in lumea celor bogaţi

şi privilegiaţi?
Megan Smith a absolvit Universitatea Yale şi are planuri
mari - dar datorii şi mai mari! Când e concediată de la
tabloidul la care lucra, i se oferă un plan B: să fie profesoara
Fabuloaselor Gemene Baker, cunoscute mai mult pentru
uriaşa avere pe care o vor moşteni şi pentru petrecerile
scandaloase decât pentru rezultatele la învăţătură.
O slujbă imposibilă? Poate, dar, dacă va reuşi, răsplata
va fi pe măsură.
însă gemenele n-au de gând să lase distracţia deoparte
pentru o lecţie de algebră. Şi nici să-şi piardă vremea cu
Megan cea ştearsă. Megan descoperă repede că, dacă va
reuşi să joace rolul unei adevărate fete bogate, poate le va
învăţa ceva. Dar nu şi-ar fi imaginat niciodată ce-ar putea
gemenele s-o înveţe p e e o . . .

Extrem de amuzantă... o lectură perfectă

pentru plajă." - P ublishers W eekly
ZOEYDEAN este autoarea unor cărţi de succes,
cum ar fi cele din seria TheA-List (devenită best-
seller New York Times), seria The Talent şi romanul
independent Hollywood is Like High School with
Money (care va fi publicat în curând de Editura
Leda sub tidul Hollywoodul e ca un liceu de feţe).
Romanul Privilegiul (în original, Privileged) s-a
bucurat şi el de o mare popularitate, fiind adap­
tat într-un serial de televiziune pentru reţeaua
CW în anul 2008.
Zoey a crescut în Beverly Hills şi îşi petrece o
parte din an în insulele ei preferate din Caraibe,
unde lucrează la următoarele cărţi din seriile
The Talent şi TheA-List: Hollywood Royalty.
ZOEY DEAN
 unu

f ând mi-am înşfăcat chitanţa din bancomatul

V ^o ăcăn iei, ştiam deja vestea cea rea. Tocmai re-
trăsesem două sute de dolari şi soldul contului meu
rămăsese suspendat la puţin peste zero. Aşa că mi-am
vârât banii şi chitanţa în rucsacul jerpelit şi am între­
bat ceea ce orice proaspăt absolventă de Yale ale cărei
împrumuturi din studenţie o lăsaseră cu şaptezeci şi
cinci de mii de dolari datorie ar fi întrebat:
— Dacă ar fi să fac sex pe bani, cât aş putea obţine?
— Depinde, a răspuns cea mai bună prietenă a
mea, Charma Abrams, cu răceală.
Vorbirea ei nazală şi monotonă fusese puternic
influenţată de prea multele ore din adolescenţă petre­
cute vizionând Daria la MTV.
— Ai de gând să fii selectivă în ceea ce priveşte
clientela?
10 Zoey Dean
— Să zicem că ţintesc spre cea mai mare sumă cash.
— Greu de spus. Hai să mergem să-ţi găsim un peş­
te în Tompkins Square Park.
Charma şi-a studiat chipul în oglinda antifurt de
deasupra standului de verdeţuri cu aspect ofilit.
— Sau am putea s-o întrebăm pe soră-ta.
Sora mea. Lily. Aşa cum Charma ştia bine, Lily
juca rolul de fată-bogată-devenită-prostituată-deve-
nită-proxenetă în Străzi, noua piesă experimentală
off-Broadway. Fotografia lui Lily împodobise coperta
numărului de săptămâna trecută al revistei Time Out
„Tânăra revelaţie a noii stagiuni.”
Sora mea fusese o revelaţie toată viaţa ei. Extraor­
dinar de frumoasă, talentată cântăreaţă şi dansatoare,
absolventă a Universităţii Brown, Lily fusese născută
să atragă privirile. Când mi-am văzut propria imagine
reflectată în oglinda deformantă a vitrinei de delica­
tese — de înălţime şi greutate medie, măsura 38,5 de
la talie în sus şi 42 de la talie în jos, în zilele bune, păr
lung şi şaten extrem de predispus să se încreţească,
o faţă în formă de inimă cu nişte ochi căprui-deschis
destul de drăguţi, un nas subţire şi buze ca-n pozele
„înainte” din reclamele de cosmetice pentru buze pli­
ne —, m-am întrebat pentru a n-a oară cum de Lily şi
cu mine aveam gene comune.
Motivul principal pentru care alesesem să studiez la
Yale fusese acela de a putea face un singur lucru în via­
ţa mea care să fie mai impresionant decât ce făcea ea.
Imaturitatea acestei hotărâri nu-mi scapă, fie vorba
între noi.
— Haide, i-am zis Charmei. Nu vreau să-l pierd.
Am ieşit din băcănie şi am traversat East Seventh,
ferindu-ne din calea a doi practicanţi de jogging şi a
 Privilegiul 11
unei femei homeless, care purta o conversaţie unilate­
rală cu preşedintele:
— Numeşti asta politică externă, nemernicule?
Era una dintre acele zile cristaline de vară târzie,
când natura pune în scenă, cu un ultim efort, un specta­
col public — ultimele frunze încăpăţânate ale toamnei
dansau pe crengile lor, în timp ce soarele de noiembrie
le îmbăia în lumină galben-ruginie. Purtam una dintre
perechile mele obişnuite de jeanşi, care nu erau de fir­
mă, un tricou alb Hanes şi un vechi pulover bleumarin
cu nasturi, pe care dormise Galbraith, câinele meu favo­
rit dintre cei trei ai familiei, când era mic.
—1 Unde te întâlneşti cu tipul ăsta? a întrebat
Charma.
— La colţul dinspre sud-vest.
Am cercetat din ochi băncile pline de oameni ce
străjuiau aleea spre centrul parcului. Toată lumea se
bucura de vremea caldă care cu siguranţă nu avea să
mai dureze decât o zi sau două.
— Ţi-a spus cum arată?
— înalt, slab, păr negru tuns scurt, cioc, cercel cu
stras în urechea dreaptă, am recitat eu. O să poarte
o cămaşă flauşată roşie şi o pereche de jeanşi Levi’s
largi.
— Boxeri sau chiloţi normali? a întrebat Charma.
Mi-am ridicat o sprânceană.
— întrebam şi eu. De vreme ce ştii toate celelalte
a

detalii.
— Când i-am spus că am douăzeci şi doi de ani, el
a zis că are douăzeci şi nouă, ceea ce înseamnă proba­
bil că are vreo treizeci şi cinci şi încearcă să-i ascundă.
Aşa că bănuiesc că poartă boxeri mulaţi.
12 Zoey Dean
Am pornit întins către o bancă liberă, din partea
dreaptă. Prea târziu. Trei bătrâne doamne poloneze o
văzuseră primele.
Charma şi-a scuturat buclele blonde din ochi.
— Vrei să ştii ce cred despre toată povestea cu sex
A.

pentru bani? Iţi iroseşti mintea. Şi nu cred că eventu­

alii tăi clienţi vor să fie reţinuţi atât de în amănunt.
Ţine-te de revistă.
— Oh, de parcă aia nu-mi omoară zilnic neuro­
nii.
Absolvisem magna cum laude şi aveam dublă licen­
ţă în engleză şi istoria americană şi fusesem editoria-
list la Yale Daily News. Aşa că nu s-ar putea spune că
descinsesem în Manhattan cu recomandările nepo­
trivite. Crezusem că n-o să am nicio problemă să-mi
găsesc o slujbă scriind reportaje ample la vreun
periodic important, dar cu orientări de stânga, pre­
cum The New Yorker, Rolling Stone sau, la naiba, chiar
Esquire — ceea ce demonstrează doar că o fată de
douăzeci şi doi de ani poate fi ridicol de bine educată
şi totuşi proastă ca noaptea.
După cum s-a dovedit, fiecare absolvent din fiecare
universitate membră a Ivy League venise în New York a
doua zi după absolvire şi toţi voiam exact aceleaşi slujbe.
Mulţi dintre ei aveau însă ceva ce eu n-aveam. Relaţii.
Tata este profesor la departamentul de ştiinţe eco­
nomice al Universităţii din New Hampshire, iar mama
este asistentă medicală calificată la centrul medical al
campusului. Lily şi cu mine am crescut la o veche fer­
mă plină de cărţi, de conversaţii inteligente şi excesiv
de mult păr al animalelor de companie. Ai mei duceau
o viaţă ecologică. Bălegarul lor fusese votat „Cel mai
bun îngrăşământ natural” de către Earth Lovers, ziarul
local al ecologiştilor. E mai puţin cunoscut faptul că
 Privilegiul 13
părinţii care au câştigat premiul pentru „Cel mai bun
îngrăşământ natural” nu-şi pot ajuta fiica să-şi găsească
o slujbă la o revistă de top din New York.
Iunie se metamorfozase în iulie, care se metamor­
fozase în efectul de seră din august, iar eu eram încă
ridicol de şomeră. Apoi, chiar după Ziua Muncii*1, pri­
misem prima şi singura ofertă de muncă. De vreme
ce-i datoram Charmei chiria pe septembrie şi simţeam
că s-ar fi cuvenit să-mi susţin organismul şi cu altceva
decât tăiţei Ramen2 şi conserve de ton, avusesem de
ales fie să devin asistent de redacţie la Scoop, fie să învăţ
să recit „Aş putea să vă prezint specialitatea casei din
seara asta?” cu un zâmbet vioi pe faţă. Mersul graţios
în timp ce duci farfuriile fierbinţi nu e punctul meu
forte. Nici zâmbi tul vioi. Alegerea fusese făcută.
Cunoaşteţi revista Scoop, deşi poate că nu recunoaş­
teţi că o cumpăraţi. E o treaptă mai sus decât Star şi
două trepte mai jos decât People. Câteva dintre cele mai
importante realizări de până acum erau titluri pentru
fotografii de genul Jessica şi-a făcut implanturi?” şi
„Vacanţa mexicană nebună a lui Lindsay!”. Da, am
considerat necesar să-mi cobor aspiraţiile jurnalistice
cu o deviaţie standard. Sau vreo zece.
Cum mergeam noi mai departe, un tip cu păr scurt
blond, cu barbă de-o zi şi un tricou ponosit cu trupa
Wolfmother ne-a zâmbit. Bine, i-a zâmbit Charmei. Ea
s-a întors să se uite cum trecea pe lângă noi, lăsând să-i
scape un fluierat uşor, apreciativ. Ea se pricepe mult
mai bine să flirteze decât mine.

1In Statele Unite, prima zi de luni din septembrie.

A

2 Tăiţei japonezi simpli, din făină albă şi apă, folosiţi

la supe sau la mâncăruri cu peşte şi verdeţuri.
14 Zoey Dean
M-am uitat în ju r să-mi găsesc ţinta, in direcţia orei
zece, era un narcoman care căuta să marcheze. La
douăsprezece, erau două adolescente liceene cu prea
mult din toate — machiaj, păr, sâni, piele, cizme cu
toc cui —, care aparent simţeau nevoia să ţipe fieca­
re cuvinţel pe care-1 schimbau. Apoi, în direcţia orei
două, am ochit un tip în jeanşi şi o cămaşă flauşată,
care îşi croia drum printr-un pâlc de copaci. Bingo.
I-am făcut cu mâna.
— Megan?
A întins o mână cu unghii uşor murdare, dar nu
eram în poziţia de a refuza o strângere de mână. El
avea ceva ce-mi doream foarte tare.
— Da, bună, mersi că ai venit. Pete, nu-i aşa?
— Da.
Un cuplu cu un copil în cărucior a eliberat o bancă
în stânga noastră. Eu m-am aşezat şi i-am făcut semn
lui Pete să vină şi el. Intre timp, am observat-o pe
A

Charma discutând cu Wolfmother, care se întorsese

pentru a realiza un contact veritabil. Cine l-ar fi învi­
novăţit? Charma avea genul de forme naturale pentru
care femeile plătesc câte o mică avere şi, chiar şi după
aceea, trebuie să-şi facă implanturi cu ser.
— L-ai adus? a întrebat Pete, bătând darabana pe
jeanşi, nerăbdător.
— II am chiar aici.
A.

Inima îmi bătea nebuneşte când am desfăcut fer­

moarul rucsacului, scoţând tricoul alb care, până acum
o oră, atârnase într-o ramă pe peretele de cărămidă
din livingul nostru (a cărui saltea japoneză îmi servea
şi mie drept pat). Pe pieptul tricoului erau imprima­
te o pasăre stând pe gâtul unei chitare şi inscripţia
W o o d s t o c k : t r e i z i l e d e p a c e ş i m u z i c a . N u doar că era
un obiect autentic de la cel mai mare concert rock al
 Privilegiul 15
tuturor timpurilor, dar mai era şi semnat de Jimi Hen-
drix. Doi studenţi de la Corneli, care mai târziu aveau
sa devină părinţii mei, rezistaseră până când Hendrix
urcase pe scenă luni dimineaţa. Tatăl meu reuşise să
obţină tricoul semnat de însuşi zeul chitarei şi i-1 dărui­
se apoi mamei, ca semn al dragostei şi devotamentului
său.
Acum eu, ca semn al dragostei şi devotamentului
meu, îl dădeam mai departe. Lui cum-se-numea-el. Aşa,
lui Pete.
— Cum am spus pe Craiglist1, e în perfectă stare,
i-am zis eu.
A întins o mână aspră şi bătătorită.
— Să-l vedem.
Am şovăit
— Mi-ar plăcea să văd biletele, mai întâi.
Şi-a scos portofelul şi iată-le: două locuri pe rândul
din faţă la concertul trupei The Strokes de la Webster
Hali, chiar din seara aceea. Biletele se terminaseră în
câteva minute, luna trecută. încercasem orice să fac
a

rost de unele, dar nada. Până acum.

Ar trebui să vă spun, ca să fiu pe deplin sinceră,
că The Strokes nu e trupa mea favorită. Dar prietenul
meu, James, îi idolatrizează. James — cu inteligenţa
lui uluitoare şi proza sclipitoare, un tip care considera
că Doris Lessing este o lectură facilă — ar fi pus la
maximum Heart in a Cage şi ar fi dansat gol în dormi­
torul lui, cântând la chitara imaginară, ca un puşti de
doisprezece ani. Cum să nu iubeşti un tip ca el?
Ne întâlniserăm la un seminar de compoziţie lite­
rară din ultimul an, la care James se afirmase repede

1 Reţea centralizată de comunităţi online pe care sunt

postate anunţuri gratuite (n. red.).
16 Zoey Dean
drept studentul care se exprima cel mai clar, neezitând
nicio clipă să se contrazică — şi făcând-o bine — cu
un profesor care se întâmpla să fi scris prefaţa la ulti­
ma ediţie a Elementelor de still.
II remarcasem pe James, fireşte. Din locul meu din
A

spate, fusesem uluită deopotrivă de intelectul lui, cât

şi de înfumurarea cu care se dusese să-şi ocupe locul
în primul rând. E uimitor câte poţi observa când nu-ţi
faci griji că te-ar putea urmări cineva.
Uite, de pildă, Cassie Crockett. Avea un corp demn
de revista Maxim şi un păr blond fabulos. Dar în pri­
ma zi de curs, o văzusem strecurându-şi pe furiş două
degete sub ceea ce-mi dădusem seama că era o peru­
că fantastică. Degetele ei ieşiseră ţinând câteva fire de
păr şaten-murdar, pe care le lăsase să cadă, cu fereală,
pe podea. Apoi o făcuse din nou. Şi din nou. Tricoti-
lomanie — nevoia obsesiv-compulsivă de a-ţi smulge
părul. Petrecusem seminarii întregi întrebându-mă
cum era pentru Cassie să iasă cu vreunul dintre tipii
care îi dădeau constant târcoale. Poate că nu făcea nici­
odată sex. Poate că avea o regulă Nu-mai-sus-de-gât în
loc de una Sub-talie.
Ăsta e genul de lucruri care-mi trec mie prin cap.
Oricum, înapoi la James. La câteva săptămâni din
semestrul acela, scrisesem un articol de cinci mii de
cuvinte pentru Daily News despre o intersecţie din New
Haven de unde oamenii de afaceri îşi culegeau traves-
tiţi ieşiţi la agăţat. îmi petrecusem o săptămână întrea­
gă pironită într-o cafenea din apropiere, observând
fetele şi clienţii lor, memorând fiecare detaliu. Profe­
sorul nostru de compoziţie citise cu voce tare o parte

1Ghid despre stilistica scrisului, apărut în 1918 şi scris

de către William Strunkjr. şi E. B. White (n. red.).
 Privilegiul 17
din articolul meu pentru a ilustra genul de detaliere pe
care-1 aştepta din partea noastră. Apoi dăduse aproba­
tor din cap în direcţia mea.
Toate capetele se întorseseră atunci să se uite la
mine. Le puteam citi reacţia pe feţe: Ea? Zău ?
James mă încercuise după oră. Fusesem prea şo­
cată să fiu emoţionată, şi apoi prea în largul meu ca
să-mi aduc aminte de ce ar fi trebuit să fiu emoţio­
nată. Merseserăm la o cafea şi căzuserăm de acord
asupra tuturor lucrurilor şi oamenilor, începând cu
Jonathan Safran Foer (adorasem Totul este iluminat),
până la Donna Tartt (urâsem Istoria secretă). Lily, ora­
colul întregii înţelepciuni romantice, mă prevenise ca
în niciun caz, cu niciun chip, niciodată să nu fac sex
la primele trei întâlniri. Presupun că aţi putea spune
că i-am urmat sfatul, fiindcă prima mea întâlnire cu
James nu fusese cu adevărat o întâlnire. Mă trezisem în
patul lui suprapus în mai puţin de cinci ore de la „Vrei
să bem o cafea?”
Veniserăm împreună la New York, după absolvire,
totuşi nu atât de împreună cât să împărţim un aparta­
ment. Părinţii lui deţineau o a doua casă înfiorător de
şic, decorată complet în alb, în ansamblul rezidenţial
Donald Trump Upper West Side, deşi reşedinţa lor de
trei milioane de dolari din Tenafly, New Jersey, era
adevăratul lor cămin. Doctorul Ladeen şi soţia — el
era un cardiolog teribil de anxios, dar talentat, ea era
editor senior la New York Review of Books — i-au oferit
lui James apartamentul scutit de chirie, în vreme ce el
îşi începea ceea ce cu siguranţă avea să fie ascendenţa
sa meteorică spre faima literară. Aşteptările lor se bizu­
iau nu doar pe faptul că el era cu adevărat talentat,
dar şi pe faptul că mama lui îşi folosise relaţiile ca să-i
facă rost lui James de un post de asistent de redactor
18 Zoey Dean
la East Coast. East Coast este un soi de The New Yorker, cu
excepţia faptului că e şi mai centrat pe ficţiune.
Ce păcat că părinţii lui James nu se deschiseseră
niciodată faţă de mine. Eu încercasem, chiar încerca­
sem, dar nu încăpea îndoială că nutreau speranţa că
James avea să se împace din nou cu fosta lui prietenă,
Heather van der Meer, cea mai tânără dintre fiicele
unor vechi prieteni de familie. Şi aşa se face că oferta
de locuinţă nu mă indusese şi pe mine.
Asta era în regulă. Era destul timp. James şi cu mine
eram fericiţi. Iar în seara asta era ziua lui — împlinea
douăzeci şi trei de ani. Voiam să fie memorabilă şi de
aceea îmi împărţisem banii din cont în două: întâi,
cina şi o fabuloasă sticlă de vin la restaurantul Prune.
In timpul desertului, aveam să scot ca din întâmplare
A

biletele la concert şi asta o să-l facă să sară în sus de

încântare şi să reverse asupra mea gesturile afectuoase
în public la care era, în mod normal, alergic. După
concert, urma să ne întoarcem la el acasă, pentru cea
mai bună parte a serii. Şi a dimineţii.
Pentru a-mi duce planul la bun sfârşit, tot ce tre­
buia să fac era să dau tricoul tatei de la Woodstock la
schimb pe bilete.
— Facem târgul sau nu?
Pete bătea din piciorul încălţat cu un mocasin de
culoarea cafelei.
Mi-am muşcat buza de jos. Părinţii mei vor înţele­
ge. Bineînţeles că da. Sau, cel puţin, asta îmi spuneam
eu. Am făcut schimbul. Doamne, James avea să fie atât
de surprins.
Mi-am vârât biletele în rucsac şi apoi m-am ridi­
cat să-i urez lui Pete toate bune. Un puşti cu capul
ras — nu putea să fi avut mai mult de paisprezece
ani — s-a îndreptat spre noi pe una dintre acele
 Privilegiul 19
biciclete de curier. Vira brusc dintr-o parte într-alta
a aleii, amuzându-se sa le sperie pe micuţele doamne
poloneze în vârstă din apropiere.
— Mersi, i-am zis lui Pete. Să ai grijă de... Hei!
Puştiul cu bicicleta a trecut în viteză pe lângă mie,
smulgându-mi rucsacul înainte să apuc să mi-1 pun pe
umăr.
— Opriţi-1! Opriţi-1 pe puştiul ăla! am strigat.
Am pornit în urmărire, la fel şi Pete şi mulţi alţi
oameni. Dar puştiul a tăiat aleea şi a luat-o printre
copaci, pedalând din răsputeri. Câteva secunde mai
târziu, gonea pe Avenue A cu rucsacul meu legănân-
du-se de ghidon.
Era aproape ca şi cum biletele mele la concert şi cei
două sute de dolari ai mei îşi luau la revedere.
 cap ito lu l doi

— / A n puşti slăbănog, cu capul ras, bocanci de

w armată, pantaloni scurţi verzi şi largi, hano­
rac negru şi un tatuaj pe încheieturile degetelor la
mâna dreaptă, am raportat eu, punând cu furculiţa
în farfuria lui James cea mai mare dintre cele două
bucăţi de filet mignon pe care tocmai le fripsesem pe
plita veche din apartamentul meu. De asemenea, unul
dintre mânerele ghidonului era îndoit. Aşa că i-am
spus toate acestea poliţistului.
— Uau, miroase formidabil.
James a adulmecat apreciativ. Şi-a dat părul negru
pe după urechi şi a clipit din ochii lui splendizi, cenu­
şii, la mine.
— Şi poliţistul ce-a zis?
 Privilegiul 21
Am împins a doua friptură pe farfuria mea şi m-am
îndreptat spre tejgheaua pe care lăsasem garniturile.
— A zis că era cea mai detaliată descriere a unui
infractor pe care o auzise vreodată şi că ar trebui să iau
în considerare o carieră în poliţie.
— Fie asta, fie te-ai uitat prea mult la CSI.
James stătea pe un scaun pliant la masa de lemn, în
încăperea penibilă ce trecea drept bucătărie din apar­
tamentul meu. Charma o luase de pe stradă, mobilie­
rul găsit fiind unul dintre cele mai grozave beneficii
marginale pentru salariaţii strâmtoraţi din New York.
Avea diverse obscenităţi scrijelite pe tăblie — m ă n â n c ă
c ă c a t şi m o r i era favorita mea. îmi plăcea să mă gân­

desc că fostul proprietar avea sindromul Tourette şi

un fetiş pentru obiecte ascuţite.
Restul bucătăriei era la fel de decăzut: linoleum alb
cu negru scorojit, instalaţii de pe la mijlocul secolului
trecut, o chiuvetă permanent pătată de forme de viaţă
rezistente la antibiotice. Era la o mare, mare distanţă
de Prune.
Totuşi, când am pus pe masă piureul de cartofi şi
sparanghelul înăbuşit, James mi-a dăruit un zâmbet
larg. îmi amintisem felul său de mâncare favorit din
toate timpurile. Era totuşi un foarte sărăcăcios înlocu­
itor de surpriză, dar ce altceva aş fi putut să fac? După
ce poliţistul mă lăudase pentru puterea mea de obser­
vaţie, adăugase cu veselie că şansele de a-1 găsi pe puş­
tiul care mă jefuise nu erau mari şi, chiar dacă l-ar fi
găsit, rucsacul meu şi conţinutul acestuia ar fi fost de
mult dispărute. Intre timp, Craiglist Pete insistase că
A

târgul a fost târg, refuzase să-mi înapoieze tricoul şi

dispăruse mai înainte să pot să-i dau poliţistului vreo
declaraţie.
Am hotărât să nu-i spun lui James că am pierdut
atât banii pentru cina la Prune, cât şi biletele în rândul
22 Zoey Dean
din faţă la The Strokes. De ce să-l fac să se simtă vino-
A

vat? In loc de asta, mai scosesem patruzeci de dolari

din catastrofal de scăzutul meu cont şi cumpărasem
ingredientele pentru o cină grozavă. Din punct de
vedere al surprizei de ziua lui, era cam de tot rahatul,
dar îmi închipuiam că voi putea înviora lucrurile cu
desertul.
— Frate, e perfect!
James a închis ochii în extaz, mestecând friptura
potrivit de pătrunsă.
— Ţi-ai blocat cărţile de credit şi toate celelalte?
m-a întrebat el.
— Cartea de credit, la singular, i-am reamintit eu.
Nu că puştiul ar fi tras vreun folos de pe urma ei,
oricum — cartea mea de credit Visa avea o limită de
două mii de dolari pe care o depăşisem deja. Mi-am
gustat friptura. Delicioasă. Era unul dintre puţinele
lucruri pe care le puteam găti bine.
— Ce ţi-au dăruit părinţii tăi?
Cu o seară înainte, părinţii lui îl duseseră la Bouley.
Eu nu fusesem invitată, în ciuda faptului că anul trecut
Heather cea Perfectă li se alăturase la Five Hundred
Blake Street, probabil cel mai bun restaurant din New
Haven.
Sinceră să fiu, n-o cunoşteam pe Heather foarte
bine, dar bineînţeles că o căutasem pe Facebook. Era
fata cea mică a unei familii bogate din Rhode Island,
care-şi putea trasa originile până la Roger Williams, şi
era în momentul de faţă studentă la Drept în primul
an, la Harvard. Nu doar că Heather avea creier, dar
avea şi un păr blond şi drept, un gât ca de lebădă şi
genul de buze bosumflate pe care tânjeam să le am şi
eu. O simplă muritoare care scrie comentarii la foto­
grafii într-o revistă pentru a-şi câştiga existenţa şi care
 Privilegiul 23
poartă haine cu două numere mai mari de la talie în
jos decât de la talie în sus nu avea cum să rivalizeze
cu ea.
— Cadoul meu? Vocea lui James m-a scos din
meditaţiile mele. Mama l-a convins pe John Updike
să-mi dea autografe pe primele ediţii ale tuturor volu­
melor cu Rabbit.
Am luat o îmbucătură de friptură şi m-am silit să
zâmbesc. Singurul obiect de colecţie pe care îl avuse­
sem eu fusese tricoul de la Woodstock.
Pentru următoarele cinci minute, am mâncat, în
timp ce James m-a desfătat cu poveşti din redacţia lui
East Coast. Fusese însărcinat să redacteze povestirile a
vreo şase bine-cunoscuţi cantautori tineri. Potrivit spu­
selor lui James, toate erau nişte porcării, iar el trebu­
ia să rescrie fiecare cuvinţel, în vreme ce ei culegeau
laurii.
— Nu pot să sufăr când se întâmplă din astea, l-am
tachinat eu, umplând din nou paharele cu vin Shiraz
australian, pe care îl găsisem în coşul de chilipiruri.
Adică, de ce nu primesc eu lauri pentru ceea ce am
rescris despre duelul buzelor injectate dintre Jessica
şi Ashlee?
S-a întins peste masă să-mi ia mâna.
— N-ai să mai stai acolo prea mult.
Uşor de zis pentru un tip care lucra la East Coast.
Făceam cerculeţe cu furculiţa în ceea ce-mi mai rămă­
sese din piureul de cartofi.
— Dacă aş putea să prezint o idee cu adevărat
deşteaptă care să-i placă Debrei...
Debra Wurtzel era redactorul meu şef. Cunoştea
cultura pop la fel de bine cum James îl ştia pe Salinger.
Şedinţele editoriale se ţineau lunea dimineaţa, iar asis­
tenţii ca mine participau doar la cererea capricioasă
24 Zoey Dean
a unui şef — în cazul meu, Latoya Lincoln, care mă
invitase de exact două ori. Prima oară, Debra nici
măcar nu aruncase o privire în direcţia mea. Dar a
doua oară îşi aţintise privirea asupra mea şi întrebase:
— Megan? Vreo idee?
Când Debra se uitase la mine, la fel făcuseră şi cei­
lalţi. Cred că am spus deja că centrul atenţiei nu era
locul meu favorit. In primul rând, pentru că roşesc.
A

Serios. în sala de şedinţe se lăsase tăcerea când faţa

mea căpătase culoarea unei roşii prea coapte. In cele
a

din urmă, propusesem un articol despre un nou stu­

diu care să coreleze greutatea celebrităţilor cu mini­
mele şi maximele din greutatea medie a femeilor între
şaisprezece şi douăzeci de ani.
Asistenta Debrei, Jemma Lithgow, recent absolven­
tă de Oxford, în jeanşi Seven mărime aproape inexis­
tentă, reamintise adunării că revista avusese de curând
un articol de prima pagină despre secretele dietelor
starurilor, aşa că nu prea puteam să reluăm subiectul
întorcând foaia şi demontând ceea ce tocmai lăudase-
răm. Nu fusese nevoie să adauge „idioato cu mărimea
42”, pentru că, pe bune, privirea ei o spunea foarte
clar.
Şi începând de la acea şedinţă, fusesem deportată
în purgatoriul Scoop. Camarazii ambiţioşi nu mai stă­
teau lângă mine la prânz, în cantina-bar de la etajul
patru, temându-se clar să nu se contamineze de statu­
tul meu de ratată. Măcar riscul de a fi convocată iarăşi
la şedinţele de luni era foarte scăzut. Era bine că fuse­
sem scutită astfel, pentru o vreme, de alte umiliri în
public, mersi frumos.
Când James şi cu mine am terminat de mâncat,
am strâns farfuriile în chiuvetă, am pus dopul şi le-am
înecat în apă şi detergent de vase. Imobilul meu
 Privilegiul 25
antebelic — însemnând de dinainte de Primul Răz­
boi Mondial — nu fusese prevăzut cu instalaţii potri­
vite pentru o maşină de spălat. James a venit lângă
mine şi mi-a ridicat părul, ca să mă sărute pe ceafa.
— Hei, a murmurat el, cu nasul pe gâtul meu. Mă
gândeam la sărbători.
Asta era un subiect interesant. Ziua Recunoştinţei
şi Crăciunul băteau practic la uşă şi noi nu le amintise­
răm decât în treacăt.
— Da?
M-a sărutat din nou, apoi şi-a încolăcit braţele pe
după mijlocul meu.
— Părinţii mei vor să mergem în Florida, la casa
noastră din Gulf Stream.
Noi?
— Aşa că m-am gândit... poate vii şi tu? a întrebat
James. De Ziua Recunoştinţei?
Ziua Recunoştinţei era peste vreo zece zile. Adi­
că nu mă anunţase cu mult timp înainte. Totuşi, am
simţit că vreau să-mi agit pumnul în aer în semn de
victorie.
Mi-am lăsat capul mult pe spate, cât să-i văd ochii.
— Părinţii tăi m-au invitat?
— Păi, nu încă, a răspuns el evaziv. Voiam întâi să
verific ce părere ai tu.
Nu era bine. Genul ăsta de invitaţie nu trebuia să se
petreacă invers?
— Ce zici? m-a îmboldit James, vârând un arătător
pe sub marginea tricoului meu.
M-a sărutat din nou, apoi mi-a scos tricoul peste cap.
— Eu zic..., am început eu, încercând să mă con­
centrez la cum ar fi să ratez Ziua Recunoştinţei cu
familia mea. Dar atunci James şi-a strecurat mâinile în
26 Zoey Dean
jeanşii mei şi tot ce-am mai reuşit să spun a fost „Oh!”
şi apoi „OK” şi apoi „Da”.
Am întins mâinile spre pantalonii lui James, cu una
descheindu-i nasturii, cu cealaltă trăgându-i în jos,
până la genunchi. Ar trebui să menţionez aici că, pe
lângă scris, mai am şi un alt talent — cel puţin, aşa mi
s-a spus. Să zicem doar că faptul de a fi crescut pe par­
tea întunecată a strălucirii celeste a surorii mele mă
făcuse să mă străduiesc mai mult.
I-am şoptit lui James că a trebui să se ducă în pat
să mă aştepte, fiindcă aveam pentru el o surpriză de
ziua lui. El a fost mai mult decât dornic de a-mi face
plăcerea.
Am deschis frigiderul şi am scos un tort de cioco­
lată cu glazură moca, de la patiseria Edelweiss, de pe
Second Avenue. Chiar dacă nu mai aveam biletele în
primul rând la Strokes, speram că voi compensa dând
cu glazură pe câteva dintre părţile lui favorite ale cor­
pului meu.
— Hei, unde e tricoul tău cu Woodstock? a strigat
el din livingul-dormitor.
La naiba.
— Am hotărât să-l ţin în casa părinţilor mei, i-am
răspuns eu, ungându-mă cu glazură moca.
In acest punct, v-aţi putea întreba dacă mă sim­
a

ţeam câtuşi de puţin ridicol. Răspunsul e da. Sincer,

nu-mi mâzgălisem niciodată sfârcurile cu glazură până
atunci. Nici alte părţi ale corpului. Dar eram hotărâtă,
în pofida a orice, să fac din asta o aniversare de care
James să-şi aducă aminte.
Tocmai aplicam ultimele tuşe pe porţiunea de jos a
anatomiei mele, dorindu-mi ca aroma lui preferata să
fi fost vanilie sau căpşune, pentru că moca maronie nu
 Privilegiul 27
e chiar cea mai atrăgătoare culoare pentru o seducţie
nud şi comestibilă, când mi-a mirosit a fum.
Am verificat grătarul, dar îl stinsesem. Totuşi, miro­
sul devenea din ce în ce mai puternic. Am lipăit cu
grijă până la uşa de la intrare şi m-am uitat pe vizor.
Holul era întunecat. O fracţiune de secundă mai
târziu, străvechea alarmă de incendiu de deasupra
capului meu a început să zăngănească puternic.
— Foc! M-am năpustit în dormitor, uitând cu desă­
vârşire de nuditatea mea glazurată. Foc! E un incen­
diu! Holul este plin de fum!
James a sărit de pe pat, cu ochii holbaţi de spaimă,
entuziasmul lui dezumflându-se rapid. Şi-a înşfăcat
boxerii.
— Scara de incendiu! am ordonat eu, ştiind că
n-am fi putut ajunge prin fum până la scări.
Am înşfăcat primul lucru pe care mi-au căzut
ochii — un cearşaf de pat — şi mi l-am înfăşurat
în jurul corpului. După cum s-a dovedit, glazura e un
adeziv mulţumitor. Cine-ar fi crezut? I-a luat secun­
de preţioase lui James până să forţeze fereastra care
se deschidea spre scara de incendiu. Când a reuşit în
sfârşit s-o ridice, m-a împins pe mine prin ea, apoi a
ieşit şi el. Deja puteam auzi maşinile de pompieri în
depărtare.
Am menţionat deja că educaţia fizică n-a fost nicio­
dată un domeniu în care să excelez? Ei bine, s-a dove­
dit că, dacă sunt intens motivată, chiar pot să-mi mişc
fundul. Am coborât şi am tot coborât. Până am ajuns
la baza scării de incendiu, la etajul al doilea, se strânse­
se o imensă mulţime care se uita în sus, drept la noi.
Abia atunci mi-am dat seama: eu eram costuma­
tă într-un cearşaf alb, lipit de mine cu glazură maro;
nu purtam nimic pe dedesubt; mai aveam de coborât
28 Zoey Dean
treptele unei scări mobile până pe trotuar. M-am uitat
înapoi la James, pentru sprijin.
— Hai, iubito, a ordonat el, continuă.
Aşa că am continuat. Dar coborâtul unei scări mobi­
le când nu porţi decât un cearşaf pătat de glazură, în
timp ce încercam să-mi ţin picioarele apropiate ca o
doamnă, s-a dovedit... imposibil.
Ceea ce a sfârşit printr-o vedere la tufa pentru
întreg East Village-ul.
 / uni dimineaţa, devreme, îmi sorbeam cafeaua
A ^şi mă bucuram de a doua gogoaşă cu jeleu la
masa unei mici cafenele, faţă în faţă cu sora mea, Lily,
care-şi ducea delicat cu linguriţa câte un pic de iaurt
degresat la gura ei cu buze bosumflate. Bineînţeles,
iaurt ar fi trebuit să mănânc eu. Dar mi-am închipuit
că evenimentele din weekend mă îndreptăţeau să mă
împănez din plin cu o infuzie de zahăr.
Apartamentul meu era de nelocuit. Potrivit greu
inteligibilului nostru proprietar sârb, Charma şi cu
mine nu puteam să ne întoarcem o bună bucată de
timp — trei săptămâni, pe puţin. Ni se îngăduise un
singur raid înăuntru, după incendiu, pentru a sal­
va câteva lucruri personale, dar fusese nevoie să ne
punem peste gură şi nas măşti care ne făceau să ară­
tăm ca extratereştrii invadatori dintr-un film horror
de categoria C. Măştile se dovediseră necesare, pentru
că toate lucrurile din apartamentul nostru erau acope­
rite cu un strat de funingine.
30 Zoey Dean
In timpul acelei misiuni de salvare, mi-am azvârlit
a

cearşaful şi m-am îmbrăcat cu primele lucruri care

mi-au căzut în mână din şifonier — jeanşi, hanorac şi
mocasini negri, butucănoşi, care nu arătaseră bine nici
atunci când îi cumpărasem, în primul an de studen­
ţie. Mi-am luat iBook-ul — rugându-mă să fi supra­
vieţuit — şi un sac de gunoi plin cu haine, plus cei
douăzeci de dolari de urgenţe pe care îi păstram vârâţi
într-un exemplar din Scurtă istorie a timpului1, ştiind că
şi dacă vreun drogat ar fi pătruns în apartament prin
gratiile ferestrei de la bucătăria noastră, n-ar fi furat în
veci cartea aia.
Sâmbătă noaptea dormisem acasă la James şi nu
încercasem să revin la modul seducţia-aniversară. Cre-
deţi-mă, după ce o armată de pietoni străini ţi-a făcut
un examen ginecologic vizual, ţi-ai pierdut libidoul.
In apartamentul părinţilor lui existau şi o mini-maşi-
A

nă de spălat şi un uscător, amplasate discret în spatele

unui paravan pliabil, dar încercarea mea de a scoate
funinginea şi fumul din hainele pe care le salvasem se
dovedise zadarnică.
Duminică după-amiaza, James îmi împrumutase
cei mai mici jeanşi ai lui, un hanorac vechi şi o sută de
dolari. Mă dusesem drept la Century 21, la raftul cu
lucruri reduse cu 70%. Asta întâmplându-se la mijlo­
cul lui noiembrie, nu găsisem nimic decât vestimenta­
ţie de vară şi câteva haine rămase clar de iama trecută,
pentru că erau prea hidoase ca să fi fost cumpărate de
cineva care chiar ar fi avut ochi să le vadă.

1Carte de popularizare a ştiinţei, cu subtitlul De la Big

Bang la găurile negre, scrisă de fizicianul american Stephen
Hawking şi publicată, prima oară, în 1988.
 Privilegiul 31
Suta mea de dolari îmi procurase o fusta lungă cu
volane, subţire, mov cu purpuriu, o bluză de bumbac
albă, nişte pantaloni elastici bleumarin, cu buzunare pe
ambele şolduri, care aproape că ţipau g a b a r i t d e p ă ş i t ,
un pulover cafeniu şi două tricouri de vară, în nuanţe
oh-atât-de-savuroase de galben-vomă şi verde-vărsat.
Drăguţ. N-am putut s-o recrutez nici măcar pe Lily
în această misiune — ea avusese matineu şi apoi o
şedinţă foto pentru Gap; făceau o campanie publicita­
ră numită Stelele Viitorului, care avea să se lanseze în
primăvara următoare. Şedinţa foto se prelungise mult
în noapte, acesta fiind motivul pentru care sora mea şi
cu mine ne întâlniserăm pentru o cafea la cafeneaua
firmei mele, înainte de ora ei de bicicletă de la sală.
Chiar fără machiaj şi în haine sport, arăta depresiv de
fără cusur.
— Când te poţi întoarce în apartamentul tău? a
întrebat Lily.
Proprietarul îmi lăsase pe mesageria vocală o nouă
dată.
— De Crăciun. Poate în săptămâna de după.
Lily a înghiţit încă o gură micuţă de iaurt.
— Sunt sigură că vrei să stai cu James, dar poţi ori­
când să vii să stai la mine, dacă vrei.
De fapt, n-o informasem niciodată pe Lily că a locui
cu James pe termen lung nu era o opţiune, potrivit dis­
poziţiilor părinţilor săi. Părea atât de jalnic.
Uite, asta-i problema cu sora mea. Ştiam că avea să
se ofere să împărţim apartamentul ei aerisit, din imobi­
lul de gresie de pe West Seventy-fifth, lângă Amsterdam
Avenue, şi ştiam că avea s-o facă plină de graţie. Unul
dintre cele mai rele lucruri la Lily este că, pe lângă faptul
că e uluitor de bine educată şi elevată, este, de aseme­
nea, şi sincer drăguţă. Dacă ar fi fost o ticăloasă egoistă,
32 Zoey Dean
aş fi putut s-o detest. Dar de vreme ce nu e o ticăloasă şi
eu totuşi o detest pentru tot ceea ce ea este, şi eu nu, să
mă aflu în preajma ei mă face cumva să mă urăsc.
— Oh, o să găsesc eu o soluţie, am spus senină,
apoi am data gata şi a doua gogoaşă umplută cu gem.
— Mmm... ţi-ai pus puţin...
Lily a făcut semn spre pieptul ei. M-am uitat în jos.
Bluza mea nouă, albă, era mânjită cu gem de căpşune
între al treilea şi al patrulea nasture. Am şters-o cu un
şerveţel, ceea ce n-a făcut decât să mărească pata roz.
Super.
Ne-am îndreptat spre lifturi. Scoop ocupa etajele
şapte şi opt dintr-o clădire de cincisprezece etaje, reno­
vată magnific, pe East Twenty-third Street, cu vedere
spre Madison Square Park. Alte reviste, deţinute de
acelaşi trust editorial european — incluzând Rockit,
un nou rival Rolling Stone la care-mi doream cu dispe­
rare să scriu, dar nu obţinusem nici măcar un inter­
viu —, ocupau restul clădirii, mai puţin atrăgătoarea
cafenea de la etajul al patrulea, unde stătuserăm noi.
Am chemat lifturile apăsând şi pe butonul de urcare,
şi pe cel de coborâre. Ghici care a venit primul.
— Dacă te răzgândeşti, să mă anunţi.
Lily m-a îmbrăţişat scurt şi a păşit în liftul gol, care
cobora.
Un minut mai târziu, am ieşit şi eu dintr-unul foar­
te aglomerat şi m-am îndreptat spre Scoop şi dincolo
de ea. Am făcut cu mâna spre Brianna, recepţionera
care lucra la noi de doar o săptămână. Drumul spre
cubicului meu trecea pe lângă uşa deschisă a biroului
Latoyei.
— Megan! a strigat ea. Şedinţă de sumar în zece
minute.
 Privilegiul 33
Speram că groaza stârnită de anunţul ei nu mi se
citise pe faţă. Fusesem prea preocupată de chestia cu
scoasă-afară-de-fum-rămasă-fară-locuinţă-prădată-lăsa-
tă-lefteră, ca să plănuiesc un subiect pentru o şedinţă
la care fusesem foarte convinsă că nu voi mai fi invitată
vreodată.
Ha.

