor. Cunoştinţele lor pe această temă se interpretează ca
controlul accesului la instrumente de informare, dezvoltarea analizei critice a informaţiei care o
utilizează şi însuşirea competenţelor utile pentru utilizarea creativă, precum şi instruiri destinate
copiilor şi educatorilor lor pentru ca ei să utilizeze internetul şi tehnologiile informaţionale şi
comunicaţiile într-o manieră pozitivă şi responsabilă82.
92. Dreptul copiilor la respectarea vieții private a fost analizată în contextul cazurilor aduse
în fața Curții Europene a drepturilor omului. Starea fizică şi psihologică a copiilor este un aspect
esenţial al dreptului lor la protecţia vieţii private. Statele membre au obligaţia pozitivă de a
garanta respectul efectiv al acestui drept83. Curtea consideră că descurajarea efectivă a actelor
grave care pun în pericol valorile fundamentale şi aspectele esențiale ale vieții private necesită
dispoziții și demarări de anchete penale eficiente84.
93. Este important de a înţelege că informaţiile pe care copiii le generează sau utilizează pe
reţelele internet sau informaţiile create de altcineva ce îi vizează (de exemplu, foto, video, textele
sau alte informaţii) sau urmele acestor informaţii (fişiere, înregistrări, sau alte prelucrări) pot să
aibă un impact pe viaţă, fiind accesibile în permanenţă. Acest lucru este de natură să submineze
demnitatea, securitatea şi viaţa lor privată, sau să-i facă vulnerabili în prezent sau pe parcursul
vieţii. Prin urmare, este necesar pentru a le da lor şi părinţilor, tutorilor, profesorilor sau
persoanelor responsabile pentru ei, instrumente pentru a înţelege şi de a face faţă acestei realităţi,
pentru a proteja intimitatea lor în spaţiul on-line. În acest scop este important de a acorda sfaturi
79
Recomandarea CM/Rec (2012) Comitetului de Miniştri către statele membre privind participarea copiilor şi
tinerilor sub 18 ani.
80
Ibid.
81
Vezi Recomandarea CM/Rec (2011)12 Comitetului de Miniştri către statele membre privind drepturile copilului şi
serviciile sociale adaptate copiilor şi familiilor lor, Linii directorii ale Consiliului Europei privind justiţia adaptată
copiilor.
82
Recomandarea Rec (2006)12 Comitetului de Miniştri către statele membre privind pregătirea copiilor pentru noul
mediu al informaţiei şi comunicaţiilor.
83
K.U. vs. Finlanda nr. 2872/02, § 40, 41.
84
X şi Y. Vs. Olanda, § 23-24 şi 27; August vs. Marea Britanie nr. 36505/02, şi M.C. vs. Bulgaria, nr. 39272/98, §
150; K.U. vs. Finlanda, nr. 2872/02, § 46.
cu privire la modul de ştergere a informaţiilor personale care sînt disponibile. Comitetul de
Miniştri a Consiliului Europei în liniile directorii furnizate Statelor membre afirmă că trebuie să
se asigure că nici un conţinut istoric generat de copii pe internet, susceptibil de a submina
demnitatea, securitatea şi viaţa lor privată sau de a le face vulnerabili, în prezent sau mai tîrziu pe
parcursul vieţii, nu este accesibil, cu excepţia luptei împotriva infracţiunilor 85. În consecinţă,
Statele membre sînt invitate să studieze împreună acest tip de informaţii, inclusiv urmele sale
(fişiere, înregistrări, sau alte prelucrări) – într-un termen rezonabil86. Sub-alineatul 3 nu se aplică
totuşi informaţiilor create de presă sau editori cu privire la copii şi tineri. Prima frază a acestei
dispoziţii din Ghid precizează că în fine este vizat conţinutul care copii şi tinerii îl generează sau
utilizează pe internet sau conţinutul care îi vizează creat de alţii.
94. În ceea ce priveşte conţinuturile şi comportamentele dăunătoare în spaţiul on-line, copiii
au dreptul la un ajutor special şi la o asistenţă adaptată vîrstei şi situaţiei, în special cu privire la
riscurile legate de pornografia on-line, prezentarea umilitoare şi de stereotip a femeilor,
prezentarea şi proslăvirea violenţei şi a automutilării, în special a suicidului, înjosirii
discriminatorii sau rasiste, sau susţinerea solicitărilor de abuz sexual, recrutarea copiilor victime
a traficului de fiinţe umane, intimidare, urmărire şi alte forme de hărţuire, care pot fi dăunătoare
stării fizice, emoţionale şi bunăstării psihologice a copiilor 87. Copii şi tinerii, utilizatori ai
internetului, trebuie în consecinţă să fie informaţi, într-o manieră adaptată vîrstei şi altor
circumstanţe particulare, despre natura conţinuturilor şi comportamentele ilicite.
95. Copii şi tinerii trebuie să poată semnala despre conţinuturile şi comportamentele care
prezintă un risc cu caracter dăunător şi să primească sfaturi şi o susţinere într-o manieră care să
respecte dreptul la confidenţialitate şi la anonimat. Acest lucru este valabil în special în contextul
reţelelor de socializare. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a recomandat Statelor
membre să ia măsuri în materie 88, în special pentru protejarea copiilor şi tinerilor de conţinuturile
dăunătoare, şi mai precis:
- să precizeze clar tipurile de conţinuturi sau să partajeze conţinuturile sau comportamentele care
pot să aducă atingere dispoziţiilor legale aplicabile;
- să dezvolte politici editoriale în aşa fel ca să poată fi definite conţinuturile şi comportamentele

