Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Note de Curs - Elemente de Sociologie Medicala2-Roluri Sociale in Rel - Terapeutica
Note de Curs - Elemente de Sociologie Medicala2-Roluri Sociale in Rel - Terapeutica
Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse
de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a
devenit ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase
probleme de natura medicala.
In opinia lul Jean –Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale:
Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experiente
umane, institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-pacient.
Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a
trasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.
1. Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio
optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire a
sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza
statistica a morbiditatii.
2. Sociologia in medicina- Robert Strauss este cel care impune distinctia intre sociologia
medicala si sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri,
sistemul de valori al profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor
sociologice si aplicarea lor in medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei
in problemele medicale.
3. Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca
problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.
Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre sanatate si boala.
Primul stadiu este cel al medicinei prestiintifice ce cuprinde:
1. medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu 2500 de ani
in urma de catre Hippocrate, preocupari pentru integritatea corpului au existat intotdeauna;
incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala se concretizeaza in reactia magica;
magia, religia si medicina se impleteau in cadrul acestui stadium; boala era declansata mai
ales de moralitatea indoielnica a indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor
si a normelor sociale era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de
infirmitate.; tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare;
boala era extrem de integrată in contextul social, iar rolul medicului era jucat de șaman sau de
vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca
tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati
fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un intermediar intre zeu si om.
2. medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli;
acum castiga teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei, stilului de viata si
culturii fizice; medical avea rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in
care a aparut aceasta; medicina antica aduce reactia confesionala ce presupune caldura
umana, sprijinul moral acordat pacientului, incurajarea; Paracelsus spunea ca iubirea este
unul dintre cele 4 fundamente ale medicinei; sanatatea este data de echilibrul
fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori din organism: sange, flegma, bila galbena si
bila neagra);
3. medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca ea este o
pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se rezuma la acte de
purificare( spovedanie, flagelare, post); epoca Evului Mediu se caracterizeaza prin
obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care produc bolile umane; Biserica
interzicea cu desavarsire cercetarea medicala, astfel ca progresul medical stagneaza;
precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condos la explicarea marilor
epidemii din epoca ce au decimat populatia Europei de nenumarate ori; spitalul ia forma
azilului(lazaretului), acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de
tratare a lor; apare reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul
posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea
exorcizarea.
Cel de-al 2-lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei stiintifice. Se
realizeaza un progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce
reactia stiintifica a bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si
explicat pe cale stiintifica.
2. Boala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica, psihologica si sociala.
Dupa studiile lui Malinowski, boala este o experienta emotionala si existentiala de o asemenea
magnitudine incat omul gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in termeni care sa nu implice
aspecte metafizice si morale, chiar daca societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie.
Boala si societatea
Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. De exemplu,
in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa, dar si mantuire si ea producea coeziunea membrilor
comunitatii si facilita exercitarea controlului social.
La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea transforma intr-o fiinta
imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem.
Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire la boala.
Boala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.
a) Raportul boala-economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor profesionale.
Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima lucrare ce trateaza in mod
sistematic aceste boli, apare in jurul anului 1700, o data cu industrializarea. Multe ocupatii de care
societatea are nevoie sunt daunatoare sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de
munca. Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire, calitatea
hranei, accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza un cerc vicios care se adanceste
progresiv.
b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru ca a
depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la baza descoperirile din domeniul
anataomiei. Primele descoperiri in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci
fiind prohibita autopsierea corpurilor umane.
Boala si cultura
Boala este interpretata diferit in culturi diferite. Desi boala, modificarea patologica propriu-zisa este
universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culture. Aceste boli sunt
denumite “tulburari etnice”, specifice unei etnii, cum ar fi “amocul”, o boala psihica din Malayezia,
ce se manifesta printr-o furie puternica ce degenereaza in crima, sau “tarantismul”, o criza
asemanatoare cu isteria, care apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul
Italiei si din Sicilia.