Debra Wurtzel, redactorul meu şef, reuşea să fie deo­

potrivă absolut de treabă şi categoric intimidantă. Era
puţin trecută de patruzeci de ani, cu păr negru tăciu­
ne, tuns drept, la nivelul umerilor. Bretonul ei sever
atrăgea atenţia asupra ochilor ei albaştri şi pătrunză­
tori, care, ca de obicei, erau conturaţi cu un creion
dermatograf negru-albăstrui. Avea cinci tortiţe mici
de platină înşirate pe urechea dreaptă şi una singură
în stânga. Astăzi era îmbrăcată în pantaloni negri de
stofa, un sacou cambrat negru şi mai multe tricouri
negre suprapuse. Când şi ultimul rătăcit a sosit pentru
şedinţa editorială — slavă Domnului că n-am fost eu
aceea —, ea şi-a scos ochelarii de citit cu rame tip ochi
de pisică. La prima mea şedinţă, îmi dădusem seama
că acesta era semnalul ei de a începe.
Ne aflam în sala de şedinţe de la etajul al optulea,
ale cărei ferestre dădeau spre Twenty-third Street.
Mă aşezasem între asistenta Debrei, Jemma, şi Latoya.
întotdeauna elegantă, Jemma purta o bluză albă de
voal pe sub un top-corset negru BetsyJohnson, o fustă
mini ecosez, alb cu roşu, şi pantofi cu bot rotund, care
mie îmi aminteau de Minnie Mouse. Singura sugestie
că poate nu era la fel de perfectă precum arăta erau
34 Zoey Dean
cuticulele neîngrijite ale manichiurii ei roz-ca-panto-
fii-de-balet. Evident, şi pe ea o copleşea presiunea.
Latoya purta un pulover gros de caşmir cenuşiu, o
fustă neagra, dreapta, şi un maldăr de mărgele negre
uriaşe în jurul gâtului. Arăta ca protejata
*
stilistică a
Debrei, ceea ce şi era, bineînţeles. In bluza mea pătată
de gem şi fusta absurd de nepotrivită cu anotimpul, eu
arătam ca protejata unei femei fără adăpost.
— Să începem cu Despărţiri/Cuplări. Debra şi-a
aţintit privirea asupra Lisei Weinstock, grăsună şi scli­
pitoare, redactorul al cărui departament se ocupa de
cuplurile de celebrităţi. Ce urmează, Lisa?
Lisa şi-a dat bretonul cu şuviţe magenta la o parte
din ochi.
— Noutăţi absolut senzaţionale, inclusiv probleme
în paradis pentru Jen şi ştiţi-voi-cine. Am obţinut, de
asemenea, fotografii făcute cu telefonul mobil care o
înfăţişează pe Ashlee flirtând cu Nick la clubul Bunga-
low8 — nimic nu se compară cu a te da la fostul iubit
al surorii tale ca să faci valuri.
— Excelent, a zis Debra în timp ce capetele săltau
a încuviinţare de ju r împrejurul mesei.
Bineînţeles, dacă Debra ar fi apreciat că un pictori-
al despre măgari făcând sex era „absolut senzaţional”,
capetele ar fi încuviinţat la fel.
— Latoya? a întrebat Debra. Articolul de fond?
Acesta era departamentul la care slugăream eu.
Scoop făcea săptămânal un „articol” de patru pagini, în
centrul fiecărui număr.
— Lucrez la un material cu Rumer, fiica lui Demi,
a raportat Latoya. O perspectivă din interior asu­
pra mamei sale, asupra lui Bruce, asupra lui Ashton
bla-bla-bla. Fotografiile ei; ea o să scrie explicaţiile.
 Primlegiul 35
— Excelent, Latoya. Capul Debrei s-a întors uşor
până când eu am fost clar în bătaia puştii ei. Megan?
Care este cea mai bună idee a ta de articol nou?
O duzină de perechi de ochi s-au aţintit asupra
mea. I-am impus feţei mele să nu prindă culoarea ver-
milionului, dar, aparent, biofeedbackul nu funcţiona.
— Păi... mă gândisem la un articol despre... —
Gândeşte, Megan, gândeşte* — Unele studii recente
sugerează că un declin al cazurilor de cancer la sân ar
putea fi în directă legătură cu un declin în utilizarea
terapiei cu hormoni de substituţie de către femeile la
menopauză.
Cineva a pufnit în râs, dar faţa Debrei era insonda­
bilă. Şi-a învârtit un arătător, indicând că ar trebui să
continui.
— Şi asta m-a făcut să mă întreb dacă n-ar putea
avea legătură cu alte forme de, ăă, hormoni. Mi-am
simţit faţa învăpăiată. Ca pilula anticoncepţională, am
încheiat eu.
Debra a ridicat din sprâncene spre Latoya.
— Megan a discutat asta cu tine?
— Nu.
Răspunsul Latoyei a fost mai mult decât emfatic.
Asta nu era bine deloc.
— Ar vrea cineva să comenteze?
Jemma a ridicat un deget.
— Oamenii citesc Scoop ca să evadeze din realitate,
nu să afle despre ea. Cancer? Hormoni? Menopauză?
Vreau să spun, bleah.
Nu ştiu dacă a fost din pricina weekendului sau din
invidia mea pentru că James primise sarcina să scrie
despre ceva de o minimă inteligenţă sau din pricină că
eu aveam să fiu totdeauna fiica părinţilor mei, dar nu
m-am putut abţine.
36 Zoey Dean
— Nu crezi că avem o oarecare responsabilitate
faţă de cititorii noştri? am întrebat. Avem o arie de dis­
tribuţie mai largă decât aproape oricare alt ziar. Poate
că ar trebui să facem... ceva... cu asta.
Jemma a aruncat o privire în tavan, aparent făcând
un apel la ceruri să o scape de una ca mine.
— Noi scriem despre lucruri importante tot timpul
Dar nu se poate întâmpla nimic ce o internare foar­
te costisitoare într-un centru de reabilitare, o foarte
costisitoare operaţie de chirurgie plastică sau o foarte,
foarte costisitoare vacanţă pe o insulă privată nu pot
îndrepta. Şi despre asta e vorba în revista noastră.
— Eu cred..., a început Latoya.
— Scuză-mă. Simte cineva miros de fum?
Jemma şi-a încreţit enervantul ei nas câm, ceea ce
a făcut alte nasuri să freamăte ca ale iepurilor la o gră­
dină zoologică. La dracu’. Pantofii mei. Cu perfectă
nevinovăţie, mi-am mutat picioarele mai la o parte de
Jemma şi mi-am încreţit şi eu nasul, laolaltă cu toţi cei­
lalţi. S-au stârnit murmure prin sala de şedinţe, până
când Debra i-a cerut Jemmei să se ducă să verifice la
oficiul de securitate a clădirii.
— Hai să încheiem aici, deocamdată, a spus Debra
în timp ce Jemma îşi făcea ieşirea ca Minnie Mouse
din sala de şedinţe.
Echipa redacţională s-a urnit către uşă. Mă pregă­
team să mă fofilez odată cu ei, când...
— Megan?
M-am întors.
— Da?
Debra şi-a pus ochelarii pe nas.
— Te aştept peste cinci minute în birou la mine.
Asta chiar nu era bine.
 x L m stat în faţa uşii spaţiosului birou al Debrei,
# V ascultând vântul urlând la colţul clădirii. Pos­
tul NY1 avertizase ca acesta va fi primul front de frig
adevărat, venit odată cu noiembrie. Părea o metaforă
potrivită pentru viaţa mea.
Băiatul de la curierat a trecut pe lângă mine împin-
gându-şi căruciorul, având grijă să nu mă privească
în ochi. Până şi curierul ştia că eram o paria la Scoop.
Am aruncat o privire prin peretele de sticlă al birou­
lui Debrei. Vorbea la telefon, dar mi-a făcut semn să
intru.
Am intrat în biroul ei pentru prima oară de când
fusesem angajată şi m-a izbit din nou cât de simplu
şi de curat era. Masă de sticlă, laptop Toshiba, plus
câteva ferestre din podea până în tavan. M-a poftit să
iau loc într-unul dintre cele trei fotolii directoriale din
faţa mesei sale de lucru. Singura decoraţiune din biro­
ul ei era o fotografie cu ramă Tiffany de argint a unei
38 Zoey Dean
Debra mult mai tinere, la plajă, rânjind la un băieţel.
Debra nu vorbea niciodată despre viaţa personală.
— î-hm. OK. Bine... Da, o să te anunţ, Laurel.
Vorbim.
Debra a închis în sfârşit.

— Da? am reuşit să spun, împreunându-mi mâini­

le în poală.
— Instinctele tale mă sperie.
Şi-a răsucit scaunul Aeron ca să se uite afară pe
fereastra înaltă.
— Ştiu că subiectul meu a fost un pic deplasat, am
recunoscut eu.
Ea s-a uitat la mine de parcă aş fi fost un gândac de
bucătărie mort pe masa ei de lucru, dar am continuat
chiar şi-aşa.
— Desigur, oamenilor le place să citească despre
cei bogaţi şi faimoşi, dar, dacă staţi să vă gândiţi, avem
o ocazie unică de a ajunge la atât de multe tipuri de
femei. Datele demografice ale lui Scoop...
— Jemma a avut dreptate, Megan, m-a întrerupt
Debra. Sperasem să te mutăm de la explicaţii de foto­
grafie la articole — de aceea te-am pus în departa­
mentul Latoyei. Dar au trecut două luni şi tu tot nu te
integrezi.
Faţa mea s-a îmbujorat din nou.
— Sunt sigură că pot propune şi idei mai bune.
Am şovăit, în eventualitatea în care Debra ar fi vrut
să intervină şi să fie de acord cu mine.
Nici pomeneală.
— Trebuie să te las să pleci, Megan.
M-am uitat în poală. Să mă lase să plec? Adică
mă concediază? Şomeră? Din nou şomeră? Am înghiţit
nodul din gât.
 Privilegiul 39
— înţeleg. O să-mi eliberez...
— N-am terminat, m-a întrerupt Debra.
— Pardon?
Ea şi-a încrucişat braţele.
A

— îmi place de dne, Megan. De fapt, îmi aminteşti

de cum eram eu la vârsta ta.
Evident, asta însemna că s-ar fi concediat pe ea
însăşi. Am clipit, ca să-mi limpezesc ochii înlăcrimaţi.
— Eşti isteaţă. Ideile tale sunt inteligente şi îndrăz­
neţe. Şi ai un condei al naibii de bun — nu mi-a scă­
pat niciunul dintre aceste detalii. Dar Scoop nu ţi se
potriveşte. Ar trebui să scrii la o revistă cu mai multă
greutate. East Coast. Rolling Stone. Sau chiar Rodat
Ei, nu mai spune?
— Am şi-o veste bună, a continuat ea. Există un
post în Florida. Să predai. E doar pentru două luni,
dar cred că ai fi perfectă pentru treaba asta.
Profesor? In Florida? Pentru două luni? Asta consi­
dera ea veste bună?
Am dat din nou să mă ridic. Am simţit că mi se
pune iar un nod în gât şi speram să scap înainte să-mi
dea iar lacrimile.
— Vă mulţumesc că v-aţi gândit la mine, sincer.
Dar eu nu sunt profesor.
Am vrut să plec, dar Debra şi-a ridicat un deget.
— Stai. Ascultă-mă până la capăt. Unu. E jumăta­
tea lui noiembrie — publicistica e practic moartă de
la Ziua Recunoştinţei până la întâi ianuarie. Nimeni
nu angajează. Nimeni nu oferă nici măcar un inter­
viu.
Din păcate, ştiam că avea dreptate. Din toate
momentele anului în care puteai fi pus pe tuşă, ăsta
era cel mai rău.
40 Zoey Dean
— Doi. Şi-a ridicat încă un deget. N-o să ai nimic de
cheltuit. Angajamentul vine la pachet cu masă şi caza­
re. Şi trei. Plăteşte mai bine ca Scoop. Mult mai bine.
OK, treaba asta n-avea niciun sens. Eu nu aveam
acreditare să predau. Şi, chiar dacă aş fi avut, profeso­
rii nu erau bine plătiţi. Şi ce fel de slujbă de profesor
pe două luni includea cazarea şi masa? Vreun post de
suplinitor la un internat de copii bogaţi? Nu, mulţu­
mesc.
Dar, pe de altă parte, aveam să mă confrunt cu anu­
mite realităţi de îndată ce aveam să ies din birourile
de la Scoop: nu puteam locui cu James şi nu voiam să
stau cu Lily. Nu puteam să-mi caut o slujbă şi n-aveam
niciun ban pus deoparte la care să recurg în caz de
necesitate. Nu mă încânta deloc să mă întorc în New
Hampshire ca să lucrez la Earth Lovers.; nici să-mi găsesc
vreo slujbă la Bloomie’s, ca să împachetez cadouri de
Crăciun pentru oamenii care şi le puteau într-adevăr
permite.
— Când ar începe, mai exact, slujba asta? am între­
bat cu prudenţă.
— Exact acum. E o maşină neagră care te aşteaptă
la parter.
— Acum?
— Da. Să te ducă la aeroport, dacă ai vrea.
— Să mă duc în Florida, am completat eu.
— Palm Beach, mai precis. Cu un avion particular.
Avion particular? Să fiu profesor?
— Toate detaliile îţi vor fi explicate când vei sosi
acolo. Debra a răscolit un teanc de negative de la o
recentă şedinţă de fotografie. Şi n-o să ai nimic de
pierdut. Dacă n-o să-ţi placă, te poţi întoarce imediat
cu avionul şi să ajungi acasă la timp pentru ştirile de la
ora zece seara.
 Privilegiul 41
— Dar eu...
Nu eram prea sigură ce urma după „dar”-ul ăsta,
dar... dar ceva. Era mult prea bizar.
— Uneori, trebuie să crezi pur şi simplu, Megan, a
zis cu blândeţe Debra.
Să cred pur şi simplu. Nu prea eram genul de fată
care să creadă pur şi simplu. Urmăreşte cu atenţie de
la distanţă şi prinde şpilul — da. însă aruncă-te cu
ochii închişi — nu. însă, pe cinstite, ce alte opţiuni
aveam? Şi chiar dacă tocmai mă concediase, dintr-un
anumit motiv, n-aş fi vrut s-o dezamăgesc pe Debra. In
A

mod ciudat, încă îmi mai plăcea de ea.

— OK. Am s-o fac.
Ea a zâmbit.
— Excelent. Atunci, ai şi pornit la drum.
M-am ridicat, simţindu-mă amorţită.
— V-aş spune mulţumesc, dar nu sunt sigură pen­
tru ce să vă mulţumesc.
— Ai citit noul Vanity Fair?
Am clătinat din cap. îmi plăcea Vanity Fair — era
A

în topul primelor zece reviste la care mi-ar fi plăcut să

scriu. Dar fusesem prea ocupată să-mi fac viaţa praf ca
să dau atenţie ultimului număr.
— Poate ai vrea să arunci o privire în timpul zbo­
rului tău.
A luat un exemplar de pe masă şi mi l-a dat. Nu
m-am ostenit să întreb de ce. Evident, „de ce”-ul era o
altă piesă al acestui bizar puzzle. După ce i-am strâns
mâna şi am ieşit din biroul ei pentru ultima oară,
m-am simţit ca Alice pornind spre blestemata aia de
vizuină de iepure.
_ 7 V / u se poate să se întâmple una ca asta, i-am
# X murmurat eu lui James. Nu e adevărat.
Stăteam amândoi pe bancheta din spate a maşinii
negre care mă luase de la serviciu. Nu, stai, de la fos­
tul meu serviciu. Şoferul slovac tocmai trecuse peste
Podul George Washington, îndreptându-se spre New
Jersey. La miezul zilei, aproape că nu exista trafic, de
vreme ce restul lumii era, ştiţi, la serviciu.
James şi-a petrecut un braţ pe după mine.
— Ei bine, dacă nu avem amândoi aceeaşi haluci­
naţie, este adevărat. Ciudat — foarte ciudat —, dar
real.
„Ciudat” nu descria nici pe departe situaţia. Eram
doar foarte recunoscătoare pentru că putuse să mear­
gă cu mine până la aeroport. Chiar înainte de a-mi
părăsi fostul birou, îl sunasem şi-i bâlbâisem ceva
despre ceea ce se întâmplase — cum eram în drum
spre Florida, după ce-aveam să trec un minut pe la
 Privilegiul 43
apartamentul lui, cât să-mi iau lucrurile greblate de pe
raftul de reduceri de la Century 21 şi periuţa de dinţi.
— Iţi mulţumesc că ai venit, i-am spus eu din nou.
El mimase o durere de dinţi şi pretextase o şedinţă
de urgenţă la stomatologie ca să mă poată însoţi.
— Nu uita să salivezi puţin când te întorci la lucru.
De la novocaină, l-am sfătuit şi am dat din cap, cu
seriozitate.
— Aşa o să fac.
Mi-a strâns mâna când ne-am apropiat de un indi­
cator pe care scria A e r o p o r t u l T e t e r b o r o . Aeroportul
Teterboro? îmi închipuisem că mergeam la Newark,
A

dar, socotind după clădirile scunde şi avioanele cu eli­

ce parcate în apropiere, nu aveam să ajung în Florida
la bordul unui 757.
— Scuzaţi-mă, domnule? am zis eu către şofer.
Suntem în locul în care ar trebui?
— Nicio problemă.
Şoferul avea un accent puternic. Ochii lui s-au în­
crucişat cu ai mei în oglinda retrovizoare.
— Ştiu unde mergeţi. Şefa dumneavoastră, Debra
Wurtzel — a pronunţat Ve-ţel — i-a dat lui Boris
instrucţiuni ex-pli-ci-te. Staţi liniştită şi bucuraţi-vă de
călătorie.
Să mă bucur de călătorie. Asta era o glumă. Cum
„să mă bucur de călătorie” când nu ştiam destinaţia?
Boris s-a întors la şofatul lui, a arătat un act de iden­
titate la punctul de control, şi apoi — spre stupoarea
mea — a luat-o direct pe pistă. Ne-am oprit lângă un
avion cu vreo zece hublouri şi cu literele LL elegant
împletite pe coadă.
— Avionul dumneavoastră, a anunţat Boris.
— Ce înseamnă LL? a întrebat James.
— Habar n-am.
44 Zoey Dean
Nu făceam niciun gest să mă dau jos din maşină.
James m-a strâns din nou de mână.
— O să fie bine. Poate c-o să ai timp să-mi scrii? Şi
ne vedem peste zece zile, pentru Ziua Recunoştinţei.
Ceea ce m-a dat până la urmă jos din maşină a fost
amintirea spuselor Debrei — dacă nu-mi plăcea ce
găseam în Florida, mă puteam urca imediat în avionul
ăsta şi mă întorceam acasă. O... K.
I-am mulţumit lui Boris. Apoi, ţinându-ne de mână,
James şi cu mine am traversat pista spre Gulfstream.
O stewardesă stătea la scară. Purta un costum negru
impecabil, cu o talie foarte îngustă, cam cum purtau
actriţele în anii patruzeci.
— Domnişoara Smith? a întrebat ea amabil.
Stomacul îmi răscolea voma ca un carusel.
— Da.
— Eu sunt Adrienne. O să fiu stewardesa dumnea­
voastră astăzi. Avea un foarte vag accent sudist. Călăto­
riţi singură, nu-i aşa?
— Doar dacă nu-1 pot răpi pe prietenul meu.
M-am uitat cu speranţă la James.
— Aveţi bagaje? a întrebat Adrienne.
— Numai ăsta. I-am întins rucsacul bleumarin
JanSport. Dar pot să-l duc...
— Nicio grijă. Adrienne mi-a luat rucsacul. Ne
vedem la bord. O să decolăm de îndată ce veţi fi gata.
Pot să vă pregătesc ceva de băut?
Am deschis gura. Niciun sunet n-a vrut să iasă.
— Vă puteţi hotărî după ce vă îmbarcaţi.
A zâmbit, a urcat scara şi a intrat în avion.
Acum mai eram doar James şi cu mine, într-un
decor care aducea prea tare cu cel din filmul Casa-
blanca, doar că, ştiţi, în New Jersey.
 Privilegiul 45
— O sa te sun când ajung acolo. Oriunde se va
dovedi a fi acolo. Şi, în caz că nu mă întorc diseară...
M-am lipit de pieptul lui şi i-am dat ceea ce speram
să fie un sărut memorabil şi cea mai bună imitaţie a
mea de Bogart.
— Vom avea întotdeauna Teterboro.

Patruzeci de minute, patru sute optzeci de kilometri şi

nouă mii de metri altitudine mai târziu, Gulfstream-ul
se afla undeva deasupra Virginiei. Avuseserăm par­
te de niscaiva turbulenţe, aşa că eu fusesem ţintuită
de fotoliul meu tapiţat cu piele albă, unde sorbeam
dintr-o sticlă de apă FIJI. In cele din urmă, aerul se
___________________A

calmase.
Adrienne a venit la mine.
— Puteţi să vă plimbaţi, dacă doriţi. Căpitanul spu­
ne că e în regulă. Vă pot pregăti prânzul?
— Oh, nu-i nevoie, serios, i-am spus eu. Dar vă
mulţumesc.
— Atunci, ceva simplu, a adăugat, facându-mi cu
ochiul.
Când s-a întors şi a luat-o înapoi spre bucătărie,
mi-am desfăcut centura de siguranţă şi am pornit
printr-un tur al cabinei, înainte de decolare fiind mult
prea îngrozită ca să fac altceva decât să mă ghemuiesc
în primul scaun din spatele cockpitului. Nu că n-aş
mai fi călătorit cu avionul. Călătorisem o dată chiar şi
la clasa întâi. Dar aruncând o privire mai atentă înă­
untrul Gulfstream-ului, m-am convins că oamenii care
aveau avioane particulare nu zburau ca voi şi ca mine.
Exact în spatele meu exista un semicerc de scaune
de piele albă, cu faţa către o plasmă high-definition cu
46 Zoey Dean
diagonala de o suta cincizeci de centimetri şi un sistem
audio de top. Fiecare fotoliu avea propria măsuţă de
televizor din marmură roz, cu adâncituri pentru paha­
re şi farfurii. Dincolo de ele se afla o mică încăpere cu
un pat imens, cu husă roz. Şi mai era şi baia.
Nu ştiu voi, dar eu întotdeauna am considerat băile
din avioane puţin coşmareşti. La începutul zborului,
trăsnesc de mirosul dezinfectantului lor, care omoară
orice germene cunoscut omenirii. Mai târziu, duhnesc
din alte motive. Nu şi aceasta. Pereţii erau de marmură
albă, cu vinişoare verzi ca pădurea. Avea o cabină de
duş de sticlă, cu numeroase capete de duş aurii. Un
scaun verde pluşat, rotativ, se afla în faţa unei măsuţe
de toaletă de marmură albă, pe care erau aşezate coşu-
leţe cu produse cosmetice pentru păr şi piele. Un turn
de prosoape albe se odihnea pe un raft. Mi-am trecut
degetul peste iniţialele brodate cunoscute: LL.
Când m-am întors la locul meu, căpitanul stătea în
pragul uşii deschise a cockpitului.
— Domnişoară Smith, vă salut. Bine aţi venit la
bord. Nu vă îngrijoraţi — l-am trecut pe pilot auto­
mat.
— Mă bucur să vă cunosc, i-am spus eu, deşi treaba
cu pilotul automat nu-mi dădea încredere.
Când sunt la mii de metri sus, sus, sus, îmi place să
văd un om la comandă, comandă, comandă.
Deşi n-am avut tupeul să spun asta, a trebuit să-mi
adun destul curaj cât să pun o întrebare:
— Vreţi să-mi spuneţi al cui este avionul acesta?
— Al lui Laurel Limoges, bineînţeles.
Oh. Bineînţeles. Ei, păi asta lămurea totul. Şi
prin totul vreau să spun nimic. Cine dracu’ era Laurel
Limoges?
 Privilegiul 47
— Oricum, a continuat căpitanul, voiam să-mi
cer scuze pentru hurducat. Ar trebui să avem un zbor
liniştit de aici până la Palm Beach. S-a uitat la ceas. Ar
trebui să aterizăm pe la patru. Pentru orice aveţi nevo­
ie, adresaţi-vă lui Adrienne.
S-a întors în cockpit — pfui —, iar eu am revenit
la locul meu, unde am găsit-o pe Adrienne aranjân-
du-mi un loc în faţa televizorului. Pusese un şervet de
farfurii şi un ştergar de in, amândouă cu afurisitul de
logo LL, tacâmuri grele de argint, o cupă de cristal şi
un pahar cu apă.
— Gata pentru prânz, domnişoară Smith?
Ceva-ul simplu includea o salată de pere, andive şi
brânză Gorgonzola, o baghetă caldă, vin roşu şi apă
minerală carbogazoasă.
Nu mai mâncasem de la gogoaşa cu gem cu Lily, iar
ce vedeam acum mi se părea uimitor.
— Mulţumesc. Mulţumesc m ult
M-am aşezat
— Anunţaţi-mă dacă vă mai pot aduce ceva.
— De fapt... rucsacul meu?
— Imediat, a zis Adrienne, cu o amabilitate aproa­
pe ca din Neveste perfecte.
Am rupt o bucată din baghetă, am uns-o cu unt
şi mi-am vârât-o în gură. O încântare pentru papilele
gustative.
— Poftim, domnişoară Smith.
Adrienne mi-a pus rucsacul pe scaunul din stânga
mea.
— Altceva?
Am luat o gură de apă minerală.
— Nu, mulţumesc. Totul e grozav.
— După ce mâncaţi, dacă vreţi să vă spăl bluza,
avem dotări în bucătărie. E o... Şi a făcut semn spre
48 Zoey Dean
pata de la gogoaşa, de care eu uitasem cu desăvârşire.
N-o să ia decât patruzeci şi cinci de minute. E un halat
atârnat în spatele uşii de la baie, dacă vreţi să vă schim­
baţi.
OK. Eram impresionată.
Am mâncat jumătate din salată, apoi am scos Vanity
Fair din rucsac. Era un articol de Dominick Dunne des­
pre o crimă în Nashville şi condamnarea soţului, zece
ani mai târziu. Un articol special despre foştii membri
ai trupei Talking Heads. Amândouă interesante, dar
aparent irelevante pentru mine, Florida sau motivul
pentru care mă duceam în Florida.
Am dat foaia şi m-am trezit uitându-mă la o foto­
grafie pe toată pagina înfăţişând două adolescente
orbitor de frumoase, complet îmbrăcate şi pe jumăta­
te cufundate într-o piscină. Titlul ce însoţea fotogra­
fia spunea, simplu, că ele erau Sage şi Rose Baker din
Palm Beach, Florida.

FABULOASELE G EM ENE BAKER

de Jesse Kombluth

Paris şi mai cum?

Dacă încă mai chicotiţi pe seama escapadelor sale
sexuale sau dacă vă mai întreţineţi pofta de bârfă cu foto­
grafiile dintr-un tabloid despre iar-cu-iar-fără prietena ei
cea mai bună, care-şi poartă anorexia ca pe un accesoriu
de modă, atunci sunteţi deja rămaşi cu cinci minute în
urmă. Bine aţi venit în noul mileniu al senzaţionalelor
superfierbinţi viitoare celebrităţi: Sage şi Rose Baker sau
Fabuloasele Gemene Baker din Palm Beach, Florida.
Sage şi Rose Baker sunt, incontestabil, mai atră­
gătoare decât aţâţătoarele tabloidelor de dinaintea
lor, iar dacă averea de optzeci şi patru de milioane de
dolari care va fi în curând a lor o pot cumpăra, ele vor
 Privilegiul 49
fi cu mult, mult mai de succes. De asemenea, au numai
şaptesprezece ani.
Sunt două roşcate aproape identice — Sage e mai
în vârsta cu şase minute. Rose se bronzează, iar Sage îşi
păstrează pielea atât de palidă, încât e aproape opales-
centă. Fiecare îţi taie respiraţia, având pomeţi şlefuiţi
ca sticla, o mică gropiţă în bărbie, ochi enormi, verzi
ca smaraldul, şi buze pline, revărsate. Sunt o pereche
ce reînvie frumuseţea luijean Shrimpton, deşi, când le
spun asta, se uită la mine fără să dea semne că înţeleg.
Evident, pentru ele, modelele de frumuseţe nu sunt
mai vechi de Christina Aguilera.
Fabuloasele gem ene Baker sunt nepoatele lui Lau-
rel Limoges, fondatoarea şi directoarea companiei
Angel Cosmetics.

Laurel Limoges. Cea la care căpitanul...

Asta era avionul ei?
Ce descoperire. Asta voise Debra să citesc. Mi-am
recompensat sinapsele din creier cu o lungă înghiţi­
tură dintr-unul dintre cele mai bune vinuri de Bur-
gundia pe care le gustasem vreodată şi am continuat
să citesc.

Fetele şi-au pierdut părinţii într-un accident de avi­

on privat în urmă cu nouă ani, pe când erau în clasa a
A

patra. înfăţişarea plus tinereţea plus banii plus origini­

le familiale plus tragedia plus senzualitatea neînfrânată
şi nu doar pentru faimă egal ce? Platina în pop-cui tură
s-a câştigat pentru mult mai puţin de atât
încă de la moartea părinţilor, gem enele au locuit
cu bunica lor, la vastul domeniu al acesteia din Palm
Beach, Florida, numit Les Anges. Aici au casa lor pro­
prie, de 750 de metri pătraţi, din stuc roz. Palm Beach,
imediat la sud de Jupiter şi la nord de Boynton Beach,
50 Zoey Dean
este o insulă de douăzeci şi cinci de kilometri lungime,
din bariera de corali subtropicală, separată de conti­
nent de Lacul Worth. Cei zece mii de locuitori ai săi
au, împreună, o avere mai mare decât locuitorii din
Beverly Hills, Bel Air, Santa Barbara şi Emiratele Arabe
Unite la un loc. Proprietăţile lor sunt printre cele mai
luxoase din lume.
J. Paul Getty a făcut, o dată, această remarcă plină
de miez: „Dacă poţi efectiv să-ţi numeri banii, atunci
nu eşti cu adevărat un om b ogat” După acest standard,
când fondurile administrate prin tutelă le vor reveni de
drept la a optsprezecea lor aniversare, la mai puţin de
două luni după apariţia acestui număr din Vanity Fair,
ele vor fi cu adevărat bogate.
Ca şi ceilalţi tineri din lumea bună din Palm Beach,
simt înscrise la şcoala privată din suburbia Palm Beach.
Ambele îşi exprimă cinstit dezinteresul şi plictiseala
faţă de toate lucrurile academice. Când insist. Rose
murmură că „îi place oarecum muzica”; Sage clipeşte
des din pleoapele încărcate de rimei şi spune: „Şcoala
e repugnătoare [sic]”. Eu n-o corectez.
Odată eliminată grija pentru Shakespeare, ce alt­
ceva le mai place gemenelor? Rose ridică din umeri
şi se uită la sora ei, aşteptând să răspundă — pare să
facă asta adesea. Sage îşi dă la o parte buclele leonine
de culoarea căpşunelor de pe faţa perfect machiată.
„Cumpărăturile, parasailing-ul1, condusul cu viteză, sur-
ful şi sexul, nu neapărat în ordinea asta şi uneori toate
deodată.” Se apleacă puţin ca să se uite la ce notez în
carneţel. „Ador sexul. Să scrii asta neapărat.”
Hair-stilistul i-a aranjat părul lui Sage într-o cascadă
de cârlionţi înflăcăraţi. Buclele lui Rose sunt pieptănate

1Activitate distractivă în care un vehicul (de obicei o

barcă) trage o persoană care este dotată cu o paraşuta
(n. red.).
 Privilegiul 51
pe spate, descoperindu-i faţa. Cosmeticiana vine la ele
cu pudră pulbere pe o pensula de machiaj, iar Sage o
goneşte, plângându-se de căldură şi de aşteptare. JDe
ce mă-sa nu începem şedinţa de fotografie?” O slujnică
îi explică imediat că e o problemă cu lumina şi îi întin­
de un pahar de cristal înalt, brumat, cu suc de pepene,
băutura ei favorită.
Dar Sage nu se lasă împăcată; în mod clar, s-a sătu­
rat. Se ridică în picioare, îşi strecoară ambele mâini
subţirele în corsajul rochiei sale exorbitante şi o sfâşie
până la buric. Timpul pare să se oprească în loc. Până
şi sora ei scoate o exclamaţie.
Sage zâmbeşte, evident încântată să aibă toţi ochii
îndreptaţi asupra ei. Face vreo cinci paşi până la pisci­
na cu apă de mare. Buclele şi machiajul sunt distruse
într-o clipă. In timp ce pluteşte pe spate, sfârcurile ei
cu pierdnguri devin vizibile pe sub rochia udă şi sfâ­
şiată. O cheamă printr-un semn cu degetul pe sora ei
geamănă.
Rose ezită, dar numai o clipă. Apoi sare şi ea în
bazin.
„Fotografiază asta!” râde Sage şi îi arată degetul mij­
lociu fotografului.
Pentru Fabuloasele Gemene Baker, a fi fabulos în­
seamnă a nu fi niciodată silit să-ţi ceri scuze.

Poate că lor nu le părea rău, dar, deodată, mie îmi

părea. Doamne. In ce naiba mă băgasem?
__ A A egan Smith, presupun.
w Vr ir Cuvintele acestea m-au găsit uitându-mă
lung la priveliştea superbă a Atlanticului prin fereas­
tra panoramică a biroului doamnei Laurel Limoges,
din centrul administrativ al companiei Les Anges, o
proprietate pe care Vanity Fair nu o lăudase exagerat.
Picături mari de ploaie loveau suprafaţa piscinei aflate
la acelaşi nivel cu oceanul de afară. Era greu de spus
unde se sfârşea piscina şi unde începea oceanul.
M-am răsucit şi m-am trezit faţă în faţă cu o femeie
destul de în vârstă.
— Laurel Limoges.
— Mă bucur să vă cunosc.
Asta e politeţea de bază. Habar n-aveam dacă urma
să mă bucur că am cunoscut-o sau dacă, peste un sfert
de oră, nu aveam să-i cer şoferului să mă conducă îna­
poi la aeroportul din Palm Beach.
Când ne-am strâns mâinile, am fost izbită de fru­
museţea ei. Oricine ar fi fost la fel. Pielea ei ca de
 Privilegiul 53
alabastru era netedă şi fără cusur, bine întinsă peste
pomeţii înalţi. Purta un costum cenuşiu, cu un sacou
cambrat şi o fustă dreaptă, până sub genunchi. Pantofii
decupaţi, gri-perlă, erau în ton cu nasturii costumului.
La mâna stângă avea o brăţară de argint, dar niciun
inel pe degete.
— Te rog.
Mi-a făcut semn către o canapea cu un cadru de
mahon sculptat, iar ea a luat loc vizavi, într-un fotoliu
cu tapiţerie înflorată.
— Ai călătorit bine? Nu te-ai — cum se spu­
ne? — udat prea tare?
Avea un uşor accent franţuzesc.
— Şoferul dumneavoastră avea o parapluie tres bon
et tres grand.
A

In traducere: o umbrelă foarte bună şi foarte mare.

Mulţumesc, patru ani de franceză la Yale.
Ploaia începuse de îndată ce Gulfstream-ul ateriza-
se în Palm Beach. In timpul drumului cu maşina de la
aeroport, abia putusem să zăresc ceva afară. Dădusem
drumul minitelevizorului din limuzină şi îl urmărisem
pe un meteorolog din Miami averdzând oamenii din
districtul Palm Beach să fie atenţi la grindină exact
când pietrele răpăiau pe acoperişul limuzinei.
Grindina se domolise când intraserăm pe aleea de
pietriş circulară din faţa unei vile enorme, de culoarea
vatei de zahăr. Uşa maşinii se deschisese larg şi un băr­
bat chel, cadaveric, îmbrăcat într-un costum negru,
ţinuse o umbrelă deasupra capului meu când ieşisem
în aerul greu şi fetid de afară.
— Domnişoara Smith? Pe aici, vă rog.
Mă condusese către o uşă enormă de mahon,
apoi în vestibulul mai mare decât tot apartamentul
meu din East Village. Avea gresie albă pe jos, lemnărie
54 Zoey Dean
sculptata cu modele complicate şi un piedestal rotund
de marmură în centru. Pe acest piedestal se afla aşeza­
tă o vază de onix de un metru înălţime şi zeci de păsări
ale paradisului portocalii şi violet.
— Bine aţi venit la Les Anges, domnişoară Smith.
Eu sunt domnul Anderson, majordomul lui Madame,
recitase el, atingându-şi casca în stil Serviciul Secret
din urechea stângă. Rucsacul dumneavoastră, vă rog,
domnişoară Smith?
Majordomul — imediat îl botezasem Tigvă —
îmi luase rucsacul şi apăsase un buton de metal încas­
trat în zid. Se deschisese uşa unui foarte bine mascat
ascensor.
— Luaţi-1 până la etajul al doilea, mă instruise Tig­
vă. La biroul lui Madame Limoges. O să vină şi dum­
neaei curând.
— OK, mulţumesc.
Intrasem în ascensor.
— Şi, domnişoară Smith? Madame nu agreează să-i
fie atinse lucrurile.
Liftul se închisese automat. Ultimul lucru pe care
îl văzusem fusese Tigvă ducându-mi rucsacul cu două
degete, ca pe un leş de două săptămâni al unui animal
ucis pe şosea.
Şi acum mă aflam aici, faţă în faţă cu femeia căreia
îi aparţineau toată această bogăţie şi putere. Nu trebu­
ia să fiu absolventă de Yale ca să-mi dau seama că mă
făcuse să zbor două mii de kilometri ca să-mi ofere un
soi de post pe lângă nepoatele ei, Fabuloasele Gemene
Baker. Dar ce, unde, de ce şi, mai presus de toate, cât
erau încă învăluite în mister.
— Călătoria cu avionul a fost minunată, i-am spus
eu acum. Vreau să zic, a fost în regulă. Avionul dum­
neavoastră e foarte drăguţ.
 Privilegiul 55
Avionul dumneavoastră e foarte drăguţ? Parcă eram
idioată.
— Mulţumesc. Probabil ai dori nişte ceai sau altfel
de răcoritoare?
Laurel s-a îndreptat către un serviciu de ceai din
colţ. Eu îmi închipuisem că era doar de decor.
— Nu, mulţumesc. Mi-ar plăcea să aud despre
post, totuşi. Dacă nu vă supăraţi.
— Ah. In mod normal, angajatorul e cel care pune
întrebările la un interviu, nu-i aşa?
— Da, în mod normal, am încuviinţat, simţindu-mă
un pic înfiptă după carafa de vin roşu din avion. Insă
nimic din ce mi s-a întâmplat astăzi nu a fost normal.
Ea a râs şi mi-a plăcut pentru asta.
— De fapt, am foarte puţine să-ţi cer, domnişoară
Smith.
— Vă rog, spuneţi-mi Megan.
M-am lăsat puţin mai pe spate pe banchetă, încer­
când să arăt degajată.
— Megan, atunci. Debra Wurtzel îmi este o foar­
te dragă prietenă. Ne cunoaştem de multă vreme. Am
vorbit destul de mult despre tine. Ea te-a recomandat
foarte elogios. Ai citit articolul despre nepoatele mele
din Vanity Fair, da?
— Da. In avion. Sunt frumoase.
Am aruncat o privire în spatele ei, la zecile de foto­
grafii înrămate, aliniate pe rafturi. Erau poze cu Lau­
rel şi diverşi oameni de stat, cu elita hollywoodiană,
dar niciuna cu nepoatele ei.
Ea mi-a oferit o ridicare din umeri galică şi şi-a
netezit o cută inexistentă de pe fustă.
— Norocul genelor. Cât de multe ştii despre mine,
Megan?
56 Zoey Dean
— Sincer? Numai ceea ce am citit în după-amiaza
asta, i-am răspuns şi m-am abţinut de la impulsul de
a-mi ronţăi unghiile.
— Toată lumea, se pare, a scris ceva despre mine.
Tom, Harry, Dick. Nimeni n-a înţeles cum trebuie.
Mi-am muşcat buza ca să mă abţin să izbucnesc în
râs la chestia cu Harry-Dick.
— Eu am început de la zero, Megan. îmi place să
a .

muncesc sârguincios şi apreciez această calitate şi la

ceilalţi. Tot ce am, eu am câştigat.
Şi-a împletit degetele.
— Am reuşit în multe lucruri. Orice merită făcut
merită făcut cu excelenţă, nu eşti de acord?
Am dat din cap. Eram de acord. Dar şi dacă n-aş fi
fost, ce era să spun?
— Există un singur lucru — un lucru impor­
tant — în care am dat greş. Creşterea nepoatelor
mele.
Pentru o fracţiune de secundă, am crezut că văd un
licăr de sinceră părere de rău în ochii ei. Dar a pierit
rapid.
— Probabil că, peste ani, n-o să-mi mai îngădui să
văd adevărul, a continuat ea. Dar acum, toată lumea
îşi dă seama că nepoatele mele nu-şi folosesc creierul
pentru nimic mai complex decât alegerea unei nuanţe
de ojă. Şi mă învinuiesc din cauza asta.
Când a privit spre ocean, mi s-a părut că văd un alt
licăr de durere în ochii ei limpezi, cenuşii.
— Mi-ar plăcea să schimb asta. O să asigur motiva­
ţia, despre care o să discutăm într-o clipă. Din neferi­
cire, nu pot fi eu cea care să le ajute să-şi pună mintea
la contribuţie în scopuri mai bune. Dintr-un singur
motiv: sunt mult prea mult timp plecată în călătorii de
 Privilegiul 57
afaceri. O sâ mă vezi aici, la Les Anges, doar rareori. De
aceea, persoana care să le ajute, draga mea, vei fi tu.
Deci voia să-i educ eu nepoatele. Dar de ce?
Gemenele aveau să moştenească o avere de opt cifre.
Poate că nu erau deştepte, dar erau putred de bogate,
întâlnisem destule moştenitoare la Yale ca să ştiu că o
persoană putred de bogată putea ajunge foarte depar­
te în lumea asta, chiar fără un IQ operaţional.
Laurel a aşteptat până când privirea mea s-a încru­
cişat cu a ei.
— Te întrebi de ce chestiunile acestea contează
atât de mult pentru mine, nu?
— Da, am recunoscut.
— Megan, răposaţii părinţi ai gemenelor şi-au
făcut studiile la Universitatea Duke, din Carolina de
Nord, mi-a explicat Laurel. La fel şi răposatul meu soţ.
întotdeauna m-am aşteptat ca fetele să urmeze şi ele
şcoala aceea.
Ştiam despre Duke. Nu era Yale, dar era o şcoală
destul de bună şi era destul de greu să intri acolo. Dar
gemenele erau moştenitoare de avere, moştenitoare
a căror bunică ar fi putut cu siguranţă să doneze o
clădire sau zece pentru şcoală. Regulile pentru muri­
torii de rând — media generală, scorul la SAT, eseu
de înscriere zdrobitor — pur şi simplu nu se aplicau
moştenitoarelor ca ele.
Asta i-am spus şi lui Laurel, doar un pic mai
diplomat.
— In cazurile obişnuite, s-ar putea să ai drepta­
te, a încuviinţat Laurel. Dar am primit un telefon
de la Aaron Reynolds, ieri. El este preşedinte consi-
liului de administraţie de la Duke. II cunosc de ani
buni — răposatul meu soţ şi cu mine am donat clădi­
rea Centrului Artelor Dramatice.
58 Zoey Dean
Vedeţi?
Laurel a continuat:
— Totuşi, el m-a informat că, după Vanity Fair, nu
va mai putea admite fetele. Ar fi... cred că aşa i-a zis el,
o „răzmeriţă a absolvenţilor”.
Şi-a ridicat palmele în sus, semn de exasperare
pentru că situaţia era imposibilă.
— Sage şi Rose vor fi nevoite să-şi câştige un loc în
rândul noilor studenţi din toamna următoare, ca toţi
ceilalţi. Sau, cel puţin, să dovedească abilitatea de a
face asta. Cred că el ar fi gata de a trece cu vederea
peste unele indiscreţii de-ale lor, dacă ele vor putea
atinge câteva standarde specifice.
Din ceea ce citisem eu, şansele gemenelor de a-şi
câştiga locuri legitime la Duke erau aproape cât acelea
ca Gap să mă folosească pe mine în locul surorii mele
în reclamele pentru noul sezon.
— Cum sunt notele lor de la şcoală? am reuşit să
întreb cu o faţă serioasă.
— îngrozitoare. Laurel şi-a unit sprâncenele fin
arcuite. Aici e problema, Megan. Eu ştiu ceva despre
nepoatele mele pe care ele nu-1 ştiu. Nu sunt proaste.
Cum nu eşti nici tu, evident.
La asta n-am avut nimic de spus.
— Yale este o universitate excelentă, nu? Dar în­
spăimântător de scumpă. Debra mi-a spus că ai intrat
în datorii serioase ca să poţi studia acolo. La cât s-au
ridicat împrumuturile tale pentru facultate?
— Şaptezeci şi cinci de mii de dolari, i-am raportat
eu, în ciuda faptului că era clar că ştia deja.
îmi amintesc cum discutasem, de fapt, chiar despre
această sumă la interviul iniţial cu fosta mea şefa.
 Privilegiul 59
— Şaptezeci şi cinci de mii de dolari, a oftat ea.
Atât de mult costă în ţara asta sa studiezi la o şcoală
bună. Nu ca în Franţa.
Scump pentru cineva ca mine, voiam să-i spun eu. Nu
pentru cineva ca tine.
Insă ea deja apăsase un buton de pe o cutie dis­
cretă de pe măsuţa de cafea.
— Te rog, trimite-le pe fete sus.
— Imediat, Madame, a răspuns numaidecât vocea
prin staţie.
Cum fusese cu putinţă? Apoi mi-am amintit casca
din urechea lui Tigvă.
— Mi-ar plăcea să detaliem restul acestui aranja­
ment cu gemenele de faţă, mi-a explicat Laurel.
Mai înainte să pot protesta că încă nu căzusem de
acord asupra niciunui aranjament, uşa ascensorului
s-a deschis din nou şi cele două adolescente pe care le
văzusem în VanityFair au intrat în cameră. Amândouă
erau îmbrăcate în jeanşi şi aveau pantofi cu tocuri foar­
te înalte. Una purta un maiou alb de mătase. Chipul ei
avea o transparenţă de invidiat. Părul ei roşu ca focul îi
atârna în bucle libere până aproape de talie — Sage,
mi-am închipuit eu. Cealaltă, Rose, avea un bronz
auriu perfect, cu pistrui pe nas şi pe braţe. Părul ei în
şuviţe roşii îi cădea drept şi ţeapăn pe spate.
Cred că v-am spus cât de fără efort de frumoasă
este sora mea, da? Ei bine, fetele astea o făceau să arate
doar comună. Dacă teoria curbei lui Gauss se aplică la
înfăţişări, undeva pe planetă, două fete absolut urâte
plăteau preţul pentru ca gemenele să poată arăta atât
de uluitor. Daţi-mi voie să spun că eu am avut o reacţie
foarte superficială la toată această splendoare: le-am
antipatizat imediat.
60 Zoey Dean
Laurel s-a ridicat în picioare, la fel şi eu. Fetele ne
depăşeau în înălţime pe amândouă. Sage — cea pali­
dă — şi-a scuturat buclele din ochi cu un gest care
părea îndelung exersat.
— Ne-ai chemat? a întrebat-o ea pe Laurel, cu o
voce incredibil de plictisită.
— Da. Iată pe cineva pe care aş vrea s-o cunoaş­
teţi. Ea e Megan Smith. Megan, nepoatele mele, Sage
şi Rose.
Ochii lui Sage au fulgerat spre mine doar o milise-
cundă.
— Şi?
— Ea va fi tutorele vostru academic pentru urmă­
toarele două luni.
Gemenele au schimbat o privire, iar Sage şi-a pus o
mână pe un proeminent os al şoldului.
— Nu, mulţumesc.
S-a întors să plece, luând-o de mână pe sora ei.
— Mersi oricum, a zis Rose peste umăr.
Aş fi putut fi a treia din serie. Nu, mulţumesc.
Laurel mi-a simţit ezitarea.
— Megan, trebuie să mă asculţi până la capăt.
Fetelor, luaţi loc. O să vă fac fiecăreia o ofertă pe care
n-o puteţi refuza.
 m J dată ce gemenele s-au aşezat pe sofaua de ma-
hon, Laurel a descris situaţia neplăcută cu
Duke.
Sage şi-a scuturat părul din ochi. Din nou.
— OK. Deci cum-o-cheamă e aici ca să ne ajute să
intrăm. Asta e ideea?
— Megan. O cheamă Megan, a repetat Laurel.
Dacă acceptă, ea vă va consilia în două domenii princi­
pale — studiile voastre obişnuite la Şcoala Regională
Palm Beach şi examinarea SAT, pe care o veţi susţine
pe cincisprezece ianuarie.
Sage şi-a dat ochii peste cap.
— Glumeşu, desigur.
încă o dată, am surprins o străfulgerare de triste­
a

ţe în ochii lui Laurel, dar chipurile fetelor au rămas

impasibile. Fie n-o observaseră, fie nu le păsa.
— Nu glumesc. De fapt, aş crede că, după portre­
tul din revista aceea, aţi vrea să dovediţi lumii — pro­
babil chiar şi vouă însevă — că nu sunteţi imbeciles.
62 Zoey Dean
Am observat cum Rose dădea nervoasă din piciorul
încălţat cu o sandală de piele întoarsă roz, cu toc înalt.
Sora ei şi-a întins braţele pe speteaza canapelei. Nicio
grijă pe lumea asta.
— Ce ne pasă nouă? a întrebat Sage, deşi în mod
clar nu aştepta vreun răspuns. Suntem deja bogate şi
suntem aproape faimoase. Haide, Rose.
S-a ridicat în picioare.
— Noi am plecat de aici.
Laurel a dat din nou din umeri.
— Plecaţi dacă vreţi. Dar înţelege bine, Sage: nu
sunteţi bogate.
Sage a oftat a lehamite.
— încă. Nu suntem bogate încă. Dar o să fim luna
viitoare, când împlinim optsprezece ani. Bogate cu
optzeci şi patru de milioane de dolari. Asta spune cla­
uza fondului.
— Nu, asta spunea înainte clauza fondului, a corec­
tat-o Laurel. A fost revizuită în dimineaţa asta.
Faţa palidă a lui Sage a rămas şi fără bruma de
culoare pe care o mai avea. I-am privit reflecţia în ser­
viciul de ceai de argint din partea cealaltă a camerei.
— Despre ce vorbeşti? a izbutit ea să întrebe.
Laurel şi-a dres glasul.
— Dacă tu şi sora ta câştigaţi, amândouă, câte un
loc în primul an de studii la Duke — mi s-a spus că
va conta scorul la SAT şi media la cursul pe care tre­
buie să-l urmaţi cu preşedintele şcolii —, veţi deveni
beneficiarele fondului în momentul în care consiliul
de admitere mă va informa că aţi fost acceptate. Dacă
una dintre voi dă greş, amândouă eşuaţi. Veţi fi pe
cont propriu.
— N-ai face tu asta, a provocat-o Sage.
 Privilegiul 63
— Am făcut-o deja, a răspuns Laurel şi mi s-a părut
că zăresc o mică sclipire satisfăcută în ochii ei.
Şi-a atins unul dintre enormii săi cercei cu diamant
— Dar asta-i... asta-i aşa o nedreptate!
Rose arăta ca un copilaş al cărui castel de nisip fuse­
se călcat în picioare de un bătăuş.
— E pentru binele tău, Rose. Vocea lui Laurel era
acum mai blândă. Şi eu îţi dau uneltele de care ai nevo-
ie ca să reuşeşti. Iţi sugerez — şi surorii tale — să vă
a

folosiţi de ele.
Am aşteptat ca Sage să riposteze. N-a făcut-o. Ex­
presia de pe faţa ei spunea totuşi foarte multe, dar
nimic plăcut.
Laurel s-a întors spre mine.
— Megan, ai fost foarte răbdătoare. Dă-mi voie
să-ţi explic condiţiile postului tău. Vei sta la noi până
la testul de aptitudini universitare1 din ianuarie. Opt
săptămâni. Vei fi plătită cu o mie cinci sute de dolari
pe săptămână. Banii vor fi depuşi într-un cont pe care
l-am deschis eu pentru tine. O să ai asigurate propriul
tău apartament în casa gemenelor, toate mesele zilei şi
utilizarea oricărui vehicul pe care l-ai dori. Avem vreo
duzină în garaj.
Am făcut nişte calcule mintale. O mie cinci sute ori
opt săptămâni însemnau douăsprezece miare. Zero
cheltuieli. Aveam să mă întorc la New York în ianua­
rie, la prima sesiune de angajări organizate de reviste
cu o rezervă financiară frumuşică. Şi tot ce aveam de
făcut era să trăiesc în această tihnită splendoare, să le
suport pe gemene timp de două luni şi să încerc să le
învăţ să-şi scrie corect propriile nume?