„inadecvate“ conform condiţiilor generale de utilizare a serviciilor reţelelor de socializare, în
același timp asigurîndu-se că această abordare nu limitează dreptul la libertatea de exprimare și
de informare;
- să creeze mecanisme accesibile pentru a raporta conţinuturile neadecvate sau comportamentele

aparent ilegale pe rețelele de socializare;
- să reacţioneze cu vigilenţă la toate petiţiile referitoare la hărţuire sau la solicitările on-line89.
96. Copii şi tinerii trebuie să fie informaţi despre riscurile care atentează starea lor fizică şi
psihologică, inclusiv exploatarea şi abuzurile sexuale în spaţiul on-line care cer o protecţie
85
Declaraţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind apărarea demnităţii, securităţii şi vieţii private a
coliilor pe internet.
86
Ibid.
87
Recomandarea CM/Rec (2009) 5 Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de protecţie a
copiilor contra informaţiei şi comportamentului dăunător şi de promovare a participării lor active la formarea noului
mediu informaţional şi comunicaţional.
88
Vezi Cm/Rec (2012)4, anexă, II, § 10.
89
Ibid.
special, făcînduse referire la Convenția de la Lanzarote a Consiliului Europei și la jurisprudența

Curții, care recunoaște că statele au obligația pozitivă de a proteja copiii în mediuş on-line90.
97. În conformitate cu Convenția de la Lanzarote, copilul trebuie să fie protejat împotriva

recrutării de a participa la spectacole pornografice, de a participa forţat la astfel de spectacole sau
acte care ar facilita participarea la spectacole accesibile sau disponibile pe reţeaua globală de
internet (de exemplu prin camere web, pe forumuri de discuţii sau jocuri on-line)91. Ei trebuie să
fie, de asemenea, protejaţi de solicitările prin intermediul internetului și a altor TIC în scopul
întreţinerii activităţii sexuale cu un copil care, în conformitate cu dispoziţiile pertinente a
dreptului naţional, nu a atins vîrsta legală pentru întreţinerea activităţilor sexuale sau de
producție a pornografiei infantile92.
98. Copiii trebuie să fie încurajaţi să participe la elaborarea şi la implementarea politicilor,

