FIŞA DISCIPLINEI

Anul universitar 2015-2016

Decan,
Prof. dr. ing. Marcel Istrate
1. Date despre program
1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi
1.2 Facultatea Inginerie electrică, energetică si informatica aplicată
1.3 Departamentul Utilizări, Acţionări si Automatizări Industriale
1.4 Domeniul de studii Inginerie electrică
1.5 Ciclul de studii1 Licenţă
1.6 Programul de studii Electronica de putere si acționari electrice

2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea disciplinei Identificarea si modelarea sistemelor
2.2 Titularul activităţilor de curs Prof.dr.ing. Gheorghe LIVINŢ
2.3 Titularul activităţilor de aplicaţii Asist.drd. ing. Ciprian STEFAN
2.4 Anul de studii2 III 2.5 Semestrul3 6 2.6 Tipul de evaluare4 E 2.7 Tipul disciplinei5 DID

3. Timpul total estimat al activităţilor zilnice (ore pe semestru)

3.1 Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 3 3.3a - 3.3b 1 3.3c -
curs sem. laborator proiect
3.4 Total ore din planul de învăţământ6 din care 3.5 42 3.6a - 3.6b 14 3.6c -
curs sem. laborator proiect
Distribuţia fondului de timp7 Nr. ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 18
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 6
Pregătire seminarii/laboratoare/proiecte, teme, referate şi portofolii 14
Tutoriat8 3
Examinări9 3
Alte activităţi:
3.7 Total ore studiu individual10 44
3.8 Total ore pe semestru11 100
3.9 Numărul de credite 4

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum12 
 C 1.1 - Descrierea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază ale matematicii, fizicii, chimiei,
4.2 de competenţe
adecvate domeniului ingineriei electrice

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1 de desfăşurare a cursului13  Sală dotată cu tablă şi videoproiector
5.2 de desfăşurare a seminarului / laboratorului /  Calculatoare, standuri, echipamente de laborator
proiectului14

6. Competenţele specifice acumulate15

Repartizare credite
Număr de credite alocat disciplinei16: 4
pe competenţe17
Interpretarea şi utilizarea adecvată a informaţiilor rezultate din măsurarea diferitelor 1
CP1
Competenţe profesionale

mărimi dintr-un proces, utilizând cunoştinţele specifice din domeniu

Selectarea de modele matematice adecvate pentru implementare de sisteme de 1
CP2
acţionare electrică cu electronică de putere în variantă analogică sau numerică
Rezolvarea de probleme uzuale din domeniul ingineriei electrice folosind pachete de 1
CP3
programe dedicate
Utilizarea tehnicii de calcul în scopul aprecierii calităţii comportamentului sistemului 1
CP4 cu modificarea algoritmului de comandă sau a structurii
sistemului de acţionare
CPS1
CPS2
Competenţe

Identificarea obiectivelor de realizat, a resurselor disponibile, a etapelor

CT1 şi timpilor de lucru, termenelor de realizare şi riscurilor aferente.

CT2 Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor într-o echipă pluridisciplinară şi aplicarea de

tehnici de relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei.
1/6
 Utilizarea eficientă a surselor informaţionale şi a resurselor de comunicare şi formare
profesională asistată (portaluri Internet, aplicaţii software de specialitate, baze de date,
CT3 cursuri on-line etc.) atât în limba română cât şi într-o limbă de circulaţie
transversale internaţională.
CTS

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

 Disciplina Identificarea şi modelarea sistemelor abordează principalele proceduri de
7.1 Obiectivul general al disciplinei identificare a parametrilor proceselor tehnice în vederea stabilirii unor modele, care să
descrie cât mai exact comportarea acestora. Aceste modele sunt utilizate şi pentru sinteza
dispozitivelor de conducere ale sistemelor tehnice..
Se prezintă modelele neparametrice şi parametrice ale proceselor continue în timp şi/sau
discrete, metodele de trecere de la o clasă de modele la alta, semnalele deterministe şi
aleatoare utilizate în identificarea sistemelor.
7.2 Obiective specifice
Sunt tratate metodele de identificare cu semnale de probă deterministe, neperiodice şi
periodice şi metodele de identificare off-line şi on-line cu semnale de probă aleatoare, care
utilizează modele discrete şi tehnica de calcul modernă.