1Scholastic Aptitude Test (SAT) este testul standardi­

zat pentru admiterea în învăţământul superior din SUA.
64 Zoey Dean
— Să fiu a dracu’ dacă pot să înţeleg, a murmurat
Sage, evocându-mi brusc realitatea de a le suporta pe
aceste fete, chiar dacă numai pentru două luni.
Nu era aşa uşor.
— Megan, când am discutat mai devreme, m-ai
informat că ai acumulat o datorie semnificativă, mi-a
spus Laurel.
— Da, asta-i adevărat, am recunoscut.
Laurel a dat din cap.
— Sunt un fan al compensaţiilor pe baza perfor­
manţelor, după cum probabil ţi-ai dat seama deja.
— Da, şi oferta dumneavoastră este foarte gene­
roasă...
— Pupincuristă, a intervenit Sage. Şi ce haine ai pe
tine, de fapt? m-a întrebat ea, fără nicio legătură.
Rose a chicotit.
M-am întors iarăşi spre Laurel, zâmbind forţat.
— Dar nu sunt sigură că nepoatele dumneavoastră
sunt foarte receptive la propunere, aşa că mă tem...
— Dacă nepoatele mele sunt admise la Duke, m-a
întrerupt Laurel, o să câştigi o primă care o să-ţi îngă-
duie să lichidezi acea datorie. In întregime.
Doamne.
Apără.
Şi păzeşte.
— Acum. Ce spuneai?
Laurel şi-a aşezat din nou mâinile în poală.
— Eu... ăă..., m-am bâlbâit.
Apoi m-am uitat la gemene, care arătau la fel de
şocate de propunere ca şi mine.
— Mituieşti pe cineva ca să ne mediteze? a întrebat
Rose.
— Plătesc, de fapt, a corectat-o Laurel. Deci,
Megan?
 Privilegiul 65
Tendinţa iniţială a fost să ţopăi de fericire prin bi­
roul ei — eu avusesem un scor perfect la SAT şi ab­
solvisem magna cum laude —, dar, peste numai o clipă,
realitatea s-a reînstăpânit. Aici nu era vorba despre
abilităţile mele academice, ci despre cele ale gemene-
lor. învăţatul nu e o deprindere care să se dezvolte
peste noapte. Aş fi putut eu să iau două puştoaice răs­
făţate, care până acum se specializaseră în plictiseală
şi petreceri, şi să le transform în fete instruite? Era ca
şi cum i-aş fi cerut unui neandertalian, a cărui idee de
seducţie implica o bâtă şi o grotă, să descopere meri­
tele unei cine, a unui film şi a unui masaj cu aromate-
rapie. Totuşi. Era un ditamai morcovul pentru mine,
pe care Laurel mi-1 ţinea în faţa ochilor în vârful acelu­
iaşi băţ cu care tocmai le plesnise pe nepoatele ei peste
dosurile lor în tanga Cosabella. Nu era de mirare că
Angel Cosmetics avea atâta succes.
— Sper că am obţinut încuviinţarea ta?
Ochii lui Laurel i-au căutat pe ai mei.
M-am hotărât rapid, puternic influenţată de sem­
nul dolarilor deopotrivă siguri şi himerici.
— OK, vreau să spun, ăă, da. Am s-o fac.
Laurel a zâmbit. Ba chiar a părut uşurată.
— Excelent. Dimineaţă voi pleca într-o călătorie
de afaceri la Paris, dar am să verific regulat cum staţi.
S-a ridicat, plină de graţie.
— Megan, o librărie din Miami îmi trimite tot ce
vei avea nevoie — testele pregătitoare pentru SAT de
Kaplan, Baron, Peterson, ca şi îndrumarele de studiu
SparkNotes şi Cliff. Dacă mai ai nevoie de ceva, comu-
nică-i domnului Anderson. Acum, n-aţi vrea voi trei să
vă cunoaşteţi mai bine şi apoi să treceţi la treabă? Pe
mine vă rog să mă scuzaţi.
66 Zoey Dean
A străbătut biroul şi a chemat liftul. In clipa urmă­
/V

toare, rămăsesem singură cu gemenele Baker. Sage

mă privea cu răceală.
— Ascultă, Molly, Mandy sau cum te cheamă...
— Megan.
— Nu contează. Sage şi-a scuturat părul. Din nou
şi din nou. înţelegi că noi nu învăţăm, clar?
A

— Sunt foarte sigură că tocmai am acceptat un job.

Am încercat să râd.
— OK, aici e o mică problemă, Creaţo. Nu te
superi dacă îţi spunem Creaţa, nu-i aşa? Că doar aşa
ai părul.
— Prefer Megan, i-am răspuns, simţind că mi-e
foarte sete şi că sunt mai mult decât puţin panicată.
— î-hm. Deci ascultă, Creaţo. Sage şi-a scuturat iar
părul. Eu vomit mai drăguţ decât hainele pe care le
porţi tu.
Rose a pufnit în râs. Sage s-a întors către sora ei.
— Roşie, ştii cu cine seamănă Creaţa?
— Cu cine, Sagie?
Mă simţeam de parcă devenisem ţinta unei farse
deosebit de crude.
Sage s-a întors din nou către mine.
— De fapt, nu prea e cu cine, ci mai degrabă cu ce:
cu un fund de babuin. Roşu-aprins şi rotund de gras.
Avusesem dreptate. Numai că nu era o farsă şi nu
prea avea logică. Totuşi, mi-am simţit obrajii devenind
de-un roşu mai închis decât al fundului de babuin. O
mie duci sute pe săptămână, mi-am spus în gând. O mie
cinci sute pe săptămână.
— Din curiozitate, Sage? am întrebat-o. Iţi face
A

plăcere să insulţi pe cineva pe care abia l-ai întâlnit?

 Privilegiul 67
Sage şi-a dus un deget subţirel la buze, prefăcân-
du-se că se gândeşte bine la asta, apoi s-a ridicat în
picioare.
— De fapt... da. Când e cineva care arată ca tine.
I-a făcut semn surorii sale.
— Nu avem nevoie de bunica şi cu siguranţă nu
avem nevoie de tine, Creaţo. Aşa că-ţi sugerez s-o iei
înapoi către locul uitat de lume de unde ai venit.
A mers cu paşi mari către ascensor, cu roşcata Rose
pe urmele ei. Eu am rămas în loc, cu sprâncenele
încremenite de şoc, până când uşa ascensorului s-a
închis.
Apoi m-am lăsat pe spate pe canapea şi mi-am ri­
dicat privirile spre tavanul boltit de deasupra. Am
scos un suspin dramatic şi m-am ridicat anevoie în pi­
cioare.
Afară, cerul se însenina. Soarele după-amiezii târzii
sclipea pe apă. L-am privit o vreme, revăzând în minte
schimbul de cuvinte avut cu gemenele. Erau oribile.
Groaznice. Obraznice şi rele.
Dar bunica lor poate că avea dreptate. Poate, am zis
poate, că nu erau proaste.
 cap ito iu i °P t

_ A J l ai zi o dată, unde eşti? Palm Springs? m-a

v w întrebat Charma. Adică în California?
— Palm Beach. Adică în Florida.
— N-am fost niciodată acolo.
— Nici eu, dar, evident, ăsta e locul unde se strâng
oamenii frumoşi şi îşi spun unii altora cât de frumoşi
sunt ei.
M-am lăsat pe spate, pe divanul pluşat, ciclamen cu
buline albe, din dormitorul apartamentului meu din
căsoiul gemenelor. Era cu vreo câţiva ani-lumină mai
drăguţ decât salteaua japoneză găsită-pe-stradă care
obişnuia să treacă drept canapea în fostul meu apar­
tament.
Cu o jumătate de oră înainte, domnul farmec-zero
Anderson mă condusese tăcut prin aerul umed şi înă­
buşitor al serii, de-a lungul aleii de pietriş alb dintre
 Privilegiul 69
reşedinţa principală şi mini-conacul gemenelor. Ale­
ea era străjuită, pe ambele margini, de gard-viu înalt,
în stil franţuzesc, ceea ce însemna că n-am putut
vedea restul domeniului. Când am ajuns la intrarea
conacului gemenelor, n-am mai regretat-o. Zugrăvită
într-o nuanţă de roz mai deschisă decât casa lui Lau-
rel, era o copie la indigo a Tarei din Pe aripile vântului,
inclusiv coloanele, mai puţin culoarea.
— Addison Mizner, a intonat Tigvă.
— Pardon?
— Arhitecta, m-a lămurit el, ceea ce însă nu mă
lămurea câtuşi de puţin.
A deschis uşa şi m-a condus într-un foaier doar ceva
mai puţin spectaculos decât al lui Laurel, din care por­
nea o enormă scară în spirală. La etaj, două culoare
duceau în direcţii opuse.
— Gemenele, a rostit el, uitându-se spre stânga.
Dumneavoastră, a continuat şi s-a uitat spre dreapta.
Am străbătut culoarul până când el s-a oprit în faţa
unei uşi mari, albe.
— Camerele dumneavoastră. Noapte bună.
A luat-o înapoi pe aceeaşi cale pe care venise, iar
eu am deschis uşa spre ceea ce avea să fie locuinţa
mea pentru o noapte — poate mai mult, dacă mi-aş
fi putut vreodată aduna curajul să mai stau faţă în faţă
cu gemenele. Tapetul era roz-pal cu alb şi un divan de
catifea fusese plasat imediat sub fereastra ce dădea spre
Adantic. Era prea întuneric ca să văd apa, dar câteva
lumini scânteietoare licăreau în depărtare. Exista un
birou vechi unde îmi puteam instala iBook-ul, cu un
scaun cu spătar înalt, îmbrăcat în piele roz, şi câteva
perne pe care puteai sta. Pe peretele îndepărtat era
ceea ce am dedus a fi un televizor cu ecran plat şi dia­
gonala de o sută cincizeci de centimetri. O arcadă se
70 Zoey Dean
deschidea către un dormitor masiv, cu un pat uriaş cu
baldachin şi o debara-garderobă care — ca şi foaierul
Les Anges — era aproape cât tot apartamentul meu
din East Village.
M-am întors în camera de lucru şi l-am sunat pe
James, dar mi-a intrat căsuţa vocală. Al doilea telefon i
l-am dat Charmei, care a primit veştile neaşteptatei mele
mutări în Florida de Sud cu obişnuitul ei aplomb impa­
sibil. Am încercat să i le descriu pe Sage şi pe Rose, suge-
rându-i să şi-o închipuie pe cea mai rea scorpie de când
fusese ea în liceu, să-i înmulţească răutatea cu infinitul şi
apoi s-o împartă în două. Aşa erau gemenele Baker.
I-am spus că nu le puteam suferi. De asemenea,
i-am spus cât aveam să câştig pe săptămână.
— Tocmeşte o dominatrix cubaneză să le biciuias-
că în pat, dacă trebuie, Megan, a zumzăit Charma în
timp ce eu deschideam minifrigiderul din debara.
Era gol, dar înăuntru era un bilet: „Cheamă-1 pe
Marco pentru provizii.” Cine naiba era Marco?
— Stai acolo şi adu-i lu’ mama ceva drăguţ când te
întorci, mi-a spus ea, fermă.
— Pe bune, Charma. Nu ştiu cum ar fi cu putinţă
ca eu...
M-am oprit la jumătatea frazei. Bătea cineva la uşa
apartamentului meu? Am ciulit urechea. Da. S-a auzit
din nou.
— A venit cineva, i-am spus Charmei. Te sun mai
târziu.
— Stai, stai. Laurel Limoges are o pivniţă de vinuri,
nu?
Degetul meu s-a îndreptat spre butonul de înche­
iere a apelului.
— N-am făcut încă marele tur al proprietăţii, dar
e posibil.
 Privilegiul 71
— Dacă dai greş şi eşti alungată de acolo, adu-mi
vreo două sticle. Ea n-o să le observe lipsa.
Am închis şi m-am grăbit pe culoar spre uşă. Am
dat de Sage şi de Rose.
— Am putea... să vorbim puţin cu tine? a întrebat
şovăind Sage.
Unde era rânjetul de dispreţ? Unde era atitudinea?
De ce nu-mi spusese Creaţa?
— Fireşte, le-am spus eu, precaută. Intraţi.
Au venit după mine în zona de living cu buline roz.
— Ei, despre ce-i vorba? am întrebat eu în timp ce
ele s-au aşezat pe două perne.
Au schimbat o privire ezitantă.
— Am venit să ne cerem iertare. Mai devreme...
n-am fost prea drăguţe.
Sage îşi răsucea cu nervozitate pe degete marginea
bluzei.
— Dar a fost aşa un şoc, ştii. Ceea ce a făcut bunica.
Rose a dat din cap.
— Optzeci şi patru de milioane de dolari înseamnă
o grămadă de bani. Nu-ţi simt luaţi atâţia în fiecare zi.
— Şi chestia aia despre colegiu? a continuat Sage,
cu ochii ei verzi înlăcrimaţi şi sinceri. Aia a fost nouă
pentru noi. Ea nu ne-a zis niciodată ceva despre Duke
înainte. De unde era să ştim?
— Nu vă mai bateţi capul, am zis eu, surprinzân-
du-mă şi pe mine.
De bună seamă că era şocant să auzi că nu mai poţi
continua să fii prinţesa răsfăţată care ai fost întotdeau­
na. S-ar fi putut produce chiar o fisură a singurului
neuron pe care-1 împărţeau creierele lor.
— Hai s-o luăm de la capăt. Eu sunt Megan, am zis
prosteşte, în tinzând mâna.
— Sage, a chicotit ea, întinzând-o pe a ei.
72 Zoey Dean
— Rose. îmi pare bine.
S-a ridicat şi a făcut o reverenţă. OK, asta era destul
de drăguţ.
Tot ce ştiam despre gemenele Baker era ceea ce
citisem în Vanity Fair şi văzusem în biroul lui Laurel.
Poate că era ceva mai mult de atât de capul lor.
— De vreme ce vom începe...
M-am aşezat pe covor şi le-am făcut semn să vină şi
ele, ceea ce au şi făcut.
— Ce-aţi zice să ne cunoaştem puţin între noi? Ce
faceţi voi, fetelor, când vreţi să vă distraţi?
Aproape că mi-am dat ochii peste cap, ca să le
scutesc s-o facă ele.
Sage şi-a ridicat genunchii, cuprinzându-şi picioa­
rele lungi cu braţele.
— Ca să-ţi spunem cinstit, suntem cam scanda­
loase.
Rose a dat din cap.
— Foarte scandaloase.
— Şi eu pot fi scandaloasă, am zis cu hotărâre, adu-
cându-mi aminte de ah-atât-de-recentul meu exhibi­
ţionism din East Village.
Sage s-a ridicat în genunchi şi şi-a apropiat capul
de al meu.
— Povesteşte-ne cel mai scandalos lucru pe care
l-ai făcut vreodată.
Hmmm. Lăsând la o parte exhibiţionismul nein­
tenţionat, scandalometrul meu era la zero.
Sage a rânjit.
— Sex în public?
Chiar dacă-1 făcusem sau nu — OK, nu —, tot nu
mi se părea că discutarea vieţii mele sexuale cu viitoa­
rele mele eleve ar fi chiar o metodă profesionistă de
 Privilegiul 73
abordare. Dar voiam să dovedesc că nu-mi era frică să
le ies în întâmpinare.
— Hai să lăsăm asta pentru altă seară, m-am eschi­
vat eu.
— Destul de corect, a încuviinţat Sage, deşi vedeam
că umerii îi căzuseră de dezamăgire.
Mă temeam că îmi pierdusem audienţa, dar urmă­
toarele cuvinte ale lui Sage au contrazis această impre­
sie.
— Ştii, nu eşti chiar aşa cum am crezut noi, mi-a
spus Sage. Şi-a plecat puţin capul, de parcă m-ar fi pri­
vit cu alţi ochi. îmi pari aproape... mişto.
Rose a încuviinţat, întărindu-i spusele.
— Da.
— Deci... Sage s-a înviorat din nou. Poate că trea­
ba asta o să meargă, în cele din urmă. Mâine hai să
încercăm să învăţăm.
— Sigur, am zis. Da, hai.
Laurel avusese dreptate. Fetele astea poate că erau
neghioabe, dar nu erau într-atât de stupide încât să
întoarcă spatele averii familiei.
— Vă convine la nouă?
— Zece, a zis Sage.
— Zece, atunci.
Sage mi-a oferit cel mai larg şi mai alb zâmbet din
istoria zâmbetelor largi şi albe.
— S-a făcut — dacă vei face întâi tu ceva pentru
noi.
— Da, a aprobat Rose.
Bine. Voiau să-mi arate că aveau şi ele ceva putere,
impunând un schimb. înţelegeam. Era Sociologia 10P,1
A ____

1 N um ele unui curs introductiv în sociologie, popular

în SUA, Canada şi Marea Britanie.
74 Zoey Dean
numai că ele nu puteau pronunţa partea cu „sociolo­
gia”. Eram gata să accept.
— O să-ţi dăm o şansă ca să dovedeşti că eşti scan­
daloasă, a declarat Sage.
— OK, bine. Câtă vreme nu e ceva ilegal. Sau
sexual, am adăugat în grabă.
Sage şi-a ronţăit gânditoare arătătorul manichiurat.
Apoi a ridicat iute din sprâncene către sora ei.
— Ce-ai zice de... scăldat în pielea goală? In pisci­
na noastră cu apă sărată? E o piscină cu apă de mare
proaspătă la casa bunicii noastre, dar ştiu că nu eşti
destul de scandaloasă ca s-o faci acolo.
Scăldat în pielea goală? Scăldatul în pielea goală era
tot ce puteau propune? Pe cuvânt, eram uşor deza­
măgită de Fabuloasele Gemene Baker. Eu fusesem în
tabăra de hipioţi din New Hampshire. Scăldatul în pie­
lea goală era un mizilic — sau, mai exact, fusese un
mizilic pe vremea când aveam doisprezece ani şi încă
mă mai bucuram de şoldurile minunate prepubere şi
de obraznicii sâni în devenire. încă mă mai deranja
ironia lui Sage despre fundul meu mare.
— Şi voi două unde veţi fi? am întrebat eu.
— N-o să stăm prin preajmă să ne uităm, dacă la
asta te gândeşti! Sage părea jignită şi că m-aş fi putut
gândi la aşa ceva. O să aducem şampania, pentru când
vei ieşi. Ca să sărbătorim noul nostru început şi even­
tuala noastră intrare în sălile superficiale ale Universi­
tăţii Duke.
Superficialei Vai mie. Ăsta chiar că era un job pe
măsura mea.
 cap ito iu i noua

/ n jumătatea de oră dintre „OK, am s-o fac” şi

îndeplinirea actului propriu-zis s-a scurs timp mai
mult decât suficient ca să mă gândesc mai bine.
Nu-ţi trebuia licenţă la Yale ca să echilibrezi ecu­
aţia. Maturitatea nu era punctul forte al gemenelor.
Plus, abia după ce evitasem să le răspund la întrebarea
despre cea mai scandaloasă escapadă sexuală a mea,
Sage hotărâse imersiunea mea în piscina cu apă sărată,
în pielea goală. Am adunat elementele laolaltă şi am
ajuns la răspunsul evident: fotografii. Sage şi Rose o
să mă aştepte, cu aparatul în mână, când o să ies din
piscină. Probabil că aveau de gând să posteze instanta­
neele pe www.voteazasaniimei.com şi să înregistreze o
mie de voturi împotriva mea.
N-ar fi trebuit să fie prea greu să păcăleşti două
adolescente nu foarte isteţe.
Am găsit terasa, în partea de est a casei gemene­
lor. Torţe de gaz aprinse iluminau perimetrul. Terasa
era presărată cu şezlonguri azurii şi avea un chioşc de
lemn cu un bar aprovizionat din plin. Un dig de piatră
separa terasa de plajă şi, dincolo de aceasta, de ocean.
Aşa cum anticipasem, gemenele mă aşteptau. N-am
76 Zoey Dean
văzut niciun aparat de fotografiat, dar asta nu însemna
că nu erau pitite în bar.
— La ţanc! a strigat Sage, veselă.
Prea veselă. Bine, aveam să joc până la capăt.
— Bună. Eu am fost punctuală în seara asta. Să fiţi
şi voi, mâine.
Am tras un scaun la marginea piscinei şi m-am
întors cu spatele la ele, începând să-mi deschei blu­
za albă. Aerul sărat al oceanului se simţea greu şi
călduţ pe piele. îmi venea greu să cred că fusesem în
New Yorkul aproape îngheţat chiar în dimineaţa
aceea.
— Eşd timidă? a întrebat Sage.
— Uneori, i-am răspuns peste umăr, cât mai dega­
jată cu putinţă.
Mi-am întins bluza pe scaun, având grijă să las o
mânecă la distanţa potrivită cât s-o pot înşfăca din apă.
Mi-am închipuit că dacă vedeam nevinovatul aparat de
fotografiat din apă, aş fi putut să trag bluza în piscină şi
s-o îmbrac. S-ar fi udat, dar era destul de lungă cât să
acopere ceea ce trebuia ascuns.
Rose a înghiontit-o pe sora ei.
— E aproape înduioşătoare, pe bune.
— Da, e simpatică.
Mi-am dat fusta jos şi am întins-o şi pe ea pe scaun.
Fetele s-au ferit, îngrozite.
— N-ai niciun pic de mândrie?
Sage părea înspăimântată.
Mi-am închipuit că era din nou o remarcă jigni­
toare la adresa corpului meu, iar în minte mi-au venit
cuvintele Să mă pupi, rahat cu ochi tembel Totuşi, răs­
punsul ăsta n-ar fi fost de ajutor construirii unei relaţii
fructuoase profesor-elev. înainte să mă pot hotărî care
 Privilegiul 77
atârna mai mult în balanţa, satisfacţia imediată sau
maturitatea temperată, Sage s-a explicat.
— Lenjeria ta. Cum ai putut?
Vă amintiţi că nu mai departe de ieri fusesem, în
severe constrângeri atât financiare, cât şi psihologice,
la Century 21. Acolo găsisem chiloţii galbeni, model
aproape-bunică, într-un coş cu două perechi la şase
dolari, preţ la care îmi permisesem să cumpăr — aţi
ghicit — două perechi. Cât despre suden, a trebuit
să mă descurc cu fedşul pentru Hello Kitty al cumpă­
rătorului de lenjerie, pentru că numai asta găsisem în
celălalt coş de chilipiruri.
— E ironic, am explicat eu, nefiind în dispoziţia de
a face confesiuni despre focul din apartamentul meu,
nici despre jalnica situaţie a bilanţului meu.
S-au uitat la mine fără nicio expresie pe chip şi
mi-am dat seama că habar n-aveau ce însemna ironic.
Bine, atunci. Am început să-mi desfac sutienul Hello
Kitty, apoi m-am oprit.
— Voi două aveţi de gând să luaţi notiţe?
— Am spus că n-o să ne uităm, i-a amintit Rose
surorii sale, apoi mi-a oferit o pereche de ochelari sub­
acvatici. Poate vrei ăştia. E apă sărată.
Era drăguţ din partea ei că se gândise.
— Mulţumesc.
— OK. Deci, douăzeci de bazine? a sugerat Sage.
— Sună bine.
Ca să dovedesc cât de calmă eram în privinţa între­
gii afaceri, mi-am scos sutienul Hello Kitty şi l-am
învârtit de-o bretea pe deget.
— Iu-huu! a chiuit Sage. Asta-i spiritul. înot plă­
cut. O să ne întoarcem cu şampanie şi ciocolată. Sau
poate doar şampanie. Şi, nu uita, fără lenjerie udă!
— Udă înseamnă că ai trişat, a explicat Rose.
78 Zoey Dean
— N-o să trişez, am promis.
In timp ce ele porneau înapoi spre casă, am ieşit
din chiloţii mei de trei dolari şi am sărit în piscină. Apa
era încălzită, iar fusta era la îndemână. Puteam simţi
tensiunea ieşindu-mi din muşchi în timp ce pluteam
pe spate, trăgând cu urechea, să mă asigur că geme­
nele nu se întorceau. N-au făcut-o. Să fi fost posibil să
mă fi înşelat? Nu prea credeam, totuşi... era drăguţ din
partea lor.
Obişnuiam să înot într-un lac de lângă casa noas­
tră din New Hampshire. Mă scufundam şi-mi treceam
mâinile peste mâlul de la fund, întrebându-mă cum
era oare pentru broaştele despre care sora mea îmi
explicase că dormeau acolo în fiecare iarnă. Am făcut
şi aici o scufundare, înotând în jos, şi mai jos, tot mai
jos, până când am atins suprafaţa rugoasă a bazinului.
De aici, am înotat la suprafaţă, dând din mâini şi din
picioare, bucurându-mă pe deplin de mişcare. Poate
c-aveam să încep să înot în fiecare zi, să mă folosesc de
avantajul de a avea o piscină la...
Poc. Deodată, lumina puternică m-a orbit Mi-am
dus mâna la ochelarii subacvatici, ochii mei obişnuin-
du-se treptat cu lumina.
Doamne. Era lume. Multă lume. In spatele unei
ferestre de plexiglas, într-un soi de cameră de petrece­
re sub pământ. Sage, Rose şi încă vreo şase, arătând cu
degetul şi râzând. In faţa şirului de privitori, un băiat
în jeanşi decoloraţi şi o bluză bleu-deschis de in stătea
şi se holba. Şi atunci mi-am văzut propria reflecţie: cu
ochii bulbucaţi, măriţi de refracţia apei, goală-puşcă,
mititica, de fapt, nu chiar mititica, de mine.
Daţi-mi voie un moment. Când aveam doispreze­
ce ani şi începusem să am un corp, avusesem acelaşi
coşmar ca multe alte fete: întârziind la şcoală, dădeam
 Privilegiul 79
buzna în sala mea de clasă de a şaptea şi-n clipa aceea
observam că îmi uitasem hainele. Nu-mi mai puteam
mişca picioarele; tot ce puteam face era să stau
acolo în timp ce toţi colegii hohoteau şi mă arătau cu
degetul.
Cine era să ştie că, zece ani mai târziu, aveam să
trăiesc de-a binelea o versiune a acelei spaime?
Am ţâşnit la suprafaţă şi-am înotat din răsputeri
către capătul cu apă mai mică, dorindu-mi un singur
lucru — să-mi iau hainele mai înainte ca gemenele şi
prietenii lor să mă prindă. Pentru că dacă eram sigură
că Sage şi Rose Baker nu cunoşteau sensul cuvântului
ironie, eram mai mult decât convinsă că ştiau sensul
cruzimii.
N-am fost destul de rapidă.
— Mica sirenă! m-a zeflemişti Sage.
Ţinea o sticlă de şampanie în mâna dreaptă.
Un grăsan sugând dintr-o bere Stella şi-a arătat
neglijent câţiva centimetri de burdihan între tricoul
lui polo roşu şi betelia pantalonilor kaki.
— Ucigător bras! a comentat şi a zâmbit.
Bleah.
Dacă gemenele doriseră să mă umilească, reuşiseră.
Voiam să plec de-acolo — acolo însemnând piscina.
Palm Beach şi Florida, în general — cât de repede
era omeneşte cu putinţă, cu cât de multă demnitate
intactă cu putinţă. Mi-am săltat corpul despuiat pe
scara bazinului. Aerul rece al nopţii pe pielea udă
aprinsese farurile mele anatomice, ca să zic aşa.
— Ooo-la-la! a chiţăit Sage. Faţa Creţei nu e singura
care roşeşte!
— Şi părul de pe cap nu e singurul care se încre­
ţeşte! a adăugat Rose.
80 Zoey Dean
Am aruncat o privire în jos, la mine, şi am văzut
roşeaţa de stinghereală întinsă pe tot corpul meu. Ne­
mernice.
Nu mai voiam decât să-mi iau hainele şi să
fug — până înapoi la New York, dacă era nevoie. Insă
/■V

n-aveam de gând să le dau satisfacţie ticăloaselor ăsto­

ra. Charma îmi povestise odată despre un exerciţiu de
actorie în care încercai să intri în pielea unei persoa­
ne pe care o ştiai ca să joci un personaj. Charma îşi
întruchipase fostul prieten ca să joace rolul unui tip
absolut seducător, dar gay, care încă nu-şi dezvăluise
orientarea sexuală (nu mă întrebaţi). Ştiam cine tre­
buia să fiu. Nu arăţi ca tine. Arăţi ca Lily. Am afişat un
zâmbet dezinvolt şi m-am îndreptat către tipul care-şi
luase burta de bere la o plimbare.
— Nu cred că ne-am cunoscut. Eu sunt meditatoa-
rea gemenelor, Megan. I-am întins mâna. Tu eşti...?
— Pembroke Hutchinson.
Privirea lui s-a întors iar la sânii mei, dar a izbutit o
strângere de mână cu palma năduşită.
— Poftim.
Tricoul bleu-deschis, tipul din faţa grupului de pri­
vitori, mi-a întins un prosop. Se uita în altă parte, pro­
babil înăbuşindu-şi râsul.
— Mulţumesc, am zis eu, înfăşurându-1 peste piept
ca pe un sarong. Eu sunt Megan.
— Will, mi-a spus el, ridicând privirea. Phillips.
— încântată de cunoştinţă. Ticălosule, am adăugat
în tăcere.
Un ticălos incredibil de sexy — ochii lui aproape
bleumarin erau tiviţi de gene dese, blond-roşcate —,
dar nu mai puţin ticălos.
M-am prezentat şi celorlalţi din grup. Blonda
micuţă era Precious Baldridge. Fata atletică, al cărei
 Privilegiul 81
păr drept, negru, era legat într-o coadă la spate, era
Dionne-nu-Dianne Cresswell. Bruneta cu implanturi
evidente era Suzanne de Grouchy. In afară de Pem-
broke şi Will, mai era un tip scund, cu ţăcălie — Ari
Goldstein.
— Ei, mă bucur că v-am cunoscut pe toţi, am
declarat. Sper că v-a făcut plăcere porţia de distracţie
din seara noastră.
— Ai sânge-n instalaţie, ce-i al tău e-al tău.
Pembroke şi-a sfârşit berea şi a azvârlit cutia goală
spre un coş de gunoi, dar a ratat. Cutia s-a rostogolit în
piscină. Nu s-a ostenit s-o recupereze.
Mi-am ridicat o sprânceană.
— Dacă asta ai văzut, în locul tău, m-aş lăsa de
Stella.
Will a scos un puternic ha din spatele unui scaun.
— Bună asta, a murmurat el.
Hm, mersi.
— Da, hilară, s-a răstit Sage, mijindu-şi ochii.
— Uite ce e, Sage, am zis eu. Am priceput. A fost
o farsă. Eu sunt încă dispusă să ne înţelegem, dacă şi
voi sunteţi.
Sage a făcut mişcarea ei patentată de scuturare a
părului.
— Nu eşti nici măcar aproape de o înţelegere cu
noi, Creaţo.
— Oh, disputa se încinge, a jubilat Pembroke, ridi-
cându-şi pumnii într-o exagerată postură de boxer,
încăierare!
— Mai taci, i-a tăiat-o Rose.
— îmi place când vorbiţi urât, s-a prefăcut el că
A

geme.
Şi-a întins braţele, dându-se puţin înapoi, spre
piscină.
82 Zoey Dean
— Hai la tata!
Toata asistenţa a râs din nou. Brusc, Rose l-a împins
cu ambele mâini. El a căzut caraghios în bazin, împroş-
când apa în toate părţile.
— Păzea că loveşte! a behăit Ari când Pembroke a
ieşit la suprafaţă, scuipând.
Mă săturasem de toată povestea şi mi-am adunat
hainele.
— Distracţie plăcută, băieţi. Sage, Rose, ne vedem
dimineaţă.
M-am răsucit să plec, dar vocea lui Sage m-a oprit.
— Stai aşa, Creaţo.
Pietricelele fine ale aleii se simţeau reci sub tălpile
mele.
— Recunoaşte, Sage. Ai vrut să mă umileşti. Ai eşu­
at. Noapte bună.
Prietenii gemenelor au scos exclamaţii ca o coloa­
nă sonoră a unei comedii.
— Tu tot nu pricepi, a rânjit Sage dispreţuitor.
Avem un impresar foarte important, Zenith Himmel-
farb. Poate ai auzit de ea?
— Şi-ar trebui să-mi pese pentru că?
— Pentru că urmează să fim nişte staruri, a expli­
cat Rose.
Sage a zâmbit cu infatuare.
— Toată lumea din business a văzut Vanity Fair, iar
Zenith s-a prezentat cu oferte pentru noi. Film, TV,
modelling...
— Pentru foarte mulţi bani, a specificat Rose.
Sage şi-a încrucişat braţele.
— N-o să ne ducem la facultate, nu avem nevoie
de banii lui Laurel şi sigur nu avem nevoie de tine. Aşa
că de ce nu ţi-ai lua tu hainele tale urâte şi nu ţi-ai
 Privilegiul 83
legăna şoldurile tale grase înapoi până la New York,
mai du-te şi învârdndu-te?
Singurul lucru care se auzea era plescăitul hainelor
lui Pembroke, care lipăia spre bar după o altă bere.
Toţi ceilalţi aşteptau să vadă ce voi răspunde.
S-aştepte. N-aveam nimic să le spun niciunuia din­
tre ei. La început, fetele încercaseră să fie mitocane.
Când asta dăduse greş, veniseră în camera mea să
mă manipuleze ca să fac ceva umilitor. Reuşiseră. Nu
existase nicio clipă în care să fi luat serios în calcul
posibilitatea de a învăţa cu mine. M-am asigurat că
prosopul era destul de bine strâns şi, călcând fără gra­
bă, un picior în faţa celuilalt, pe aleea de pietriş alb,
m-am întrebat dacă avionul lui Laurel mai era încă la
aeroport.
La dracu’ cu asta.
La dracu’ cu banii.
Şi, foarte sigur, la dracu’ cu gemenele Baker.
 u
ureche.
ră nu e un cuvânt destul de tare, i-am
declamat eu lui James, cu mobilul lipit de

Descoperisem un mic balcon al camerei mele

de lucru, care dădea spre terasa piscinei şi spre
ocean, şi ieşisem afară ca să-l sun. Terasa era pustie
acum — numai sticlele goale de şampanie şi cutiile
de bere strivite mai atestau umilinţa mea.
— Detestare. Dezgust. Scârbă. Da. Scârbă se apropie
cel mai mult.
Chiar şi după un sfert de ceas de duş opăritor de
fierbinte, ca să mă cureţe atât de apa sărată a bazinu­
lui, cât şi de consecinţele gemenelor din iad, încă mai
clocoteam de furie. Deja îl sunasem pe Tigvă ca să-i
spun că trebuia să vorbesc cu Laurel neîntârziat, însă
el mă anunţase că Madame era în momentul acela în
avionul ei, în drum spre Franţa, şi că puteam vorbi cu
 Privilegiul 85
ea dimineaţă. Bine, atunci. Aveam să plec la răsăritul
soarelui.
II sunasem pe James imediat după aceea şi îi ceru­
sem să mă aştepte la New York a doua zi.
— Deci, oricum, am continuat la telefon, poţi să
laşi cheia la portar? Tu o să fii probabil la serviciu când
ajung eu.
— Da... sigur...
De parcă ezitarea din vocea lui n-ar fi fost evidentă.
Asta era o urgenţă, pentru Dumnezeu.
— James? Chiar mi-ar prinde foarte bine nişte aju­
tor în clipa asta.
Mă uram pentru faptul că trebuia deopotrivă şi
să îi cer imperios, şi să-l rog umil, dar ce altă soluţie
aveam?
— Hei, te iau la mine în adăpost, m-a asigurat
James. Asta suna mai bine. Pentru câteva zile, a adău­
gat el.
Câteva zile? Şi după aceea? Să mă mut cu Lily? Să
mă întorc în New Hampshire? Dar aveam să rezolv eu
cumva, odată ce o să fiu din nou pe Planeta Pământ,
între oameni adevăraţi, în loc de Palm Beach, printre
roboţi-celebrităţi în devenire.
O briză a pus în mişcare aerul umed şi înăbuşitor,
purtând mireasma încântătoare de flori de portocal şi
de ocean. Departe, în larg, bărcile săltau pe valuri, cu
luminile pâlpâitoare. Mi-am impus să fac câteva respi­
raţii de yoga. Nu ştiam absolut nimic despre yoga, dar
la dracu’. Să intre binele, să iasă răul. Să intre binele...
— E atât de frumos aici, am murmurat, în cele din
urmă îndeajuns de calmă cât să mă aşez pe unul din­
tre scaunele de nuiele. Şi copilele cu cheile împără­
ţiei — atât de splendide pe dinafară, atât de urâte pe
dinăuntru...
86 Zoey Dean
— Sună ca OCl pe steroizi, a glumit James.
— Cu excepţia faptului că e real.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am sprijinit cu spa­
tele de peretele balconului. Proprietatea Les Anges se
întindea şi în stânga, şi în dreapta mea. Puteam vedea
coamele acoperişurilor proprietăţilor la fel de extrava­
gante ce se înşiruiau de-a lungul plajei, în depărtare.
— Ar trebui să vezi locul ăsta, James. E complet
desprins de orice ar putea semăna cu realitatea. Fetele
astea şi prietenii lor... vreau să spun, portretul ăla din
Vanity Fair e nimic. Dacă ar avea cineva vreo idee des­
pre cum e de fapt...
M-am oprit la jumătatea frazei.
— Stai puţin. Fir-aş a naibii!
— Vrei să mai spui o dată? a întrebat James.
In versiunea de roman ilustrat a viitoarei mele auto­
biografii, acesta este cadrul în care mănunchiuri de
raze ţâşnesc în ju r din capul meu. Despre ce-mi plăcea
mie să scriu? Nu despre ceea ce vedeau toţi oamenii,
ci despre ce era dedesubt. Iar aici aveam nişte fete atât
de perfecte la suprafaţă şi atât de urâte pe dinăuntru.
Acelaşi lucru s-ar fi putut spune, de asemenea, şi des­
pre Palm Beach. Şi toate erau chiar în faţa mea.
— James? M-am răzgândit, i-am spus eu. Nu vin
acasă.
— Stai, ce zici? Ce se petrece?
I-am explicat epifania mea, plimbându-mă în sus
şi-n jos pe balcon, în timp ce imaginaţia îmi prindea

1 OC (de la Orange County, California) — popular

serial al televiziunii FOX, difuzat în 2003-2007, o ficţiune
despre adolescenţii şi familiile lor care locuiesc în cartie­
rul protipendadei de la malul mării din Newport Beach,
Orange County.
 Privilegiul 87
aripi la posibilităţile unei dări în vileag Palm Beach-
gemenele Baker.
— Este supremul reportaj exterior-interior. Cine
n-ar vrea să-l publice?
Nu se punea problema că gemenele m-ar fi putut
da afară de pe proprietatea lor — numai Laurel putea
face asta, iar ea era acum în drum spre Franţa, după
cum îmi spusese cu aroganţă Tigvă. Avea să stea aco­
lo alte două săptămâni, ceea ce însemna, practic, că
aveam să fiu plătită pentru lecţii neduse la îndeplinire
vreme de paisprezece minunate zile cu soare. Bineîn­
ţeles, urma să plec de îndată ce ea se va fi întors, când
ar fi devenit imediat evident că gemenele rămăseseră
tot capete seci ticăloase, dar până atunci... Era absolut
genial.
— E grozav, s-a entuziasmat James. Serios!
OK, deci n-aveau să fie opt săptămâni la o mie cinci
sute de dolari pe săptămână. Şi cu siguranţă n-avea să
mai fie un bonus de şaptezeci şi cinci de mii de dolari
pentru admiterea gemenelor la Duke. Dar dacă scriam
un reportaj de primă mână, zdrobitor, direct de la sur­
să, despre toate chestiile tinerilor, despre Palm Beach
şi despre slugărnicia linguşitoare şi coruptă — asta ar
fi putut să-mi lanseze cariera editorială.
Stăteam pe o mină de aur jurnalistic. Să înceapă
excavaţiile!
 unâprezece