programelor publice sau altora cu privire la lupta contra exploatării sau abuzului sexual care
vizează copii în spaţiul on-line93. Ei trebuie să aibă acces la dispozitive adaptate vîrstei pentru a
semnala afirmațiile de exploatare și abuz sexual pe reţeaua internet și să depună plîngeri prin
intermediul serviciilor de informare, cum ar fi asistența prin liniile telefonice și de internet. Ei
trebuie să beneficieze de sfaturi şi ajutor la utilizarea acestor servicii într-o manieră care respectă
dreptul lor la confidenţialitate şi anonimat94.
Căile de recurs
99. Dreptul la un recurs efectiv este garantat de art. 13 al CEDO. Toate persoanele a căror
drepturi şi libertăţi au fost lezate sau încălcate pe reţeaua internet au dreptul la căi de recurs.
100. Art. 13 CEDO garantează existenţa în dreptul intern a unui recurs care să permită
prevalarea drepturilor şi libertăţilor care au fost consacrate în Convenţie. Această prevedere are
efectul de a impune un recurs pentru a examina conținutul unei reclamații în temeiul Convenției
şi să ofere un ajutor adecvat95. Statele au obligația pozitivă de a efectua o anchetă a presupuselor
încălcări ale drepturilor omului, care trebuie să fie promptă, meticuloasă și eficientă. Procedurile
trebuie să permită autorității competente să decidă în baza plîngerii de încălcare a Convenției și
să pedepsească orice încălcare constatată, dar, de asemenea, de a asigura punerea în aplicare a
deciziilor luate. Procedurile trebuie să permită autorității competente să decidă în baza acestei
pretenții de încălcare a Convenției și să pedepsească orice încălcare constatată, şi, de asemenea,
să asigure punerea în aplicare a deciziilor luate96.
101. O autoritate națională trebuie să fie responsabilă pentru a se pronunţa cu privire la

pretinsa încălcare a drepturilor garantate de CEDO 97. Trebuie să existe o cale judiciară specifică
prin care o persoană trebuie să poată să depună plîngeri cu privire la întîrzierea nejustificată în
stabilirea drepturilor sale98. Autoritatea nu trebuie neapărat să fie o instanță judiciară, dacă
90
K.U. vs. Finlanda nr. 2872/02.
91
Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale, (STCE
nr.201), art. 2; art. 21, vezi, de asemenea, Raportul Explicativ la aceste articole.
92
Ibid., art. 23.
93
Ibid., art. 9/1.
94
Ibid., art. 13. Vezi, de asemenea, Recomandarea CM/Rec (2011)12 Comitetului de Miniştri către statele membre
privind drepturile copilului la servicii sociale adaptate copiilor şi familiilor lor, Linii directorii ale Consiliului
Europei privind justiţia adaptată copiilor.
95
Kaya vs. Turcia, nr. 22729/93, § 106.
96
Smith şi Grady vs. Marea Britanie, nr. 33985/96, 33986/96.
97
Silver şi alţii vs. Marea Britanie, nr. 5947/72; 6205/73; 7053/75; 7061/75; 7107/75; 7113/75, § 113; Kaya vs.
Turcia, nr. 22729/93, § 106.
98
Kudla vs. Polonia, nr. 30210/96, § 157.
aceasta prezintă o garanție de independență și imparțialitate. Cu toate acestea, puterile sale și

garanțiile procedurale trebuie să permită să determine dacă un anumit recurs este efectiv99.
102. Procedura urmărită de autoritatea naţională competentă trebuie să permită efectuarea