8. Conţinuturi
8.1 Curs18 Metode de predare19 Observaţii
Cap. 1. Problematica generală a modelării şi identificării sistemelor Prelegere clasică.
1.1. Analiza teoretică şi experimentală a sistemelor. Abordări în identificarea Expunere cu
sistemelor. 3 ore
videoproiector.
1.2. Proceduri de identificare. Instrumente de identificare. Discuţii.
Cap.2. Clase de modele ale sistemelor dinamice utilizate în
identificare. Modelarea semnalelor
2.1. Modele intrare-ieşire deterministe pentru sisteme monovariabile continue:
ecuaţia diferenţială , funcţia de transfer, funcţia ponderare, caracteristici de
frecvenţă.
2.2. Modele intrare-ieşire deterministe pentru sisteme monovariabile discrete în
timp:ecuaţia cu diferenţe, funcţia de transfer în z, secvenţa de ponderare,
caracteristici de frecvenţă.
Prelegere clasică.
2.3. Modele stocastice ale sistemelor monovariabile. Proprietăţi statistice ale
Expunere cu
semnalelor aleatoare: funcţii de corelaţie, funcţii de densitate spectrală; Ecuaţiile 10 ore
videoproiector.
Wiener-Hopf, Wiener-Hincin. Modele stocastice monovariabile continue de tip
intrare-ieşire, modele stocastice intrare-ieşire pentru sisteme discrete în timp. Discuţii.
Forma theta a modelelor sistemelor stocastice.
2.4. Schimbări de reprezentare ale modelelor sistemelor: schimbarea de reprezentare
a funcţiei pondere, a funcţiei de transfer, schimbarea de reprezentare continuu-discret
în ecuaţii de stare, schimbarea de reprezentare neparametric-parametric.
2.5. Modelarea semnalelor de intrare: descrierea matematică a semnalelor
deterministe, descrierea matematică a semnalelor aleatoare, semnale
pseudoaleatoare binare, persistenţa semnalelor.
Cap.3 Metode de identificare neparametrice
3.1. Identificarea sistemelor liniare continue cu semnale de probă deterministe
neperiodice: deducerea funcţiei de transfer din răspunsul indicial: aproximarea
sistemelor cu funcţii de transfer simplificate, metoda Strejc, metoda Prelegere clasică.
logaritmărilor succesive, metode de optimizare parametrică; identificarea cu Expunere cu
8 ore
semnale de probă periodice: determinarea funcţiei de transfer din caracteristicile videoproiector.
de frecvenţă determinate experimental, metode de optimizare parametrică. Discuţii.
3.2. Identificarea sistemelor liniare continue cu semnale de probă aleatoare:
identificarea sistemelor pe baza funcţiilor de corelaţie; identificarea sistemelor pe
baza funcţiilor de densitate spectrală.
Cap. 4 Identificarea sistemelor utilizând teoria estimaţiei Prelegere clasică.
4.1. Introducerea în teoria estimaţiei. Expunere cu
4.2. Estimatori de risc minim: estimatorii Bayes; 4 ore
videoproiector.
4.3. Estimatori de verosimilitate maximă: estimatorul Markov . Discuţii
Cap. 5. Identificarea statistică a sistemelor.
5.1. Metode de identificare off-line: metoda celor mai mici pătrate, analiza
consistenţei estimatorului celor mai mici pătrate, estimarea parametrilor modelelor Prelegere clasică.
ARX; metoda celor mai mici pătrate în două etape, estimarea parametrilor modelelor Expunere cu
6 ore
ARMAX; metoda variabilelor instrumentale, tipuri de variabile instrumentale, videoproiector.
estimarea parametrilor modelelor iv4. Discuţii
5.2. Metode recursive de identificare parametrică a sistemelor: metoda recursivă a celor mai
mici pătrate, consideraţii numerice; metoda variabilelor instrumentale on-line
2/6
 Cap. 6 Metode pentru determinarea structurii şi validarea modelelor
6.1. Metode pentru determinarea structurii modelelor. Prelegere clasică.
6.1. Metode de validare a metodelor: compararea structurilor modelului, Expunere cu
utilizarea unor funcţii scalare, testarea reziduurilor, principiul verificării 4 ore
videoproiector.
încrucişate. Discuţii
6.2. Determinarea şi validarea structurii modelelor
Cap. 7 Aspecte practice ale identificării sistemelor
Prelegere clasică.
7.1. Achiziţia datelor intrare-ieşire.
Expunere cu
7.2. Filtrarea antidistorsiune. 4 ore
videoproiector.
7.3. Condiţionarea semnalelor. Eliminarea componentei continue.
Discuţii
7.4. Determinarea întârzierii ni şi a indicilor de structură na, nb, nc.
Cap. 8 Modelarea şi identificarea sistemelor electrice Prelegere clasică.
8.1. Modelarea şi identificarea motoarelor electrice de curent continuu. Expunere cu
3 ore
8.2. Modelarea şi identificarea parametrilor motoarelor asincrone trifazate videoproiector.
Discuţii
Bibliografie
1. Livinţ Gh., Modelarea şi identificarea sistemelor, Editura “Gh. Asachi”, 2002
1. Poboroniuc M., Livinţ Gh. Petrescu M., Aplicaţii în modelarea şi identificarea sistemelor, Editura Electra, Bucureşti, 2004
2. Ganciu T. Identificarea sistemelor, Editura Nord-est, Iaşi, 1996.
3. Horga V., Ganciu T., Identificarea sistemelor continue, Editura Polytehnium, Iasi, 2008
4. Tertişco M., Stoica P., Identificarea şi estimarea parametrilor sistemelor, Editura Academiei, Bucureşti, 1980
5. Tertişco M., Stoica P., Popescu Th., Identificarea asistată de calculator a sistemelor. Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
PC-Matlab, Control Toolbox, Mathworks, 2011.
8.2a Seminar Metode de predare20 Observaţii