/ T doua zi dimineaţa — în pofida lipsei de cafea

§ V şi de mâncare (de vreme ce încă n-aveam
nicio idee cum să-l „chem pe Marco”) —, m-am trezit
devreme şi m-am îmbrăcat în al doilea rând de haine
profund hidoase de la Century 21, în firava eventua­
litate în care gemenele ar veni să bată la uşa mea cu
creioane şi calculatoare de buzunar în mână.
Ora zece a venit şi a trecut fără niciun semn de la
fete, aşa că am pornit în căutarea lor. Am luat-o pe
culoar, trecând de capul scării în spirală, apoi am urmat
coridorul alb spre aripa gemenelor. N-a fost greu să mă
dumiresc cui aparţineau camerele. Fiecare fată avea
numele scris deasupra uşii, cu tuburi de neon roz.
întâi Rose, de vreme ce era o fărâmă mai puţin
detestabilă. Când n-am primit niciun răspuns la bătăile
 Privilegiul 89
în uşă, am intrat, luând notiţe în minte. Apartamentul
ei era gigantic, cu încăperi de două ori mai mari decât
ale mele. Erau un dormitor cu un balcon, o bucătărie,
o cameră de lucru, o garderobă şi o baie a cărei măsu­
ţă de toaletă era încărcată cu toate cosmeticele şi pro­
dusele de frumuseţe cunoscute omenirii şi nu din cele
făcute de Angel Cosmetics. Totul era mobilat modern,
de un alb desăvârşit. Existau trandafiri albi proaspeţi
într-o vază albă pe noptieră şi gardenii albe în baie.
Am fost uimită de două ciudăţenii — OK, mi-au cam
dat fiori — în camera de lucru. Exista o casă a păpu­
şilor care era un model la scară foarte exact al aparta­
mentului ei, având până şi copia micilor aranjamente
A

florale. In interiorul acelei case a păpuşilor, două fete

identice, cu părul roşu, stăteau pe podeaua camerei
de lucru şi jucau macao.
Când am intrat în apartamentul lui Sage, l-am găsit
la fel de gol, identic în dispunerea camerelor, dar com­
plet diferit ca decor. Patul ei dublu era îmbrăcat într-o
husă cu imprimeu leopard. Tema safari continua în
camera ei de lucru, incluzând o cascadă funcţională şi
un papagal împăiat de un metru şi optzeci de centime­
tri înălţime, aşezat pe o stinghie. Mi-am aruncat un ochi
în garderoba ei. Dumnezeule. Erau destule haine de
designer cât să îmbrace întregul stat New Hampshire.
Cum ar fi fost cu putinţă ca asta să fie norma? Reali­
tatea? Cum te mai uitai la restul lumii, când nu cunoş-
teai nimic altceva decât genul ăsta de exces?
Următoarea mea oprire a fost la terasa piscinei lor.
Nici urmă de fete. Am hotărât să mă duc la casa prin­
cipală. Pietrişul alb al aleii scrâşnea sub tălpile espa-
drilelor mele negre — cel puţin, părea că li se dusese
aroma de eau de fum. Era o dimineaţă perfectă: cerul
90 Zoey Dean
era de azur, iar aerul proaspăt, fără umezeala sufocan­
tă din ziua şi noaptea de dinainte.
Spre surprinderea mea, uşa casei era deschisă, dar
mi-am amintit că ar fi fost cu neputinţă să fi trecut vreun
intrus de paza de la poartă. In foaier, le-am strigat pe
Sage şi pe Rose. Nimic. Ceva mirosea totuşi fantastic — a
usturoi şi brânză —, iar stomacul meu a reacţionat.
Nările îmi fremătau ca ale unui câine care adul­
mecă un miros familiar şi m-am luat după arome pe
hol, până într-o bucătărie de ţară franţuzească. Un
dulap-insulă din mijlocul încăperii era prevăzut cu o
plită cu opt ochiuri. Vase de alamă şi tigăi atârnau de
cârlige din tavan. Se mai vedeau o masă solidă de pia­
tră, înconjurată de vreo douăzeci de scaune cu spetează
tare, şi încă una mai mică, rotundă, de şase persoane,
adăpostită într-un colţ. Ca fundal era oceanul, sclipind
dincolo de un perete de sticlă de şase metri lungime.
— Ah, la ţanc pentru micul dejun!
Un bărbat frumos, cu păr argintiu, purtând o haină
albă de bucătar peste o cămaşă albă de in şi o pereche
de pantaloni alburii, călcaţi cu o dungă perfectă, ascu­
ţită ca un cuţit, bătea cu telul nişte ouă într-un bol de
alamă.
— Le căutam pe gemene, i-am explicat eu. Eu sunt
Megan Smith, noua lor meditatoare.
— încântat!
Mi-a zâmbit scurt, apoi a turnat ouăle într-o tigaie
de pe plită. într-o altă tigaie sfârâiau căţei de usturoi.
— Eu simt Marco Devine, bucătarul lui Madame
Limoges.
Marco. Din „cheamă-1 pe Marco”. Acesta era Marco.
El a răsturnat usturoiul peste ouă.
— M-am gândit că s-ar putea să-ţi fie foame. Urma
să trimit o cameristă să ţi le aducă în cameră, dar acum
 Privilegiul 91
poţi mânca aici. Sper că-ţi place usturoiul. Mă tem că
sunt absolut incapabil să gătesc fără el.
— II ador. Şi mor de foame, i-am mărturisit eu,
sprijinindu-mă de insula din centrul bucătăriei. Ai şi
nişte cafea, din întâmplare?
El a râs şi s-a dus către masa mai mică, rotundă.
— In carafa neagră este cafea franţuzească, în cea
maro este etiopiană, în cea roşie e venezueleană, iar în
cea albă este decafeinizată, pe care nicio persoană în
toate minţile n-ar trebui s-o bea.
A scos o cană de lut dintr-un bufet şi mi-a întins-o.
— Serveşte-te.
După ce am pus cafea franţuzească, Marco s-a aple­
cat şi a lăsat să-mi cadă în cană un baton de scorţişoară.
— Cafeaua franţuzească n-ar trebui niciodată bău­
tă fără un baton de scorţişoară, mi-a explicat el. Sunt
făcute una pentru cealaltă.
— Mulţumesc, i-am zis eu, vorbind mai serios
decât ar fi crezut el.
Era cea mai bună cafea pe care o gustasem vreodată.
— Fetele au fost pe-aici la micul dejun?
El a chicotit din nou şi a mişcat tigaia pe plită.
— Sunt alergice la micul dejun, draga mea. De
fapt, sunt alergice la dimineaţă în întregime.
— Păi, nu simt în pat... am verificat.
— Vrei să spui că nu sunt în paturile lor. Marco a în­
tors ouăle. O să le vezi apărând pe la amiază — poate.
Interesant Tipul ăsta părea să ştie multe despre geme­
ne. Ce punct minunat de pornire în investigaţia mea!
— Lucrezi aici de mult? am întrebat eu cu nevino­
văţie.
— De când gemenele aveau groaznica vârstă de
doisprezece ani. Ochii i-au sclipit de bună dispoziţie. Echi­
valentul groaznicei vârste de doi ani înmulţit cu şase.
92 Zoey Dean
— Atunci trebuie să le cunoşti bine.
— Mă îndoiesc că se cunosc măcar ele însele bine,
draga mea, a zis Marco.
A trecut omleta din tigaie pe o farfurie albă de
porţelan, apoi a smuls câteva verdeţuri proaspete din
ghivecele de pe o poliţă şi le-a presărat peste omletă.
După aceea, a întins în evantai felii de avocado de un
verde strălucitor pe marginea farfuriei şi a adăugat un
gogoloi mare de smântână.
— Gemenele duc ceea ce Socrate ar numi „o viaţă
dezordonată”. Ia loc.
Mi-a făcut semn spre masa mai mică şi apoi a aşezat
omleta înaintea mea.
Am luat prima îmbucătură. Incredibilă.
— Uauî
— O să iau asta drept compliment.
Marco mi-a umplut un pahar cu suc de portocale,
apoi a adus o tavă de argint pe care erau aşezate în eta­
je croasanţi, brioşe şi mici vase de argint cu dulceaţă
şi gem. Am întins mâna după o brioşă, caldă încă, de
curând scoasă din cuptor, am smuls o bucată pufoasă
şi am vârât-o în gură. El a continuat:
— Nu că mă laud, dar omletele mele sunt atât de
bune, încât se ştie că i-au făcut pe bărbaţii căsătoriţi să-mi
ofere favoruri rezervate, în mod normal, soţiilor lor.
— Doamne, m-aş culca şi eu cu tine, dacă aş putea
să mănânc asta în fiecare zi.
— Mă tem că joc în echipa cealaltă, draga mea. De
asemenea, FIC-ul meu — Foarte Importantul Celă­
lalt — nu priveşte cu ochi buni perversiuni din astea.
Păcat.
Am chicotit şi am mâncat mai departe, savurând
fiecare înghiţitură, în timp ce mă gândeam la observa­
ţia lui Marco despre viaţa dezordonată.
 Privilegiul 93
— Marco? Mă întrebam ... Mi-am şters gura cu şer­
vetul. Le-am întâlnit pe gemene aseară...
— Dă-mi voie să ghicesc! Marco a luat o înghiţitu­
ră de cafea. N-aţi început cu dreptul?
— S-ar putea spune şi aşa, am recunoscut eu. Am
avut un soi de... neînţelegere. Cred că o să fie nişte
pupile dificile.
Marco a zâmbit.
— Cuvintele „Sage”, „Rose” şi „pupile” au fost
rareori folosite în aceeaşi propoziţie înainte, în afara
cazurilor în care cineva se referea la ochii lor, târziu în
noapte, foarte dilataţi.
— Poate că dacă aş şti ceva mai multe despre ele...
De pildă, ce fac ele ca să se distreze?
— In cazul lui Sage, întrebarea ar fi ce nu face ea
pentru a se distra?
— Vrei să spui că-i plac petrecerile, am încercat eu
să precizez.
— Nu, vreau să spun că-i plac băieţii. Şi îi plac
petrecerile.
Am mai luat o înghiţitură de omletă. Marco se
dovedea mai mult decât un bucătar — devenise rapid
sursa mea numărul unu.
— Probabil ai văzut lucruri şocante pe aici.
— Exact aşa, exact aşa, a zis el, dar nu a muşcat
momeala. Dacă ai terminat, ce-ai zice de un tur? Poate
dăm şi de gemene în drum.
M-a condus întâi prin reşedinţa principală.
Fusesem teoretic pregătită sufleteşte pentru cele trei
livinguri diferite, pline cu nepreţuite obiecte de artă
franţuzeşti din secolul al XVIII-lea, pentru cele vreo
zece dormitoare în diverse teme şi pentru adevăratul
studio de dans, cu o bară de balet despre care Marco
mi-a spus că Laurel o folosea zilnic, ori de câte ori era
94 Zoey Dean
acasă. Dar celelalte încăperi m-au copleşit de-a drep­
tul: o sală de cinematograf cu cincizeci de fotolii din
pluş roz, un salon, o galerie de bowling cu patru pis­
te, o sală de gimnastică dotată cu toate echipamentele
de ultimă generaţie, plus o saună uscată, o saună cu
abur, jacuzzi şi bazin cu apă fierbinte. Marco m-a con­
dus, coborând o scară cu trepte de piatră, în pivniţa
de vinuri cu douăzeci de mii de sticle şi umidificator
şi mi-a dezvăluit că Laurel se ocupase personal de
testarea vinurilor şi de selecţie.
— Până şi eu am învăţat să nu-i ofer sfaturi, a măr­
turisit el. Şi sunt somelier cu diplomă.
A urmat apoi o plimbare în jurul casei. îmi împăr-
a

tăşea cunoştinţele cu evidentă mândrie. încercam să

A

ţin minte tot ce îmi spunea, ştiind că fiecare detaliu

avea să fie foarte important pentru articolul meu.
— Zidurile exterioare ale casei sunt făcute din
coquina. E o piatră roz foarte rară, scoasă de pe fun­
dul oceanului. Se zvoneşte că Mizner a cerut zece ani
şi cinci milioane de dolari ca să adune destulă cât să
înceapă construcţia.
— La cât e estimată proprietatea asta? l-am descu­
sut eu.
Un zâmbet a apărut pe buzele lui Marco.
— E o zicală pe aici: Dacă trebuie să întrebi cât
costă, nu ţi-o permiţi.
Păi, mda.
De acolo, am făcut turul serei, al piscinei lui Laurel,
al celor două terenuri de tenis (unul cu iarbă, unul cu
argilă roşie Roland Garros), al terenului de golf şi al
pavilionului de grădină care stătea cocoţat pe un arc
de pod roz, deasupra unui iaz cu bibani.
 Privilegiul 95
— Deci asta poţi cumpăra cu un imperiu de cos­
metice, hm? m-am minunat eu când ne-am oprit pe
terenul de golf, ca să ne odihnim.
— Laurel s-a născut săracă, ştii. A trăit intr-un
apartament sordid, fără apă caldă, în Paris. Sunt sigur
că ai citit despre asta.
— De fapt, n-am citit.
— A amestecat primul ei şampon în toaleta comu­
nă de pe hol şi l-a vândut, ca negustor ambulant, din
coafor în coafor. A construit Angel din nimic. Marco
a făcut semn către proprietatea din faţa noastră. Chiar
admir asta, a adăugat el.
— Crezi că gemenele au aceeaşi forţă? am întrebat
eu.
De parcă n-aş fi ştiut răspunsul: De bună seamă că
glumeşti.
— Sunt dereglate, ştii? M-a studiat o clipă. Eşti
foarte curioasă în privinţa lor.
— Doar pentru că vreau să le cunosc mai bine.
Am simţit o străfulgerare de vinovăţie. N-a durat
mult. A fost nevoie doar să-mi închipui mutra batjoco­
ritoare a lui Sage din noaptea dinainte.
— Asta n-o să se întâmple, draga mea, mi-a zis el,
nu fără blândeţe. Ele sunt preocupate doar de apa­
renţe. Pentru ele, tu arăţi ca o fotografie „înainte” din
revistele lor.
Am simţit că faţa începe să-mi ia foc şi m-am uitat
în jos.
— Mi-am pierdut hainele... a fost un incendiu în
apartamentul meu, am mormăit eu.
El şi-a dus o mână la piept.
— N-am spus asta ca să te jignesc, crede-mă. Palm
Beach poate fi un loc foarte superficial, mă tem. Ca să
o scoţi la capăt, trebuie să te integrezi. Ca să le câştigi
96 Zoey Dean
încrederea gemenelor pentru strădania ta, trebuie să
le convingi că faci parte din lumea lor. Sau cel puţin să
arăţi ca şi cum aşa ar fi. Trebuie să te gândeşti la tine
ca la un accesoriu însufleţit.
Să fiu asemuită cu o geantă nu mă făcea să mă simt
înviorată şi entuziasmată.
— Asta-i ridicol! am râs eu.
— Bineînţeles că e, a încuviinţat Marco. Dar tre­
buie să înţelegi: restul Americii se conduce după bani.
Sage şi Rose? Banii nu sunt un scop pentru ele. Prin
urmare, se conduc după aparenţe.
— Eu sunt cine sunt1, m-am lamentat, dându-mi
seama de aluzia biblică şi nepăsându-mi deloc. Şi arăt
cum arăt.
— Probabil că nu. FIC-ul meu, Keith, e celebru
pentru că a transformat persoanele înstărite banale
din Palm Beach în stele strălucitoare. Ceva pentru care
ăştia sunt foarte dornici să plătească sume încântător
de considerabile şi ceea ce îmi achită facelift-urile până
ce-mi voi molfai mâncarea într-un azil de bătrâni. Pen­
tru cunoscători, el e domnul Keith.
— Ce face el, Keith, mai exact? l-am întrebat pe
Marco în timp ce el îşi trecea mâna de-a lungul balus­
tradei albe a pavilionului.
— Părul, machiajul, garderoba, totul şi orice, a
punctat Marco. Are rezervări pe un an înainte în afara
sezonului şi pe doi ani înainte pe perioada sezonului.
— Sezonul fiind...?
— Dumnezeule, copilă! Tu chiar nu ştii nimic?
Trebuie să fi arătat cu totul pierdută şi dezorientată,
aşa cum şi eram, pentru că lui Marco i s-a făcut milă.

1 „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14).

 Privilegiul 97
— Sezonul — cu S mare — începe de la sfârşitul
lui noiembrie şi se sfârşeşte la începutul primăverii. E
perioada în care se ţin toate balurile sociale, majori­
tatea în scopuri caritabile. Primul eveniment al Sezo­
nului are loc în seara asta — balul Roşu şi Alb, draga
mea. Toată lumea importantă din Palm Beach partici­
pă la Sezon, draga mea. Şi nu poţi participa la Sezon
dacă nu arăţi demn de Sezon.
Mi-am făcut o rapidă autoevaluare. Haine nedemne
de Sezon. Păr nedemn de Sezon. Machiaj? Ăsta era cel
mai flagrant element nedemn de Sezon dintre toate,
fiindcă nu exista. Grozav. Palm Beach intra în Sezon şi
nimeni nu fusese vreodată mai nepregădt decât eram
eu. Nu aveam nici „suma încântător de considerabilă”
necesară să-mi asigur serviciile domnului Keith, nici
măcar dacă ar fi fost disponibil. Eram sortită să rămân
o „înainte” pentru gemene — aveam să rămân în afa­
ra cercului lor şi în afara subiectului reportajului meu.
Şi cu asta, basta cu dezvăluirile mele din interior.
A

— In urmă cu cincisprezece ani, pregăteam o

masă în Point Pleasant, New Jersey, şi purtam tricouri
de golf contrafăcute de la Walmart.
Marco mi-a atins blând braţul.
— Cum am ajuns aici e o poveste pe care o păstrez
pentru usturătoarea mea autobiografie. E suficient să
spun că m-a ajutat Keith. M-a salvat de-a dreptul.
S-a bătut cu degetul pe bărbie.
— Iar acum... trebuie să te salveze pe tine.
— Dar cum? Eu chiar n-am bani şi...
Marco a zâmbit.
— Nimic nu-i place mai mult lui Keith decât o
poveste bună cu Cenuşăreasa. Iar în seara asta va fi
balul tău! Gândeşte-te la mine ca la zâna ta bună!
 cap itoiuidoiâprezece
_M red c-o să vomit.
— Rezistă, m-a îndemnat Keith, bătându-mă
frăţeşte pe genunchi. Arăţi sexy. Bărbaţii normali o să
te dorească, bărbaţii gay o să vrea să-ţi ştie secretele
frumuseţii, iar femeile o să aibă chef să-ţi scoată ochii.
Dacă ăsta nu e subiect bun de poveste cu zâne, atunci
nu ştiu ce mai este.
Eram blocaţi în trafic pe South Ocean Boulevard,
undeva în lungul şir de maşini şi limuzine care se apro­
piau de zidurile roz de piatră cu arcadă îngustă ale sta­
ţiunii Mar-a-Lago, a lui Donald Trump. Ce naiba mă
făcuse vreodată să cred că aş putea să merg la primul
bal de societate al Sezonului şi să trec drept una de-a
lor? Am încercat exerciţiile de respiraţie pe care mi le
aminteam vag de la prima şi singura oră de hatha yoga
la care mă târâse Charma. De îndată ce instructorul
anunţase ceva numit „câinele cu faţa în sus”, plecasem
valvârtej.
 Privilegiul 99
— Relaxează-te, Megan, m-a instruit Keith. Marco
şi cu mine o să-ţi asigurăm spatele.
Mai degrabă faţa mea era cea care mă îngrijora. Mă
şi aşteptam să văd vreo matroană din Palm Beach arun-
cându-mi o privire, arătându-mă acuzator cu degetul şi
strigând: Jm postoareo!” Dar mi-am spus că dacă nici
Keith nu ştia cum să facă o fată să reuşească, atunci nu
mai ştia nimeni. Keith Genteel1 — acesta era numele
lui adevărat, deşi aici, pe insulă, era cunoscut fie ca
domnul Keith, fie ca Mister Keith, în funcţie de cât de
crucial fusese rolul său la reabilitarea modei cuiva —
crescuse într-o suburbie bogată din Charlotte. însă
mama lui semnase un contract prenupţial oneros, care
făcuse situaţia financiară postnupţială foarte precară,
deşi ea păstrase casa. Când ceilalţi băieţi făceau sport
sau umblau după fete, Keith dezmembra şi reconstruia
hainele mamei sale pentru fiecare nouă ocazie socială,
astfel încât să pară că îşi cumpărase ceva nou şi foarte
scump.
După patru ani la FIT23, se mutase în L.A., unde
devenise cea mai căutată persoană de la Hollywood
pentru costume, păr şi machiaj — o triplă ameninţa­
re bonaJide\ soluţia providenţială pentru toate studio­
urile principale de film şi pentru regizorii importanţi
din oraş. Când o celebră actriţă franţuzoaică i-a oferit
o sumă obscen de mare şi l-a invitat la Palm Beach
ca s-o pregătească pentru balul anual al Crucii Roşii,
după care ea a avut parte de o pagină plină de fotogra­
fii în Palm Beach Daily News — The Shiny Sheet, pentru

1 Genteel (lb. eng.) înseamnă rafinat, monden, sclivisit.

2Abreviere pentru Fashion Institute of Technology, cole­
giul american de designeri şi creatori de modă.
3 De bună-credinţă, sincer (lb. lat.).
100 Zoey Dean
cunoscători —, legenda domnului Keith se născuse.
Intr-un oraş în care aparenţa era totul, să ai stil era o
A

calitate mai valoroasă decât ştiinţa de a opera pe cord

deschis. Obţinusem majoritatea acestor informaţii de
la Marco, foarte volubil când mă condusese la casa de
vară de pe plajă a partenerului său, în capătul sudic al
insulei. Toţi trei serviserăm o cafea franţuzească espre-
sso pe terasa din spate cu vedere spre plajă, după care
Marco se întorsese la Les Anges. Keith, care era îmbră­
cat nepretenţios, în pantaloni scurţi kaki, un tricou alb
de golf şi papuci de piele, s-a uitat la mine cu atenţie.
A ghicit corect măsura pantofilor, a hainelor şi, spre
marea mea tristeţe, şi a sutienului meu, apoi a rostit
cinci cuvinte inspirate: Părul trebuie să dispară.
— Chelia nu prea mă prinde bine, am glumit eu
cu nervozitate, însă el deja mă conducea spre un scaun
de frizer instalat în ceea ce fusese, odinioară, camera
sa de lucru.
Mă făcuse să mă aşez şi mă rotise cu spatele la
oglindă.
— E mai amuzant dacă la final e un şoc, mi-a expli­
cat el.
Două ore mai târziu, mi-a răsucit din nou scaunul.
Avusese dreptate. In mod cert era amuzant. Mi-1 scur­
tase cu şapte centimetri, îmi potrivise un breton în
trepte pe lângă faţă, adăugase şuviţe arămii şi-l filase.
— Arăţi de parcă tocmai ai făcut sex, a hotărât el,
evident bucuros de rezultatul muncii sale. In cel mai
A

bun sens cu putinţă.

Dacă de parcă tocmai amfăcut sex însemna că arăt de
parcă Dumnezeu mă binecuvântase cu cel mai frumos
păr din lume, atunci trebuia să fiu de acord.
După o pauză de masă — pâine franţuzească, mai
multe feluri de brânză, felii de roşii de seră şi pastramă
 Privilegiul 101
de raţă —, Keith a început să mă machieze. îmi enume-
A

rase mărcile de parcă el le inventase. Loţiunea hidratan-

tă Creme de la Mer a fost urmată de o întreagă paletă de
culori, prafuri şi creme produse de Angel (bineînţeles),
Laura Mercier, Chantecaille, Paula Dorf şi NARS. Mi
le-am notat pe toate în minte.
Procesul a durat mai mult de o oră. Din nou, Keith
nu mă lăsase să mă văd până ce nu terminase. Eu, care
nu mă machiam de obicei, mă aşteptam la ce era mai
rău. Jack Sparrow în variantă feminină. Greşit. Ară­
tam... ca mine, numai că mai bine. Drăguţă. Puneţi
chiar cu adevărat drăguţă. Pielea îmi strălucea, ochii
păreau enormi, genele îmi erau ca de căprioară.
Undeva între transformările mele de mai sus de gât,
Keith trebuie să fi dat câteva telefoane discrete, pentru
că oamenii cu sacoşe de haine începuseră să sosească
în faza finală a machiajului meu. Keith le dirijase pe
toate în dormitorul de oaspeţi. Când mi-a dat voie să
intru acolo, am văzut ce lăsaseră în urmă vizitatorii:
un sutien push-up roz-pal, fără breteluţe, şi chiloţi de
mătase asortaţi. Cinci perechi de pantofi cuibăriţi în
cutiile lor de firmă: Jimmy Choo, Manolo, Gucci şi
Stuart Weitzman. Şi o singură rochie roşie-pompier
pe care Keith a ridicat-o să mi-o arate.
— Zac Posen. Nimeni altul nu mai croieşte ca el.
M-am încruntat.
— Asta n-o să mă încapă niciodată.
Singurul său răspuns a fost un rânjet ca al Pisicii de
Cheshire, care i-a dezvelit dinţii orbitor de albi.
— Ai încredere în mine.
A avut dreptate. Şi tocmai de aceea mă aflam acum
pe locul pasagerului din Rolls-ul lui, purtând lenjerie
fină, pantofi negri Gucci şi o rochie atât de frumoasă,
încât aveam impresia că i-ar fi stat mai bine într-un
102 Zoey Dean
muzeu decât pe mine. Era fără bretele, cu straturi de
sifon adunate în talie. Un decolteu căzut expunea
un corset roşu de mătase atât de strâns, că avusesem
nevoie de ajutoare puternice ca să-l închei. Rochiile
lungi, decretase Keith, erau mult prea plicticoase anul
acesta. Şi, de altfel, potrivit expertului Keith, eu aveam
picioare frumoase. Cine eram eu să-l contrazic?
— Ţine minte, Megan, a început Keith, bea un sin­
gur pahar de vin sau de şampanie. Asta demonstrează
bună-creştere. Dar nu cumva să mănânci, sub niciun
motiv.
Am dat din cap. Nu era nevoie să întreb de ce. Dacă
diafragma mea se umfla cu un centimetru, corsetul
rigid al rochiei n-avea să se întindă odată cu ea. Iar
mâine, titlul din Shiny Sheet avea să sune aşa: „Medita-
toarea gemenelor încorsetată mortal”.
— OK, iubito, am ajuns. Ai numărul meu de tele­
fon? a întrebat Keith. Şi pe al lui Marco? In caz de
urgenţă?
Am dat din cap, înfricoşată să fac vreo mişcare mai
jos de claviculă.
— Verificare de gloss de buze, a poruncit Keith
când valetul mi-a deschis portiera. Zâmbeşte!
Am zâmbit.
— Eşti gata să te arăţi, prinţesă.
Cineva mi-a întins o mână înmănuşată, albă. Mi-am
dat picioarele jos, cu grijă să le ţin adunate, şi am izbu­
tit să ies graţios din Rolls.
— Bine aţi venit la Mar-a-Lago.
Valetul a afişat un zâmbet de star de cinema.
Keith a venit pe după Rolls — purta un smoching
negru şi un rubin înfipt la cămaşă, de vreme ce balul
Roşu şi Alb impunea tuturor să poarte una dintre sau
amândouă aceste culori — şi mi-a oferit braţul.
 Privilegiul 103
— Mergem, draga mea?
— Mergem, am încuviinţat.
Am înaintat pe o alee presărata cu petale de tran­
dafir roşii şi albe.
Chiar înainte de a ajunge la uşile impunătoare,
ochii mi s-au îndreptat speriaţi spre Keith. El mi-a
strâns mâna.
— Ai să-i dai gata.

Cu mulţi ani în urmă, Lily şi cu mine închinaserăm

Frumuşica, film pe care ea l-a adorat, iar eu l-am dis­
preţuit. Şi tu ai putea să fii o târfă şi să sfârşeşti trăind
fericită până la adânci bătrâneţi. Lily a spus că o lua­
sem prea literal — nu se presupunea c-ar fi viaţa rea­
lă şi toată lumea ştia asta. Ei bine, fireşte că nu era viaţa
A.

reală. In viaţa reală, Cenuşăreasa nu era transformată

şi apoi — pac! — se ducea la bal.
Imaginaţi-vă că eram şocată când mi s-a întâmplat
mie.
Şi iată-mă, stând în capul marii scări ce cobora spre
o uriaşă sală de bal în auriu şi ivoriu, luminată de ceea
ce păreau sute de candelabre de cristal. Era plină din-
tr-un perete într-altul cu unii dintre cei mai frumoşi şi
mai bogaţi oameni de pe planetă. Erau de toate vârste-
le, de la tinereţe până la senectute. In capătul îndepăr­
A*.

tat al sălii de bal, pe o scenă, Starlight Orchestra a lui

Valerie Romanoff cânta Bad, Bad Leroy Brown — nu
fac mişto de voi — şi câteva zeci de perechi dansau.
Erau patru baruri şi patru bufete diferite, plus chelneri
în sacouri albe servind în dreapta şi-n stânga mâncare
şi băutură.
104 Zoey Dean
— Drept prin mulţime până în centru, apoi te
întorci spre barul din stânga ta, m-a instruit Keith.
In timp ce coboram treptele, am simţit privirile
îndreptându-se spre noi.
Nu te-mpiedica, nu te-mpiedica, nu te-mpiedica, îmi
spuneam eu.
Am ajuns pe podeaua de lemn tare, şi apoi Keith
m-a escortat prin mulţimea aristocraţilor din Palm
Beach. In jurul nostru, oamenii şopteau când treceam
noi.
— Ea cine e?
— E superbă.
— Ce rochie are.
— Cum arată părul ei.
— Am văzut-o în Torremolinos, primăvara trecută!
Şi atunci Pembroke a păşit în faţa mea, purtând
un smoching atât de bine croit, încât îi masca perfect
burtoiul de însărcinat în şapte luni.
— Megan? Ochii lui au alunecat spre adâncitura
dintre sânii mei, de parcă ar fi sperat că rochia avea
cumva să se topească sub acţiunea privirii lui fierbinţi.
Drace!
— Mersi, am spus eu. Pembroke Hutchinson,
Keith Genteel. Keith, Pembroke.
Pembroke a râs.
— II cunosc pe Keith. El o face pe maică-mea.
A

Nu la propriu, fireşte. Deci cum de-1 ştii tu pe Keith,

Megan?
— E prietena unui prieten. Keith a rânjit diavoleş­
te, apoi m-a sărutat pe obraz. Mă duc să-l găsesc pe
Marco. Eşti bine?
— Mai mult decât bine, l-am asigurat.
Era ridicol, ştiu, dar acel „drace” al lui Pembroke
îmi dăduse aripi de încredere.
 Privilegiul 105
Când Keith s-a îndepărtat, Pembroke a stăruit
să-mi dea un martini de măr. M-a luat de braţ şi ne-am
îndreptat spre bar. N-am făcut mai mult de zece paşi
până să-mi aud din nou numele.
— Megan?
Era Sage, într-o rochie lungă, stacojie, al cărei de­
colteu îi ajungea până la buricul cu piercing de dia­
mant.
— Oh, bună, Sage.
Nicio surpriză că sora sa era chiar în spatele ei,
într-o amuţitoare rochie albă, cu bretele în jurul gâtu­
lui, lungă până în pământ. Cu ea era miniaturala Pre-
cious Baldridge, de la umilirea mea în piscină, pur­
tând un bronz artificial şi o rochie de mătase roşie ca
rujul, despicată mult la spate. Sage se holba la mine.
La fel şi Precious.
— Ce faci aici?
Sage abia a reuşit să articuleze.
— Acelaşi lucru ca şi tine: ajut la colectarea fondu­
rilor pentru ANCSD, i-am răspuns eu.
îmi făcusem temele. Majoritatea evenimentelor
din timpul Sezonului erau ostentativ organizate în sco­
puri caritabile, deşi, de fapt, erau un pretext pentru
cei ridicol de bogaţi, mărginiţi şi interesaţi numai de
persoana lor să încerce să se depăşească unii pe alţii în
luxul toaletelor şi în strălucirea bijuteriilor. Balul aces­
ta, de pildă, era organizat pentru Alianţa Naţională de
Cercetare a Schizofreniei şi a Depresiei.
Sage şi-a dat după ureche câteva bucle desprinse
din părul strâns.
— Vreau să spun, cum ai intrat aici?
— Âă...
106 Zoey Dean
— Ce mai contează? a exclamat Precious. E aici şi
evident că e de-aici. Doamne — ador rochia ta. De ce
nu mi-a arătat-o stilistul meu pe-asta?
Pembroke a rânjit la mine.
— Aproape că n-am recunoscut-o cu haine pe ea.
A hohotit zgomotos la propria isteţime.
— Aş putea să mă dezbrac ca să-ţi amintesc, dar
sunt sigură că ai o imaginaţie vie.
Speram din tot sufletul ca asta să treacă drept tachi-
nare glumeaţă, dar mie-mi venea să-i trag un pumn.
El a râs.
— Cum rămâne cu martini acela de măr?
— Altceva, i-am răspuns eu şi m-am uitat la Rose.
Voi ce beţi?
— Flirtini.
N-aveam nicio idee ce însemna asta.
— Bine, atunci, i-am spus lui Pembroke. Un flir­
tini.
— Flirtini să fie.
El s-a îndepărtat, iar locul lui a fost ocupat de o
alta dintre prietenele gemenelor de cu o noapte îna­
inte, cea cu implanturi de sâni care-ţi săreau în ochi.
Cum se numea oare? Era ceva ce-mi aducea aminte de
Sesame Street. Cookie Monster? Oscar the Grouch? Asta
era! Grouch1. Suzanne de Grouchy. Ea s-a uitat lung la
mine, cu nestingherită admiraţie.
— Zac Posen, nu-i aşa?
Nici măcar nu încerca o scuză pentru seara de
dinainte. Am jucat în continuare ca şi când eram prea
nonconformistă ca să-mi doresc vreuna.
— Bineînţeles, am minţit eu.
Nu-mi aminteam nicicum cine îmi făcuse rochia.

1 Ursuz, m orocănos (lb. en g.).

 Privilegiul 107
Sage şi-a mijit ochii spre mine şi mi-am impus să
rămân calmă.
— Ce s-a întâmplat cu părul creţ şi gunoaiele de
haine?
Pentru asta eram pregătită, graţie carierei mele
nu-foarte-strălucite de dinainte.
— Te rog, Sage. Tot ce iau la mine când călătoresc
e o sticlă de apă minerală Evian, glossul de buze şi cele
mai confortabile haine ale mele.
Şi am încercat să imit cât mai bine scuturatul ei de
plete. In urmă cu o lună, la Scoop, scrisesem textul de
sub fotografii pentru un interviu cu trei top-modele.
Kate Moss explicase că ea nu se machiază niciodată
când călătoreşte.
— Pentru că eu nu am nevoie să impresionez pe
nimeni.
Momentul acesta avea să fie gravat pentru totdeau­
na în creierul meu. Sage a clipit. Rânjetul superior i
s-a şters de pe faţă şi a pufnit.
— Păi, ai fi putut să ne spui şi nouă.
Eu am zâmbit dulce.
— Cum ziceam, nu am nevoie să impresionez pe
nimeni.
Şi totuşi impresionam pe cineva. Pe Sage şi pe Rose.
Exact cele pe care trebuia să le impresionez. Poate că
nu mă plăceau, dar nu mai exista nicio fărâmă de dis­
preţ în ochii lor. După toate criteriile, ăsta era un pro­
gres.
— Poftim! Pembroke se întorsese, întinzându-mi
o băutură roz într-un pahar de martini. Un flirtini.
— Eşti o dulceaţă.
Dulceaţă? Cine mă credeam? Eram tentată să dau
paharul pe gât dintr-odată, ca să-mi alimentez mai
bine farsa, dar mi-am amintit sfatul lui Keith să sorb
108 Zoey Dean
doar puţin, aşa că l-am urmat, prefacându-mă foarte
interesata de perechile care dansau pe o melodie de
Bee Gees pe care n-ar trebui să danseze nimeni, nici­
odată.
— Dansezi? s-a auzit o voce din spatele meu.
M-am întors şi m-am trezit că mă uit în ochii impo­
sibil de albaştri ai tipului care-mi dăduse prosopul
noaptea trecută. Will Phillips. Acum, în loc de corp
înroşit tot, purtam o rochie roşie. Părea potrivit.
— Cum poţi să dansezi pe rahatul ăsta, Will? a
întrebat Sage.
Orchestra tocmai începuse Strangers in theNight. Am
ezitat când perechi destul de în vârstă ca să-şi fi pier­
dut virginitatea pe Sinatra — nu, pe Edith Piaf — au
ocupat ringul de dans.
— Gândeşte-te ca la ceva cu adevărat retro, i-a spus
Will lui Sage, apoi s-a întors din nou spre mine. Deci?
A întins o mână.
— Desigur.
Pe moment, mi-a fost greu să-mi desprind privirea
de ochii lui, până ce mi-am amintit exact cu cine era
tipul ăsta prieten şi pe ce anume fuseseră fixaţi ochii
lui înainte. Lucrez, mi-am spus eu. Aveam două săptă­
mâni până ce se va întoarce Laurel şi va vedea că fete­
le nu erau cu nimic mai aproape de a intra la Duke,
moment în care aveam să fiu dată afară cu un şut în
fund — două săptămâni ca să aflu tot ce puteam
despre bogaţii, stricaţii şi nesuferiţii din Palm Beach.
Mi-am strecurat mâna într-a lui. Fiecare minut conta.
— îmi cer scuze pentru seara trecută, a zis Will în
A.

dmp ce mă înconjura cu braţele. A fost o surpriză şi

pentru mine.
Să-l cred sau să nu-1 cred, aceasta era întrebarea.
Aveam să cuget mai târziu.
 Privilegiul 109
— N-a fost cine ştie ce, am spus eu calmă. Doar
o glumă prostească. Deci, tu de unde le cunoşti pe
gemene?
— Locuiesc alături, la Barbados.
Am început să ne mişcăm în ritmul aşa-zisei
muzici.
Vecinul de alături, care le cunoştea dintotdeauna.
Perfect.
— Barbados e o insulă din Caraibe, am zis eu,
tachinându-1.
— De fapt, e numele proprietăţii noastre. Oamenii
din Palm Beach nu pot rezista tentaţiei de a-şi boteza
casele. Cred că e ceva în apă.
— Adică ai crescut practic cu Sage şi Rose? am
întrebat.
— Nu chiar. Eu am douăzeci şi trei de ani. Am
absolvit Northwestern în iunie trecut.
Era de vârsta mea. Ceea ce năştea întrebarea ce
căuta să-şi piardă vremea cu un grup de copile de
liceu. Iar asta m-a condus la concluzia evidentă: se
culcase cu una dintre ele. Acolo de unde veneam eu,
noi numeam asta o fărădelege. Şi, indiferent de unde
veneai, era pur şi simplu... scârbos.
— Dar tu?
S-a dat puţin înapoi, cât să se poată uita la mine.
— Yale, am răspuns cu modestie.
El a fluierat încetişor.
— Şi eşti meditatoare? Fiindcă tu ţi-ai ales asta? Ce
ai studiat?
— Literatura. Adevărul părea destul de sigur. Tu?
— Istoria artei. Tata este comerciant de artă. Eu
încerc să mă hotărăsc dacă să intru sau nu în afacere.
Principala sa galerie e pe Worth Avenue, mai exact.
Sunt sigur că o ştii, Phillips Gallery.
110 Zoey Dean
Am rezistat ispitei de a-mi da ochii peste cap la
discursul plin de autoimportanţă al tipului. Chiar toţi
oamenii ăştia îşi închipuiau că mica lor lume era cen­
trul universului?
— Acum sunt pentru prima oară în Palm Beach,
i-am spus eu, încercând să rămân concentrată la cerce­
tările pe care le aveam de făcut. Nu am văzut încă mai
nimic din insulă.
Speram să înghită momeala pe care tocmai o lăsa­
sem să plutească. Oare ce ghid mai bun pentru turul
insulei aş fi putut avea decât Băiatul din Barbados?
— Tata expune nişte lucrări de Corot la galerie.
Poate ţi-ar plăcea să le vezi. M-aş bucura să-ţi arăt
împrejurimile mâine.
Oh, da. Cârlig, undiţă şi plumb.
— Mi-ar plăcea.
Am zâmbit peste umărul lui, închipuindu-mi toa­
te secretele de bucătărie internă pe care le-aş fi putut
obţine de la el a doua zi. Iar când un moşneag într-o
jachetă roşie s-a ciocnit de mine, lipindu-mă de Will,
ei bine... nici măcar nu m-am supărat.
începea să fie distractiv.
A
 ca p ito iu l t reiâprezece
A

/
n pofida progresului minor pe care-1 obţinusem
cu gemenele la petrecere — cel puţin, eram
din nou Megan, în loc de Creaţa —, am hotărât să
nu pornesc în urmărirea lor în dimineaţa urmă­
toare. Mi-am închipuit că îmi voi vedea de micul dejun
în casa principală şi de anticipata mea după-amiază
cu vecinul-probabil-violator al gemenelor Baker, Will
Phillips.
S-a dovedit că n-ar fi fost nevoie. Gemenele au bă­
tut la uşa mea, trezindu-mă la ora aproape rezonabilă
de zece dimineaţa. Erau îmbrăcate pentru distracţie la
soare. Sage avea un bikini cam cât trei foi de bileţele
Post-it, în vreme ce Rose purta un costum cu totul ne­
gru, decupat în părţi pe talie, făcând-o să arate de par­
că picioarele ei aveau doi metri şi jumătate lungime.
Sage a vorbit cea dintâi. Şi-a încrucişat braţele,
mijindu-şi ochii.
— Ştim cine eşti.
Demascată. Cam atât durase încercarea lui Marco
şi a lui Keith de-a mă face să trec drept una de-a lor.
112 ZoeyDean
A fost distractiv cât a ţinut. Toate cele şaisprezece ore
de iluzie.
— OK, bine, am început eu. Deci nu sunt chiar...
— Te-am căutat pe Google, m-a întrerupt Rose.
Sage a dat din cap.
— Eşti Megan Smith din Main Line Philadel­
phia — Gladwyne, Pennsylvania, mai precis. Familia
ta a sponsorizat un bal de binefacere, primăvara trecu­
tă, pentru centrul de transplant al Spitalului Universi­
tar din Pennsylvania. Mama ta a purtat Chanel, iar tu
ai purtat Versace. Am citit totul despre eveniment.
Sponsorizarea unei binefaceri primăvara trecută
era la fel de departe de realitatea vieţii mele pe cât era
şi rizibil, dar piesele de puzzle se rearanjau singure în
capul meu. Smith nu era un nume neobişnuit, cum nu
era nici Megan. Faptul că exista o altă fată cu numele
meu care provenea dintr-o familie ultrabogată n-ar fî
trebuit să fie o surpriză. Mă căutasem şi eu pe Google
o dată sau de două ori. OK, de vreo zece sau două-
sprezece ori. In afară de site-urile referitoare la Yale,
/V

persoana mea adevărată era o nonentitate pe Internet.

Dar erau menţionate aproape 93.700 de alte Megan
Smith. Şi se părea că una era bogată.
— Cel puţin, acum ştim cum de ai fost invitată la
bal, a murmurat Rose.
— Şi de unde a venit rochia, a adăugat Sage. Ar fi
trebuit să ne spui, Megan.
S-au îndepărtat în grabă. Am riscat să strig o dată
după ele:
— Sunteţi gata să învăţaţi cu mine, fetelor?
E uluitor cât de repede o pereche de gemene pot
striga nu peste umăr.
 Privilegiul 113

W 1

Am sfârşit prin a comanda micul dejun în came­

ră — doi croasanţi proaspăt scoşi din cuptor, o far­
furie cu felii de fructe tropicale şi o carafa de cafea
etiopiană — şi mi-am petrecut restul dimineţii în
apartamentul meu privat, făcând ceva cercetări despre
Gladwyne, Pennsylvania, reşedinţa celeilalte Megan
Smith. Gladwyne era un alt loc dintre acelea care
făceau Concord-ul din New Hampshire, orăşelul în
care crescusem eu, să pară o ţară din lumea a treia.
Eram în toiul săpăturilor despre Gladwyne când un
gând înspăimântător mi-a fulgerat deodată prin min­
te. Gând aveam să mă duc mai târziu la întâlnire cu
Will, el se va aştepta s-o vadă pe fata cu care dansase
seara trecută. Numai că fata aceea nu exista. Cu părul
meu de toate zilele şi fără haine de lux, eram groazni­
că. Dacă nu puteam să-l fac pe Mister Keith să se mate­
rializeze în apartamentul meu, eram pierdută.
Panicată, am făcut un duş, mi-am spălat părul şi am
îmbrăcat o combinaţie între costumaţiile unu şi doi
de la Century 21. Apoi am dat fuga la reşedinţa prin­
cipală — evitând intenţionat terasa piscinei, unde ar
fi putut fi gemenele —, ca s-o găsesc pe zâna mea cea
bună.
Cu vreo câteva fraze introductive, i-am explicat
impasul. Nu toată povestea, fireşte — Marco n-avea
de unde şti că eram, de fapt, o jurnalistă sub acope­
rire —, dar i-am povestit cum gemenele mă luaseră
drept altcineva, o mult mai bogată Megan Smith. El
a considerat că toată faza era o demenţă şi a părut să
înţeleagă importanţa de a nu face nimic să le scot din
cap impresia falsă. Din, ăă, motive pur academice.
114 Zoey Dean
— Nu te îngrijora, iubito, a gângurit Marco, aşe­
zând rulourile cu scorţişoară la răcit, pe un stativ.
E o lovitură norocoasă a sorţii. Cred că-ţi pot veni eu
în ajutor. Ia un rulou!
Am înfulecat unul cât ai clipi, simţindu-mă uşurată
la gândul că el credea că mă poate ajuta şi proaspăt
împovărată de vinovăţie. Marco se arătase extraordi­
nar de drăguţ cu mine din prima clipă în care ne cu­
noscuserăm, iar eu fusesem mai puţin decât sinceră în
privinţa intenţiilor mele în Palm Beach. Dar aşa face un
jurnalist, mi-am amintit eu.
Când Marco m-a condus la bungalow-ul său roz din
capătul de nord al proprietăţii, remuşcările mi-au mai
trecut. S-a dovedit că nu eram singura care avea un
secret. Când Marco nu era bucătarul Marco, era Zsa
Zsa Lahore, cea mai strălucitoare regină a travestiţilor
de pe partea aceasta a coastei. Şi se întâmpla să aibă
exact măsurile mele.
Am trecut prin livingul în roşu şi alb, cu o canapea
tapiţată cu un imprimeu tip piele de şopârlă — Mar­
co se afla, în momentul acela, într-o fază western — şi
am intrat în dormitorul lui. Spre deosebire de com­
portamentul lui general, acesta era agresiv masculin,
tot numai argint şi crom, cu o pictură deasupra patu­
lui înfăţişând doi cowboy privindu-se unul pe altul cu
dorinţă. Cât de Brokebackl\
— Şifonierele mele sunt la dispoziţia ta, m-a anun­
ţat el, deschizând o uşă dublă către o garderobă aproa­
pe la fel de mare cât dormitorul.

1Aluzie la filmul Brokeback Mountain (2005), în

care este înfăţişată relaţia romantică dintre doi bărbaţi
(n. red.).
 Privilegiul 115
Cât de generoasă poate fi o zână bună! Gardero­
ba era plină, rafturi după rafturi, cu haine superbe de
designer. El a început să scoată variante.
— Pentru vizita la galerie cu Will, mă gândesc la
nişte pantaloni Bottega Veneta negri, de crep, cu talie
înaltă, şi la o bluză Fendi de şifon ivoriu. Acum, hai să
mai găsim şi altele.
Am încercat să protestez, dar până când a terminat
el de scotocit, îmi umpluse o valiză mare şi o geantă
de voiaj imensă, spunând că o să am nevoie de hainele
astea pe viitor.
— Sfatul meu pentru ceea ce porţi acum, iubito?
Dă-le foc.
După asta, au urmat părul şi machiajul. Marco
nu avea geniul lui Keith la aranjatul părului, dar m-a
învăţat să folosesc o placă de îndreptat. Apoi a urmat
machiajul, pe care mi l-a reuşit mai mult decât per­
fect, iar la sfârşit m-am îmbrăcat în hainele pe care
mi le sugerase. Mi s-au potrivit. M-am uitat în jos, la
espadrilele mele negre, şi mi-am muşcat buza, îngrijo­
rată. Până şi eu îmi dădeam seama că erau inaccepta­
bile.
— Vai mie.
Marco şi-a ros o unghie perfect manichiurată.
Eu purtam măsura 37. El 39. Deodată, a pocnit
din degete.
— Pantofi de balet Chanel cu elastic, iubito. Exact
ce ne trebuie.
I-am încercat — tot erau prea mari, dar stăteau pe
picior datorită elasticului. Mi-a făgăduit să-l sune pe
Keith şi să-i aducă alte opţiuni. Eu am protestat încă o
dată, dar Marco nici n-a vrut să audă.
116 Zoey Dean
— îubiho, s-a maimuţărit el cu un accent aproa­
pe perfect de Zsa Zsa Gabor, în timp ce-mi acoperea
genele cu rimei, arăţi trăsnet. Ce maşină vei folosi?
La asta nu mă gândisem nicio clipă şi i-am mărturi-
sit şi lui Marco. In exact cincisprezece minute, trebuia
A

să fiu în centru, pe Worth Avenue, unde Will avea să

mă conducă în marele tur prin galeria tatălui său şi
apoi să mă scoată la Breakers, pentru ceai.
— Ia Ferrari-ul, m-a sfătuit Marco. Ferrari-ul roşu.
E cel mai distractiv de condus. Poţi manevra un schim­
bător de viteze?
A zâmbit la insinuarea sexuală.
— Fii sigur că da, am râs eu.
Camionul tatălui meu avea transmisie manuală.
Marco a zâmbit.
— Sfatul meu, iubito? Când ţi se dă prilejul să
mânuieşti un schimbător, fa-o.