Boala si civilizatia
Cauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori: zestrea genetica a
individului ce poate induce boala si mediul fizic si social in care traieste.
Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. Orice element ce intervine in viata
individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta.
Konrad Lorenz in eseul “Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate” considera ca cele
o mari dezavantaje aduse omenirii sunt:
1. – suprapopularea planetei;
2. – pustiirea spatiului vital;
3. –competitia interumana;
4. –moartea simturilor;
5. – decaderea genetica;
6. – sfaramarea traditiei;
7. – fenomenul de indoctrinare;
8. – inventarea armelor nucleare.
Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza, evolutia sau
deznodamantul ei.
Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are comportamente ce tin de
consumul excesiv si lipsa de vitalitate. Capitalismul avansat al sec XX va imprumuta metafora
cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. Metafora cancerului devine deosebit de fertile in idea
orasului ca spatiu al decadentei, al prabusirii.
Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul, iar sanatatea este incununarea virtutilor.
Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si a unor
moduri de comportament adaptive. Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si
psihologice, afectand intreaga viata sociala a persoanei.
Ca situatie de “impas existential” (Iamandescu, 1977), boala antreneaza o serie de servituti si
restrictii, modificand modul de viata al individului.
Devianta este un tip de comportament orientate contra ordinii stabilite si inacceptabil intr-o
comunintate sau cultura; un comportament care se opune celui conventional; orice batare de la regulile
de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva.
Termenul de “deviere” a fost folosit de David Mechanic cu referire la bolile fizice si psihice. El
considera ca toate persoanele cu comportament deviant sunt bolnave. Treptat, acest termen a fost
inlocuit cu cel de delincventa. Mechanic a subliniat faptul ca intreaga conduita a bolnavului trebuie
privita ca fiind determinata de reteaua sociala in care este angajat individul decat rolurile sociale ale
acestuia. A diferentiat notiunea de suferinta ca fenomen subiectiv de cel de boala ca fenomen obiectiv
din punct de vedere biologic.
Suferinta are o dimensiune individuala si una sociala. Dimensiunea individuala se refera la faptul ca
fiecare om inceraca sa aprecieze pentru sine sensul si semnificatia simptomelor pe care le percepe.
Dimensiunea sociala subliniaza idea ca suferinta devine boala si are implicatii si asupra grupurilor din
care face parte bolnavul; boala este validate sau legitimate social prin scutirea individului de la
responsabilitatule sale normale.
Asumarea rolului de bolnav sau pacient are loc printr-un proces de evaluare si negociere
intre individ si grupul din care face parte, constand din urmatoarele etape:
Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav chiar daca resimt
anumite simptome.
Parsons defineste boala ca fiind o conduita devianta si sanatatea o conduita conformista. Conceptia
lui despre boala esre, de fapt, o reluare a teoriei organiciste conform careia sistemul social
functioneaza in mod analog cu organismul uman, fiecare dintre functiile sale asigurand mentinerea si
adaptarea intregului.
Sanatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate manifesta un interes
primordial pentru mentinerea acesteia. Capacitatile functionale ale indivizilor sunt appreciate in functie
de standarde sau repere normative. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde este “tradusa”
prin boala. Boala, conchide Parsons, este singura forma de devianta legitima, acceptata de societate;
boala nu poate fi controlata de om, acesta fiind scutit de responsabilitatile cotidiene.
Un numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate sociale (surzii,
tuberculosii, cei infectati cu BTS, SIDA). In SUA, homosexualii au fost stigmatizati din cauza
numeroaselor cazuri de SIDA din randul acestora.
Stigmat – orice atribut sau semn fizic, social, care devalorizeaza identitatea unui actor social pana
acolo incat el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a societatii.
Termenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie, atribut sau particularitate care marcheaza
un individ ca inaaceptabil, inferior cultural sau exclus.
O consecinta negativa a “etichetarii” este aceea ca statutul deviant al unei persoane devine statut
dominant.