8.2b Laborator Metode de predare21 Observaţii

1. Identificarea sistemelor folosind semnale de probă neperiodice Determinarea parametrilor
functiilor de transfer pe baza
raspunsului indicial
2. Identificarea sistemelor folosind semnale de probă periodice. Determinarea parametrilor
functiilor de transfer din
caracteristicile de frecventa
3. Identificarea sistemelor utilizând metoda celor mai mici pătrate off-line. Metoda CMMP – etape in
abordarea practica, aplicatii
in Matlab
4. Identificarea sistemelor utilizând metoda variabilelor instrumentale off-line Metoda VI, tipuri de
variabile instrumentale,
aplicatii in Matlab
5. Identificarea sistemelor utilizând metoda celor mai mici pătrate on-line, Metoda RCMMP, etape in
abordarea practica, aplicatii
in Matlab
6666. Identificarea sistemelor utilizând metoda variabilelor instrumentale on-line Metoda RVI, aplicatii in
Matlab
6. Metode de validarea a structurii modelelor . Metode de validare a
modelelelor si a tructurii in
Matlab
8.2c Proiect Metode de predare22 Observaţii

Bibliografie aplicaţii laborator :

Gh. Livint, M. Poboroniuc. Teoria sistemelor, Indrumar de laborator.

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale

şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului23

 Conţinutul disciplinei este coroborat cu necesităţile angajatorilor din domeniile: Producţie materiale cu utilizare
electrotehnică, Producţie de echipamente mecanice, hidraulice, roboţi, acţionări electrice, vehicule electrice: trenuri,
tramvaie, Echipamente pentru utilizarea energiei electrice.

10. Evaluare
10.3 Pondere
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare
din nota finală
 Cunoştinţe teoretice Teste pe parcurs24: %
10.4 Curs însuşite (cantitatea, Teme de casă: %
corectitudinea, acurateţea) Evaluare finală: 40 %

3/6
  Frecvenţa/relevanţa
10.5a Seminar intervenţiilor sau
răspunsurilor
 Cunoaşterea aparaturii, a
modului de utilizare a
instrumentelor specifice;
10.5b Laborator
evaluarea unor instrumente
sau realizări, prelucrarea şi
interpretarea unor rezultate
10.6 Standard minim de performanţă25

 Evidenţa intervenţiilor, portofoliu de lucrări (referate,
30 %
sinteze ştiinţifice)
 Chestionar scris
 Răspuns oral
30 %
 Caiet de laborator (lucrări experimentale, referate)
 Demonstraţie practică

Data completării, Semnătura titularului de curs, Semnătura titularului de aplicaţii,

22.09.2015 Prof. dr.ing. Gheorghe Livint Asist. drd. ing. Ciprian Stefan

Data avizării în departament, Director departament,

25.09. 2015 Prof. dr. ing. Gheorghe Livint

4/6
5/6
1
Licenţă / Master
2
1-4 penrtru licenţă, 1-2 pentru master
3
1-8 pentru licenţă, 1-3 pentru master
4
Examen, colocviu sau VP A/R – din planul de învăţământ
5
DF - disciplină fundamentală, DID - disciplină în domeniu, DS – disciplină de specialitate sau DC - disciplină complementară - din
planul de învăţământ
6
Este egal cu 14 săptămâni x numărul de ore de la punctul 3.1 (similar pentru 3.5, 3.6abc)
7
Liniile de mai jos se referă la studiul individual; totalul se completeaza la punctul 3.7.
8
Între 7 şi 14 ore
9
Între 2 şi 6 ore
10
Suma valorilor de pe liniile anterioare, care se referă la studiul individual.
11
Suma dintre numărul de ore de activitate didactică directă (3.4) şi numărul de ore de studiu individual (3.7); trebuie să fie egală cu
numărul de credite alocat disciplinei (punctul 3.9) x 24 de ore pe credit.
12
Se menţionează disciplinele obligatoriu a fi promovate anterior sau echivalente
13
Tablă, vidoproiector, flipchart, materiale didactice specifice etc.
14
Tehnică de calcul, pachete software, standuri experimentale, etc.
15
Competenţele din Grilele G1 şi G1bis ale programului de studii, adaptate la specificul disciplinei, pentru care se repartizează credite
(www.rncis.ro sau site-ul facultăţii)
16
Din planul de învăţământ
17
Creditele alocate disciplinei se distribuie pe competenţe profesionale şi transversale în funcţie de specificul disciplinei
18
Titluri de capitole şi paragrafe
19
Expunere, prelegere, prezentare la tablă a problematicii studiate, utilizare videoproiector, discuţii cu studenţii (pentru fiecare capitol,
dacă este cazul)
20
Discuţii, dezbateri, prezentare şi/sau analiză de lucrări, rezolvare de exerciţii şi probleme
21
Demonstraţie practică, exerciţiu, experiment
22
Studiu de caz, demonstraţie, exerciţiu, analiza erorilor etc .
23
Legătura cu alte discipline, utilitatea disciplinei pe piaţa muncii
24
Se va preciza numărul de teste şi săptămânile în care vor fi susţinute.
25
Se particularizează la specificul disciplinei standardul minim de performanţă din grila de competenţe a programului de studii.