Phillips Gallery era situată în capătul nordic al lui

Worth Avenue şi nu avea decât o singură pictură în
vitrină: un pod de piatră rural din Franţa. O pancar­
tă încă şi mai discretă anunţa P h i l l i p s G a l l e r y : P a l m
B e a c h . L u c r ă r i d e J e a n -B a p tis te C a m ille C o r o t. D e l a

13 NOIEMBRIE PÂNĂ LA 23 DECEMBRIE.

Mi-am lăsat maşina la cabina valetului, drept în
faţa galeriei, şi am intrat. Deci asta era. Galeria pe care
tatăl lui Will ar fi vrut s-o conducă el. încăperea din
faţă era orbitor de albă, cu podea de parchet lustruit.
Aerul condiţionat era o plăcere după soarele şi ume­
zeala de afară. .
Am fost întâmpinată de o tânără femeie în-
tr-un costum negru foarte strâns pe corp, cu bronzul
 Privilegiul 117
obligatoriu de Palm Beach şi un păr blond, tăiat drept,
la nivelul umerilor.
— Bine aţi venit la Phillips Gallery. Eu sunt Giselle
Keenan, mi-a spus ea.
Apoi şi-a întors capul şi rri-a privit din nou.
— Sper că nu vă supăraţi că vă întreb, dar... cine
v-a vopsit părul? Şuviţele sunt minunate.
— Âă, Keith, i-am spus, neputând să-mi aduc
aminte numele întreg.
— Vesdtul Keith? Giselle i-a rostit numele cu reve­
renţă stăpânită. Eu am încercat de nu ştiu câte ori să
mă programez la el. Cum aţi reuşit?
— Stau la Les Anges...
— La gemenele Baker? Am fost împreună în comi­
tetul balului Inimi şi Speranţe, sezonul trecut. Să le
spuneţi că Giselle le salută, OK? Mi-a plăcut mult apa­
riţia lor în Vanity Fair.
— Desigur, i-am spus eu, luând câteva notiţe min­
tale. De fapt, eu am venit să-l întâlnesc pe Will Phillips.
Mă aşteaptă. Sunt Megan.
— Imediat.
A apăsat câteva butoane ale sistemului ei de telefo-
nie. In timpul ăsta, un tip bine îmbrăcat, cu păr ciufu­
lit şi tenul rumen al cuiva care petrece mult timp cu
barca sau pe terenurile de golf sau amândouă, a intrat
în galerie. Mi-a zâmbit în felul acela în care văzusem
atât de mulţi ţipi zâmbindu-i surorii mele. Primul meu
impuls a fost să mă întorc să văd dacă îi zâmbea vreunei
fete cu adevărat sexy, care stătea în spatele meu. După
câte se părea, efectul Cenuşăreasa durase şi după bal.
Tocmai când marinarul meu jucător de golf făcea
câţiva paşi în direcţia mea, a apărut şi Will.
— Megan? Bine-ai venit la galerie.
118 Zoey Dean
Purta o bluză de trening, un tricou bleu descheiat
la guler, pantaloni kaki şi espadrile maro, fără şose­
te. Curând aveam să aflu că această costumaţie, cu
diverse variaţiuni, era uniforma bărbătească neoficială
din Palm Beach. Marinarul meu mi-a oferit o mică
înclinare a capului şi o privire înţelegătoare de regret.
Apoi s-a întors şi a ieşit.
— Ai avut răgazul să te uiţi deja pe-aici? a întrebat
Will.
— Nu prea. Dar sala asta e superbă.
— Eu am crescut aici. Nici măcar n-o mai văd, a
mărturisit Will.
Voiam ca Will să se simtă destul de în largul lui în
prezenţa mea — ce alt băiat tipic ar fi putut fi mai
potrivit pentru un articol despre Palm Beach? —, dar
îmi venea greu să-mi înăbuş dorinţa de a-i trage un şut
în fluierul piciorului pentru că era atât de răsfăţat de
soartă.
— Vrei să facem turul scurt şi apoi să mergem la o
plimbare pe bulevard?
— Sună bine, i-am răspuns.
Mai mult a vorbit Will, iar eu mai mult am tăcut în
timp ce m-a condus prin cele două săli mari ale galeri­
ei. Avea cunoştinţe enciclopedice despre viaţa şi opera
lui Corot şi mi-a prezentat cele trei perioade distinc­
te de creaţie ale artistului, după care s-a întors spre
mine.
— Hai să mergem.
Am ieşit în orbitorul soare al începutului de
după-amiază şi am luat-o la dreapta, pe trotuar, tre­
când pe lângă un magazin de designer după altul.
Ferragamo. Gucci. Hermes. Tiffany. Nici urmă de Gap
sau de Starbucks cât vedeai cu ochii. Traficul pieto­
nal era lejer, iar ziua era călduroasă. Singura activitate
 Privilegiul 119
autentică era în faţa unui restaurant numit Ta-boo,
unde un detaşament de valeţi parca eficient o lungă
coadă de Bentley-uri, Mercedes-uri şi Rolls-Royce-uri.
Am observat un indicator de limitare de viteză pe
care era trecută şi viteza minimă, nu doar cea maximă.
Cum era posibil să ai o viteză minimă admisă?
— Ce-i cu indicatorul ăla? am întrebat eu.
— In Philadelphia nu există din astea? Părea
a

deconcertat. Ii împiedică pe turişti să încetinească

pentru a căsca gura. Oamenii de aici ţin să li se respec­
te intimitatea.
— Cine a spus că sunt din Philadelphia?
— Sage.
Atunci, OK. Asta s-ar fi putut să fie în avantajul
meu. In scopurile investigaţiei, nu strica dacă şi Will
credea că eram cealaltă Megan.
— Ştii, eu n-am fost niciodată în Philly, a zis Will.
Povesteşte-mi despre locul în care ai crescut.
Graţie căutărilor mele pe Internet chiar din dimi­
neaţa aceea, nu mi-a fost prea greu. I-am povestit
unde îmi plăcea să iau masa (Tre Scalini), unde îmi
plăcea să-mi fac cumpărăturile (Smack Parlour) şi
unde îmi plăcea să mă duc în vacanţă (Gstaad, la schi-
at, şi Bruxelles, la cumpărături). M-am distrat atât de
bine inventându-mă pe mine însămi, încât abia de-am
băgat de seamă că făcusem turul complet al lui Worth
Avenue şi ajunseserăm din nou în faţa galeriei.
Will s-a uitat la ceas.
— Trebuie să mă întorc la muncă.
Stai puţin, cum rămâne cu Breakers?
— Mulţumesc pentru tur. I-am atins braţul. Poate
mai ieşim şi alta dată împreună.
120 Zoey Dean
Asta era metoda mea neruşinata de a spune: Invi-
tă-mă la cocteiluri, frumosule. Cine ştie ce-aş fi putut
scoate de la el după două sau trei pahare?
— Da, poate. Ai grijă de tine, Megan.
Nu m-am putut abţine să nu-mi zic că mi s-a părut
că arăta un pic confuz când a intrat înapoi în galerie.
 capito lu l paiâprezece

I trăbăteam de-acum familiara alee de pietriş alb

mJ dintre casa principală şi vila gemenelor, recapitu­
lând bizara încheiere a plimbării mele cu Will, când am
auzit strigăte venind dinspre terasa piscinei. Gemene-
le — nu le puteam deosebi vocile — şi încă cineva.
Ce curios.
Insultele zburau în toate părţile când am ieşit de pe
alee şi m-am ascuns după un palmier, chiar în capă­
tul de vest al terasei piscinei. De acolo, puteam vedea
peste terasă până la chioşcul barului, unde avea loc
bătălia regală. Fetele erau în continuare în costume de
baie, iar cealaltă femeie era îmbrăcată într-un costum
bej format din pantaloni şi taior.
— Nu pot să cred, Zenith! zbiera Sage. Te consideri
impresar? Eşti de rahat!
Impresar? Adică impresarul care trebuia să le intro­
ducă pe gemene în acel nepreţuit domeniu al filmului,
televiziunii şi modellingului?
122 Zoey Dean
Zenith a tras adânc aer în piept, în mod clar încer­
când să-şi păstreze stăpânirea de sine.
— Uite, genul ăsta de lucruri se întâmplă tot tim­
pul — înţelegerile cad când vine vorba ca oamenii să
scrie cecuri.
— Ai spus că o să ne faci rost de propriul nostru
serial de televiziune. De propriul nostru film. De pro­
priul nostru lanţ de cluburi, a scâncit Rose. Ai spus că
o să facem lumea să uite de Paris şi de Nicole!
— Uite, există o ofertă pe rol. Dacă nu aţi fi nişte
puştoaice atât de alintate, aţi accepta-o imediat, a spu­
megat Zenith.
— Spray de bronzat Golden Glow? Şi eu să fiu
rahatul de poză „înainte”? Sage Baker nu e niciodată o
poză de „înainte”!
Sage Baker ca poză ,înainte”? Delicios.
— Ai terminat? a întrebat Zenith, liniştită.
— Ieşi dracului de pe proprietatea noastră, a răs­
puns Sage.
— Nimic nu m-ar face mai fericită. Să nu mă mai
sunaţi niciodată.
Zenith a pornit spre ieşire, traversând terasa pisci­
nei, din fericire luând-o pe o alee pe unde nu risca să
dea de mine.
— Nu, tu să nu ne mai suni vreodată pe noi!
Sage şi-a scos una dintre sandalele ei cu strasuri şi
a aruncat-o spre impresara care se retrăgea. A nimerit
în piscină.
— Şi arăţi de rahat în bej! Sage s-a întors spre sora
ei. Dă-o dracului! O să găsim un alt impresar. Vino,
Rose, hai să ne pilim.
— Nu.
Rose arăta de parcă era gata să plângă.
— Nu?a repetat Sage, nevenindu-i să creadă.
 Privilegiul 123
Nici mie nu-mi venea să cred. N-o ştiam pe Rose
capabilă să-i spună cuvântul ăsta surorii sale.
— S-a ales... praful.
Rose a luat-o la fugă pe terasă şi a coborât treptele
spre plajă, lăsând-o singură pe Sage. Pentru o fracţiu­
ne de secundă, a părut că Sage avea să se ducă după
ea. Dar apoi a pornit cu paşi mari spre casa lor, arun-
cându-şi sandala din picior în piscină, din mers.
Dezbină şi cucereşte, mi-am spus eu. Casa gemenelor
era deja dezbinată. Tot ce trebuia să fac era să cuce­
resc.
Am luat-o înapoi spre plajă şi am încercat să par
degajată, de parcă întâmplător îmi făceam plimbarea
de după-amiază pe acolo. Aproape numaidecât am
văzut-o pe Rose, făcând paşi mărunţi de-a lungul nisi­
pului udat de valuri, dansând şi ferindu-se de fiecare
val care venea, ca apoi să se apropie iar de ocean, să-şi
ude picioarele.
— Ai ieşit la plimbare? am întrebat-o când m-am
apropiat.
Ii tremura buza de jos.
A

— Hei, te simţi bine?

Ea a clătinat din cap. începuse fluxul şi un val a
A

venit periculos de aproape să ne ude picioarele. Am

sărit înapoi, gândindu-mă că balerinii lui Marco nu
erau rezistenţi la apă.
— Unde e sora mea? a întrebat Rose, părând îngri­
jorată.
Am dat din umeri.
— Nu ştiu.
Rose s-a îndepărtat de apă şi s-a aşezat pe un dig
de piatră. Am urmat-o, dându-mi seama că dacă Sage
se uita spre plajă, ne-ar fi putut vedea împreună. Ăsta
era şi scopul.
124 Zoey Dean
— Suntem complet distruse, a murmurat în cele
din urmă Rose. Sage şi cu mine.
I-auzi.
— Cum distruse?
Ea şi-a ţinut privirile aţintite spre apă.
— îţi aduci aminte ce ţi-a spus Sage în seara în care
ai venit... despre impresara noastră din Los Angeles?
Toate ofertele şi cum aveam noi să ne facem singure
banii noştri?
Am dat din cap şi i-am aşteptat explicaţia. Şi am
aşteptat. In cele din urmă, ea şi-a dat drumul, într-un
/V

monolog care sfida toate regulile de punctuaţie şi de

sintaxă:
— Sage a zis că dacă făceam interviul din Vanity
Fairvom deveni faimoase şi nu vom mai putea să mer­
gem nicăieri după aceea fără camere de televiziune
după noi, şi asta suna distractiv, pentru că aşa sunt
oamenii faimoşi, cum să spun, tot timpul urmăriţi şi
aşa mai departe... Aşa că Sage a angajat-o pe impresa­
ra asta din Los Angeles şi urma să avem toate ofertele
alea, cum să spun, pentru un film, şi propriul nostru
reality-show şi, cum să spun, oferte de la companiile de
cosmetice, dar nu din cele ieftine, ştii?
Am dat din nou din cap. Se părea că era cel mai
bun lucru pe care-1 puteam face.
— Ei bine, a continuat Rose, după cum am aflat,
niciuna dintre afacerile astea n-a ieşit, dar nu ştiu de
ce şi, cum să spun, a rămas doar fleacul ăsta cu spray-ul
de bronzat? Oh, şi poate şi celălalt lucru, care nu era
sigur, dar era pentru un lanţ de magazine în Sud care
vinde, cum să spun, jeanşi Jessica Simpson, pe care ea
nici măcar nu-i poartă.
— Uau.
 Privilegiul 125
Compătimirea mea a părut s-o încurajeze pe Rose.
A continuat:
— Oricum, n-am fi putut scoate destul pentru a
trăi, cum să spun, un an. Dar deja am spus la dracu’
banilor de la bunica şi n-ar fi trebuit niciodată să te
facem să înoţi dezbrăcată pentru că acum ne urăşti
şi n-o să mai vrei deloc să fii meditatoarea noastră şi,
chiar dacă ai vrea, la ce bun?
A clipit de două ori.
— Se înţelege ceva?
Intr-un univers gramatical alternativ, poate. Dar
prinsesem esenţa, pentru că esenţa părea exact prile­
jul pe care îl doream. Sage îi vârâse în cap lui Rose
ideea că nu aveau nevoie de banii bunicii, pentru că îşi
vor putea face şi singure nişte bani ai lor. Ergo, pe mine
mă puteau elimina din schemă. Foarte greşit. Rose mi
se destăinuia pentru că era speriată de moarte de gân­
dul de a fi rămas fără fonduri.
Nimic nu se compară cu a fi nevoie de tine.
— Deci... poţi să ne ajuţi? a întrebat ea.
Puteam s-o meditez pe ea, ceea ce mi-ar fi adus mai
mult timp în paradis — un lucru bun. Nu. Un lucru
minunat. Dar puteam oare s-o fac să intre la Duke?
Chiar dacă aş fi lucrat cu ea zi şi noapte în următoarele
şapte săptămâni şi jumătate, nu eram sigură că avea
IQ-ul unei mingi de tenis. Plus că ambele gemene tre­
buiau să ia admiterea, iar Sage prefera să fie versiunea
de Palm Beach a lui Heidi Fleiss1decât să fie meditată
de mine.

1Supranumită Hollywood Madam, este o fostă patroa­

nă de casă de toleranţă şi, deopotrivă, o personalitate
prezentă regulat în platourile televiziunilor în anii 1990.
126 Zoey Dean
Cel puţin ajunsesem undeva cu una dintre gemene.
Poate că nici sora ei nu era prea departe.

In noaptea aceea, ca orice jurnalist de anchetă conşti-

incios, am lucrat la notiţele mele. Intre Marco, domnul
Keith, Will şi gemene, aveam mai mult decât suficient
noroi să acopăr privilegiaţii din Palm Beach.
De la Suzanne de Grouchy, după imul dintre prea
multele flirtini-uri de la balul Roşu şi Alb: O prinţesă
de societate care îşi înjunghiase soţul cu un cuţit de
bucătărie clasic Wusthof-Trident, după ce îl prinsese
cu una dintre prietenele lui Suzanne, primise două
luni de arest la domiciliu. Prietena ei fusese expediată
în sudul Franţei.
De la Keith, în timpul unei şedinţe de machiaj: Anul
trecut, un azil numit Locul Păcii şi-a anulat obişnui­
tul bal de strângere de fonduri din Sezon, trimiţând
în schimb invitaţii care anunţau că „oaspeţii” puteau
sta acasă, confortabil, şi să expedieze o donaţie. Locul
Păcii primea în mod normal peste un milion de dolari
din donaţii la evenimentul lor. In anul în care n-au
A

mai organizat balul, au strâns doar cinci mii. „Baluri­

le de binefacere în timpul Sezonului, declarase Keith,
sunt contribuţia obştească a celor din Palm Beach.”
De la Rose însăşi, cu un şervet împăturit în poală:
Uneori, să-ţi mesteci mâncarea şi apoi s-o scuipi este la
fel de satisfăcător, cum să spun, ca mâncatul... ştii?
Serios. Eu n-aş fi putut inventa chestia asta nici
dac-aş fi încercat.
Mă gândisem că aveam să stau aici doar două săp­
tămâni. Dar Rose îmi dăduse posibilitatea unei şederi
de două luni. Ca să pun lucrurile pe roate, trebuia s-o
 Privilegiul 127
aduc la bord şi pe Sage. Prin urmare, a doua zi dimi­
neaţă, mi-am îndreptat părul cu placa, am îmbrăcat
una dintre toaletele mai lumeşti pe care mi le împru­
mutase Marco — jeanşi Joe cu talie joasă care intra­
seră la apă şi un tricou alb Petit Bateau — şi m-am
postat la răscrucea culoarului dintre cele două apar­
tamente.
Pe la unsprezece, a apărut Sage, purtând jeanşi
bleumarin subţiri, un maiou alb cu aripi de înger în
faţă şi sandale cu multe curele, imposibil de înalte. în
afară de încălţări, eram îmbrăcate cam la fel.
Am luat asta drept un semn.
— Sage!
Ea a părut enervată mai înainte de a deschide gura.
— Ce vrei?
— Păi..., m-am sprijinit cu spatele de perete, încer­
când să arăt cât mai oropsită cu putinţă.
— Ce-if s-a răstit ea. Ai luat lăţei de la cineva la
clubul Bath and Tennis sau ce?
Am încetat să mă mai prefac dezolată. Evident, Lily
avea talentul actoricesc în familia noastră, dar acum
era prea târziu să mai dau înapoi.
— Ascultă, Sage, o să-ţi vorbesc deschis.
Adevărat. Pentru un jurnalist care ar face orice ca să-şi
obţină povestea.
— Ştiu că nu-ţi pasă de învăţat, dar, pe cinstite?
îmi ţineam pumnii.
— Eu chiar am nevoie de slujba asta.
Ea s-a uitat la mine cu o expresie ce aducea cu inte­
resul profesional.
— Pentru că ai datorii?
— Exact.
Absolut adevărat.
— Datorii mari?
128 Zoey Dean
Am încuviinţat.
Sage a dat din cap, cu gravitate.
— Cred că pot să-mi închipui. Acum doi ani, Pre-
cious avea două locuri în rândurile din faţă la Săptă­
mâna Modei din New York, iar hainele erau mortale
anul acela. Iar ea a sfârşit, cum să-ţi spun, cu trei sute
de mii de dolari datorie, iar mama ei s-a isterizat pentru
că limita de pe cârdul ei de credit era doar de o sută
de mii de dolari.
Asta era uluitor. Şi-o informaţie nepreţuită.
— Şi ce-au făcut părinţii lui Precious?
Sage s-a aplecat, vorbindu-mi confidenţial.
— I-au tăiat alocaţia, mi-a şoptit ea, de parcă mi-ar
fi împărtăşit un secret naţional. Precious a fost atât de
supărată, încât a fost gata să nască. Atunci când te-am
căutat pe Google, mi-am cam închipuit că trebuie să fi
păţit şi tu ceva asemănător.
Ah, ce ironie. Nici într-un milion de ani n-aş fi ghi­
cit că Sage avea să tragă concluzia că intrasem în dato­
rii din pricina hainelor, şi nu a studiilor.
— Acum înţelegi de ce am mare nevoie de slujba
asta, i-am spus eu, fără să-i corectez impresia greşită.
Ca să încerc s-o sting.
— Să-ţi faci mămica şi tăticul fericiţi, vrei să spui, a
interpretat ea. Adică ţi-au retras accesul la contul per­
sonal? Doamne, e atât de josnici
— întocmai, am încuviinţat.
Cunoscusem o fată la Yale care obişnuia să se vaite
tot timpul că n-avea să-şi primească moştenirea până la
treizeci de ani, ceea ce era, cum spunea ea, retrograd.
— Aşa că, dacă am putea face câteva şedinţe
de învăţat, cât să am ce arăta bunicii tale... vreau să
spun, pot să stau deoparte şi să nu te încurc. Iar, la un
moment dat, dacă hotărăşti că treaba cu Hollywood-ul
 Privilegiul 129
nu e pentru tine, atunci... măcar vom fi studiat puţin
împreună.
Puteam efectiv să-i văd bulele gândurilor goale
ieşindu-i din cap. A scos un suspin foarte iritat.
— Bine.
Bine? Al dracului de bine.
— Mulţumesc mult, am răbufnit eu. Apreciez sin­
cer.
— Mă rog. Când începem?
— In după-amiaza asta? am propus eu.
A.

— OK, s-a învoit ea, dându-şi ochii peste cap ca să

sublinieze ce imensă favoare îmi făcea ea mie.
Habar n-avea.
 cincisprezece

/ A n adevăr fundamental mi s-a revelat peste alte

w patru zile, în cea de-a şaptea zi a şederii mele
în Palm Beach: exista un temei în toate acele poveşti
despre erudiţi faimoşi care supravieţuiseră cu pâine şi
ridichi, dormind prin mansarde, folosind aceeaşi apă
ca să-şi fiarbă un ou şi să se spele la subsuoară — o via­
ţă de lux nu e atmosfera propice pentru învăţat. Când
ai de ales între a deprinde ecuaţiile pătratice şi a vedea
un DVD încă nelansat pe piaţă într-un studio privat
mai select decât oricare multiplex, cine n-ar fi optat
pentru distracţia cu popcorn şi Orlando Bloom?
In pofida noului angajament aparent al gemenelor
a

de a studia, petreceau mult mai mult timp jucându-se

decât învăţând. Dacă aş fi fost un meditator autentic,
poate că mi-ar fi păsat. Dar nu eram, aşa că nu-mi păsa.
In loc de asta, am făcut tot ce mi-a stat în puteri să mă
A

ţin de ele sub pretextul că le învăţam.

Rose se arăta rezonabil de amabilă cu mine, pen­
tru că era din fire mai drăguţă. Sage mă tolera pentru
 Privilegiul 131
că, mulţumită garderobei mele de la Marco şi a noii
mele înfăţişări, eram, după cum pronosticase el, un
accesoriu acceptabil. învăţat combinat cu cimentarea
A

relaţiilor combinat cu investigaţii personale era ceea

ce făceam eu în după-amiaza aceea, pe iahtul Heaven-
ly, de cincizeci de metri lungime, al lui Laurel.
De cum ieşiserăm, cu motorul turat la maximum,
de la Clubul de Iahting din Palm Beach, noul mari­
nar de punte, Thom, mi-a prezentat rapid ambarcaţi­
unea. Thom era uscăţiv, cu părul ciufulit şi decolorat
de soare şi un zâmbet cuceritor. Barca se întindea pe
trei etaje: unul sub punte, unde se aflau cabinele; unul
la nivelul punţii, cu o uriaşă deschidere spre punte, un
living, o sufragerie şi o bucătărie; plus o punte de ateri­
zare pentru elicoptere deasupra, pentru ca invitaţii să
poată fi transportaţi la şi de la ţărm fără să trebuiască
să se lupte cu valurile.
După turul iahtului, m-am îndreptat spre puntea
din spate, unde fetele deja se întinseseră la plajă, în
costume de baie. Bikiniul portocaliu al lui Sage se
încreţea pe fund, făcându-1 să arate ca o piersică. Rose
purta un costum întreg, prins pe după gât, răscroit la
spate atât de mult, încât îi dezgolea fundul până la
şanţul dintre fese. Eu, pe de altă parte, purtam panta­
lonii albi, mulaţi, de bumbac Marc Jacobs şi un tricou
negru cu o imensă cruce imprimată pe spate. Marco îl
purtase în timpul perioadei sale Cher.
— Unde ţi-e costumul de baie, Megan? a întrebat
Rose. Nu facem o baie fierbinte înainte să începem?
Marco îmi putuse furniza o mulţime de lucruri,
însă printre acestea nu figura şi un costum de baie.
Am invocat nişte crampe şi m-am bucurat de plimba­
re, în vreme ce gemenele moţăiau la soare. Baia lor
fierbinte a fost urmată de o saună, iar apoi l-au chemat
132 Zoey Dean
pe Thom să le aducă de mâncare — caviar, sărăţele,
zmeură învelită în ciocolată şi o sticlă de Taittinger,
şampania lor favorită. De vreme ce sărăţelele conţi­
neau carbohidraţi, ele mai mult îşi vârau degetele în
caviar şi apoi în gură.
După asta, s-au declarat gata să facă nişte materna-
tică. In timp ce ele îşi scoteau creioanele, hârtia şi cal­
a

culatoarele, eu am încercat să adaptez problemele la

interesele lor.
— Karen a putut găsi o rochie Chanel clasică de
vânzare cu două mii şase sute cincizeci de dolari.
— Cine-i Karen? a întrebat Rose, întorcându-se pe
burtă.
— Nu contează. E doar un nume pentru textul
problemei. Voi reţineţi informaţiile principale.
Mi-am ridicat mânecile tricoului peste umeri, ca
măcar să profit de puţin soare.
Sage a suspinat, enervată. încercase — fără suc-
A

ces — să găsească un alt impresar pentru ele. Intre

-A

timp, începuse totuşi să participe la şedinţele noastre

de studiu. Participarea ei putea fi definită ca foarte
vagă.
— Poţi să mai spui o dată?
— Karen a putut găsi...
— Stai puţin, a poruncit Sage.
A înşfăcat sticluţa de ulei de plajă cu factor de pro­
tecţie 50 şi şi-a turnat din abundenţă pe opalescente-
le-i braţe, piept şi picioare, în vreme ce Rose aştepta.
— Ia-o de la început.
— Karen a putut găsi o rochie Chanel clasică de
vânzare cu douăzeci şi şase de sute cincizeci de dolari.
— Dar parcă ai zis două mii şase sute cincizeci de
dolari? a întrebat Rose.
Am zâmbit şi i-am răspuns.
 Privilegiul 133
— Acelaşi lucru. Când rochia respectivă a fost dese­
nată şi cusută, în anii patruzeci, a costat cu optzeci de
procente mai puţin. Cât a costat când a fost făcută?
Rose s-a proptit în coate şi a început să mâzgălească
pe o bucată de hârtie. Sage se uita la mine fără expresie.
— E nevoie să-ţi repet întrebarea? am zis eu.
— Vorbim despre costul real sau costul ajustat de
inflaţie? a întrebat ea, cu răceală.
Uf. Unu la zero pentru Sage.
— Costul real, am răspuns eu.
— Karen avea un fond tutelar sau o alocaţie? s-a
interesat Sage.
— Karen nu există, am spus eu cu grijă, gândin-
du-mă că poate ar fi mai bine să trecem la geometrie.
Este doar o problemă inventată ca să...
— Stai puţin, a decretat Sage, ridicând un deget
şi ducându-şi mâna pâlnie la urechea stângă. Apoi a
arătat pe cer, spre apus. Da, ei sunt!
Abia puteam zări elicopterul care se apropia.
— Ei sunt cine?
— Suzanne a împlinit ieri optsprezece ani, mi-a
explicat Sage. Sărbătorim în seara asta. Dacă tu nu vrei
să participi, poţi să te duci să stai în biblioteca bunicii.
Am fost de acord cu surpriza. O petrecere avea
mult mai multe şanse să ajungă la un rezultat în Palm
Beach decât Karen şi nenorocita ei de rochie Chanel.
Zgomotul a devenit asurzitor când elicopterul s-a
apropiat şi apoi a rămas suspendat la treizeci de metri
deasupra punţii din spate. Am privit neajutorată cum
cărţile şi hârtiile pe care le folosiserăm au zburat în
mare, suflate de curentul elicei.
Elicopterul a atins puntea, uşile s-au deschis şi trei
dintre prietenele gemenelor au sărit din el. I-am recu­
noscut pe Ari şi pe Suzanne, împreună cu care venise
134 Zoey Dean
şi un tip înalt, atletic, pe care nu-1 mai văzusem până
atunci. A urmat o orgie de îmbrăţişări, sărutări şi stri­
găte de JLa mulţi ani!”
Când elicopterul a decolat din nou, m-am gândit cu
câtă uşurinţă puteau gemenele să-şi rişte averea fiind
atât de lipsite de concentrare — asta dacă nu întreţi­
neau convingerea greşită că puţinul pe care-1 făcuseră
cu mine fusese concentrare. Peste doar şase săptămâni
aveau să afle cât de eronată era părerea aceasta.
Sage a plecat imediat cu tipul înalt, în exclamaţiile
vesele ale celorlalţi. Am primit o îmbrăţişare adevăra­
tă din partea lui Suzanne, care apoi a cerut o bere şi
a pornit spre baia fierbinte, aruncându-şi hainele din
mers.
— Cum merge lucrul? a întrebat Ari, oferindu-mi
să bat pumnul cu el.
Purta pantaloni scurţi kaki Brooks Brothers şi un
tricou vechi cu CBGB1. Arăta de parcă ar fi fost în car­
tierul meu, East Village, şi nu pe un iaht, în mijlocul
golfului.
— Fetele... fac progrese. Dar tu, Ari? Ce planuri ai
pentru anul viitor?
— MIT2. Am o medie generală excepţională şi
2400 de puncte la SAT, aşa că sunt foarte încrezător.
Aproape că m-am înecat. Unul dintre prietenii
gemenelor era... deştept?

1CBGB (Country, Blue Grass and Blues), celebru club

de muzică din suburbiile Manhattanului, devenit rampă
de lansare a formaţiilor de punk şi New Wave.
2Abreviere de la Massachusetts Institute of Technology,
institut privat de cercetare, care deţine cinci şcoli şi
un colegiu, cu specializări în cercetarea ştiinţifică şi
tehnologică.
 Privilegiul 135
— Mi-ar plăcea să iei SAT-ul şi pentru mine, Ari, a
zis Rose, cu un oftat neajutorat.
— Ceea ce a făcut bunica voastră a fost atât de...,
a început Ari, dar n-am mai auzit restul, pentru că se
apropia un alt elicopter.
Nu. Trei elicoptere, făcând din iaht centrul unui
triunghi aerian isoscel. Apoi am mai zărit câteva bărci
cu motor venind în viteză spre noi, iar Thom a coborât
scara ce avea să le permită pasagerilor să urce la bord.
Peste trei minute, mă aflam în mijlocul unei petre­
ceri aniversare în toată regula. Erau prezenţi toţi prie­
tenii gemenelor pe care îi întâlnisem până atunci, plus
alţi patruzeci sau cincizeci de puşti. Singura persoană
care lipsea era Will Phillips, pe care nu-1 mai văzusem
de când mă plimbase pe Worth Avenue. Nu că mi-ar
fi păsat.
Pe bune.
Când soarele a coborât spre apus, cei mai mulţi
dintre puşti se aflau în diverse stări de ameţeală. Noul
album al lui Gwen Ştefani răcnea din boxele iahtului.
Fetele dansau cu băieţii, fetele dansau cu fetele, fetele
sărutau băieţii, iar două se sărutau una cu alta, spre
marele amuzament al băieţilor. Toată lumea avea în
mână fie o băutură, fie un drog. Făceau petrecerile
intime de la Yale să semene cu o întrunire a quake-
rilor, aşa că atunci când Pembroke mi-a spus să nu
mai arăt atât de stresată — ne aflam la 20.000 de kilo­
metri depărtare de coastă, distanţă care, aşa cum era
prevăzut de lege, ne situa în apele internaţionale, res­
pectiv dincolo de jurisdicţia Pazei de Coastă —, chiar
am răsuflat uşurată.
In timp ce muzica a trecut la Smashing Pumpkins,
A

Pembroke m-a tras mai aproape de el — mă rog, cât

136 ZoeyDean
de aproape puteam ajunge cu burta lui în cale. Ochii
îi erau sticloşi.
— Eşti atât de excitantă, mi-a şoptit el la ureche
şi am simţit o picătură de salivă atingându-mi lobul
urechii — oh, ce greţosl Toată treaba asta cu tine pro­
fesoară e al dracului de, cum să spun, uau.
Al dracului de, cum să spun, uau era cel mai corect.
 paisprezece

I ând fusesem de acord să petrec Ziua Recunoş-

V ^ tin ţe i cu James, la casa părinţilor săi de pe plajă,
şdusem că sărbătoarea aceea nu avea să fie hălăduiala
pe râu şi prin păduri cu care eram obişnuită acasă, în
New Hampshire. Aveau să-mi lipsească prima zăpadă,
trosnetul focului în şemineu, tatăl meu făcând un tur
acustic prin melodiile de succes ale lui Bob Dylan şi
bunica făcând sosul ei de coacăze (ingredient secret:
coajă de portocale) faimos în toată lumea — OK, în
familie.
Vorbisem cu părinţii mei cu o zi înainte. Lily se
ducea până la New Hampshire cu limuzina, aşa că
nu avea să lipsească de la spectacolele ei de joi-noap-
te şi vineri-noapte. Am simţit un junghi de dor de
casă, înrăutăţit de gândul la ceea ce mă aştepta. Ziua
Curcanului în Florida cu cvasi-socrii care nu mă
puteau suferi.
In dimineaţa de Ziua Recunoştinţei, am mutat pe
canalul cu parada Macy la televizor şi mi-am îndreptat
părul cu placa, o abilitate pe care aproape c-o dobândi­
sem. Eram încă dezastruoasă la capitolul machiaj, aşa
că am dat fuga la casa lui Marco, lăsându-1 pe el să mă
aranjeze. Pentru haine, am ales un pulover fără mâneci
138 Zoey Dean
Oscar de la Renta, de caşmir, din faza Ann-Margaret
a lui Marco, şi o fustă Burberry de culoarea cămilei.
Când m-am suit într-unul dintre BMW-urile de rezervă
pentru călătoria de o oră de-a lungul lui Gulf Stream,
am crezut că arătam destul de bine pentru o fată care
avea să intre într-o bătălie.
Casa părinţilor lui James era chiar pe plajă, într-un
orăşel care ar fi fost considerat extrem de înstărit în
comparaţie cu oricare alt loc în afară de Palm Beach.
Când am intrat pe aleea maşinilor, James a ieşit pe uşă.
Următorul lucru de care mi-am dat seama a fost că
eram în braţele lui.
— Hei, mi-a murmurat el în păr. Mi-a fost dor de
tine.
Apoi m-a îndepărtat la un braţ distanţă.
— Fir-aş al naibii, ce... s-a întâmplat cu tine?
Au!Şi eu, care credeam că arătam... ştii... drăguţ.
— Oh, am schimbat doar câte ceva...
— Arăţi minunat
Am rânjit.
— Serios?
— Intoarce-te! mi-a ordonat el, reuşind să sune
A

cât mai puţin gay cu putinţă. Părul, hainele... Aşteaptă

numai să te vadă ai mei.
M-am enervat puţin. Adică nu fusesem destul de
atrăgătoare înainte? Dar, de vreme ce ştiam că o spu­
sese cu intenţii bune — era mândru de mine —,
i-am dat o sărutare scurtă şi am tăcut. El şi-a trecut un
braţ peste umerii mei şi m-a condus înăuntru.
Dacă aţi văzut vreodată filmul Portocala mecanică al
lui Stanley Kubrick, atunci aveţi o idee destul de exactă
despre casa de pe plajă a familiei Ladeen. Ultramoder­
nă, cu toate suprafeţele colorate difuz şi mobilier în
linii drepte. Pe o masă de sticlă şi crom, în living, exista
 Privilegiul 139
singurul semn de viaţă: ediţia de dimineaţă a ziarului
New York Times, desfăşurat frumos, cu paginile una pes­
te alta, şi o ceaşcă de cafea abandonată.
Mai existau, de asemenea, o jumătate de duzină
de fotografii de familie, în rame de crom, pe aceeaşi
masă — portrete şi scenele obişnuite de vacanţă, una
înfăţişându-1 James la absolvire, la Yale. Exista şi un
portret al familiei Ladeen râzând pe o pantă de schi:
James şi părinţii lui încotoşmănaţi în pulovere şi geci,
cu obrajii roşii şi feţe zâmbitoare întoarse spre obiec­
tiv. Toate bune. Numai că James avea braţul petrecut
pe după altceva. In jurul altcuiva. Heather.
Mărturisesc adevărul: s-a întâmplat după ce James
şi cu mine eram împreună de o lună. In dimineaţa de
după o noapte grozavă, mă lăsase în patul lui, din apar­
tamentul lui, şi ieşise să cumpere ceva pentru micul
dejun. Eu eram nebună după el, dar nu foarte sigură
că şi el era la fel de nebun după mine. Să fi ieşit la atac
şi să-l fi întrebat direct mi se părea c-ar fi cerşit încu­
rajare, aşa că am făcut singurul lucru pe care o fată
pe jumătate normală l-ar fi putut face când era lăsată
singură în apartamentul noului său iubit: mi-am vârât
nasul în lucrurile lui.
Nu ştiu exact ce căutam. Chiloţii altei fete? Ruj
în dulăpiorul cu medicamente? Percheziţia mea m-a
condus la biroul său, iar pe fundul sertarului acelui
birou am găsit o cutie de trabucuri. In cutie erau scri­
t • • A

sori de dragoste vechi, semnate Heather, iar într-un

plic era o fotografie. O fotografie nud, făcută chiar
în apartamentul... în patul în care tocmai mă culca­
sem eu. Atunci îi dădusem porecla pe care o folosisem
mereu după aceea când mă gândeam la ea: Heather
cea Perfectă. Corpul lui Heather era... perfeă. Când în
sfârşit o întâlnisem, la una dintre petrecerile familiei
140 Zoey Dean
lui James, anul trecut, ea purta o rochie drapată Diane
von Furstenberg, care îi reliefa toate curbele demne
de invidiat. E suficient să spun că teoria mea fusese
mai mult decât confirmată.
Iar acum mă holbam din nou la fotografia ei, de
data asta cu prietenul meu. Cel puţin, în asta erau
îmbrăcaţi.
— Oh, asta! James m-a strâns puţin în braţe când
a observat că mă uitam la ea. Probabil că părinţii mei
au uitat de ea.
— Ai la îndemână un aruncător de flăcări? am
întrebat eu sarcastic.
— Haide!
M-a luat de braţ şi m-a condus pe o verandă exteri­
oară ce se deschidea direct pe plajă.
— Megan! Dr. Ladeen m-a salutat călduros, lăsând
jos cleştii de grătar cu care întorcea pieptul de curcan.
Uau, chiar arăţi fantastic. Veronica, nu-i aşa că Megan
arată fantastic?
Doamna Ladeen şi-a ridicat ochii din castraveţii
pe care îi tăia felii. Purta jeanşi mulaţi, ea fiind des­
tul de zveltă încât să-i stea bine, o bluză rustică de
culoarea coralului şi un maldăr de mărgele de argint
şi turcoaze. Părul ei negru era tuns scurt, modern, în
noua linie retezată, foarte asemănătoare cu tunsoarea
Debrei Wurtzel.
— Bună, Megan, draga mea, a zis ea, sărutând
aerul undeva deasupra obrazului meu stâng. Arăţi
încântător.
Acum, la suprafaţă, era un lucru foarte drăguţ de
spus, aşa că trebuia să încerc să mă conformez tonu­
lui ei. In acelaşi timp, era rece, trufaş şi autoritar. Aş
fi putut paria pe orice că familia Ladeen şi părinţii
mei votau la fel şi dădeau banii pentru aceleaşi cauze
 Privilegiul 141
sociale şi politice. Dar ceva mai presus de politică mă
făcea să nu mă ridic la înălţimea unui anumit standard
mitic — standard platonic, de fapt — despre ce şi
cine ar fi trebuit să fie iubita lui James. Un standard
platonic fără îndoială întruchipat de Heather cea Per­
fectă şi de familia lui Heather cea Perfectă.
I-am mulţumit doamnei Ladeen şi i-am întins sticla
de pinot noir Calera Jensen din 2001, Podgoria Mt.
Harlan, pe care Marco insistase să o iau din pivniţa
de vinuri. Se părea că Laurel păstra vreo zece cutii la
îndemână, ca mici daruri de mulţumire.
— Facem piept la grătar anul acesta, mi-a explicat
dr. Ladeen. Mult mai sănătos. Cu umplutură de tofu
şi cereale.
— E grozav, i-am spus eu, deşi fireşte că nu era.
— Suntem înăuntru, mamă, ne întoarcem repede,
le-a spus James alor săi. Ne vedem mai târziu.
Ne-am întors în casă şi am străbătut un culoar până
la o cameră de lucru care avea ceva mai multă culoare
şi personalitate decât restul casei. Cel puţin, era plină
de cărţi, majoritatea exemplare recenzate care îi fuse­
seră trimise mamei lui James la revista ei şi altele care
îi fuseseră dăruite de prieteni autori.
James m-a împins pe canapeaua de velur cenuşiu.
Corpul meu mi-a amintit rapid cât timp trecuse de
când nu mai primise vreo atenţie. Mâna i s-a strecurat
pe sub fusta mea — mă rog, a lui Marco.
L-am prins de încheietură.
— Părinţii tăi.
— Ce-i cu ei?
M-a sărutat pe gât.
— Ştii ce.
L-am împins uşurel la o parte şi mi-am netezit fusta
la loc.
142 ZoeyDean
— Bine, a gemut el. Atunci, povesteşte-mi cum e.
Cum sunt gemenele?
M-am tras în capătul celălalt al canapelei.
— Dă-mi voie să-ţi fac o descriere: creierele lor.
Şi mi-am unit într-un cerc degetul mijlociu şi dege­
tul mare, apoi am suflat prin el, ceea ce a atras un
hohot de râs.
— Ai strâns material bun pentru articolul tău?
— Până ce-mi voi sfârşi şederea la ele, James, n-o
să am un articol, o să am o carte.
I-am povestit câteva scene din ultimele zece zile.
— Vreo doi redactori cu care lucrează mama o să
vină la cină. Trebuie să le povesteşti şi lor.
M-a sărutat din nou, strecurându-şi mâna peste
pieptul meu.
— Ce-ai zice să vin şi eu la Palm Beach mâine? a
murmurat la urechea mea. Putem sta împreună la un
mic hotel pe plajă... o să-ţi arăt cât de dor mi-a fost de
tine...
— Mi-ar plăcea să vii în vizită, i-am spus eu, cu toa­
tă convingerea muşchilor mei care ardeau de dorinţa
de a fi atinşi. Dar Laurel o să se întoarcă peste cinci zile
şi habar n-am dacă voi mai avea un job după aceea.
Adevărul e că nici nu le convinsesem pe gemene să
facă un test SAT de probă. De când le făcusem pe fete
să consimtă să participe la întruniri pe post de eleve
care-şi doresc în diverse grade să înveţe, eu fusesem
cu mult mai preocupată să le observ pentru articolul
meu decât să le învăţ propriu-zis. Laurel avea probabil
să vină acasă, să vadă cât de puţine (a se citi „deloc”)
progrese tăcuserăm, iar eu aveam s-o iau frumuşel îna­
poi spre New York — dar cu notiţele pentru articol
în mână.
 Privilegiul 143
— Ceea ce înseamnă că va trebui să profiţi de fie­
care clipă pentru cercetări, a completat James.
— Exact.
James a râs.
— E-mailul ăla pe care mi l-ai trimis, despre cum
te-ai dat drept fata de familie bună din Philadelphia, e
cel mai amuzant lucru pe care l-am citit vreodată.
— Din câte ştiu ele, Megan Smith din Mâine Line,
Philadelphia, nu are un iubit. Ai fi uimit să afli prin
câte cochetării jenante a trebuit să-mi croiesc dru­
mul.
Dacă aş fi crezut că James avea să fie supărat aflând
veştile astea, tocmai ar fi trebuit să-mi schimb gândul.
De fapt, el se uita la mine cu admiraţie.
— Cu noua ta înfăţişare, nu, n-aş fi uimit.
M-am aplecat şi l-am sărutat.
— Mai durează doar cinci zile.
— Hei, jurnaliştii au făcut altele şi mai rele ca să-şi
obţină reportajul. Fii sigură că sunt impresionat.
Când ne-am întors pe verandă, sosiseră şi ceilalţi
invitaţi. Printre aceştia era Alphonse Ulbrecht, care
tocmai scrisese o usturătoare dare de seamă despre
familia Bush care se afla în momentul acela pe lista
bestsellerurilor a lui Times, la categoria non-ficţiune.
De asemenea, Simon Chamberlain, foarte britanic,
care avea o catedră de poezie foarte bine finanţată la
Universitatea din Chicago şi pe care mama lui James îl
numea, citez, a doua venire a lui T. S. Eliot. Şi mai erau
două doamne redactor din New York, pe nume Barba­
ra Fine şi Janis Lapin. Amândouă aveau vreo cincizeci
de ani şi chicoteau la tot ce spunea cealaltă.
Masa era servită de o cubaneză fără nume. Nu
m-am putut abţine să mă întreb dacă ea nu-şi ratase
Ziua Recunoştinţei ca să ne servească pe noi.
144 Zoey Dean
Janis, redactoarea chicotitoare numărul unu, s-a
întors spre mine când s-a servit ceaiul.
— Deci... Megan, nu-i aşa?
— Aşa e.
— Cu ce te ocupi?
Interesantă întrebare. Greu de explicat. Am ales
varianta simplă.
— Sunt o meditatoare de eleve pentru admiterea
la facultate.
— Serios? Şi ai fost la Yale cu James? a întrebat par­
tenera sa, într-un mod de parcă ar fi spus: Ce păcat că
n-ai putut să-ţi găseşti o slujbă adevărată.
— Ei, nu e o meditatoare obişnuită. Lucrează pen­
tru gemenele Baker, a intervenit James. Aţi citit artico­
lul acela din Vanity Fair?
Barbara s-a uitat la mine pe deasupra ceştii de
ceai.
— Le fac de ruşine pe târfele de pretutindeni!
Janis a râs de parcă ar fi fost cel mai nostim lucru pe
care-1 auzise vreodată.
— Şi cum poţi să suporţi Palm Beach-ul? Doamna
Ladeen s-a uitat cu atenţie la mine. E plin de republi­
cani!
— Adevărul e că n-am vorbit despre politică, am
zis eu, în pofida hohotelor nestăvilite de râs de ju r
împrejurul mesei.
— Am avut o lectură organizată acolo, săptămâna
trecută, a raportat Alphonse. Femeile arătau de parc-ar
fi fost ţinute în formol. De fapt, chiar scriu despre asta
în articolul meu de la East Coast.
A reieşit că scrisese două mii de cuvinte pentru revis­
ta aceea despre ororile tururilor de carte, cu accent pe
o femeie grasă, de vârstă mijlocie, care-şi închipuia că
e fană înfocată de-a lui şi îl urmărea de la o lectură
 Privilegiul 145
la alta, inclusiv la evenimentul Botox Bărbie din Palm
Beach, după cum 1-a numit el.
O oră mai târziu, când am scăpat din mijlocul fami-
liei Ladeen, m-am bucurat. îmi fusese dor de James
şi, fără îndoială, îmi era dor de sex, dar, când am ieşit
din casa lor rece şi rigidă, am răsuflat uşurată în aerul
umed al Floridei.
Stând pe aleea de scoici pisate, pentru maşini, cuba­
neza care ne servise la masă împacheta un sac de hâr­
tie cafenie în portbagajul maşinii sale ruginite, marca
Toyota Corolla.
— Bună, am salutat-o eu, uitându-mă stingherită
la BMW-ul gri-argintiu cu care venisem. Cumva ai...
mă întrebam... Ai pierdut cumva sărbătoarea Recu­
noştinţei în familie pentru asta? Am făcut semn îna­
poi, spre casa Ladeen. Eu sunt Megan, apropo.
— Marisol, a răspuns ea, strângându-mi mâna
întinsă. Da, dar mi-au pus deoparte nişte umplutură.
Mi-a făcut cu ochiul.
O altă izbucnire de râsete a răzbătut din interior.
Amândouă ne-am uitat la casă, apoi din nou una la
alta.
— îşi închipuie că sunt foarte amuzanţi, nu? a
A

întrebat ea.
— Si i-am răspuns eu, râzând uşurel. Si
— Sărbători fericite, Megan, a zis ea, scoţându-şi
cheile din buzunar.
— Sărbători fericite.
Mi-am scos cheile BMW-ului din geanta Goyard
împrumutată şi am deschis pordera şoferului.
— Marisol?
Ea a închis portbagajul maşinii cu un pocnet puter­
nic şi s-a uitat la mine, aşteptând.
— Voiam doar... să-ţi mulţumesc.
 teâprezece