unei anchete efective în cazul încălcării. Ea trebuie să permită autorităţii competente să se
pronunţe asupra acestei plîngeri de încălcare a drepturilor CEDO,100 să sancţioneze încălcarea şi
să garanteze victimei că decizia luată va fi executată 101. Calea de atac trebuie să fie efectivă în
practică şi în drept şi să nu fie condiţionată de incertitudinea unui rezultat favorabil pentru
reclamant102. Ansamblul căilor de atac oferite de dreptul intern poate îndeplini cerinţele art. 13,
chiar dacă nici unul dintre aceştea nu se aplică cazului în întregime.103
103. Căile de recurs efective trebuie să fie disponibile, cunoscute, accesibile, abordabile şi să
permită obţinerea unei reparaţii adecvate. Un recurs poate fi, de asemenea, obţinut direct de la
furnizorii de servicii de acces la internet (deși nu au neapărat independență suficientă în
conformitate cu art. 13 CEDO), autorităţile publice şi /sau alte instituţii naţionale a drepturilor
omului. Posibilitatea reparării include o anchetă, o explicaţie din partea furnizorului de servicii
sau prestatorului on-line, posibilitatea de a răspunde la o afirmaţie considerată a fi defăimătoare
sau ofensatoare, de exemplu, restabilirea unei informaţii create de utilizator care a fost suprimată
de către un furnizor de servicii on-line, şi reconectarea la internet a utilzatorului dacă a fost
deconectat, cu compensarea aferentă.
104. Statele, în cadrul obligaţiilor lor pozitive de a proteja persoanele împotriva încălcării
drepturilor omului de către întreprinderile private, trebuie să ia măsurile necesare pentru a
asigura că în cazul unor asemenea încălcări victimele au acces la mecanisme judiciare şi non-
judiciare104. Principiile directorii ai Naţiunilor Unite cu privire la întreprinderi şi drepturile
omului specifică că societăţile trebuie să implementeze mecanisme de atac care să fie accesibile,
previzibile, (oferind o procedură stabilită în mod clar, cu un calendar indicativ pentru fiecare pas
și o descriere precisă a tipurilor de proceduri și a rezultatelor disponibile și modalitățile de a
monitoriza punerea în aplicare), echitabile (asigurînd accesul la sursele de informaţii, la sfaturi şi
abilităţi), transparente şi capabile de a oferi măsuri de reparare care să fie pe deplin compatibile
cu drepturile omului recunoscute la nivel internaţional105.
105. Utilizatorii de internet trebuie să aibă acces la informaţii clare şi transparente cu privire la
căile de atac puse la dispoziţia lor. Aceste informaţii ar putea fi incluse în condiţiile de utilizare a
serviciilor sau în alte linii directorii şi politici de furnizare a accesului/serviciilor de internet.
Utilizatorii de internet trebuie să dispună de mijloace practice şi accesibile care să le permită să
contacteze furnizorii accesului/serviciilor de internet pentru a-i pune la curent cu problemele
acestora. Ei trebuie să poată solicita informaţii şi ceară reparaţii. Printre exemplele căilor de atac
puse la dispoziţia utilizatorilor de internet figurează liniile de asistenţă sau cele telefonice
gestionate de furnizorii de servicii de internet sau asociaţiile pentru protecţia consumatorilor,
99
Silver şi alţii vs. Marea Britanie, nr. 5947/72; 6205/73; 7052/75; 7061/75; 7107/75; 7113/75, § 113; Rfya vs.
Turcia, nr. 22729/93, §106.
100
Smith şi Grady vs. Marea Britanie, nr. 33985/96, 33986/96, § 138.
101
Iatridis vs. Grecia, nr. 31107/96, § 60.
102
Kudla vs. Polonia, nr. 30210/96, § 158.
103
Silver şi alţii vs. Marea Britanie, nr. 5947/72; 6205/73; 7053/75; 7061/75; 7107/75; 7113/75, § 113; Kudla vs.
Polonia, nr. 30210/96, § 157.
104
Problematica responsabilităţii corporative sociale şi obligaţiilor pozitive a statelor de a proteja drepturile omului
este abordată în art. 19 şi 28 a Memorandumului Explicativ.
105
Vezi Principiile directorii privind drepturile omului şi întreprinderile: punerea în aplicare a cadrului Organizaţiei
Naţiunilor Unite «A proteja, respecta şi recurge”(A/HRC/17/31), aprobat de către Consiliul pentru drepturile Omului
prin Rezoluţia drepturilor omului şi societăţilor transnaţionale şi a altor întreprinderi A/HRC/RES/17/4, secţia III,
principii 28-31.
către care utilizatorii de internet se pot adresa în caz de încălcare a drepturilor omului sau a
drepturilor digitale.
106. Utilizatorii de internet trebuie să fie protejaţi de criminalitatea cibernetică. Statele