/ a sfârşitul pauzei de Ziua Recunoştinţei a geme-

m**u anelor, am intrat cu învăţatul într-un soi de
rutină. Asta s-a datorat unei combinaţii de linguşiri,
junghiuri de vinovăţie şi răstălmăcirea, pe cât de bine
am putut, întru interesul fetelor, a muncii pe care o
făceau de fapt. Ne întâlneam la piscină, pe la prânz, şi
comandam de mâncare de la Marco. Creveţi, homar,
filet mignon, fructe şi legume atât de proaspete, că
aveau gust de parcă tocmai le-ar fi cules din pom sau
din tufa, piure de cartofi cu capere, cartofi dulci pră­
jiţi, orez italian garnisit cu ciuperci negre chinezeşti
şi arahide — aş putea continua. Dar gemenele abia
de se atingeau de mâncare. Ciuguleau nişte salată de
homar, ronţăiau o jumătate de crevete şi poate luau şi
o gură de piure.
Din nefericire, eu nu doar că mă atingeam de toate,
dar mai şi înghiţeam totul. Când nu mă dădeam bine
pe lângă ele, vrăjindu-le să capăt informaţii despre tot
ce era prin Palm Beach, lucram, alternativ, la notiţele
 Privilegiul 147
pentru reportajul meu şi la împănatul persoanei mele.
Nu ştiam dacă aveam destul material pentru un repor­
taj decent, dar eram sigură că urma să mă întorc la
New York cu cinci kilograme în plus. In dimineaţa
/V

aceea, fusesem nevoită să stau îndnsă în pat ca să-mi

închei fermoarul la jeanşii Joe şi după aceea mi-am
simţit arterele femurale condnuu strivite.
După ce gemenele şi cu mine mâneam, ne ocupam
aproape vreun ceas cu aşa-zisul învăţat. După care ele
se duceau la Bath & Tennis sau pe la casa vreunuia
dintre prietenii lor, iar eu urcam la mine, să lucrez la
nouţele reportajului sau să citesc.
Astăzi, la cinci zile după Ziua Recunoştinţei,
noi — adică eu — serviserăm prânzul la marginea
piscinei: chiftele de crabi, tarte cu fructe de mare,
urmate de pere şi smochine proaspete şi arahide gla-
sate. Mă dusesem la chioşcul-bar după încă o sticlă
de suc de rodie şi, când mă întorsesem, le găsisem pe
Sage şi pe Rose în toiul unei certe aprinse. Pe margi­
nea — eram de-a dreptul şocată — unui cuvânt din
vocabularul SAT.
— Lasciv înseamnă scandalos! susţinea Rose, stând
cu spatele drept pe şezlongul ei.
— Eşti o retardată, Rose. înseamnă ceva ce lingi, a
a

replicat Sage.
— Ba nu, nu-i asta. Să aduc dicţionarul?
— N-am nevoie de nenorocitul de dicţionar ca să
ştiu că înseamnă ceva ce lingi. Te crezi deodată mai
deşteaptă pentru că eşti prietenă cu ea?
Sage a arătat spre mine.
— Nu. Cred că sunt deşteaptă pentru că eu sunt
atentă când învăţăm, a replicat Rose. Tu nu.
— Du-te dracului, i-a spus Sage surorii sale, scutu-
rându-şi pletele peste umăr.
148 Zoev Dean
— Nu, du-te tu, a ripostat Rose.
— Eşti aşa o pupincuristă, Rose!
Sage a aruncat un creion în sora ei.
In sfârşit, am intervenit.
— Fetelor, potoliţi-vă! le-am spus eu, cu mai multa
fermitate decât avusesem de gând.
Ceva în priveliştea celor două surori care se certau
îmi amintea de... ei bine, de mine.
— Parcă sunteţi eu şi sora mea, Lily.. am început,
apoi m-am oprit.
A

întotdeauna mă simţisem ratata perpetuă în com­

petiţia reprezentată de viaţa cu sora mea. în loc de
asta, am zis:
— Ea, ăă, întotdeauna voia să facă tot ce făceam
eu — să vorbească la fel ca mine, să se îmbrace la fel
ca mine. Eu nu puteam niciodată să fiu pur şi simplu,
ăă, de capul meu, ştii?
Adoptasem de curând „ştii? ”-ul lor ca pe o parte
importantă din vocabularul meu.
Sage s-a uitat mânioasă la soră-sa.
— Atunci ştii ce simt eu.
— Mă rog. Am oftat şi m-am aşezat din nou la
masă. Lily a început, în cele din urmă, să se considere
o persoană separată de mine, slavă Domnului.
Spre surprinderea mea, Sage a tresărit la comen­
tariul acesta. Reacţia fusese subtilă — o dublă clipire
din ochi —, dar eram sigură că o sesizasem.
— Bine, ne-am împăcat? am întrebat.
— Sigur.
Rose a fost cea dintâi de acord.
— Cum ziceţi voi, a spus Sage, dar s-a repezit să-şi
culeagă creionul pe care îl aruncase în sora ei.
 Privilegiul 149
— Bună, fetelor.
Mi-am ridicat privirea peste neclintirea bazinului
cu apă de mare. Laurel Limoges stătea acolo, într-o
impecabilă fustă dreaptă cafenie şi un pulover gri de
caşmir. Rahat, rahat, rahat. N-ar fi trebuit să se întoar­
că decât abia mâine, când plănuisem să arăt din nou
ca Megan, poza „înainte”. Mi-am trecut rapid mâna
prin păr în toate direcţiile cu putinţă, mai puţin în cea
bună.
— Bine-ai venit acasă! a strigat Rose, sarcastic.
— E Vrăjitoarea cea Rea, a murmurat Sage, ca
pentru sine.
Nu. Era sfârşitul.
— Bună, Laurel. Doamnă Limoges. Vreau să spun,
Madame Limoges, m-am corectat eu, ridicându-mă în
picioare. V-aţi întors!
Oh, asta era sclipitor. Mda. Cu siguranţă, mi-aş fi
dorit ca un creier care emisese această observaţie să-mi
mediteze nepoatele.
— Fetelor, ne-aţi putea lăsa câteva minute singure,
pe domnişoara Smith şi pe mine? a întrebat Laurel.
— Profitaţi de răgaz, le-am îndemnat eu pe geme­
ne. Recapitulaţi.
Sage mi-a aruncat o privire de tip glumeşti, dar a
pornit agale, împreună cu Rose, spre reşedinţa lor.
După plecarea lor, Laurel s-a aşezat pe scaunul lui
Rose. Ştiam că ar fi fost inudl s-o duc cu vorba. Totuşi,
am încercat.
— Gemenele au făcut aşa de mari progrese, am
început. Chiar au...
Ea a ridicat palma dreaptă: Taci.
150 Zoey Dean
Am tăcut.
— Gemenele se certau. Lângă bazin.
— De regulă, şedinţele noastre decurg mai liniş­
tit..., am început eu, dar încă o dată mi-a tăiat vorba,
ridicând palma.
— Ai fost grozavă cu ele.
Poftim ?
— Am fost chiar impresionată. Ascultă de tine.
îmi alcătuisem mintal multe scenarii despre cum
aveam să fiu trimisă să-mi fac bagajele, dar ăsta nu era
printre ele.
— Mm... mulţumesc.
— Şi ai spus că au făcut progrese?
— Im-hmm.
Am dat din cap. Făcuseră progrese. Un fel de. Poa­
te.
— Cred că au început să ia treaba în serios. Mai
ales Rose.
— îşi dă seama că nu e la fel de isteaţă sau de bună
A

ca sora ei, ştii. Deci ăsta chiar e un semn bun.

Laurel a zâmbit. Palmierii de deasupra capetelor
noastre au foşnit în adierea uşoară.
— In mod clar, Debra Wurtzel a avut dreptate să te
A

recomande pentru postul ăsta. Ai nevoie de ceva?

— N-nu, am îngăimat eu.
O melodie mai veche a trupei R.E.M. a izbucnit
deodată dinspre casa gemenelor. Cătinel, cătinel.
— O să adaug încă o mie de dolari în contul tău,
ca bani de buzunar, a zis Laurel. Sper să-i găseşti folo­
sitori. Şi, Megan?
— Da?
— Noul tău look ţi se potriveşte. Spune-i lui Marco
că a lucrat bine.
 Privilegiul 151
Practic, am căzut în genunchi şi am sărutat tera­
sa piscinei când Laurel s-a îndepărtat spre reşedinţa
principală. Laude, continuarea slujbei în Paradis,
garderobă de designer şi mult mai mulţi bani de chel­
tuială decât făceam într-o săptămână la Scoop — totul
pentru a scrie un reportaj care avea să mă lanseze în
carieră. La dracu’, era bine.
 optdprezece

# Jouă săptămâni mai târziu, ajunsesem la jumă-

tatea sejurului meu, de acum extins, în Palm
Beach — 15 decembrie — şi lucrurile mergeau ca
pe apă. După o săptămână petrecută la Les Anges, Lau-
rel se întorsese în Franţa, unde avea să rămână până la
Crăciun, aşa că nu trebuia să mă uit peste umăr şi să-mi
bat capul cu programul de studiu al gemenelor. Spre
surprinderea mea, şi ele îşi petreceau ceva mai mult
timp cu manualele şi cu mine. Ajunseseră la vreo oră
sau două de învăţat după ce veneau de la şcoală şi tot
aşa şi în weekenduri. Sage — care se purta mult mai
bine cu mine când sora ei nu era în preajmă — mi-a
spus că îşi minimiza riscurile. Hollywood-ul îşi înceta
activitatea între Ziua Recunoştinţei şi Anul Nou, aşa
că nu avea cum să găsească un nou impresar pentru
ele sau să semneze vreun contract. In cazul ăsta, dacă
A

învăţatul continua să fie relativ nederanjant, avea să

participe şi ea.
Ciudăţenia era că, oricât de neînsemnate ar fi
fost eforturile lor după standardele de la Yale, chiar
 Privilegiul 153
începuseră să dea roade. Rose a venit mândră acasă
cu un test de la Şcoala Regională Palm Beach în care
i se ceruse să compare şi să sublinieze deosebirile mai
multor perechi de personaje din Fahrenheit 451, cartea
lui Bradbury. Ea nu numai că parcursese cartea, spre
deosebire de ceea ce ar fi făcut, în mod normal, ea şi
Sage — ar fi văzut filmul şi atât —, dar mai şi scrise­
se un eseu pe jumătate coerent. Profesorul ei scrisese
„Bravo!” lângă un 9 cu minus, încercuit, în partea de
sus a lucrării, şi ai fi crezut că Rose primise Medalia
Libertăţii de la preşedinte. Cât despre Sage, ea reuşise
un 7 curat la un test de matematică, fără ca Ari să-i
trimită SMS-uri cu răspunsurile.
Asta confirma o teorie de-a mea despre şcoală. Ca
să ai rezultate excepţionale, trebuia să fii excepţional.
Ca să ai rezultate bune, tot ce se cerea era să ai dorin­
ţa de a face efortul. Excelenţa chiar nu era o premisă
obligatorie. Din nefericire, nimic din ceea ce văzusem
la gemene nu mă condusese la concluzia că ar fi fost
muncitoare sau strălucite. Dar era un început.
In schimb, de-a dreptul excelent era ceea ce se
întâmpla când un bun cunoscător ca Marco te lua cu
el să cumpăraţi lenjerie pe Worth Avenue. Eu abia
aşteptam să se întoarcă James în Florida de Sud, ca să
pot, pardon, să-i arăt cum învăţasem să profit de calită­
ţile mele într-o colecţie sporită de sutiene push-up La
Perla. East Coast îşi închidea porţile pentru Crăciun,
iar el avea să vină cu avionul în Ajun.
Era duminică dimineaţa şi tocmai închisesem tele­
fonul după ce vorbisem cu părinţii mei, care îmi
spuseseră că viscolise tot weekendul, iar ei ajunseseră la
al unsprezecelea film de pe Canalul Filmelor Indepen­
dente. Asta îmi dăduse o idee şi găsisem o cinematecă
în West Palm Beach unde se proiectau în momentul
154 Zoey Dean
acela doua filme de Truffaut — Ultimul metrou şi Bani
de buzunar — şi muream să mă duc şi eu. Ştiam că era
mai înţelept să nu le deranjez pe gemene atât de devre­
me, aşa că am citit pe balcon şi am urmărit o pereche
de delfini înotând pe lângă dig. La prânz, am pus car­
tea cu faţa în jos şi m-am îndreptat spre aripa gemene­
lor. Dacă le puteam amâna şedinţa de învăţat, m-aş fi
putut duce la cinema.
— Sage? am strigat eu la uşă, încetişor.
N-am primit niciun răspuns, ceea ce însemna că
dormea buştean, era pe afară sau se machia la măsuţa
ei de toaletă.
Am intrat în vârful picioarelor şi am descoperit că
nici nu dormea, nici nu se machia. Insă ceva mi-a atras
a

privirea. Computerul lui Sage era pornit, iar pe moni­

torul plat se vedeau patru fotografii: una a lui Sage,
purtând aceeaşi toaletă în care o văzusem îmbrăcată
cu o noapte înainte — o fustă mini, din zale aurii, cu
cizme aurii cu toc cui şi carâmb căzut, şi un pulover
negru de caşmir fără umeri. Erau fotografii din faţă,
din spate şi din profil şi iconiţa unei a cincea fotogra­
fii, pe care am dat clic s-o deschid. Era o fotografie din
faţă a ei împreună cu Rose. Rose purta pantaloni cafe­
nii cu talie joasă şi o vestă verde-albăstrui fără nimic
pe dedesubt; şi ea purtase hainele astea cu o seară
înainte.
Pe ecran mai erau diverse alte iconiţe. Am dat clic
pe una şi au apărut alte imagini. Primele două erau
prim-planuri ale feţelor lui Sage şi a lui Rose, făcute
tot cu o seară înainte. Exista, de asemenea, câte o die­
tă detaliată, corelând alimentele şi greutatea, pe fie­
care zi, pentru fiecare fată, completată în partea de
jos cu un grafic care arăta fluctuaţia zilnică a greutăţii
şi putea fi accesat pentru a arăta schimbarea dintr-o
 Privilegiul 155
săptămână, o lună, un an. Fiecare fărâmiţă pe care o
înghiţiseră era înregistrată imediat, până şi „o gură de
piure de cartofi”.
După aceea, am găsit un raport de două paragrafe
despre isprăvile serii, care descria cine cu cine fuse­
se şi cine ce purtase. Reieşea că gemenele fuseseră
la o petrecere privată la Leopard Lounge. Mai multe
nume de prietene, ca Suzanne şi Precious, erau sub­
liniate. Am dat clic pe numele lui Suzanne şi am fost
condusă la o pagină în care erau înregistrate toaletele
sale din ultimele optsprezece luni, comparate cu cele
purtate de Rose şi de Sage. încă un buton numit „isto­
rie” a deschis un calendar cu mici iconiţe Sage şi Rose
pentru fiecare dată. Am dat clic pe o dată şi ecranul
s-a umplut.
Am clătinat din cap, nevenindu-mi să cred. Eram
o expertă moderată în iBook-ul meu, dar să introduc
date şi să întreţin la zi o bază de date relaţională era
mult peste capacităţile mele. Timpul pe care ţi-1 cerea
s-o menţii era ameţitor. Iar Sage deja introdusese date­
le pentru activităţile sale de noaptea trecută, ceea ce
însemna că o făcuse fie înainte să se culce, fie imediat
după ce se...
— Ce naiba crezi că faci acolo?
M-am răsucit ca un titirez. Sage şi Rose stăteau în
prag.
— Pleacă de lângă computerul meu, a poruncit
Sage. A

— îmi pare rău, am bolborosit eu. Am intrat să vă

întreb dacă putem amâna ora de studiu şi am văzut
pozele voastre pe monitor... e absolut uluitor. De ce nu
mi-aţi spus despre asta?
Sage s-a uitat la mine ca şi când mi-aş fi pierdut
minţile.
156 Zoey Dean
— Glumeşti? De ce ţi-am fi spus că aveam aşa ceva?
Tu ai fi povestit mai departe altcuiva şi, înainte să prin­
dem de veste, toată lumea şi-ar fi făcut una!
— Stai puţin, şi-ar fi făcui?
— Cu Oracle, a răspuns Rose, de parcă a crea o
bază de date monstru n-ar fi fost mai complicat decât
a-ţi potrivi nuanţa fondului de ten (lumina naturală
era cheia, o învăţasem de la Marco). Ne-a luat vreo
două săptămâni s-o punem pe roate.
Sage şi-a pus mâinile în şolduri.
— Şi tocmai de aceea nu vrem să se atingă nimeni
de ea. Nici măcar să se uite la ea.
Dacă mi-ar fi spus cineva, cu cinci minute mai
devreme, că gemenele Baker ar fi fost capabile să cre­
eze şi să configureze o bază de date ca asta, aş fi pariat
pe diploma de la Yale că persoana aceea minţea. Sau
se înşela. Sau amândouă.
— Cum v-a venit ideea?
Rose a ridicat din umeri.
— Liceenele din Beverly Hills.
— Poftim? Ce liceene? am stăruit eu.
— Liceenele din Beverly Hills f a chelălăit Sage. Fil­
mul?
Văzusem Liceenele din Beverly Hills cu sora mea. Exis­
ta o scenă în care Alicia Silverstone folosea o bază de
date de pe computer care să o ajute să-şi coordoneze
ţinutele. Dar, în comparaţie cu baza de date a lui Rose
şi Sage, cea din Liceenele din Beverly Hills era ca primul
biplan al fraţilor Wright pe lângă o rachetă spaţială.
Nu mi-am putut reţine următoarea întrebare.
— Dar cum...?
— Funcţionează? a completat Sage, dându-şi ochii
peste cap.
Rose s-a uitat întrebător la sora ei.
 Privilegiul 157
— Cred că e în regulă.
— Bine. Megan, du-te să stai între oglinzile mele
triple. Rose, deschide o pagină nouă pentru Megan.
M-am dus în garderobă. Sage m-a urmat. Nu obser­
vasem înainte, dar exista un cântar pe podea, între
oglinzi.
— Păşeşte pe cântar. Vezi firul din stânga ta? mi-a
arătat Sage.
Exista un cablu electric subţire care atârna între
oglinzile cu vederea laterală şi vederea din faţă şi care
avea un mic întrerupător la capăt. Când m-am uitat
în sus, la marginea oglinzilor am văzut trei obiective
minuscule îndreptate spre mine.
— Apasă pe întrerupător, aşteaptă cinci secunde,
apoi întoarce-te încet la stânga şi încet la dreapta.
Am făcut cum mi-a spus. Am auzit aparatele de
fotografiat bâzâind.
— Au ajuns bine? a strigat Sage către sora ei, din
camera cealaltă.
— Da.
— OK, dă-te jos de pe cântar şi hai să vedem, m-a
instruit Sage. Şi dacă spui cuiva — oricui — că noi
avem asta, te omor lent şi dureros.
Am ridicat o mână.
— Buzele mele sunt pecetluite, i-am făgăduit eu.
Deci aşa făceau Sage şi Rose ca să se asigure că nu
purtau aceeaşi toaletă de două ori. Era nemaipomenit
de ingenios. Am fost cu atât mai impresionată când
Rose mi-a arătat pe computer pagina mea, cu fotogra­
fii din trei unghiuri şi un prim-plan al feţei şi cu toate
informaţiile transmise computerului, electronic, de
158 Zoey Dean
cântarul din podea — atât înălţimea, cât şi IMC^ul
{aoleu!).
— Există o conectare şi cu oglinzile din came­
ra mea, a mărturisit Rose. Wireless. Asta a fost ideea
mea.
Când eram la Yale, citisem Structura revoluţiilor ştiin­
ţifice a lui Kuhn, în care autorul susţine o teorie despre
natura schimbării. Cum stăteam acolo, uitându-mă la
mine însămi din trei unghiuri diferite, pe monitorul
lor, în timp ce Rose scria de zor într-un program de
computer pe care ea şi sora ei îl creaseră, am trăit unul
dintre momentele acelea de schimbare de paradigmă.
Tot ceea ce crezusem până atunci se prăbuşea. In locul
A

său, aşa cum afirma Kuhn, se ridica o nouă paradigmă,

radical diferită: Rose şi Sage Baker din Palm Beach,
Florida, erau... deştepte.1

1Abreviere pentru indicele masei corporale, folosit în sis­

temul medical pentru a determina dacă o persoană este
supraponderală, normal-ponderală sau obeză (se calcu­
lează împărţind kilogramele la pătratul înălţimii).
 cap ito lu l nouăsprezece

/
n următoarele câteva zile, nu cred că gemenele au
ştiut de unde li s-a tras. Nu mă puteam transforma
chiar într-un sergent de instrucţie, dar am mărit dura­
ta şedinţei de pregătire la două ore pe zi şi am insistat
să nu-şi vopsească unghiile în timp ce făceau testele
practice. Le-am spus că măsura se datora faptului că
ne îndreptam spre ultima lună de pregătire — ceea
ce părea o explicaţie perfect legitimă —, când realita­
tea era semnul luminos al dolarilor verzi apărându-mi
în faţa ochilor. Posibilitatea, recunosc, redusă ca eu să
fiu într-adevăr în stare de o triplă lovitură — să le bag
pe fete la Duke, să mă aleg cu şaptezeci şi cinci de mii
de dolari şi cu reportajul meu bombă — se dovedise,
într-adevăr, că mă putea motiva excelent.
Drept răsplată pentru două note de 9 obţinute cin­
stit, cu care fetele s-au întors acasă după un test la biolo­
gie, ne-am luat liber, în a patra noapte, de la noul regim.
Sage s-a dus să se distreze în cluburi prin West Palm, cu
Suzanne şi Dionne. Când Rose mi-a spus că probabil ea
avea s-o însoţească neinvitată, am hotărât să fac un drum
cu maşina de-a lungul coastei până la orăşelul Holly­
wood, aflat un pic mai la nord de Miami Beach. M-am
 160 Zoey Dean
gândit că voi putea adăuga consistenţă articolului meu
dacă voi compara Palm Beach cu alta zonă din Florida
de Sud care era apropiată din punct de vedere geogra­
fic şi, deopotrivă, la mii de ani distanţă. Rose mi-a spus că
Hollywood-ul era perfect opusul lui Palm Beach —
ca în: „Dragă, el se îmbracă atât de Hollywood, încât
mă mir că l-au lăsat pe insulă!” —, cu toate că am obser­
vat o anume vioiciune în glasul ei când mi-a descris asta.
Era aproape ora zece când am sosit în Hollywood,
dar mai erau încă destule persoane pe stradă când
m-am plimbat pe promenada podită, pe lângă dig,
până la Ramada. Acopereau tot spectrul, de la ieşit din
modă la de prost-gust — un bătrân cu role, cu păr
lung strâns în coadă şi puternic bronzat, un cuplu cer-
tându-se din pricina copiilor, un grup de turişti ruşi,
toţi purtând tricouri cu aceeaşi inscripţie, F b i : F e m a l e
B o d y I n s p e c t o r , doar de culori diferite.
Nu fusesem sigură în ce să mă îmbrac pentru excur­
sia asta, ca să nu fiu prea Palm Beach; mă hotărâsem
la nişte jeanşi Prada, cu sandale fără toc şi un tricou
decoltat pe care Marco îl cumpărase pentru noap­
tea „Britney: înainte şi după” la clubul său favorit din
South Beach. (Avea şi un tricou cu Eu s u n t b i l e t u l
n o r o c o s imprimat pe piept, care era destul de larg cât

să-i vină unei persoane care purta o burtă de sarcină

falsă. Pe acela l-am refuzat.)
M-am oprit să beau ceva într-un local de pe pla­
jă numit La O’Malley, o terasă descoperită cu o secţi­
une de karaoke, mese şi scaune ieftine, de plastic, şi
un bar semicircular în faţa unui banc de televizoare,
toate rulând pe canalul ESPN1. Erau câţiva ţipi la bar,

1Abreviere pentruEntertainmentandSportsProgramming
NetWork.
 Privilegiul 161
majoritatea de vârstă mijlocie, ignorând karaoke şi
urmărind ştirile sportive. I-am cerut barmanului înde­
sat şi chelios un flirtini. El mi-a adus un martini, facân-
du-mi sugestiv cu ochiul.
— Din partea casei, a zis el.
— Cum te numeşti? l-am întrebat.
— George. Dar tu?
— Vanessa, i-am răspuns.
Era numele meu de circumstanţă, deşi nici măcar
nu-mi plăcea.
— Mersi pentru băutură. Pot să te întreb ceva?
— Orice, iubito.
— Care e cel mai sexy loc de distracţie de pe aici?
El a arătat spre el însuşi.
— Te uiţi la el.
— Ha.
N-am putut să mă abţin şi am râs. Crezusem că, de
vreme ce Crăciunul era peste nici o săptămână, scena
socială din Hollywood avea să fie la turaţie maximă.
/

Greşit. Mi-am băut jumătate din paharul de martini

din vreo două înghiţituri, apoi am lăsat paharul jos, pe
tejgheaua de lemn.
— Am înţeles că Palm Beach e destul de pustiu în
perioada asta a anului, am auzit o voce din partea cea­
laltă a barului.
— Mersi, dar...
Mi-am ridicat ochii şi l-am văzut pe Thom, frumo­
sul marinar de serviciu de pe Heavenly.
— Bună, Thom!
Am zâmbit când un bărbat foarte ars de soare şi-a
scos tricoul albastru-electric cu FBI şi şi-a arătat muş­
chii pectorali prietenilor săi.
— Locuieşti pe aici?
162 Zoey Dean
— In apropiere — joc într-un spectacol, într-un
local de mai încolo, pe promenadă. Dar ce faci tu
aici?
Thom s-a uitat înjur.
— Ăsta nu pare localul potrivit pentru Megan
Smith.
Gândeşte-te repede, repede.
— Eu... ăă... tocmai...
— Megan?
M-am întors.
— Rose?
Ai fi zis că eram un agent de pază care tocmai o
prinsese pe Rose pe post de Winona Ryder în maga-
zinul Neiman Marcus1. Ii pierise toată culoarea de pe
a

faţa ei bronzată, lăsând-o cu o nuanţă bolnăvicioasă

de cenuşiu.
— Ce... ce cauţi aici?
Purta un maiou roz cu imprimeuri de frunze verzi
şi jeanşi albi, mulaţi.
— Tocmai am dat de Thom.
Am zâmbit într-un fel despre care speram că era
liniştitor şi dădea de înţeles că nu făceam nimic dubi­
os.
— Bună, iubito.
Thom s-a dat jos de pe scaunul său înalt de la bar
şi a înconjurat-o pe Rose cu braţul. Eu am făcut ochii
mari, şocată.
— Iţi mulţumesc că ai venit, a mai zis el.
a

1Referire la un incident petrecut în 2001, când

actriţa Winona Ryder a fost prinsă încercând să sustragă
mai multe articole din magazine de lux (printre care şi
Neiman Marcus) fără să le plătească (n. red.).
 Privilegiul 163
Am aşteptat vreo explicaţie, dar tot ce-am primit a
fost o privire imploratoare din partea lui Rose.
— Mă duc să găsesc o masă pentru noi, i-a spus
Thom, sărutând-o pe obraz. Mi-a făcut plăcere să te
văd, Megan. Poate o să vii şi tu la spectacol?
— Mm... desigur.
Speram că nu arătam la fel de buimăcită precum
mă simţeam.
Rose şi Thom? N-aş fi ghicit în veci.
Când Thom s-a instalat într-un separeu din colţ,
Rose m-a tras în capătul celălalt al barului şi m-a făcut
să mă aşez pe un scaun înalt. Apoi, uitându-se drept în
ochii mei, mi-a spus:
— Să nu-i povesteşti lui Sage.
OK
— Dacă Sage ar şti, ar fi o problemă, am încuviin­
ţat eu.
Rose a oftat.
— Habar n-ai.
Am aruncat o privire spre Thom, care se juca nepă­
sător cu cutia chitarei şi arăta atât de atrăgător.
— Pot să întreb... de ce?
— De ce? a repetat Rose, de parcă aş fi fost incredi­
bil de grea de cap să nu fi priceput singură. Dă-mi voie
să-ţi descriu o scenă: anul trecut, a fost un tip pe nume
Richard, pe care chiar îl plăceam, dar de fiecare dată
când Sage dădea cu ochii de el, spunea „Oh, bună,
Dick1” şi îşi ridica degetul mijlociu. A spus tuturor pri­
etenilor noştri că porecla lui era Marele Centimetru.
După o vreme, pur şi simplu n-am mai suportat.

1 Dick este şi diminutiv de la Richard, dar şi un ter­

men argotic pentru „penis”.
164 Zoey Dean
— Asta-i o mare răutate din partea ei, am comen­
tat eu, observând cum ochii lui Rose chiar se umplu de
lacrimi la povestioara cu Dick-cel-mic.
— Apoi a fost Scott, pe care l-am întâlnit la clubul
Bath & Tennis, a continuat Rose. Sage a susţinut că
putea a transpiraţie şi îşi întorcea nasul de fiecare dată
când era în preajma lui. După care toată lumea a făcut
la fel.
Şi-a tras nasul.
Când eram în liceu, ba chiar şi la Yale, câte ore pli­
ne de anxietate nu petrecusem gândindu-mă că nu
voi fi niciodată la nivelul lui Lily? Un semn de apro­
bare din partea ei, un zâmbet, o încurajare de genul
„drăguţă rochie, Megan” ar fi valorat nespus pentru
mine.
Aşa că să mă ierte Dumnezeu dacă n-am întins ime­
diat braţele şi am strâns-o pe Rose. Văzând-o plângând,
mi s-a părut că arăta la fel de dulce ca orice puştoaică
de şaptesprezece ani — mă rog, orice puştoaică de
şaptesprezece ani cu piercing în buric, care ar fi stat
într-un bar.
— Nu eşti umbra lui Sage, Rose. Nu ai nevoie de
aprobarea ei.
Rose a clătinat din cap.
— Mai ştii când ne-ai spus că tu ai fost sora mai
populară? Sunt sigură că tu ai fost şi sora mai deşteap­
tă. E... altfel când eşti ca mine.
Mi-am ferit privirea la auzul acestor cuvinte. Mi s-a
pus o gheară în piept.
— Rose, gândeşte-te numai la cât de bine te des­
curci cu învăţatul. Dacă ai încerca să depui un picuţ
mai mult efort...
 Privilegiul 165
— Nu cred că sunt în stare de un efort mai mare.
Ăsta e cel mai mare efort pe care l-am depus vreodată
în viaţa mea.
Pentru o clipă, mi-am dorit să fi avut acea putere
magică de a materializa biblioteca de la Yale chiar în
locul acela, pe plajă, vizavi de O ’Malley, astfel încât
Rose să poată absorbi realitatea a sute de studenţi care
învăţau îndârjit, noapte de noapte, în timpul sesiunii.
— Pentru astă-seară, o să trec cu vederea, i-am
spus eu, aruncând din nou o privire spre Thom. Voi
doi păreţi a fi o pereche potrivită.
— Apropo de pereche potrivită..., a zâmbit Rose
şi în privirea ei s-a ivit o nouă expresie, cunoscătoare.
Am vorbit cu Will ieri-seară.
— Will Phillips? am întrebat eu.
De parcă n-aş fi ştiut. Uf.
Ea a dat din cap.
— Voia să ştie ce mai faci.
Greu de crezut. încă mă mai simţeam jignită de tra­
tamentul tundrei îngheţate din partea lui, la sfârşitul
plimbării noastre de „O să-ţi arăt Palm Beach-ul”, pe
Worth Avenue.
— Dacă vrea să ştie ce mai fac, mă poate suna.
— Sau l-am putea suna noi pe el.
Rose a scos mobilul ei Motorola Razr şi l-a dus la
ureche.
— Will? a întrebat ea. Sunt cu Megan, în Holly­
wood. Am dat de ea aici... da, ştiu... Oricum, ea zice
c-ai putea s-o suni.
A ascultat pentru un moment, apoi a zâmbit.
— Bine. Ţi-o dau să vorbiţi.
Mai înainte să pot protesta, Razr-ul era în mâna
mea şi lipit de ureche.
— Bună, a zis Will.
166 Zoey Dean
— Bună.
Apoi, tăcere. Habar n-aveam ce altceva să spun.
— Rose mi-a povestit ce meditatoare grozavă eşti,
a continuat Will. A vorbit întruna numai de tine.
— Serios? Am aruncat o privire spre Rose şi am
zâmbit. Asta-i foarte drăguţ din partea ei.
— Da, a zis Will mai departe. Mi-a împuiat capul
cu Megan aşa şi Megan pe dincolo.
Mi-am coborât vocea, cât să nu mă audă Rose.
— E mai deşteaptă decât are impresia despre ea
însăşi.
— Toată vorbăria ei despre Megan m-a făcut să
mă gândesc, a zis Will pe când îmi potriveam mai bine
telefonul la ureche. îmi pare rău că te-am întrerupt
brusc, deunăzi, dar poate că m-aş putea revanşa faţă
de dne.
Am zâmbit. Evident, pecetea aprobării din partea
lui Rose mă răscumpărase.
— Cum te-ai gândit? l-am întrebat eu.
— Dacă ţi-ar plăcea, eu plec într-o excursie peste
vreo două zile. Mă gândeam că ţi-aş putea arăta o par­
te a Floridei despre care cei mai mulţi dintre oamenii
de pe insulă nu ştiu că există.
— Sigur că mi-ar plăcea, am răspuns repede şi am
simţit că roşesc.
Apoi am roşit mai tare, deşi evident că el nu mă
putea vedea prin telefon.
— Bine, a zis Will şi l-am putut auzi zâmbind. Mă
bucur că eşti interesată.
Interesată ?Doamne, şi cât de mult eram.
 c a p ito iu l do uazeci

/ y o u ă zile mai târziu — două zile înainte de Cră-

ciun —, am făcut o şedinţă serioasă de trei ore
de studiu cu gemenele. Ne pregăteam pentru secţiu­
nea scrisă a examenului, iar eu încercam să le fac să
priceapă importanţa utilizării exemplelor potrivite
pentru a ilustra o idee. Le smulsesem promisiunea că
va scrie fiecare două eseuri de câte cinci paragrafe în
timpul după-amiezii; aveam să mă uit peste lucrări de
îndată ce mă voi fi întors. Mi-am strâns foile într-un
teanc şi m-am ridicat.
— Ce? a întrebat Sage. Pleci?
— îmi iau liber după-amiaza asta, i-am raportat eu
a

şi i-am făcut rapid cu ochiul lui Rose în timp ce mă

îndreptam spre vila roz, ca să mă schimb.
După aceea, a urmat cea mai importantă întreba-
re-test a zilei: Ce ar purta fata bogată care eram eu
într-un univers paralel într-o călătorie cu maşina în
partea rurală a Statului Soarelui? Când mă sunase, în
168 Zoey Dean
dimineaţa aceea, Will specificase un drum cu maşina
până la Everglades, aşa că mă gândeam la ceva nepre­
tenţios şi confortabil. Fapt destul de interesant, hainele
de designer sunt, în genere, nu foarte confortabile. De
asemenea, tot în genere, nu sunt foarte largi, iar eu,
să mă ierte Dumnezeu, nu devenisem mai zveltă, dim­
potrivă. Am ales o pereche de pantaloni elastici albi
Stella McCartney — mulţumesc, Doamne — până
la genunchi şi un maiou alb, pe sub o cămaşă supradi­
mensionată de sifon bleumarin. Am izbutit versiunea
mai simplă a machiajului meu şi mi-am îndreptat părul
creţ cu placa, dar l-am prins la spate, într-o codiţă.
Când Will a venit să mă ia cu Beemer-ul său, am
fost mulţumită să-l văd la fel de nepretenţios îmbră­
cat ca şi mine. Se terminase cu blazerul studenţesc şi
espadrilele fără şosete. Avea jenaşi şi un tricou bleu­
marin — fără aiureli, fără fiţe, fără etichete de desig­
ner.
In timp ce el conducea maşina spre ieşirea de pe
insulă şi apoi intra pe autostrada interstatală despre
care zicea că ar traversa peninsula, m-a întrebat des­
pre progresele gemenelor la învăţătură.
— Se descurcă bine, i-am spus eu, ceea ce era în
mare parte adevărat. Mai ales Rose.
— Sage nu e la fel de dură pe cât se poartă, a răs­
puns el şi m-am întrebat dacă fusese vreodată ceva
între ei doi. Deci, tu cu ce te ocupi când nu le medi­
tezi pe ele?
Jucându-mi rolul perfect, i-am raportat despre
petreceri, dineuri şi nebunii de club.
— Şi cum ai ajuns la O ’Malley, în Hollywood? A
aruncat o privire în oglinda retrovizoare. Ce făceai
acolo?
 Privilegiul 169
Aha. Deci aşa urma să se întâmple. Acoperirea mea
avea să fie demascată în mijlocul unei autostrăzi inter­
statale. Mi-am simţit palmele năduşind şi le-am şters
de pantalonii mei albi. Au lăsat în urmă dâre de mur­
dărie.
— Eu doar...
Am încercat să-mi închipui ce Dumnezeu ar fi cău­
tat Heather cea Perfectă într-un local ca O ’Malley.
— Să-ţi spun drept, am minţit eu, m-am rătăcit la
întoarcerea de la cumpărături, în Bal Harbour, şi cău­
tam îndrumări.
— Mda, mi-am închipuit eu că nu era genul tău
de local.
Nu eram foarte sigură, dar mi s-a părut că în vocea
lui Will se simţea o notă de dezamăgire.
— Nu chiar, am încuviinţat, întrebându-mă care
să fi fost problema.
Apoi am turuit câteva nume de alte locuri în care
fusesem împreună cu gemenele sau de care le auzisem
pe ele vorbind. Acelea erau localuri mult mai pe gus­
tul meu, i-am spus eu lui. De fapt, nu era aşa, dar cu
cât pretindeam mai mult că sunt fata bogată Megan,
cu atât era mai uşor să mă simt mai în largul meu la
întâlnirea neamoroasă cu Will. De vreme ce nu eram
eu cea adevărată, eu cea adevărată nu avea motiv să se
simtă încordată.
Abia când a căscat mi-am dat seama că, de fapt, nu
era atent.
A

— înţeleg că singura viaţă socială de care eşti inte­

resat e a ta, am zis eu, încercând s-o spun cu detaşare.
Am fost puţin surprinsă să-mi aud tonul iritat din
voce.
— Scuze. Mă gândeam.
170 Zoey Dean
A luat-o la dreapta, pe rampa de ieşire de pe auto­
stradă, şi apoi a virat scurt la stânga, pe un drum îngust,
cu două benzi.
— Ia fii atentă: în clipa asta, ne îndreptăm spre
regiunea lacului Okeechobee. E un lac mare, plin cu
bibani şi cam atât.
Am trecut de un indicator de lemn pe care scria
C l e w i s t o n : o r ă ş e l u l c e l m a i b u n , apoi am încetinit şi
ne-am oprit în faţa prăvăliei cu nade şi momeli a lui
Norm. Norm avea o reclamă specială la nada învârtită
şi la nălucile de lansetă, plus un serviciu de ghid care
garanta P r i n z i b a ş t a n i i s a u î ţ i d ă m î n a p o i b a n i i !
Clewiston arăta ca un pământ uitat de lume.
Niciun Ta-boo pentru prânz, doar un local numit
Bodega Okeechobee. De fapt, scria Boega, căci d-ul
căzuse şi nimeni nu se ostenise să-l înlocuiască. Am
văzut un băieţel fugind pe trotuar şi lăsând în urmă
balonaşe plutitoare de săpun, cu părinţii lui, arătând
foarte obişnuit, venind ceva mai în spatele lui, ţinân-
du-se de mână. Băieţelul părea fericit, se distra şi atât.
Nu vedeai niciodată copii fericiţi distrându-se pur
şi simplu în Palm Beach. Fie nu-i vedeai deloc, fie îi
vedeai înţoliţi şi plimbaţi de colo-colo ca nişte câini de
expoziţie.
Am lăsat soarele cald al Floridei să-mi scalde faţa
prin geamul portierei.
— îmi place aici, am murmurat, pe moment uitând
cu totul că trebuia să fiu cealaltă Megan.
îmi simţeam umerii destinzându-se. Se părea că
dacă te prefaceai că eşti altcineva decât erai, te storcea
de puteri.
— Şi mie.
Când lumina s-a schimbat, Will a lăsat Beemer-ul
la ralanti, doar cât să nu se oprească, şi mi-a arătat o
 Privilegiul 171
maşină de poliţie regională, ascunsă cu grijă în spatele
unui camion de pâine, parcat regulamentar.
— S-a uitat după maşinile cu numere de Palm
Beach. Bănuiesc că au impresia că noi ne putem per*
mite amenda.
— Păi, tu poţi.
Am lăsat geamul portierei din dreptul meu.
Will a aruncat o privire la geamul deschis.
— Eşti sigură că vrei să faci asta? Pe aici sunt nişte
ţânţari cât bebeluşii.
— Da, sunt sigură.
Trecuse multă vreme de când nu mai respirasem
aer de ţară. Cald şi umed cum era, îmi amintea de se­
rile caniculare de iunie din New Hampshire, când Lily
şi cu mine obişnuiam să alergăm după licurici până
când ne chema mama la culcare.
— Ei, asta chiar e relaxant. Nu tu Palm Beach. Nu
tu gemene.
M-am întors spre Will.
— Poate mă poţi ajuta tu cu ceva.
— Cu ce anume?
— Sage. N-o înţeleg. Ai crede că optzeci şi patru
de milioane de dolari ar fi un motiv destul de puter­
nic, dar s-o înveţi pe ea e o muncă sisifică.
Will s-a uitat la mine, amuzat.
— Sisif nu era romanul ăla cu piatra?
— De fapt, grec. Zeii l-au pedepsit silindu-1 să suie
un bolovan mare până în vârful unui munte doar pen­
tru a-1 rostogoli din nou până la poale, la nesfârşit.
Unii erudiţi cred că grecii au creat mitul ca să explice
mişcarea soarelui care răsare în fiecare dimineaţă la
est, doar ca să apună în fiecare seară, la vest.
— Voi, ăştia de la Yale, m-a tachinat el.
172 Zoey Dean
Trecând cu bine de maşina poliţiei, a accelerat
până la cincizeci de kilometri la oră.
— Northwestern e o şcoală bună. Probabil că ai
studiat ceva vreme.
Nu mă deranja să schimb subiectul, cum îmi suge­
rase el. Puteam vorbi despre Sage altă dată. Sau nu.
El a ridicat din umeri.
— Am fost admis preferenţial în frăţie graţie părin­
ţilor mei.
I-am studiat profilul perfect.
— încă mai eşti „preferenţial”?
/V

— Hei, îmi plac petrecerile, a stăruit el. Dar îţi dau

dreptate că nu e neapărat o chemare de-o viaţă.
Mi-a dăruit un zâmbet pe jumătate enigmatic.
— Ţi-am spus ce vom face în excursia asta?
— Nu, domnule Phillips, nu-mi amintesc s-o fi
făcut.
Will a încetinit în spatele unui camion roşu care
avea în remorcă o barcă de bibani.
— Aţi vrea să dezvoltaţi? l-am îndemnat eu.
Acelaşi zâmbet i-a fulgerat pe faţă.
— O cheamă Hanan Ahmed. E artistă.
— Şi eşti interesat de ea pentru galeria tatălui
tău...
Ştiam că o iau înainte, dar să-l descos pe Will se
dovedea o sarcină deosebit de frustrantă.
— Nicidecum. A venit în America din Yemen, cu
o viză de studii la Institutul de Artă din Chicago. I-am
văzut lucrările la o expoziţie studenţească de acolo.
Când o să vezi ce pictează, o să înţelegi de ce a cerut
azil politic. Casa ei de la ţară e un loc destul de conser­
vator. A fost o chestie nemaipomenită chiar şi pentru
ea să vină în America la studii.
 Privilegiul 173
Uau, un paragraf întreg şi încă unul atât de curios
ca acesta.
— Atunci, dacă nu eşti interesat de arta ei pentru
galeria tatălui tău...?
Haide, Will, completează punctele de suspensie.
— La Northwestern, când nu m-am ţinut de petre­
ceri — mi-a aruncat o privire piezişă —, m-am spe­
cializat în istoria artei.
Nu-mi răspunsese la întrebare, dar era imposibil să
se fi licenţiat în istoria artei la Northwestern fără să fi
studiat intens, iar acum, aparent, se ocupa şi de expo­
ziţiile de artă. Interesant.
— Deci Hanan locuieşte în locul ăsta tihnit că aşa
vrea ea? am întrebat.
Camionul cu barca a cotit spre marele lac şi am tre­
cut în sfârşit de indicatorul care ne invita să ne întoar­
cem la Clewiston. Will a accelerat.
— Urăşte zgomotul — o împiedică să lucreze.
Era într-o librărie din Chicago şi a dat peste un album
cu fotografii din Okeechobee şi orăşelele din jur. S-a
îndrăgostit imediat. Asta a fost cam acum trei ani. I s-a
aprobat viza şi iat-o.
— Voi doi sunteţi... împreună?
Ei, ce? Trebuia să întreb. Investigaţia. Şi, apropo,
mă admiram că mă abţinusem până acum.
— Megan, e lesbiană.
Oh.
Imediat după un alt magazin cu nade şi momeli,
Will a luat-o la dreapta, pe un drum de pietriş străju­
it de copaci luxurianţi, ale căror coroane îl făceau să
arate ca o galerie acoperită. După ce am speriat un
cocor albastru minunat, ce se odihnea pe crengile de
deasupra drumului, Will a oprit maşina în faţa unei
174 ZoeyDean
case dărăpănate, având mare nevoie de o zugrăveală
proaspătă.
— Am ajuns.
A claxonat de două ori. Aproape înainte de a se
stinge al doilea semnal, o femeie tânără şi frumoasă
a apărut în grabă de după colţul casei. Părul ei des şi
negru ca pana corbului era legat la spate într-o coadă
ciufulită cu ceea ce arăta ca un şiret de pantof. Era
îmbrăcată cu nişte jeanşi pătaţi de vopsea, un tricou
alb mânjit cu stacojiu şi ocru şi afişa un zâmbet larg.
— Hanan!
Will a salutat-o în timp ce ne dădeam jos din Bee-
mer.
— Salutare la amândoi! Aţi sosit la timp să-mi daţi
o mână de ajutor, a exclamat Hanan într-o engleză
admirabilă.
Mi-a strâns mâna călduros.
— Tu trebuie să fii Megan.
Evident, Will îi spusese că avea să aducă o prie­
tenă.
— Mă bucur să te cunosc.
Nu mă puteam opri să-i zâmbesc; avea o energie
molipsitoare.
— Bine aţi venit în micul meu colţ de univers!
Hanan şi-a deschis larg braţele. Departe, foarte depar­
te de locul acela ciudat numit Palm Beach. Haide!
Ne-a împins pe după colţul casei; am fost surprinsă
să descopăr o imensă grădină de legume în plină floa­
re, protejată de un gard de plasă. Am recunoscut cas­
traveţi, trei soiuri diferite de piper, lujeri de dovlecei
şi vreo şase sau şapte uriaşe fire de roşii, pline de rod,
date în pârg. Uau. Cât ar fi invidiat părinţii mei genul
ăsta de cultură extrasezon. în New Hampshire, pe la
jumătatea lui noiembrie era zăpadă.
 Privilegiul 175
Dar Megan de Main Line1nu trebuia să aibă habar
de anotimpuri şi culturi. Megan de Main Line nu
putea s-o înţeleagă pe Hanan ori să aprecieze această
oază de sănătate.
— Chiar îţi place să locuieşti aici? am întrebat eu,
clătinând din cap, să mă vadă Will. Unde faci shop-
ping?
Ea a ridicat din umeri.
— Nu am nevoie de prea multe. Am încercat să
stau în New York, dar toată scena artelor, toate petre­
cerile, toate inaugurările de galerii... aşa o plictiseală.
Şi-a ridicat faţa spre soarele după-amiezii şi a închis
ochii.
— Tot ce vreau să fac e să pictez. Aici, în Clewis-
ton, pot lucra fără să mă deranjeze nimeni.
A deschis ochii din nou şi s-a uitat la mine.
— Dacă nu-ţi place să pescuieşti, chiar n-ai alt
motiv întemeiat să fii aici. Tot oraşul crede că sunt
o excentrică incurabilă, dar asta nu mă deranjează
deloc. Probabil că sunt. O să-ţi mai spun... în timp ce
lucrăm.
Mi-a întins o săpăligă, iar lui Will, un cultivator.
— întotdeauna profit de vizitatori.
Am trecut la treabă în timp ce ei sporovăiau, plivind
buruienile dintre două rânduri de castraveţi suculenţi
ce atârnau de araci. Mirosul de sol bogat şi soarele
care-mi bătea pe spinare îmi aminteau atât de mult
de casă, de multele ore petrecute în grădina părinţi­
lor mei. E un ciclu al tuturor lucrurilor, spunea mama
mereu. Plantat, udat, plivit, cultivat...