semnatare ale Convenţiei de la Budapesta s-au angajat să protejeze cetăţenii de la activităţile
criminale şi de infracţiunile penale comise pe reţeaua internet. Utilizatorii de internet se aşteaptă
în mod rezonabil să fie protejaţi împotriva activităţilor criminale şi infracţiunilor penale comise
pe reţeaua internet sau prin utilizarea internetului.
107. Aici accentul este plasat pe atentatele asupra confidenţialităţii, integrităţii sistemelor şi a
datelor care le conţin şi pe infracţiunile comise prin intermediul computatorului. Infracțiunile
legate de conţinuturi (pornografie infantilă, violare a dreptului de autor) nu sînt acoperite în acest
context, deoarece ele sînt reflectate în părţile Ghidului care se referă la drepturile copilului. De
asemenea, se consideră că protecția titularilor drepturilor de autor se referă mai degrabă la
interesele acestora din urmă, decît la cele ale utilizatorilor de interne. În mod similar,
interceptarea și monitorizarea comunicațiilor sînt abordate în secțiunea referitoare la protecția
vieții private și a datelor cu caracter personal.
108. Utilizatorii de internet au un beneficiu legitim de a putea dirija, exploata şi controla

sistemele lor informaţionale fără perturbare sau obstacol oricare n-ar fi. Ei ar trebui să fie
protejaţi de accesul ilegal a integrităţii sau a oricărei părţi a sistemului lor informaţional, inclusiv
material, componentele, datele stocate a sistemelor instalate, directoare, datele de trafic și de
conținut. Aceasta include, deasemenea, protecţia contra intruziunilor neautorizate în sistemele
informaţionale şi datele care le conţin (piratare, infiltrare sau alte forme de intruziune) care ar
putea constitui bariere pentru utilizatorii de internet, cum ar fi accesul la datele confidenţiale
(parole, informaţii şi secrete, etc.).106
109. Utilizatorii de internet trebuie, de asemenea, să beneficieze de o protecţie împotriva

atentatelor la integritatea datelor conţinute în computerul lor din partea programelor ce aduc
daune (de exemplu, viruşii şi caii troieni) 107. Ei trebuie de asemenea să fie protejaţi împotriva
ingerinţelor în timpul activităţii coputerului lor sau a sistemelor de telecomunicaţii prin
introducerea, transferul, prejudicierea, ştergerea, modificarea sau înlăturarea datelor
informaţionale108, de exemplu din partea programelor care aduc atingere sistemelor sub forma
unei „interdicţii de deservire“, a codurilor dăunătoare, precum viruşii care interzic sau încetinesc
funcţionarea sistemelor, sau a programelor care transmit un volum enorm de e-mail-uri către un
destinatar cu scopul de a paraliza funcţia de comunicare a sistemului (spamming). Aici ar putea
exista o infracțiune administrativă sau penală în conformitate cu legislația națională.
110. Utilizatorii de internet trebuie să fie protejaţi împotriva acţiunilor de falsificare a

informaţiei, ce ţine de crearea neautorizată sau modificarea datelor înregistrate, astfel încît
acestea să dobîndească o valoare probatorie diferită la desfășurarea operațiunilor juridice, care se
bazează pe autenticitatea informațiilor furnizate de aceste date109.
111. Utilizatorii de internet au un beneficiu legitim de protecție a activelor reprezentate sau

gestionate de sistemele informatice (fonduri electronice, depozite). Ei trebuie să fie protejaţi
împotriva fraudelor care provoacă direct utilizatorului un prejudiciu economic sau material (bani
și imobilizare corporală sau incorporală cu valoare economică), cum ar fi frauda cardului de
credit110.
106
Convenţia din Budapesta privind Criminalitatea cibernetică, art. 2, Raportul Explicativ, § 45-50.
107
Ibid., art. 4, Raportul Explicativ, § 60-61.
108
109
Ibid., art. 7, Raportul Explicativ, § 81.
110
112. Toate măsurile de securitate destinate să asigure protecţia utilizatorilor de internet contra
criminalităţii cibernetice trebuie să respecte pe deplin prevederile CEDO, în special cu privire la
respectul vieţii private, a vieţii familiale şi dreptul la libera exprimare111.
113. Utilizatorii de internet au dreptul la un proces echitabil, precum este prevăzut în art.6
CEDO. Acesta se referă la stabilirea drepturilor și obligațiilor civile sau la liderii infracţiunilor
penale în ceea ce priveşte activitățile utilizatorilor de internet. În particular aceasta se referă la
principiile cheie enunţate de Curtea europeană a drepturilor omului şi în special la dreptul ca
cazul lor să fie supus unei audieri echitabile, publice şi în termeni rezonabili de către un tribunal
independent şi imparţial, dreptul de a depune o acţiune în justiţie, dreptul la o soluționare
definitivă a diferendului, la o hotărîre motivată și punerea în aplicare a hotărîrii judecătorești,
dreptul la o procedură contradictorie și egalitatea de instrumente.
114. Curtea, deși nu este neapărat cazul să se refere direct la reţeaua globală de internet, a
stabilit principiile generale cu privire la administrarea justiției (independență, imparțialitate și
competența instanței) și protecția drepturilor părților (judecată echitabilă, egalitatea
instrumentelor și audieri publice), precum și eficiența administrării justiției (termeni rezonabil).
115. Utilizatorul de internet are dreptul la recurs individual în faţa Curții, după epuizarea
căilor de atac interne disponibile și eficiente, în termen de șase luni112 de la data la care a fost
luată decizia finală.
111
Ibid., Art.15.
112
Acest termen limită va constitui patru luni de cînd Protocolul nr.15 va intra în vigoare.

Drepturile Omului PT Utilizatorii de Internet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drepturile Omului PT Utilizatorii de Internet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Traducere neoficială

Recomandarea CM/Rec(2014)6 a Comitetului de Miniştri Statelor membre cu privire la Ghidul

5. Pentru a garanta că normele existente în materie de drepturi şi libertăţi fundamentale se aplică

5.4. să promoveze o coordonare cu alţi actori publici şi non-guvernamentali, în interiorul şi în

5.6. să încurajeze societatea civilă să ajute la difuzarea şi aplicarea ghidului, ca să fie un

Anexa la Recomandarea CM/Rec(2014)6

Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii reţelelor internet

2. Ghidul se bazează pe Convenţia europeană a drepturilor omului şi alte convenţii şi instrumente

1. Accesul la internet este un mijloc important pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor,

4. În relaţiile cu autorităţile publice, furnizorii de internet, furnizorii de informaţii şi servicii

Libertatea de exprimare şi informare

1. dreptul la exprimarea on-line, precum şi de a accede la informaţii şi la opiniile şi propunerile

4. autorităţile publice trebuie să respecte şi să protejeze libertatea de exprimare şi informare.