1Main Line este numele lanţului de orăşele din sub­

urbiile vestice ale Pennsylvaniei.
176 ZoeyDean
— Megan Smith, cum mai mânuieşti săpăliga cea
rea!
Mi-am ridicat ochii. Will se holba la mine de parcă
tocmai îmi crescuseră coame.
— Prietena ta Megan a mai făcut asta, a observat
Hanan. Vezi, ţine săpăliga ca pe o mătură — aşa nu
capeţi dureri de spate. Megan, trebuie să-l pui pe Will
la muncă pentru prima oară în viaţa lui. Mă întorc
imediat.
In timp ce ea se strecura în casă, i-am văzut lui Will
A

întrebarea din ochi.

— Am... făcut un opţional de biologie agricolă la
Yale, am inventat eu cu stângăcie. Floare la ureche.
I-am întins cealaltă săpăligă.
— încearcă.
a

El a părut înfricoşat.
— Barbados are o echipă de doisprezece oameni
specialişti în horticultura. N-ai vrea să le încalc dreptul
la muncă, nu-i aşa?
Am rânjit. Dezastrul fusese evitat.
— Iţi voi păstra secretul cu sfinţenie.
El s-a prefăcut că-şi sumete mânecile inexistente.
— Bine, bine. Cedez. Ce să fac? Mă las pe mâinile
tale capabile, murdare de noroi.
Am ridicat o palmă murdară şi i-am trecut-o peste
obraz, lăsându-i o dâră maronie.
— Asta o să te ajute să intri în atmosferă, fermiere
Will.
Apoi i-am arătat chichiţele retezării rădăcinilor de
buruieni.
— Will ucide buruieni, a glumit el, cu o voce de
robot, în timp ce plivea cu stângăcie. Will ucide buru­
ieni. Will ucide.
— Hei, Will? Megan?
 Privilegiul 177
Ne-am întors. Hanan venise cu un aparat digital.
Ne-a făcut câteva fotografii, aşa cum eram, năduşiţi.
— O să trimit asta revistei studenţeşti de la North­
western, a glumit ea. Altminteri, n-o să creadă nimeni
că Will Phillips chiar era murdar de pământ pe faţă.
Hai înăuntru, prieteni. Will, o să fii bucuros să afli că,
de când ai fost pe aici ultima oară, mi-am luat aer con­
diţionat.
Am urmat-o pe Hanan înăuntru şi ne-am trezit
izbiţi de o pală de aer rece.
— Există Dumnezeu! a exclamat Will.
în contrast flagrant cu exteriorul părăginit, inte­
riorul bungalow-ului era luminos, aerisit şi imacu­
lat. Indiferent ce pereţi interiori existaseră vreodată,
majoritatea fuseseră daţi jos şi înlocuiţi de coloane
albe. Nu mai erau decât două încăperi. Una era o
combinaţie de living, bucătărie, dormitor. Cealaltă era
atelierul lui Hanan.
— Hai să-mi vedeţi lucrările, ne-a invitat Hanan.
Să nu fiţi prea severi. Am încercat ceva nou.
Când am intrat în atelierul ei, mă aşteptam să văd
picturi, unele terminate, altele în lucru, cutii de vop­
sea şi un şevalet. în loc de asta, atelierul era şi el ima­
culat — pereţi albi, podea albă. Sprijinite de pereţii
fără ferestre erau câteva pânze mari, toate terminate.
Fiecare reprezenta o scenă de dragoste romantică
între lesbiene. Prima pânză înfăţişa două femei îm­
brăcate, îmbrăţişându-se fierbinte. Următoarea înfă­
ţişa aceeaşi scenă, însă femeile erau dezbrăcate. Toate
celelalte păreau detalii ale unei picturi mai mari, ca
piesele mărite ale unui puzzle — mâini încolăcite,
coapse, sâni întâlnind sâni.
— E uluitor, am şoptit eu.
 178 Zoey Dean
— E mai mult de atât, a zis Will, apoi a explicat.
Nu doar măiestria cu care foloseşte Hanan culoarea şi
lumina e extraordinară, dar şi progresia. Odată ce ai
văzut îndrăgostitele îmbrăcate, apoi goale, ea te sileşte
să ţi le imaginezi în felul ăsta şi când te uiţi la detaliile
disparate. Dar dacă ai văzut detaliile înainte de a vedea
întreaga serie, îţi creezi automat în minte personajele,
iar personajele tale s-ar putea să nu arate la fel cu ale
ei. Ceea ce într-un fel te face şi pe tine, privitorul, un
artist. înţelegi ce vreau să spun, Megan?
A

Tot ce-am putut reuşi a fost să dau din cap. Eram

fascinată.
— Will e cel mai mare fan al meu, a recunoscut
Hanan.
— Iar eu sunt a doua, i-am spus eu. Lucrările tale
ar trebui să fie în muzee.
— Mulţumesc. Hanan şi-a plecat fruntea cu graţie.
înţelegi de ce îl aştept pe Will să deschidă o galerie, ca
A

să mă poată reprezenta. Aşa că dă-i bătaie, Will.

Sprâncenele mele recent pensate s-a ridicat spre
linia părului îndreptat cu placa.
— Galeria proprie? l-am întrebat eu.
El nu mi-a răspuns.
— Will a comandat întreaga serie de aici, mi-a
explicat Hanan.
îmi venea să-l îmbrăţişez.
A

— N-am ştiut asta.

Un telefon a sunat în camera cealaltă. Hanan s-a
scuzat şi s-a dus să răspundă.
— Nu te uita aşa la mine, a protestat Will, obser-
vându-mi admiraţia. Sunt un capitalist mârşav din
categoria afacere. I-am făcut o comandă ca să pot pune
lucrările în galeria mea şi să le vând.
 Privilegiul 179
— Pentru ca asta să se întâmple, aveai nevoie de
o galerie.
Ochii mei i-au susţinut privirea. El m-a luat de
mână.
— Vino. Vreau să-ţi arăt un loc.
— Unde?
în loc să-mi răspundă, a luat-o la fugă spre uşa din
spate. Am străbătut grădina, am trecut printr-o dum­
bravă, am traversat o pajişte întinsă şi am coborât malul
noroios către un frumos iaz de fermă, scânteietor în
soarele după-amiezii. Will îşi scosese deja tricoul peste
cap. Abdominalii perfect aurii nu m-au lăsat rece.
— Ce faci? am întrebat eu.
Bineînţeles, ştiam foarte bine ce făcea, în afară de a
speria broscoii, dar mi se părea potrivit să întreb.
El îşi desfăcea cureaua pantalonilor.
— Vino să înoţi cu mine.
întrebarea era: Oare avea să-şi scoată şi pantalonii,
şi boxerii? Iar dacă da, se aştepta să-i urmez exemplul?
Să rămân din nou în costumul în care mă născuse
mama şi pe care deja mă văzuse purtându-1? Pentru a
cincizecea oară în ultimele trei săptămâni, m-am văi-
tat de calitatea şi cantitatea calorică a strădaniilor lui
Marco în bucătărie.
Tocmai când mă luptam cu această dilemă, Hanan
a venit chiuind printre copaci, aruncându-şi hainele
din fugă. Odată rămasă în foarte utilitarele sutien şi
chiloţi, a sărit în apă.
Fără costumul în care o născuse mama. Am respirat
ceva mai uşurată. Şi totuşi. Mi-am scos jeanşii şi cămaşa
de sifon. Apoi, îmbrăcată doar cu maioul alb subţire
şi în chiloţii pe care îi cumpărasem de la Target, din
West Palm, am sărit în apă. Era rece, faţă de arşiţa zilei.
 180 ZoeyDean
Dacă pielea ar putea cânta, a mea ar fi fredonat Stair-
way to Heaven.
Will a ieşit de sub apă şi m-a apăsat pe umeri. M-am
dus la fund bolborosind şi am ieşit cu părul meu cel
îndreptat cu placa distrus şi cu rimelul nerezistent la
apă, pe care mi-1 aplicasem cu atâta grijă în dimineaţa
aceea, şiroindu-mi pe obraji.
Eu cea din Palm Beach ar fi trebuit să ţip şi să mă
caţăr disperată afară din apă. Dar, Doamne, nu voiam
să fac asta. In momentul ăsta, la dracu’ cu investigaţia.
Nu voiam decât să fiu eu însămi.
Pentru următoarea jumătate de oră, ne-am bălăcit
ca nişte copii mici. Am jucat leapşa. Ne-am bătut cu
apă. Ne-am atacat cu grenade de mâl smuls din mal.
Ne-am oprit doar când a sunat telefonul meu. Erau
gemenele, care-mi spuneau că îşi terminaseră eseurile.
Când aveam să mă întorc? M-am uitat la Will.
— Intr-o oră şi jumătate, a răspuns el. Dacă plecăm
acum.
Hanan a zis că dă ea o fugă până acasă să ne aducă
prosoape. Will şi cu mine ne-am aşezat pe malul noro-
ios. Eram murdară, eram udă şi eram mai fericită ca
niciodată de când sosisem în Florida pentru experi­
mentul ăsta nebunesc.
— E ceva ce nu pricep.
A scos o pietricică din noroi şi a azvârlit-o în lac.
— Ce anume?
S-a întors spre mine.
— Intr-o clipă eşti tipa şablon, bogată şi plictisitoa­
re. In clipa următoare... nu eşti.
— Nu, zău, domnule Eu Mi-am Luat Licenţa în
Petreceri?
El a râs.
— Aia n-a fost o minciună, crede-mă.
 Privilegiul 181
Mi-am dat părul ud la o parte de pe frunte.
— Acum e rândul meu să-ţi pun o întrebare. De ce
m-ai invitat aici?
— Când te-am întâlnit prima oară — în noaptea
aceea dementă, când gemenele s-au purtat atât de urât
cu tine —, mi s-a părut că văd ceva... Apoi ai venit să
mă vezi la galerie şi fata aceea dispăruse.
A azvârlit încă o pietricică în iaz. Plonc.
— Dar apoi Rose s-a apucat să vorbească şi să tot
vorbească despre cât de mult învăţase de la tine, că tu
erai prima persoană din viaţa ei care o făcuse să sim­
tă că avea o minte. Aşa că te-am invitat azi pentru că
eram curios să văd care fată avea să vină.
— Şi?
— Simplu. Amândouă. Dar nu în sensul rău.
S-a uitat în jos, la mine, şi şi-a adus mâna liberă
până la obrazul meu, frecându-şi uşor degetul mare
de el.
— Noroi.
M-am înfiorat puţin. Ceva s-a foit în mine. Adevă­
rata eu.
— Iţi mulţumesc că m-ai adus aici, fermiere Will,
am spus eu.
Ochii lui erau aţinuţi pe buzele mele. Avea de gând
să mă sărute?
— Cu multă plăcere. Pot să te mai duc şi în altă
parte?
— Desigur. Unde?
— Balul de Ajun de Crăciun, la Muzeul de Artă
Norton. Şi şdu că nu e mare lucru de văzut, dar chiar
mi-aş dori...
— Mi-ar face mare plăcere.
 cap ito iu i deouazecv 61 unu

/ n seara aceea, citisem repede eseurile gemenelor

compuse după-amiaza, ignorasem întrebarea din
ochii lui Rose despre cum decursese întâlnirea mea cu
Will şi mă retrăsesem în intimitatea băii mele pentru
cea mai lungă şi cea mai fierbinte baie din istoria băi­
lor lungi şi fierbinţi. In timp ce curgea apa, am turnat
din belşug spumant Heavenly Holly din noua colecţie
de spa a lui Laurel. Mirosea ca pădurile toamna şi mi-a
transformat apa într-o mare de smarald sub o pătură
de spumă albă.
Mi-ar plăcea să fac o paranteză aici ca să spun
un singur lucru: Să-ţi laşi imaginaţia să zboare nu
înseamnă că înşeli. Bun. Atunci e OK, dacă ne-am
înţeles.
Am zăcut aşa, cu ochii închişi, cu apa fierbinte picu­
rând, simţindu-mă încălzită din cap până în picioare
şi... ăă... udă, derulând în minte după-amiaza mea
 Privilegiul 183
cu Will şi întrebându-mă cum ar fi fost dacă Will ar fi
făcut ceea ce crezusem eu că era gata să facă pe malul
iazului. Adică, să mă sărute. Tocmai când începusem
o expediţie subacvatică, mi-am auzit telefonul mobil
sunând slab.
Era el. Ştiam că era el.
Am sărit din cadă şi-am alunecat pe podea, lăsând
urme ude pe parchetul de lemn tare al băii, apoi
m-am aruncat udă şi goală peste pat. Am izbutit să-mi
deschid poşeta şi să smulg telefonul la dmp să răspund
la al patrulea apel.
— Alo? am întrebat, cu răsuflarea tăiată.
— Bună, iubito. Uau, pari... fără suflu.
Era el. Dar nu cel care trebuia.
— O, bună, James! Mi-am înfăşurat şinele despuiat
în aşternuturi, ştiind că dacă aveam nevoie de altele,
aveau să mi se trimită de la reşedinţa principală fără să
mi se pună nicio întrebare. Tocmai făceam o baie. A
trebuit să vin în fugă să răspund. Ce mă bucur că eşti
tu!
OK, deci a-ţi lăsa imaginaţia să zboare e un fel de a
înşela. Cum numeşti persoana care se gândeşte că e
tipul care nu trebuia când iubitul ei — iubitul pe care
abia reuşeşte să-l vadă, darămite să mai ajungă şi la
orizontală cu el — o sună? Iubitul pe care ea avea să-l
vadă în dimineaţa de Crăciun? Adică, în mai puţin de
treizeci şi şase de ore.
— Veşti bune. Tocmai mi-am petrecut douăspre­
zece ore redactând nuvela nemernicului ăluia. Cu tex­
tierii ăştia care au impresia că pot scrie ficţiune — e
un chin! Apoi diletantul are şi tupeul să sune şi să cea­
ră să-i fie dată spre aprobare orice schimbare.
184 Zoey Dean
— Asta-i vestea bună?
El a râs.
— Nu, asta-i pregătirea terenului. Şefului meu i s-a
făcut milă de mine. Mă lasă s-o şterg mâine la prânz. O
să fiu în Gulf Stream la timp pentru cină. Grozav, nu?
Din ce în ce mai vinovată.
— E fantastic s-aud asta.
— Abia aştept să te văd.
— Şi eu.
— Aşa că, ascultă, a continuat James. M-a sunat
mama acum câteva clipe. Nişte prietene i-au dat două
bilete la balul de Ajun de Crăciun de la Muzeul Nor­
ton. Ai auzit despre asta?
Ăă, da. De fapt, chiar i-am zis da celuilalt tip.
— Cred că se duc gemenele, am răspuns eu.
— Oh, iubito! s-a bucurat el. Pentru că mă gândi­
sem că ar trebui să mergem şi noi, tu şi cu mine. Ştiu
povestea că te-ai dat drept singură, ceea ce e absolut
în regulă. O să ne purtăm ca şi când am fi străini. O să
fie trăsnet.
Nu era bine, nu era bine, nu era bine. De ce trebu­
ise să-i spun da lui Will? Evident, ştiam răspunsul, dar
ce-ar fi trebuit să fac acum, când adevăratul meu iubit
îmi cerea să merg cu el?
— O să poţi scrie despre asta în articolul tău,
a continuat James. E amuzant, cam ceea ce ar fi
făcut Hunter Thompson1. In plus, o să pot să fac şi
A

1Hunter Thompson (1937-2005), jurnalist ameri­

can care în 1965 s-a infiltrat în banda motocicliştilor
Hell’s Angels şi a publicat un reportaj despre ei, în 1965;
părintele genului de „jurnalism Gonzo”, un stil în care
jurnalistul renunţă la pretenţiile de obiectivitate, inclu-
zându-se în poveste.
 Privilegiul 185
eu cunoştinţa cu gemenele, fără ca ele să ştie că sunt
iubitul tău. E perfect.
Mi-am tras cearşafurile mai strâns pe lângă mine
şi am încercat să răspund entuziasmului lui James.
— Asta chiar sună amuzant! Dar, ştii, cred că toc-
mai mă doboară o răceală, ceva. Şi atunci... proba­
bil c-ar trebui să stau în pat şi să mă fac bine, pentru
Crăciun.
— Oh, nu. Bine, atunci, lasă balul. O să vin la Les
Anges şi-o să ne jucăm de-a doctorul.
— O, ce drăguţ din partea ta. Dar cred că o să
stau în pat mâine şi o să-i dau de cap chestiei ăsteia...
răceală sau ce-o fi.
— Dacă aşa crezi tu că-i mai bine.
Suna dezamăgit. Sau poate că ruşinea pe care o
simţeam îmi amplifica sensibilitatea.
— Da, poţi să stai cu ai tăi mâine seară; lor o să
le placă asta. La ce oră vrei să vin la voi în ziua de
Crăciun?
Vinovăţia mea mă făcuse să întreb asta.
— Unsprezece. Şi-o să te sun mâine, când ajung.
Am auzit pe cineva care-i spunea noapte bună.
Bietul băiat — era încă la serviciu, la miezul nopţii,
cu două zile înainte de Crăciun.
— Megan?
— Mda? am întrebat, ridicându-mă din pat şi
ducându-mă la fereastră.
întunericul se întindea înaintea mea.
— Te iubesc.
Am înghiţit în sec.
— Şi eu te iubesc.
186 Zoey Dean
Ne-am spus la revedere şi am închis. Ce făcusem?
îmi minţisem prietenul ca să mă pot duce la bal cu alt­
cineva. Asta era groaznic. Ştiam că era groaznic.
Şi fusese atât de simplu s-o fac.
 u a z e a Ai doi
f

/p o tr iv it ministerului educaţiei, care crease testul,

SAT evalua cât de bine analizai şi rezolvai pro­
blemele. Facultăţile îl foloseau ca pe un indice general
de predicţie despre cât de bine s-ar fi descurcat cel ce
susţinea testul intr-o şcoală sau alta. Le spusesem asta
gemenelor de nenumărate ori. Şi apoi adăugasem că,
după umila mea părere, ceea ce măsura cu adevărat
testul SAT era abilitatea cuiva de a se pregăti pentru
SAT şi a-1 susţine.
Nu aveam nicio şansă să recuperez cei doisprezece
ani ai lor de studii neglijate în numai opt săptămâni.
Dar îmi dădusem seama, după ce văzusem complexita­
tea bazei lor de date despre frumuseţe, că aveau inte­
ligenţa brută de a reuşi. Pariul meu era că, dacă aş fl
izbutit să le obişnuiesc cu modul de operare al acestui
sistem — să gândească în felul în care gândise creato­
rul testelor —, ele ar fi reuşit să se strecoare.
188 Zoey Dean
Gemenele aveau dificultăţi cu conceptele abstrac­
te. Dar când le făceam noţiunile relevante pentru ele,
le făceam implicit şi memorabile. Am recurs la strata­
gemele de clasa întâi. Armele mele cele mai eficiente
erau cartonaşele-fişe.
De exemplu, în loc să le arăt un trapez şi să le cer să
calculeze aria şi perimetrul, cartonaşul meu le descria
dimensiunile toaletei femeilor de la Clubul Ever-
glades. In loc să lucrez cu proproţii teoretice, le schi­
ţam imaginea unei oglinzi, le dădeam lungimea şi le
întrebam câte fete puteau să-şi aplice glossul de buze
Stila în acelaşi timp, dacă fiecare folosea douăzeci
şi cinci de centimetri din suprafaţa oglinzii. Pentru
dezvoltarea vocabularului, am folosit exemple per­
tinente. Purgatoriul era descris nu doar ca un spaţiu
între rai şi iad, ci deopotrivă ca fiind situaţia în care
erai silit să stai pe scaun lângă un copil mic urlător,
într-un zbor transatlantic de la New York la Paris.
Se făcuseră şi progrese academice. Nu destule, dar
îndeajuns să mă ferească de a-mi pierde orice spe­
ranţă. Şi îndeajuns să le facă şi pe ele să continue să
înveţe. Cea mai mare problemă era efortul. Indiferent
ce-aş fl făcut, nu le puteam convinge că învăţatul era
un proces cumulativ şi că orele suplimentare de lucru
dintr-o zi aduceau uriaşe beneficii peste alte şapte sau
opt zile. Era greu să le dezbari de şaptesprezece ani
de cvasi-trândăvie. In esenţă, când puteai să suni la
room-service, gătitul devenea o provocare de proporţii
şi dacă ai fi stat în faţa cuptorului patru ore pe zi.
De vreme ce hotărâserăm să luăm pauză de Cră­
ciun, gemenele şi cu mine ne apucaserăm să lucrăm
în ziua de Ajun la o oră absurd de matinală — nouă
A.M. Programul ăsta avea să le lase — şi pe mine, de
 Privilegiul 189
asemenea — libere după-amiaza, pentru pregătirile
în vederea balului de seara.
Comandaserăm cafea şi croasanţi, pe care să le gus­
tăm la marginea piscinei, şi ne apucaserăm să lucrăm
la vocabular. I-am întins lui Sage un cartonaş făcut de
mine.

Suzanne s-a folosit de............... ca sâ-i fure priete­

nul rivalei sale.
(A) cumpătare
(B) contemporaneitate
(C) dualitate
(D) tertipuri

— D, a declarat Sage. In mod cert, D.

Am lăudat-o, de vreme ce era maestră în folosirea
inadecvată a cuvintelor. Cartonaşul următor.

Pantalonii albi dupâ Ziua Muncii nu mai sunt consi­

deraţi o greşeala ....

(A) agravanta
(B) notabila
(C) ergonomicâ
(D) sagace

— B, a zis ea. Notabilă.

Drace. Două la rând. Au urmat trei răspunsuri greşi­
te, dar două la rând însemnau totuşi o piatră de hotar.
Rose a preluat conducerea şi a dublat isprava surorii
sale. Am trecut la structura propoziţiei şi au identificat
împreună cu succes propoziţiile principale, propozi­
ţiile compuse, subiectele, predicatele, deşi conceptul
de mod condiţional încă le scăpa. Da, majoritatea
190 Zoey Dean
oamenilor învaţă lucrurile acestea în şcoala generală,
dar gemenele nu aflaseră de ele nici până acum.
Ca să fac totul mai relevant şi ca să le şlefuiesc abili­
tăţile de scriere, le-am cerut să scrie fiecare un eseu de
cinci paragrafe în care să compare şi să sublinieze deo­
sebirile toaletelor pe care aveau să le poarte la balul
din Ajun de Crăciun şi toaletele pe care le purtaseră
luna trecută, la balul Roşu şi Alb, apoi să identifice
propoziţiile principale, subiectele, predicatele etc. Am
auzit indispensabilele înjurături şi văicăreli, dar chiar
s-au pus pe treabă cu stiloul pe hârtie. Cât despre
mine, m-am retras pe un şezlong cât timp compuneau
ele, bucurându-mă de soarele dimineţii care-mi bătea
pe faţă, gândindu-mă la ce aveam să-i spun lui James
când va suna, în după-amiaza aceea. Răceală de patru­
zeci şi opt de ore? Ceva de genul ăsta.
Trebuie să fi aţipit, pentru că m-am trezit brusc
când Sage m-a înghiontit în gleznă.
— Megan? Ai feştelit-o ieri.
Am deschis ochii. Era pe şezlongul de lângă mine.
— Ţi-ai terminat eseul?
— Nu, m-am oprit la jumătate dintr-o copleşitoare
dorinţă de a mă bucura de scânteietoarea ta compa­
nie, a zumzăit ea. Bineînţeles că am terminat.
Am aruncat o privire spre Rose, care încă mai scria,
apoi mi-am închis ochii la loc şi am zâmbit.
— Bine.
— De ce nu mi-ai spus că te-ai îndrăgostit de
Will?
Comentariul ăsta m-a făcut nu doar să deschid
ochii, dar şi să mă ridic în capul oaselor.
— Ce vrei să zici?
— L-am văzut la Breakers aseară. Mi-a povestit
totul.
 Privilegiul 191
— Ce înseamnă totul? am întrebat eu cu prudenţă.
— Cum v-aţi petrecut ziua împreună, cum ţi-a
tras-o într-un iaz...
— Nu mi-a tras-o într-un... nicăieri! m-am bâlbâit
eu, simţind acea familiară fierbinţeală cuprinzându-mi
obrajii.
— Glumeam. Nu te face roşie coaptă la mine. A
spus că aţi ieşit împreună şi că te place cu adevărat.
Mulţumită?
Sincer, da. Insă n-am spus asta. N-am spus nimic.
— Ai fl putut să-mi spui tu însăţi, a pufnit Sage.
— Am încercat să mă port profesionist.
Ea a căscat.
— Pe dracu’ ghem. Rose ştia. De parcă mi-ar fi
păsat vreun pic. Will a mai spus şi că o să mergi la bal
cu el.
Rose a venit tiptil până la mine cu eseul ei, care îi
luase aproape de două ori mai mult decât ar fi trebuit
până să-l scrie, şi s-a aşezat lângă sora ei.
— Deci îţi place de el, Megan? a întrebat ea, nerăb­
dătoare.
Poate c-a fost din pricină că nu avusesem niciodată
ocazia să joc în piesa fata-drăguţă-topită-după-băia-
tul-drăguţ în liceu. Poate c-a fost din pricină că mă
dusesem la balul de absolvire cu Bruce Peterson, băia­
tul cu un IQ formidabil şi o piele suspectă, cu care
aveam tot atâtea afinităţi precum cu un document
Rich Text. Sau poate că a fost din pricină că sora mea,
Lily, avusese parte de toate momentele fetei frumoase,
iar eu nu putusem să sper niciodată că aş rivaliza cu
ea. Indiferent de motiv, o chestie feciorelnică latentă
s-a trezit şi m-a silit să rostesc răspunsul într-un singur
cuvânt.
— Da.
192 Zoey Dean
Daţi-mi voie să recunosc ceva: E foarte greu să te
convingi că o să te duci la bal cu un tip în scopuri de
cercetare după ce ai admis faţă de elevele tale că îţi
place de el.
— Şi cu ce-o să te îmbraci? m-a descusut Sage.
— Aceeaşi rochie pe care am purtat-o şi la balul
Roşu şi Alb, bănuiesc, am răspuns eu, sperând că încă
aş mai putea să-mi îndes fundul crescut de Marco în
ea.
Sunt sigură că ştiţi cel mai faimos tablou al lui
Edvard Munch, Strigătul. Inchipuiţi-vă că-1 vedeţi în
A

dublu exemplar, înlocuiţi faţa tipului îngrozit de pe

pod cu feţele gemenelor şi o să aveţi o aproximare
rezonabilă a reacţiei lui Rose şi a lui Sage la declaraţia
mea.
Sage a fost, ca de obicei, prima care să-şi regăsească
vocea:
— Aşa se face în Philadelphia?
— Adică, eşti atât de bogată, încât nu-ţi pasă dacă
lumea te vede îmbrăcată în aceeaşi rochie de două
ori? a lămurit Rose.
Bineînţeles. Megan de Main Line Philly ar fi ştiut
deja să nu poarte aceeaşi toaletă. Ar fi fost la fel de
oripilată ca şi gemenele doar la gândul acesta. Dând
înapoi furioasă, am explicat că îmi adusesem la mine,
în Palm Beach, numai o ţinută de gală şi că nu aveam
timp să mai fac cumpărături. Mi-am închipuit că voi
putea folosi scuza asta şi diseară, dacă va fi nevoie.
Sage a dat din cap.
— înţelegem.
A

— Da? a scâncit Rose.

— Da, a stăruit Sage. Hai să comandăm prânzul.
Deşi probabil va fl o porcărie, de vreme ce Marco e
plecat în vacanţă.
 Privilegiul 193
— Unde s-a dus? am întrebat eu.
Marco era plecat în vacanţa? Asta era o noutate
pentru mine.
— La New Jersey, cu Keith, a explicat Rose, în vre­
me ce Sage a sunat să comande mâncarea. Se duc în
fiecare an, în vizita la familia lui. O să se întoarcă pen-
j u balul de Revelion, nu-ţi face griji. Bunica l-a însăr­
cinat cu masa de revelion.
S-a ridicat şi şi-a scos jeanşii şi tricoul; pe dedesubt
purta un costum de baie verde ecosez.
— Mă duc să înot până vine mâncarea. Vii şi tu?
.Am clătinat din cap, simţind că mi s-a scurs tot
sângele din faţă. Niciun Marco şi niciun Keith pentru
diseară? Şi eu trebuia să fiu gata de bal în doar câteva
ore? Nu puteam nici măcar să mă închei în blestemă­
ţia aia de rochie fără ajutorul lui Marco. Cenuşăreasa
avea să sfârşească de data asta arătând ca Jalnicăreasa.
— Ce-ai păţit? m-a întrebat Sage în timp ce-şi dez­
brăca jeanşii, lăsându-i grămadă la picioarele sale. Eşti
inversul îmbujorării.
— Acasă... ei bine, întotdeauna mă gândesc
la machiaj ca la o artă. Şi — să nu mai spui la ni­
meni — eu sunt o artistă execrabilă. Desenul îmi dă
mari bătăi de cap. Aşa că niciodată, niciodată nu mă
machiez singură.
Asta nu era o minciună. Tocmai.
— Şi nu-1 mai ai pe Marco să te ajute diseară.
Rose s-a aruncat în bazin, părul ei ud întinzându-se
în evantai, în urma ei, când s-a ridicat la suprafaţă.
— Ne-a spus că domnul Keith îl cunoaşte pe stilis­
tul tău de acasă, din Philadelphia.
— Zău?
Mii de mulţumiri că mi-a acoperit spatele în mai
mult de o ocazie.
 194 Zoey Dean
— Da, a zis Sage şi a făcut un pas în bazin pe la
capătul cu apa mai puţin adâncă. Dar tot eşti într-un
fel pierdută pentru diseară, nu?
Rose a chicotit. Sage a chicotit. Drăguţ din partea
lor să se bucure de necazul altuia, chiar dacă nu ştiau
care era acela.
— Hai! s-a răstit Sage la sora ei, de parcă ar fi dat
un ordin unui câine bine dresat.
A ieşit din piscină şi şi-a încălţat din nou papucii.
— O să sunăm la casa mare şi o să le spunem să ne
aducă mâncarea înăuntru.
A pornit spre vila ei, în timp ce eu am aşteptat-o
pe Rose să iasă şi să se şteargă cu prosopul. Apoi am
găsit-o pe Sage în camera ei de lucru, în faţa monito­
rului. A făcut un clic şi pe monitor a apărut prim-pla-
nul feţei mele.
— Cum ai făcut asta? m-am minunat eu.
Faţa mea era împodobită cu un machiaj pe care eu
nu-1 avusesem niciodată.
— Asta e una dintre aplicaţiile pe care le-am adău­
gat sistemului nostru, a zis Rose, mândră.
— Priveşte şi învaţă, a poruncit Sage.
Cu vreo câteva mişcări rapide de mouse, mi-a îngro­
şat sprâncenele.
— Deşi stilul Brooke Shields nu ţi se potriveşte.
Le-a subţiat la loc.
In timp ce fetele făceau demonstraţii pe compute­
rul lor şi eu priveam, am primit o lecţie la foc încruci­
şat despre machiajul şi pieptănătura potrivite pentru o
fată cu trăsăturile mele. Apoi au trecut Ia o fotografie
din cap până-n picioare şi m-au tratat cu o predică
despre proporţia trupului, cum să ascund „defectele
siluetei de mai jos de talie” şi să valorific la maximum
 Privilegiul 195
ceea ce ar putea fi numit cu indulgenţă modestul meu
piept.
— OK Vino în camera mea de toaleta, a poruncit
Sage. Hai să vedem ce-ai învăţat.
în clipa următoare, mă împingea în scaunul din
faţa măsuţei sale de toaletă. Rose a deschis ceea ce ară­
ta ca o trusă de scule, lucrată în perle roz. Compar­
timentele sale căptuşite cu catifea roz erau pline de
produsele cosmetice cele mai noi.
Următoarea oră, gemenele au muncit la faţa mea.
Spre deosebire de Marco, s-au străduit să explice tot
ce făceau. Apoi mi-au dat instrucţiuni pas cu pas, astfel
încât să pot repeta ceea ce făcuseră ele şi dacă nu erau
ele prin preajmă, simplificând lucrurile ca să reuşesc
indiferent de cât de stângace îmi erau mâinile. Apoi
mi-au întins mie trusa.
Da, era a mea. O cumpăraseră pentru mine. Mai
înainte să deschid gura să le mulţumesc, am trecut
la părul meu, pe care Sage l-a decretat ca fiind prea
curat, pentru că pieptănăturile de fapt stau mai bine
dacă părul e puţin mai murdar.
Cine-ar fi ştiut?
Sage l-a îndreptat cu placa şi l-a adunat într-o coa­
dă.
— Sunt două elemente care să facă pieptănătura
asta să arate bine, a decretat ea, meşa şi extensiile.
Zicând acestea, a scos o splendidă meşă, perfect
netedă şi exact de culoarea părului meu. A prins-o
peste părul meu şi, voilă, aveam o coadă până la jumă­
tatea spatelui. Apoi a aranjat artistic şuviţe de păr
în jurul feţei mele, ca să mai îndulcească aspectul,
adăugând codiţei o panglică de culoarea lavandei,
din gogren. Rose a completat procesul tencuindu-mi
196 Zoey Dean
buzele cu încă un strat de gloss. De la gât în sus, arătam
fantastic.
Rose a trebuit să dea fuga în camera ei după ceva,
iar Sage şi-a pus mâinile pe umerii mei.
— înţelegi, nu-i aşa, că nu poţi să porţi rochia de
la balul Roşu şi Alb în seara asta?
— Eu...
N-am reuşit să spun mai mult de o silabă, când Rose
a apărut din nou, ţinând pe braţ o rochie de culoarea
lavandei demnă de o prinţesă.
— Atelier Versace. Lavanda e culoarea ta. Uită-te
la asta.
Mi-a întins un exemplar din Scoop, cu Emmy Ros-
sum în secţiunea de modă, sub titlul „Violetul e regal! ”,
purtând exact rochia aceea. Şi a trebuit să recunosc că
arătam într-adevăr un pic ca ea. Adică, dacă ar mai fi
pus vreo cinci kilograme pe ea.
— N-o să încap, am protestat eu.
— Probeaz-o, a stăruit Rose.
Jos cu pantalonii mei de trening şi tricoul. Pe dede­
subt nu aveam decât chiloţi, lucru bun, au decretat ele,
de vreme ce corsajul avea să-mi ridice sânii. Cu aju­
torul lor, mi-am trecut rochia peste cap, apoi mi-am
ţinut respiraţia până când Rose a tras fermoarul.
— Poţi expira, m-a instruit Sage.
Am stat dreaptă în faţa lor.
— Oh, da. Suntem maestre.
Sage şi-a ciocnit pumnul cu al surorii sale.
M-am întors spre oglindă. Corsajul era fără bretele
şi strâns pe corp. Avuseseră dreptate; sutienul ar fi fost
în plus. Fusta era din sifon plisat şi crep georgette.
— Cum aţi... când aţi... ? m-am bâlbâit eu.
— Când cheltui sume de şase cifre pe an pe hai­
ne, agentul comercial personal e cel mai bun prieten
 Privilegiul 197
al tău, a explicat Sage. I-am făcut o comandă aseară.
Rochia a ajuns aici înainte de micul dejun.
— Arăţi minunat, a zis Rose, zâmbind cu toată
gura.
— Nu pot să cred că aţi făcut toate astea pentru
mine.
Sage a dat din cap.
— Nici eu. Trebuie c-am fost drogate.
Dar îmi dădeam seama că glumea. Să fi fost cu
putinţă ca eu să-i fi străpuns platoşa fără să-mi dau
seama?
— înainte să începi să-ţi atribui tot felul de merite,
a continuat Sage, de parcă mi-ar fi citit gândurile, ia
în considerare de la ce suferinţă ne-am salvat. Dacă
te-ai fi dus la bal într-o toaletă deja purtată, am fi fost
complet umilite să fim văzute cu tine.
I-am zâmbit drept răspuns. Mi-au înmânat trusa cu
care tocmai mă antrenaseră, plină de cosmetice, şi dia­
grama cu instrucţiunile, după care m-au dat afară, ca
să se poată pregăti şi ele. Am plecat, dar nu înainte de
a le mulţumi. Sincer. Ei, cum avea să-şi facă loc răstur-
A

narea aceasta de situaţie în articolul meu? In timp ce

pluteam spre apartamentul meu sub straturile de şifon
fin ca aripile de fluture, m-am gândit că superficialele
gemene Baker despre care plănuisem să scriu n-ar fi
făcut niciodată ceva de genul ăsta. Deci, cine era acum
superficială?
 cap ito iu i deouazecv i i trei
f

i ând Will a venit să mă ia, în seara aceea, mi-a

W ^sp u s că arătam minunat. Partea ciudată a fost
că l-am crezut. Era de parcă începusem să mă văd eu
însămi drept persoana care pretinsesem că sunt. Poate
că nu bogată — unele fantezii sunt prea ridicole ca să
te laşi furată de ele, chiar şi pentru cineva care deve­
nise expertă în minciuni, ca mine —, dar frumoasă.
Când mă uitam în oglindă, nu o mai vedeam pe obiş­
nuita soră mai mică a lui Lily.
Balul anual din Ajunul Crăciunului în beneficiul
Muzeului de Artă Norton n-a început decât la opt sea­
ra. Noi sosiserăm în West Palm la şapte, ceea ce a fost
bine pentru ca Will să îmi poată arăta muzeul înainte
să vină puhoiul de lume. Era atât de devreme, încât
nici valeţii nu erau încă la posturi, iar el a trebuit să-şi
parcheze singur maşina, însă abia aştepta să mă con­
ducă prin muzeu înainte ca picturile şi sculpturile să
fie nevoite să concureze cu moda şi cocteilurile.
Sălile de expoziţie erau pustii, în afară de munci­
tori. Muzicienii îşi ocupau locurile şi făceau probe de
 Privilegiul 199
sunet, iar ospătarii încărcau mesele de bufet şi apro­
vizionau barurile. Nimeni nu ne-a dat vreo atenţie în
timp ce Will mă plimba pe la diversele exponate.
Norton avea secţiuni pentru arta secolelor al nouă­
sprezecelea, al douăzecilea şi pentru arta contempo­
rană europeană, americană şi chineză, plus o colecţie
impresionantă de fotografie. In sala colecţiei contem­
A

porane, Will s-a însufleţit cu adevărat. Amândurora

ne-a plăcut o pictură intitulată Isaia: Iarba va creşte peste
cetăţile tale, ilustrând profeţia biblică împlinită într-o
metropolă modernă.
— Pentru că totul e trecător, am cugetat eu cu
voce tare.
Mă gândeam cât de adevărat era pentru viaţa mea
personală; pierdusem o slujbă, un apartament şi...
— Crăciun fericit, dragii mei!
Thom a pus o mână pe umărul lui Will. Era îmbră­
cat în costumaţia standard: sacou, vestă albă şi un şer­
vet alb de chelner aşezat peste braţ.
— Bună, Megan.
— Salut, Thom.
L-am sărutat scurt pe obraz. Era aproape opt şi
încăperea începea să se umple, în jurul nostru.
— Crăciun fericit.
— Lucrezi, omule? a întrebat Will.
— Se plăteşte bine. Thom a făcut semn din cap
spre barul din spatele nostru. Voiam doar să vă salut
înainte ca petrecerea să înceapă de-adevăratelea. Vin
la voi mai târziu.
După ce Thom s-a îndepărtat cât să nu ne mai poa­
tă auzi, m-am întors spre Will.
— De unde-1 cunoşti? Aş fi crezut că voi doi vă
învârtiţi în cercuri diferite.
200 Zoey Dean
— De pe Heavenly. încerc să nu ţin cont de dife­
A

renţe din astea, mi-a explicat el şi eu m-am întrebat

dacă avea impresia că eu ţineam cont — ce ironic ar
fi fost. Eu sunt cel care i-a spus lui Rose să accepte să
iasă cu el.
Le-am zărit pe gemene şi prietenele lor făcându-şi
intrarea, în capătul celălalt al încăperii. Sage purta o
rochie de dantelă fină, bordo, peste mătase roz, care
o făcea să arate aproape complet transparentă. Rose
purta o rochie neagră, cu decolteu rotund şi cu pene
şi mărgele aurii tivindu-i fusta. Coamele lor roşcate le
curgeau în valuri pe spate. Erau nişte reclame vii pen­
tru un stil de viaţă pe care cele mai multe persoane
doar îl visau.
Thom stătea în picioare, lângă bar, urmărindu-i lui
Rose fiecare mişcare. Am aşteptat să se întoarcă şi să-i
ureze „Crăciun fericit” sau cel puţin să-i ofere un zâm-
bet de genul „ne iubim nebuneşte în taină”. In loc de
a

asta, ea a luat-o de mână pe sora ei şi a tras-o către sala

centrală alăturată.
— Nu pare prea deschisă în privinţa relaţiei lor...,
am zis, dar mi-am întrerupt comentariul.
— Da, păi, înţeleg de ce.
Will mi-a făcut rapid cu ochiul.
— Hai, cred că ar trebui să vedem dacă a venit toa­
tă lumea.
M-a luat de braţ şi m-a condus înapoi prin muzeu
până la foaierul central imens, complet alb, care ser­
vea drept zona de recepţie principală pentru petrece­
re. Petrecăreţii de Crăciun erau răspândiţi prin toată
încăperea, examinând obiectele de artă şi luând câte
un cocteil Kir Royale de la chelnerii care treceau cu
tăvile pline. Un cvartet de coarde cânta colinde într-un
colţ, iar bradul de Crăciun din mijlocul sălii strălucea
 Privilegiul 201
cu lumini incandescente. Darurile de Crăciun erau
îngrămădite sub brad.
— Pentru cine sunt darurile?
Am privit un cuplu proaspăt sosit depunând încă
două înainte de a se topi în mulţime.
— Sunt jucării, a răspuns Will. O să fie expedia­
te mâine spre secţia de pediatrie a Centrului Medical
Universitar din Miami. Facem asta în fiecare an.
— Drăguţ.
— Da. Vrei un Kir? Mă duc să găsesc un chelner.
— Sună bine. Te aştept aici.
Will şi-a croit drum prin mulţime. Ochii mei îl
urmăreau — credeţi-mă, şi ochii voştri l-ar fi urmă­
rit — când am simţit o mână uşoară pe braţ.
— Megan, draga mea. Oh, ce bine arăţi! m-a salu­
tat Laurel.
Purta o rochie neagră lungă şi un singur şirag de
perle, cu o încuietoare cu un diamant mare cât înche­
ietura unui deget de-al meu; părul ei blond era răsu­
cit într-un coc nu foarte strâns, în dreptul cefei. Era
foarte uşor machiată, atât cât sâ-i facă tenul luminos
şi trăsăturile fără reproş. Franţuzoaicele înţelegeau
într-adevăr eleganţa mai bine decât oricare alte femei
din lume.
— Laurel, bună. Când te-ai întors? am întrebat
eu.
— In după-amiaza asta. încerc să fiu aici pentru
A A

toate evenimentele majore din timpul Sezonului, dar

e dificil. Ştii despre balul de Revelion de la Les Anges,
de bună seamă. Cel de binefacere pentru fundaţia
mea?
Am dat din cap.
— Abia aştept.
202 Zoey Dean
— Anul trecut, am adunat două milioane de dolari
pentru femei care să-şi pornească propria afacere pe
subcontinentul african. Anul acesta, sper să strângem
trei. Şi cine este însoţitorul tău în seara asta?
Remarcabil cum putea trece de la filantropie la
partenerul meu fără nicio pauză.
— Will Phillis, am spus eu, sperând că asta nu era o
încălcare a etichetei meditatoarelor. S-a dus să aducă
de băut.
— Am ştiut eu! Ochii i-au sclipit. L-am văzut când
a venit să te ia. Este un tânăr încântător. Cum merge
treaba cu gemenele?
— In fiecare zi mai bine.
A

A dat din cap.