5. furnizorul accesului la reţelele internet şi furnizorul accesului la conţinuturi şi servicii on-line

Reuniunea, asocierea şi participarea

Protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal

3. prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să se limiteze la cazurile expres prevăzute de

Educaţie şi cunoştinţe generale

Aveţi dreptul la instruire, inclusiv acces la cunoştinţe, ceea se semnifică:

1. trebuie să aveţi acces la educaţia on-line şi informaţiile cu conţinut cultural, ştiinţific,

2. trebui să aveţi acces, în contextul educaţiei, la resursele educaţionale şi la cunoştinţele în

4. vă puteţi aştepta la informaţii clare cu privire la conţinutul şi comportamentul interzis pe

5. trebui să beneficiaţi de o protecţie specială contra atentatelor la capacitatea fizică, mintală şi

2. În cadrul tuturor procedurilor destinate restabilirii drepturilor şi obligaţiunilor sau acuzaţiilor

Recomandarea CM/Rec (2014)6 a Comitetului de Miniştri către statele-membre privind

1. internetul joacă un rol important în viaţă cotidiană a oamenilor şi în toate domeniile

4. Comitetul de coordonare pentru mass-media și societatea informațională (CDMSI) la

Comentarii la Recomandarea CM/Rec (2014)6 a Comitetului de Miniştri către statele

14. Scopul acestei recomandări este de a contribui la exercitarea şi protejarea drepturilor şi

17. Preambulul stabileşte motivele care au condus Comitetul de Miniştri să adopte

22. Paragraful 5 afirmă că un principiu esenţial al standardelor Consiliului Europei referitor

24. Subparagraful 5.2 reafirmă, că exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

Ghidul la drepturile omului pentru utilizatorii reţelelor internet

Libertatea de exprimare şi dreptul la informare

Reuniunea, asocierea şi participarea

60. Dreptul la libertatea întrunirilor şi asocierii este înscris în Convenţia europeană a

Protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal

66. Noţiunea «viaţa privată» nu se opreşte la o definiţie exhaustivă. Curtea a subliniat că

71. Este important de menţionat Recomandarea CM/Rec(2010)13 Comitetului de Miniştri

72. Dreptul la informare a utilizatorilor de internet referitor la prelucrarea datelor cu caracter

73. De asemenea, se face referinţă la informarea utilizatorilor în Recomandarea

75. Recomandarea CM/Rec(2012)3 Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire

- configurarea setărilor standard a profilurilor, pentru a limita accesul terţilor la contactele

- protecţia persoanelor care nu utilizează reţelele de socializare, abţinînduse de la colectarea şi

80. Interceptarea se referă la ascultarea, controlul sau supravegherea conţinutului

- Controlul şi reexaminarea din partea autorităţilor competente – Curtea solicită existenţa

Educaţie şi cunoştinţe generale

86. Dreptul la instruire este conferit de art.2, Protocolul 1 CEDO. Recomandarea

88. Programele și inițiativele de formare permit utilizatorilor de internet să privească critic

- să dezvolte politici editoriale în aşa fel ca să poată fi definite conţinuturile şi comportamentele

- să creeze mecanisme accesibile pentru a raporta conţinuturile neadecvate sau comportamentele

- să reacţioneze cu vigilenţă la toate petiţiile referitoare la hărţuire sau la solicitările on-line89.

special, făcînduse referire la Convenția de la Lanzarote a Consiliului Europei și la jurisprudența

97. În conformitate cu Convenția de la Lanzarote, copilul trebuie să fie protejat împotriva

98. Copiii trebuie să fie încurajaţi să participe la elaborarea şi la implementarea politicilor,

101. O autoritate națională trebuie să fie responsabilă pentru a se pronunţa cu privire la

aceasta prezintă o garanție de independență și imparțialitate. Cu toate acestea, puterile sale și

102. Procedura urmărită de autoritatea naţională competentă trebuie să permită efectuarea

106. Utilizatorii de internet trebuie să fie protejaţi de criminalitatea cibernetică. Statele

108. Utilizatorii de internet au un beneficiu legitim de a putea dirija, exploata şi controla

109. Utilizatorii de internet trebuie, de asemenea, să beneficieze de o protecţie împotriva

110. Utilizatorii de internet trebuie să fie protejaţi împotriva acţiunilor de falsificare a

111. Utilizatorii de internet au un beneficiu legitim de protecție a activelor reprezentate sau