— Sunt sigură că ai în plan să faceţi pregătire şi
mâine, fie că e sau nu Crăciunul. Testul de examinare
bate la uşă, nu?
— Da, am încuviinţat. Desigur.
Laurel a zărit o pereche de cunoscuţi şi s-a scuzat,
strângându-mă uşor de mână.
— Distracţie plăcută în seara asta, Megan.
Gemenele n-aveau să se bucure deloc aflând că
urmau să înveţe de Crăciun. Nici eu, de altfel. Cum aş
fi putut să ţin şedinţa de pregătire şi să-mi rămână şi
timp de petrecut cu James? Doamne. Gândindu-mă la
el, am simţit cum mi se strânge inima ca un cocor de
hârtie. Ce fel de fată se descotoroseşte de prietenul ei
ca să poate merge la un bal cu alt tip? Răspuns: genul
de fată care mie nu mi-ar plăcea şi cu siguranţă n-aş
vrea să fiu...
Şi atunci, de parcă acţionase însăşi conştiinţa mea,
l-am văzut pe James, în came şi oase, sorbind dintr-un
pahar de merlot şi admirând enormul brad de Crăciun.
Am făcut singurul lucru raţional în circumstanţele date:
 Privilegiul 203
am fugit, ieşind din foaier şi intrând în galeria de arta
chineză, trecând pe lângă orchestră şi perechile de dan­
satori, apoi pe ieşirea de urgenţă pe care organizatorii
petrecerii o lăsaseră cu atâta graţie deschisă. M-am tre­
zit singură într-o grădină cu sculpturi şi m-am ascuns
în spatele unui zid de metal Richard Serra providenţial
plasat.
Gândeşte, Megan, mi-am poruncit eu. Gândeşte!
Will era înăuntru, probabil căutându-mă. James
era înăuntru, neaşteptându-se să mă găsească. Ce aş fi
putut să-i spun? Mai rău, dacă el şi Will făceau cunoş­
tinţă? Era foarte posibil — James avea să le caute pe
gemenele Baker pentru propriul amuzament, geme­
nele Baker aveau să-l găsească pe Will, James şi Will
aveau...
Respiră. Gândeşte logic.
OK. Aş fi fost mai în siguranţă înăuntru, încercând
să-i ţin la distanţă unul de celălalt, decât afară, unde
nu mă putea găsi nimeni.
Cu o încurajatoare respiraţie adâncă, am pornit
hotărât înapoi şi am dat... drept peste James.
— Megan? Eşti aici?
Doamne. M-am aruncat în braţele lui James, sca­
nând rapid camera peste umărul lui. Unde era Will?
— Ce surpriză minunată, i-am şoptit la ureche.
Dar sunt în continuare sub acoperire. Trebuie să mă
ajuţi.
M-a ţinut la distanţă de un braţ, încruntându-se.
— Tu eşti surpriza. Credeam că eşti bolnavă.
Asta necesita o improvizaţie spontană.
— Amfost bolnavă. Dar gemenele nu acceptă niciun
refuz. Sunt nişte puştoaice atât de răzgâiate — m-au
luat practic pe sus. Aşa că, iată-mă!
— Nu pari bolnavă, a remarcat el.
204 Zoey Dean
Mâinile mi-au zburat la burtă.
— Probleme cu intestinele. In clipa asta n-am
/V

nimic, în clipa următoare dau fuga la budă.

Budă ?Nu spuneam niciodată budă. Gemenele spu­
neau budă. Oricum, nu era timp să mă gândesc la asta.
Deranjamentul stomacal avea să-mi dea un pretext
minunat să dispar la fiecare câteva minute, ca să-mi
găsesc însoţitorul şi să-l ţin departe de iubitul meu.
— Dar cu tine ce-i? l-am întrebat eu, privind înjur,
căutându-1 pe Will. Parcă spuneai că te duci să stai cu
familia ta.
James a părut stingherit.
— Sunt cu familia mea. Părinţii mei sunt pe aici,
pe undeva, şi...
— James! a gângurit o voce. Aici erai!
Nu. Nu era cu putinţă. Venise cu ea?
— .. .şi cu familia lui Heather, a sfârşit el în timp ce
Heather cea Perfectă i se alătura, o viziune în sifon de
culoarea piersicii, cu decolteul acela perfect al ei tivit
cu argintiu.
Gândindu-mă mai bine, poate că nu eram eu încol­
ţită. Ci el.
 D
upă un moment îngrozitor de pălăvrăgeală,
Heather s-a scuzat, iar James m-a condus în
galeria fotografiilor. Fusese desemnată de către orga­
nizatori drept cameră de conversaţie. Aici nu erau nici
muzicieni, nici bar; banchete confortabile fuseseră
plasate de ju r împrejurul încăperii. Am găsit una dublă
liberă, sub un triptic Maria Magdalena Campos-Pons.
— Pot să explic, mi-a spus el.
— Pot să ascult, i-am spus eu, cu falsă dulceaţă.
Nu era singurul care ascunsese informaţii despre
seara asta, însă el nu ştia de asta.
— Mai întâi de toate, nu sunt aici cu ea, a început
James. Părinţii ei au fost cei care ne-au oferit biletele
pentru seara asta.
— Ai fi putut să menţionezi asta.
— Şi aş fi facut-o, numai că mama nu mi-a spus şi
mie. Eu m-am dus la casa de pe plajă şi am găsit-o pe
Heather, în costum de baie, pe terasa din spate.
OK, chiar nu era nevoie să mă lovească în cap cu
imaginea ei în costum de baie.
206 Zoey Dean
— Ea şi ai ei stau peste noapte la noi. Pleacă mâine,
în Turks şi Caicos1. Mama a zis că ar trebui să venim
toţi aici.
In mod cert, puteam să mi-o imaginez pe mama lui
James păcălindu-1 să vină la bal cu Heather. Bine.
James m-a luat de mână.
— Deci, suntem în regulă?
Eram, într-adevăr... până când l-am văzut pe Will
trecând prin faţa intrării în galerie. Avea în mâini un
pahar de Kir plin şi unul gol şi o încruntătură sumbră
pe faţă. M-am strâmbat.
— Ce s-a întâmplat?
— Burta. M-am prins cu mâinile de abdomen,
rugându-mă ca Will să nu vrea, să nu poată verifica
şi în încăperea asta. Trebuie să mă duc la toaletă! Am
sărit în picioare. Te găsesc eu!
Am ieşit în goană din încăpere, evitând văduvele
împovărate de giuvaieruri.
La dracu. In ce parte o luase Will? L-am zărit exact
A

când intra în încăperea cu orchestra. M-am furişat în

spatele lui.
— Cauţi o fată într-o rochie de culoarea lavandei?
El a zâmbit.
— Unde ai dispărut?
— Oh, ştii, zeci de băieţi cerându-mi un dans. A
trebuit să-i împrăştii cu o bâtă de polo.
Mi-a întins paharul plin şi a ciocnit paharul său gol
de al meu.
— Băutură sau dans? a întrebat el.
Asta nu era o noapte pentru alcool.
— Dans. Categoric.

1Două grupuri de insule (colonii britanice) în partea

de sud-est a arhipelagului Bahamas.
 Privilegiul 207
Will a întins paharele noastre unui chelner în tre­
cere şi m-a condus pe parchetul ringului de dans, în
vreme ce orchestra cânta o versiune a lui Something
care sunt sigură că îi făcea şi pe John Lennon, şi pe
George Harrison să se răsucească în mormintele lor.
Dansatul s-a dovedit un exerciţiu în ritmul anxietăţii.
II tot manevram pe Will ca să fie mereu între intrare şi
mine; eram recunoscătoare pentru fiecare centimetru
din înălţimea lui.
El s-a uitat în jos, spre mine.
— Te simţi bine?
— Sigur!
M-am relaxat în braţele lui o clipă, apoi m-am
încordat din nou când mi s-a părut că-1 văd pe James.
Alarmă falsă.
— Pari... crispată, a observat Will.
Mâna lui dreaptă a alunecat pe spatele meu, peri­
culos — şi uimitor — de aproape de fundul meu.
In mod normal, mi-ar fi plăcut asta. Totuşi, acum nu
era o situaţie normală. Acum era un film de-al fraţilor
Marx devenit realitate.
Gândeşte repede.
— Oh, am o mică problemă stomacală.
— Probabil ţi-e foame. Hai să atacăm bufetul.
Organizatorii de aici sunt vestiţi pentru creveţii în
crustă de cocos. Trebuie să guşti.
Deşi noţiunea de mâncare mă ispitea la fel de puţin
ca şi ideea de alcool, nu aveam de ales şi a trebuit să-l
urmez pe Will la bufetul din sala principală. încăperea
A

era atât de plină de lume, încât ne-a luat aproape zece

minute să ne croim drum până la bufet. Tocmai mă
pregăteam să iau farfurioara de porţelan pe care mi-o
oferea Will când l-am văzut pe James intrând la coadă,
în capătul celălalt.
208 Zoey Dean
E remarcabil cât de rapid te pot apuca durerile de
burtă.
După ce-am promis că mă întorc imediat, mi-am
pus coada pe spinare spre toaleta femeilor, care era
aproape la fel de aglomerată ca restul petrecerii. După
o adecvată întârziere pentru o criză intestinală, am
pornit înapoi, căutându-1 pe James, de data asta.
Şi acum daţi-mi voie să devin filozofică un moment:
unii oameni descoperă că le imposibil să-şi întoarcă
privirile de la un accident de maşină. înţeleg asta;
chiar înţeleg. E oribil, dar nu eşti tu acolo, aşa că nu
poţi să nu te holbezi cu un soi de fascinaţie bolnavă.
Evident, asta este la fel de adevărat şi dacă maşina ta e
cea care se îndreaptă spre bariera de beton cu o sută
cincizeci de kilometri la oră.
Când m-am întors în sala de bal, m-am trezit că
mă uit la James. Şi la Will. împreună, la bar. Ciocneau
pahare de martini ca nişte prieteni care se revedeau
după multă vreme.
Will m-a zărit primul şi mi-a făcut cu mâna.
— Megan! Vino aici. A trebuit să mă lupt cu tipul
ăsta pentru ultimul crevete în cocos.
Speram cu disperare că Will n-a observat că James
mi-a făcut cu ochiul când m-am apropiat.
— Megan, el e James Ladeen. Tocmai a absolvit...
Mi-am încercat norocul.
— Yale?
— De unde ştii?
Will părea uluit.
James şi-a frecat bărbia.
— îmi pari atât de cunoscută...
A

— Poate m-ai văzut prin campus, am izbutit să spun

eu, întinzându-i mâna lui James. Sunt Megan Smith.
James a arătat cu degetul spre mine.
 Privilegiul 209
— Stai. N-ai fost la secţia de biologie?
— Literatură, de fapt. Ce te-aduce în Palm Beach,
James? am întrebat, rigidă.
El a zâmbit.
— Oh, am venit cu nişte prieteni şi cu familia. Dar
tu, Regan?
— Megan, l-am corectat eu, abţinându-mă să-mi
dau ochii peste cap.
Pocirea intenţionată a numelui meu era cumva o
exagerare grotescă.
Pentru următoarele zece minute, Will şi James au
sporovăit în vreme ce eu încercam să judec la rece cu
cine ar fi trebuit să fiu şi care versiune a vieţii mele se
presupunea a fi adevărată. Cele două lucruri care ieşi­
seră în favoarea mea erau că James ştia despre Megan
de Main Line şi că îi spusesem că mă folosisem de sta­
tutul meu de „celibatară” ca să mă apropii de unii din­
tre oamenii de pe insulă. Când Will i-a povestit cum
ne întâlniserăm prin mijlocirea gemenelor şi cum îmi
arătase împrejurimile, pe insulă şi prin sudul Floridei,
James a dat din cap cu înţeles.
— Ştii, trebuie să-ţi mărturisesc ceva, a zis James
după ce a luat un Kir de la un chelner şi a toastat pen­
tru noua sa prietenie. Te-am văzut o dată la o cafenea,
lângă campus, Regan. Te-am considerat drăguţă şi am
vrut să vin să te salut, dar ai plecat înainte să am aceas­
tă şansă.
Am căutat în minte ceva deştept să-i răspund şi am
izbutit să rostesc sclipitorul:
— Uau.
— Dansezi, Regan? a întrebat James. Nu te superi,
Will?
— Poftim! Will a dat din cap. Numai nu te îndră­
gosti. Megan, ne întâlnim mai încolo.
210 Zoey Dean
— Te place, a observat James în timp ce mă condu­
cea înapoi în sala de dans şi mă lua în braţe. Arată prea
al naibii de bine să te placă.
— Nu fi gelos. E doar un alt frumuşel de Palm
Beach, am minţit eu.
L-am văzut pe Pembroke dansând cu Suzanne,
care purta o rochie verde ce-i ridica sânii atât de mult,
încât m-am temut că şi-ar putea inhala propriile sfâr­
curi.
James m-a tras mai aproape. Am tras adânc aer în
piept şi apoi l-am expirat prelung. OK. Lucrul cel mai
rău se întâmplase — James făcuse cunoştinţă cu Will.
Iar eu supravieţuisem cumva accidentului.
Peste câteva momente, i-am văzut pe tatăl şi pe
mama lui James lângă noi. Ea purta o rochie neagră
dejerseu adânc răscroită la spate — foarte newyorke-
ză — şi şi-a ridicat sprâncenele, surprinsă să mă vadă.
Apoi i-a făcut semn fiului ei: Vino să dansăm.
— E-n regulă, am murmurat eu în umărul lui.
Du-te. Poţi să-i explici cum am ajuns eu aici.
Am găsit o banchetă liberă lângă o vitrină cu expo­
nate de jad vechi de două mii de ani, din Dinastia Han,
şi am început să mă gândesc că Jim Morrison nu avea
dreptate: unii dintre noi chiar ies de aici în viaţă. Eram
mândră de mine pentru că realizasem imposibilul.
Bineînţeles, de îndată ce Heather s-a lăsat să cadă
lângă mine, mi-am dat seama că începusem să sărbăto­
resc victoria prea devreme.
— Drăguţă petrecere, a început ea.
Am aşteptat să cadă şi celălalt pantof Manolo.
— Mm-hmm.
— Ce s-a întâmplat cu tine şi cu... partenerul tău?
— Will Phillips? E vecinul de-alături al gemenelor,
am răspuns eu. Şi nu e partenerul meu.
 Privilegiul 211
— V-am văzut dansând.
Şi-a ridicat o sprânceană expert arcuită spre mine.
Aşa, deci. Asta era. Pocnetul tocului cui aterizând.
— Dorinţe deşarte, Heather. Am încercat să par
mult mai dură decât simţeam că sunt în realitate. Dacă
l-aş fi înşelat pe James, simt sigură că ţi-ar fi făcut plă­
cere să-l săruţi şi să îndrepţi situaţia în favoarea ta.
Ea a zâmbit subţire.
— Crede-mă, Megan: pot să-l iau înapoi oricând
vreau eu.
Doamne, ce era asta? Şcoala generală?
— El nu e un pulover pe care mi l-ai împrumutat
mie, Heather. Spune-i ce vrei tu. Fă ce vrei tu.
M-am ridicat şi am plecat. Cel puţin, Heather ştia
ce — şi pe cine — voia, ceea ce eu nu puteam spune
despre mine însămi.
 cap ito iu i deouazeci 61 cinci

arin ţii mei şi Lily m-au sunat devreme, în ziua

de Crăciun, din apartamentul lui Lily. Sora mea
nu putuse ajunge acasă, la New Hampshire, din cauza
spectacolului ei, aşa că trebuiseră să vină ai mei la ea.
Fuseseră la teatru şi o văzuseră pe Lily jucând, patina­
seră pe gheaţă la Rockefeller Center şi luaseră masa
la un restaurant unde rezervările ar fi fost imposibile,
dacă Lily nu i-ar fi oferit şefului restaurantului locuri
la piesa ei. Apropo de care Lily mi-a raportat fericită
că Revolution Studios achiziţionaseră drepturile de
film, iar Joe Roth însuşi îi promisese o audiţie, când
avea să fie gata scenariul.
După ce le-am urat tuturor „Sărbători fericite”,
am felicitat-o şi pe ea, fireşte, dar ceea ce am gândit
a fost că adevărata actriţa a familiei eram de fapt eu,
jucând rolul principal în Cele două feţe ale lui Megan.
Ea este o meditatoare — nu — ea este o jurnalistă!
Ea este Megan Smith, o intelectuală egalitariană. Nu,
 Privilegiul 213
ea e Megan de Main Line, o nemernică elitistă! Ea îl
iubeşte pe prietenul ei, James. Nu, ea îl îndepărtează
cu minciuni ca să fie împreună cu alt tip! Să înceapă
să sune zurgălăii tichiei de bufon.
Le-am spus la revedere, mi-am făcut singură nişte
cafea, apoi am sunat-o pe Charma, la părinţii ei aca­
să. Ea s-a arătat nerăbdătoare să mă audă, mi-a cerut
să-i povestesc totul despre cum mergeau lucrurile cu
gemenele şi mi-a dat vestea bună că avea să se mute
înapoi, în apartamentul nostru, imediat după întâi
ianuarie. Da, încă mai lucra pentru teatrul de copii şi,
da, încă se mai vedea cu Wolfmother. De fapt, el avea
s-o ajute să se mute înapoi. Când aveam să mă întorc?
Pe cincisprezece ianuarie, i-am răspuns. Aveam ceva
împotrivă dacă până atunci avea să stea el în aparta­
ment? m-a întrebat ea. Din partea mea, era în regulă,
i-am răspuns. îmi părea rău că nu eram acolo, s-o pot
A

ajuta. Ce aveam să ne facem cu mobilierul? Ea mi-a

spus să nu-mi fac griji. Bunica ei din Levittown se pre­
gătea să intre într-un azil şi avea o casă plină de mobilă
de care se putea dispensa.
— Ştiu c-o să-ţi lipsească salteaua aceea japoneză
de pe Avenue B, mi-a spus ea. Dar va trebui să te împaci
cu gândul.
Odată ce-am închis, atât personalităţile mele, cât
şi şoldurile mele au izbutit să intre în duş, după care
noi — eu — ne-am îmbrăcat în pantalonii negri de
catifea Ralph Lauren şi un pulover negru de caşmir,
cu guler răsfrânt. Era aproape ora nouă, când trebuia
să fiu în camera de Crăciun din reşedinţa principală.
Vorbesc la propriu. Exista o cameră în casa lui Laurel
care era folosită o dată pe an, exclusiv pentru această
ocazie. Era organizată în întregime de secretara soci­
ală a lui Laurel, o fată sfioasă pe nume Jillian, pe care
214 Zoey Dean
o văzusem rareori şi a cărei descriere a postului se axa
pe dăruirea de cadouri, primirea de cadouri şi scrie­
rea de bilete de mulţumire. Era recunoscută pentru
că-i putea imita semnătura lui Laurel atât de bine,
încât nimeni nu ştia că Madame Limoges nu scrisese ea
însăşi invitaţiile.
Munca la camera de Crăciun începuse cu săptă­
mâni înainte de eveniment şi, anul acesta, era super­
vizată de faimosul designer interior newyorkez Harry
Schnaper. Pentru anul acesta, Schnaper alesese o
temă argintiu-şi-mov, o şocantă abatere de la obişnui­
tul roz al lui Laurel, dar recomandările sale erau atât
de bune, încât Laurel îl lăsase să facă tot ce vrea, până
la molidul albastru al cărui vârf fusese împodobit de
un înger cu păr de argint care arăta foarte asemănă­
tor cu Laurel însăşi. Sub acest pom erau puse cado­
urile, dar numai dacă fuseseră împachetate în culori
complementare schemei generale de culori. Celelalte
sfârşeau în debara.
Când am sosit eu, Laurel şi gemenele deja ajunse­
seră la schimbul de cadouri. Laurel era îmbrăcată
pentru o nouă zi la biroul de acasă — fustă neagră
dreaptă, bluză albă de mătase şi pantofi negri de piele
întoarsă. Gemenele purtau sutiene de plajă şi un şort
ecosez, uvit cu dantelă (Sage) şi pantaloni trei-sferturi
de bumbac roz, răsucit în talie (Rose).
Era ciudat să sărbătoreşti Crăciunul în aer condi­
ţionat.
Laurel le dăruise fetelor perle de la Tiffany. Ele nu
se arătau foarte entuziasmate. In ceea ce le priveşte,
a

îi dăruiseră bunicii lor o nouă carte pentru măsuţa

de cafea, despre arhitectura din Palm Beach. Ea le-a
mulţumit politicos. Nu exista niciun dram de emoţie
adevărată în încăpere.
 Privilegiul 215
N-avusesem nicio idee ce-ar fi fost potrivit pentru
gemene şi, de altfel, nici nu aveam bănet serios la dis­
poziţie. Pentru Rose imprimasem un CD cu melodi­
ile mele favorite, pe care le-ar fi putut transfera pe
iPod-ul ei. Pentru Sage, cumpărasem un tichet-cadou
pentru un salt cu paraşuta — văzusem o reclamă în
The Shiny Sheet şi mă gândisem că s-ar putea să-i pla­
că. Ambele fete au părut surprinse că le dăruiam ceva.
Spre mirarea mea, Rose mi-a oferit acelaşi lucru pe
care i-1 dăruisem şi eu ei — un CD cu toate trupele
ei favorite de rock alternativ. De la Sage am primit o
invitaţie gratuită pentru o zi de spa la Breakers.
Apoi a urmat Laurel. Ce i-ai fl putut dărui patroanei
care deja avea totul? Şdam că nu mă puteam întinde
prea mult, aşa că mă hotărâsem să merg în adâncime.
Pe Craiglist găsisem o ediţie princeps cu semnătură a
romanului Sângele celorlalţi, de Simone de Beauvoir,
romanul ei existenţial despre Rezistenţa franceză. Mi-a
fost răsplătit cu un aproape inscrutabil „Mulţumesc. E
minunat”. Laurel nu era cea mai expansivă persoană
pe care o întâlnisem vreodată, dar, dacă nu mă înşe­
lam, chiar a părut mişcată.
Aşa a fost Crăciunul la Les Anges. Nu tu colinde, nu
tu castane coapte la foc deschis, iar singurul lucru pe
care Jack Frost1îl putea ciupi erau gropiţele lui Venus
de pe fundurile gemenelor când ne-au părăsit şi s-au
îndreptat spre piscină. Am izbutit să le smulg promisi­
unea că vor fl gata de învăţat la ora cinci, ceea ce mi-a
atras o privire aprobatoare din partea lui Laurel.
I-am spus lui James că voi fl la el la ora unsprezece,
dar am sosit cu un sfert de ceas întârziere, din pricina

1Personaj mitic, personificarea iernii sau a gerului de

iarnă.
216 Zoey Dean
unui pod mobil blocat de-a lungul autostrăzii conti­
nentale. El n-a mai ieşit să mă întâmpine de data asta,
ceea ce a însemnat că a trebuit să sun la uşă cu o oare­
care nelinişte, închipuindu-mi că Heatheroşenia Sa
mai era încă acolo. Norocul mi-a zâmbit. James mi-a
explicat că Heather şi familia ei tocmai plecaseră spre
South Beach, unde îşi vizitau ceilalţi prieteni, aveau să
rămână o vreme în Abbey şi după aceea să plece mai
departe, spre Turks şi Caicos.
Era cel mai frumos cadou de Crăciun pe care mi
l-aş fi putut imagina.
Părinţii lui James erau în living, citind The New
York Times. In concordanţă cu interiorul stil Portocala
A.

mecanică, pomul lor era artificial, mai mult o sculptură

arborescentă decât un omagiu de Sărbători. Nu exista
nicio podoabă în el. Mi s-a risipit imaginea şiragurilor
de popcorn.
Am luat loc pe veranda din spatele casei pentru
masa de Crăciun: somon afumat pe pâine prăjită, ciu­
perci umplute cu came de crab, castraveţi în sos de
mărar şi salată de fructe proaspete. Doamna Ladeen,
care se mândrea cu faptul că era iconoclastă, l-a numit
dineu „anti-Crăciun”. Cel puţin am putut spune „Mul­
ţumesc, Marisol” de data asta.
— Aşadar, Megan, a zis doamna Ladeen, luând loc
în capul mesei de pe verandă. Asearăjames ne-a poves­
tit adevăratul modv pentru care locuieşti la gemenele
Baker. De ce nu ne-ai spus că te afli acolo ca să scrii un
articol? Cel puţin, acum se înţelege!
Ochii mei au fulgerat spre James, peste masă.
— A trebuit să le explic de ce te aflai acolo, mi-a
spus el, liniştit.
 Privilegiul 217
— Iar noi urâm Palm Beach-ul. Tot ce are legătură
cu el, a intervenit mama lui. Aşa că suntem încântaţi
că scrii reportajul ăsta. Serios.
— Subscriu, a adăugat dr. Ladeen, servindu-se cu
o altă ciupercă umplută cu crab.
Mă pregăteam să le atrag atenţia că participaseră
noaptea trecută la unul dintre cele mai importante
evenimente ale Sezonului când doamna Ladeen şi-a
ridicat paharul de chardonnay.
— Marisol, vrei să umpli din nou paharele? Oricum,
le-am cunoscut pe gemene la bal. Ţi-a spus James?
Doamne, cu siguranţă că nu.
— Superîmbrăcate, subeducate şi insipide ca o zi
de post.
Doamna Ladeen a sorbit din vinul ei.
— De fapt, au mai multe calităţi decât s-ar putea
crede, i-am spus eu.
— Zău? Conţinutul genţilor Prada?
Doamna Ladeen a zâmbit la propria-i glumă.
— Sinceră să fiu, nu sunt stupide. E din pricina
felului în care au fost crescute, se presupunea că tre­
buia doar să fie frumoase, bogate şi proaste, aşa că s-au
mulţumit să nu ridice ştacheta în nimic.
Asta m-a făcut să-mi amintesc unul dintre citatele
mele favorite:
— Dacă oamenii definesc situaţiile drept reale,
atunci acestea sunt reale în consecinţele lor.
— W. I. Thomas, Fata neadaptată, şi cred că editura
era Little, Brown. Doamna Ladeen mi-a surâs batjo­
coritor. Un scriitor supraapreciat chiar şi pe vremea
când eram eu la Yale. încă se mai învaţă despre el?
a

James şi-a dres glasul, dar eu am continuat.

— Da, se învaţă. Sunt sigură că se învaţă şi la Duke,
adică locul unde vor fi gemenele la anul.
218 ZoeyDean
Ce pot să spun? N-am fost niciodată genul care să
bată în retragere.
Doamna Ladeen a râs.
— Ei, haide, Megan. Partea cu meditarea e doar
un şiretlic, nu-i aşa? Nu ai scăzut în ochii mei din cau­
za asta, draga mea. Dimpotrivă, îţi admir stratagema. E
diabolic de inteligentă. Şi dacă o scoţi la capăt, artico-
lul tău va avea numai de câştigat. Dar cu siguranţă nu
contezi pe asta. Nu-i aşa?
James mă cunoştea destul de bine ca să înţeleagă
că ar fi fost mai indicat să plec; m-a întrebat dacă nu
voiam să merg la o plimbare pe plajă. Credeţi-mă,
nu ne lipseau subiectele de conversaţie, dar nu mai
puteam întârzia. Trebuia să ajung înapoi la Les Anges
şi la fete.
Insă în timp ce conduceam spre nord, pe autostra­
da Florida, către Palm Beach, nu-mi puteam scoate
din minte lucrurile pe care le spusese doamna Ladeen
despre gemene. Cu o lună înainte, probabil aş fi râs
împreună cu ea. în loc de asta, eu le luasem apărarea.
De fapt, garantasem că aveau să intre la Duke.
Da, îmi doream nespus bonusul de şaptezeci şi
cinci de mii de dolari în cazul în care ar fi reuşit. Dar
era mai mult de atât. Undeva, pe parcurs, încetul cu
încetul, eu chiar devenisem profesoara lor... şi poate
mai mult de atât.
 ităzecl si Sase
t f

_ / ntoarce-te, Megan, a zis Daniel Dennison, cu

accentul lui melodios, australian. Doar un pic
spre stânga, te rog.
Stăteam pe o platformă de lemn, nu mai mare decât
tăblia unui taburet, şi mi-am întors picioarele spre
stânga. Mă simţeam foarte ciudat să fiu în faţa unui tip
a cărui înfăţişare atrăgătoare şi robustă împodobise de
curând coperta revistei Time, sub titlul „Mântuitorul
modei?”, şi care îmi studia rochia. De fapt, îşi studia
rochia, una dintre cele două pe care le desenase pen­
tru ca eu să le port la prezentarea de modă caritabilă
pentru balul Heavenly de Revelion, la Les Anges.
Prezentarea de modă caritabilă era piesa de rezis­
tenţă a evenimentului. O pleiadă de designeri faimoşi
care erau din întâmplare prieteni cu Laurel — Vera
Wang, Donatella Versace, Anna Sui şi alţii — fusese­
ră încântaţi să participe, laolaltă cu actriţele faimoase,
top-modelele şi prinţesele de Palm Beach. După spec­
tacol, avea să fie o licitaţie fără strigare pentru aceste
220 Zoey Dean
toalete unicat, toate beneficiile îndreptându-se către
Fundaţia Heavenly. De regulă, la licitaţie se obţineau
peste două milioane de dolari.
Era a treia zi după Crăciun, iar eu mă aflam cu
gemenele pe insula Grand Bahama, în casa de vacanţă
a acestui designer australian, Daniel Dennison, odini­
oară cel mai tânăr designer din istoria casei Chanel
şi actualmente preferatul lumii modei. Prezenţa lui
Daniel fusese obiectivul principal al lui Laurel pentru
anul acesta. Reuşise, motiv pentru care eram pregăti­
te pentru a-i prezenta creaţiile în atelierul său cât un
teren de baschet, cu un perete de sticlă care dădea
spre ocean. Existau şase mici platforme pentru a ajusta
rochiile pe modele, valuri de materiale pretutindeni,
o masă uriaşă folosită pentru croit şi un perete de schi­
ţe de modă prinse cu piuneze pe o enormă tablă de
plută.
Gemenele şi cu mine fuseserăm aduse cu avionul
lui Laurel pe continent, un salt peste baltă care dura­
se numai douăzeci de minute. După ce trecuserăm
de vamă, fuseserăm întâmpinate de una dintre uceni­
cele lui Daniel, o tânără femeie exagerat de plină de
solicitudine pe nume Nance. Ea ne adusese cu Land
Rover-ul lui Daniel la „cabana” lui — aşa o numea
el —, pentru probe.
Ca să le fac dreptate gemenelor, voi spune că lucra­
seră toată dimineaţa la matematică şi ştiinţe. Carnete­
le lor de note pentru primul semestru veniseră de la
Şcoala Regională Palm Beach cu poşta din dimineaţa
aceea. Sage primise mai multe note de 8 şi un minus
9, ceea ce poate că nu sună prea impresionant, dar era
un salt semnificativ faţă de rezultatele sale semestriale
de dinainte. Rose reuşise chiar mai bine, luând aproa­
pe numai note de 9, mai puţin un 7 la biologie. De
 Privilegiul 221
bună seamă, notele acestea nu erau de „Ne bucurăm
să vă spunem bine aţi venit în noul an de studiu la
Universitatea Duke”, dar demonstrau un progres nota­
bil. Aproape la fel de încurajator era şi faptul că nu se
mai certaseră, nu mai forfecaseră şi nu mai fuseseră
răutăcioase cu nimeni de mai multe zile încoace, mai
ales Sage. Le adusesem exact unde voisem. Tot ce mai
trebuia să fac acum era să continui să ascult şi să-mi
iau notiţe pentru reportajul meu. Am încercat să-mi
înăbuş sentimentul că luarea mea de notiţe semăna
din ce în ce mai mult cu trădarea unei încrederi sacre,
dar, la răstimpuri, vinovăţia răzbătea iar la suprafaţă.
Daniel îi dădea instrucţiuni unei tinere cu gura pli­
nă de bolduri despre unde să strângă:
— Chiar aici, Mărie.
Sage era în dreapta mea şi Rose în stânga, flecare
fiind pe mâinile altor asistente. Daniel sărea înainte
şi înapoi printre noi, dirijând şi instruind, glumind şi
mustrând, ocazional chiar drapând din nou materialul
la standardele sale exacte. Gemenele păreau un pic
plictisite. Prezentarea de modă nu era o treabă nouă
pentru ele, spre deosebire de mine — când am fost
rugată să particip, reacţia mea iniţială a fost un îngro­
zit şi succint „La dracu’, nu!”. Instantaneu, îmi imagi­
nasem toate acele modele, mărimea 32 şi 34, păşind
cu supleţea gazelelor pe podium, urmate de subsem­
nata, regina lui „vreau să observ şi să nu fiu observată”,
făcând să duduie scândurile platformei, având mări-
mea 38. In partea de sus. In partea de jos, după răsfă­
A A

ţul bucătăriei lui Marco, mărimea lua serios proporţii.

O singură persoană din familia mea era născută să
dea bine pe un podium de prezentare şi, cu siguranţă,
aceea nu eram eu. In pozele de familie, Lily era întot­
deauna în faţă, zâmbind spre obiectiv. Eu eram cea
222 Zoey Dean
care-şi ascundea şoldurile pe după un alt membru al
familiei sau în spatele unei perne bine plasate.
Totuşi, iată-mă acum, pe un soclu de o jumătate
de metru înălţime, cu un designer de faimă mondială
exercitându-şi magia pe mine.
— Stai nemişcată, Meg, m-a prevenit Daniel în
timp ce Mărie înfigea un bold în material imediat sub
sânii mei. Nu cred că vrei să fii înţepată.
Materialul fin ca borangicul, prins cu bolduri pe
mine, era alb, şi în partea de sus era atât de transpa­
rent, încât părea că nu purtam nimic decât un voal
până în punctul unde se termina pielea şi începea
sfârcul. Bustul era cusut cu multe mărgele albe şi argin­
tii, care apoi se răreau înspre fusta ce cădea în falduri
lungi şi elegante până la podea.
— Intoarce-te din nou, a comandat Daniel. Spre
A

mine. Acum, apleacă-te.

I-am dat ascultare, simţindu-mă ca într-un video
prost cu exerciţii fizice.
— Stai aşa.
Se uita drept în decolteul meu, strâmbând din nas.
Fie nu era impresionat, fie juca în echipa lui Marco.
Probabil amândouă.
Mi-au fost înfipte alte câteva bolduri.
— OK, am terminat cu asta. Rose, se pare că şi tu
ai terminat. Sage, o să intervin personal la rochia ta.
Nu-mi place cum cade fermoarul şi ştiu exact cum
să rezolv problema. Mărie, adu halate pentru Megan
şi Rose. O să găsiţi gustări pe terasă. Sage, nu mişca,
altminteri plăteşti cu viaţa.
— Nicio grijă, a răspuns Sage. Rose, Megan, vin şi
eu în câteva clipe. Nu beţi toată şampania!
Rose şi cu mine ne-am îmbrăcat halatele şi am
ieşit pe terasa din spatele casei lui Daniel. După cum
 Privilegiul 223
prorocise Sage, el le pusese la gheaţa o sticlă din pre­
ferata lor, Taittinger. O localnică din Bahamas, cu un
trup statuar, ne-a adus o tavă cu crudităţi şi fructe tro­
picale feliate.
I-am mulţumit, am sorbit din şampanie şi mi-am
întors faţa spre soare.
— Ai reuşit să-l vezi pe Thom aseară? am între­
bat-o pe Rose.
Ea a clătinat din cap.
— A trebuit să mai facă pe chelnerul la o petrecere.
Nu l-am mai văzut de la balul din Ajunul Crăciunului,
ceea ce e chiar ciudat. Abia de-am izbutit să vorbesc cu
el. Vreau să spun, el era acolo, şi eu eram acolo, dar nu
puteam să fim împreună. Aşa de tragici
Treaba asta era cam prea â la Romeo şiJulieta chiar şi
pentru mine, care mă dau în vânt după toate poveştile
de dragoste tragice.
— Nu văd de ce. Sunt sigură că lui i-ar fi plăcut
compania ta.
— Toţi prietenii mei erau acolo, a protestat Rose.
Nu e aşa de simplu.
Am mai băut o gură de şampanie şi m-am uitat
cum îi lucea părul în soare, la ochii ei luminoşi, la
pomeţii ei fin cizelaţi şi la uşoara gropiţă din bărbie.
Era incandescent de frumoasă.
— Care e cel mai rău lucru care s-ar putea întâm­
pla dacă tu şi Thom le-aţi spune pur şi simplu celor­
lalţi că sunteţi un cuplu? am întrebat-o eu. Nici măcar
n-ar trebui s-o declaraţi. Doar să fiţi.
— Cred că glumeşti.
— Presupune pentru o clipă că aş fi serioasă, am
spus sec.
224 Zoey Dean
Ochii ei s-au îndreptat grăbiţi spre atelierul lui
Daniel, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că Sage nu
avea să apară deodată pe terasă.
— Păi, în primul rând, Sage ne-ar distruge relaţia.
— Pe bune. Rose. Ce crezi că ar putea face? Te-ar
face cu ou şi oţet o vreme. Mare scofală.
Rose şi-a golit paharul de şampanie şi l-a aşezat
pe marginea mesei. Apoi s-a uitat la ocean în tăcere.
Asta mi-a amintit de prima oară când vorbiserăm cu
adevărat la Les Anges, după vizita lui Zenith şi prăbu­
şirea planurilor de prosperitate independentă ale lui
Sage. Am stat în tăcere o lungă bucată de timp. Nu
se auzeau decât valurile care se spărgeau la marginea
plajei. Apoi, continuând să se uite drept înainte, ea a
vorbit atât de încet, încât de-abia am putut s-o aud.
— îmi aduc aminte de zborul de la Boston la
A

Palm Beach, după moartea părinţilor noştri. Eram în

vechiul avion al bunicii. Stewardesa ne-a adus îngheţa­
tele cu frişcă, de parcă ele aveau cumva să ne facă să
ne simţim mai bine. îmi aduc aminte că mi-am privit
a

îngheţata topindu-se. S-a cuprins în braţe. îmi aduc

A

aminte că m-am gândit că ar fi trebuit să simt ceva, dar

nu simţeam nimic. Nici frică. Nici tristeţe. Pur şi sim­
plu... nimic. Apoi, pilotul a pornit motorul şi totul era
dintr-odată real. Şi atunci Sage... m-a luat de mână şi
a spus „Câtă vreme ne avem una pe alta, nu suntem
orfane”.
Rose s-a întors să se uite la mine. Ochii ei erau sti­
cloşi de lacrimi nevărsate.
Stai! Tot ce-am putut gândi a fost: Cine eram eu
s-o hărţuiesc aşa? Doar nu trecusem şi eu prin genul
ăla de tragedie. Pentru mine nu fusese ca şi când tot
ce mai aveam pe lume era sora mea. Am întins mâna şi
am pus-o peste a ei, strângând-o uşor.
 Privilegiul 225
— Cred că înţeleg, Rose.
— Drace. Ne împrietenim?
Sage stătea în spatele nostru, cu mâinile în şolduri.
Tonul ei era categoric răutăcios.
Rose şi-a tras iute mâna dintr-a mea, de parcă fuse­
se prinsă înşelând.
— Ai terminat cu Daniel? a întrebat-o pe sora ei.
— Nu, am ieşit să particip şi eu la momentul vostru
de Al şaptelea cer.
Sage şi-a strâns cordonul şi a luat o înghiţitură zdra­
vănă de şampanie direct din sticlă.
— Ce-i aşa de emoţionant-sensibil pe-aici, pe
afară?
Ochii lui Rose au fulgerat un avertisment spre
mine. Evident, n-ar fi trebuit să-mi spună chiar atât de
multe despre sora ei.
— E personal, am zis eu.
— Ooo. Suntem un pic înţepătoare, nu?
Pe faţa lui Sage nu se citea nimic altceva decât dis­
preţ. Unde era fata care se purtase atât de drăguţ cu
mine înainte de balul din Ajunul Crăciunului? S-a
întors spre sora ei.
— Doar nu crezi cu adevărat că ei îi pasă de tine,
nu?
— De fapt... da, cred, i-a spus Rose, îndreptân-
du-şi umerii bronzaţi şi pistruiaţi.
— Nu fi tâmpită, Rose, a admonestat-o Sage, com­
pătimitoare. Ea nu vrea decât banii pe care i-a promis
bunica dacă intrăm noi la Duke.
Rose a părut nedumerită.
— Despre ce vorbeşti? Megan e bogată.
— Mi-a spus mie că mama ei i-a tăiat alocaţia pen­
tru că a exagerat ca Precious şi n-o să-şi mai capete
fondurile până la vreo treizeci de ani.
226 Zoey Dean
De fapt, nu-i spusesem lui Sage nimic de genul ăsta.
Dar nici nu făcusem nimic s-o contrazic când „dedu­
sese ea”.
Rose a trecut peste dezvăluire cu uşurinţă — slavă
Domnului! — şi nu a dat înapoi.
— Asta e problema ei, nu a noastră. Dacă ratezi
chestia asta, noi vom fi cele care vor avea nevoie de
bani.
Sage a sărit în picioare atât de brusc, încât aproape
că şi-a doborât scaunul.
— Ştii ceva, Rose? Ai dreptate. Dacă eu ratez ches­
tia asta, poţi tu să iei şi două mii patru sute de puncte
la SAT şi tot n-ai să vezi vreun ban. Sfatul meu ar fi să
te dai bine pe lângă mine, şi nu pe lângă ea. Pentru
că în momentul de faţă n-ai decât să mă pupi în fund.
A coborât treptele câte două până la plajă, apoi s-a
îndepărtat valvârtej.
M-am întors spre Rose. Arăta foarte nefericită.
— Relaxează-te, draga mea. Am bătut-o uşurel pe
mână. Chestia cu banii o întoarce pe dos.
M-am aplecat, am luat tava cu fructe şi am întins-o
către ea.
— Ar trebui să mănânci...
— Nu pricepi, Megan. Rose s-a ridicat în picioare.
Ea e tot ce am.
Am privit-o fugind pe scări în jos şi-n lungul plajei,
după sora ei.
 uâzeci ăi ăapte

I age luându-se de sora ei, la probe, ar fi trebuit

sa fie combustibil pentru saga mea editorială des­
pre toate lucrurile din Palm Beach. Ar fi trebuit să fiu
la computerul meu, tastându-mi delicioasele amintiri
cuvânt cu cuvânt. Ar fi trebuit să mă simt motivată.
Insă tot ce simţeam era tristeţe. Nu doar gândindu-mă
la Sage, dar şi la mine însămi.
Cine era fata care devenisem, care era gata să tragă
foloase de pe urma nefericirii unor fete încă rănite de
moartea părinţilor? Cum putusem să spun atât de mul­
te minciuni în favoarea mea, atâtor persoane, doar ca
să-mi obţin subiectul de articol? Cel puţin, Sage avea o
scuză: dezvoltarea ei emoţională se sfârşise în momen­
tul în care avionul părinţilor se prăbuşise în ocean. Dar
eu avusesem o copilărie perfect normală — cu ambii
părinţi obsedaţi de grămezile de îngrăşământ — şi
se presupunea că sunt un adult. Care era scuza mea?
Mai ales că erau momente când simţeam că eu eram
228 Zoey Dean
singura persoană din viaţa lor mai apropiată de ideea
unei mame-surogat.
La asta mă gândeam când am mers la culcare, în
seara de după probe, şi încă mă mai gândeam la asta
în dimineaţa următoare, când a sunat James. Izbucnise
o oarecare criză la East Coast. El trebuia să se întoarcă
la New York în după-amiaza aceea. Nu ne-am fi putut
întâlni să bem ceva înainte de-a pleca el la aeroport?
Ne-am văzut pe terasa din faţa localului Le Palais
D’Or — Palatul de Aur —, pe Worth Avenue, un
restaurant în care te simţeai copleşit de poleială sau,
în cazul meu, de mustrări de conştiinţă. Purtam haine
în care puteam cu adevărat să respir: pantaloni Chloe
cenuşii, cu pense şi talie înaltă, şi o vesta neagră peste
un tricou gri-deschis, marca Imitation of Christ. Tot
din valiza lui Marco. Era un travestit cu gust remar­
cabil. Un tip cu adevărat grozav, un minunat prieten.
Şi o altă persoană de care mă foloseam pentru a-mi
obţine subiectul de articol.
James sosise înaintea mea. S-a ridicat să mă îmbră­
ţişeze, dar a fost ciudat. M-am aşezat pe bancheta din
faţa lui. El a comandat câte un Stoli Bloody Mary pen­
tru noi, apoi a întins mâna peste masă, după a mea.
— Deci, care-i criza? am întrebat.
El s-a lăsat pe speteaza banchetei şi şi-a trecut mâna
prin păr.
— Explică-mi şi mie de ce toată lumea crede că
poate scrie ficţiune. A mai venit un textier. încă mai
dezastruos. De nesalvat. Aşa că acum eu trebuie să
găsesc un alt textier care să poată fi publicat într-o săp­
tămână.
— Jimmy Buffett poate să scrie, i-am sugerat eu.
— Trebuie să fie cineva proaspăt şi mai tânăr ca
Iisus.
 Privilegiul 229
James a oftat.
Chelneriţa, o bombonică blondă tipică pentru Palm
Beach, cu şuviţe vopsite expert, ne-a aşezat băuturile şi
un coş cu pâine proaspătă pe masă. James a sorbit din
pahar. Am sorbit şi eu dintr-al meu, ca să fac ceva.
— Deci, ce părere ai despre cum merg lucrurile? a
întrebat el în cele din urmă.
Ce? Adică şi el simţea că era ceva anapoda?
— Articolul tău, a explicat el. Trebuie să ai o gră­
madă de material acum. Ar trebui probabil să începi să
te gândeşti să-i dai o formă şi să pui pe hârtie o ciornă.
Poţi să completezi cu restul materialului mai târziu,
când o să vii acasă, şi...
— Nu, i-am trândt eu.
El a zâmbit.
— Vrei să-l păstrezi pentru ultima clipă? Să trăieşti
periculos. Ştii că e mai bine, pe termen lung, dacă îl
schiţezi de acum şi...
— Nu asta am vrut să spun, James. Am vrut să spun
că nu, n-o să-l scriu.
Jur că aproape am întors capul să văd cine vorbise.
Totuşi, cuvintele ieşiseră din gura mea şi ştiam că asta
era decizia corectă.
El a pufnit în râs de-adevăratelea.
— Nu. Vorbind serios, Megan...
— Sunt serioasă.
— Bine. Şi-a pus mâinile una peste alta şi le-a aşe­
zat pe masă. Pot să te întreb ceva?
— Sigur.
M-am aplecat puţin spre el.
— Ţi-ai pierdut minţile f
— îmi plac, am zis şovăind. Gemenele, adică.
— Iţi plac.
A
230 Zoey Dean
S-a uitat la mine de parcă îmi apăruse un al treilea
ochi pe faţă.
— N-o să scrii despre ele pentru că îţi plac?
— Cam aşa ceva.
El a clătinat din cap, şi-a încrucişat braţele la piept
şi m-a privit de parcă aş fi fost o străină.
— Doamne, Megan, eşti jurnalist. Cel puţin, eu am
crezut că eşd.
— Dar sunt jurnalist, m-am apărat eu. Ar trebui
să-mi vezi însemnările. Ar trebui să vezi prin ce-am tre­
cut ca să obţin informaţiile alea. Când am ajuns aici şi
l-am tras de limbă pe bucătar despre gemene, el mi-a
spus — nu te mint, citez exact — „Sunt dereglate”.
— Excelent subiect, a recunoscut James.
— Nu! Nu pricepi? Cum pot să profit de două ado­
lescente care şi-au pierdut părinţii şi nu şi-au mai reve­
nit niciodată? Ce fel de persoană aş fi atunci?
Chelneriţa s-a întors şi ne-a întrebat dacă mai
voiam şi altceva. I-am făcut semn să ne lase, iar James
şi-a sprijinit capul în palme.
— Dacă geniala ta perspectivă din interior este că
gemenele Baker sunt traumatizate de moartea părin­
ţilor — ceea ce nu este chiar şocant, în treacăt fie
spus —, găseşte o cale s-o scrii şi s-o faci interesantă.
Dar nu da cu piciorul celei mai mari oportunităţi din
viaţa ta pentru că îţi este milă de bietele fetiţe bogate.
L-am privit în ochi. Chiar l-am privit.
— Nu le pot învăţa şi în acelaşi timp să scriu despre
ele, James. Nu e corect.
El a bătut darabana în masă.
— Ştiu exact ce se petrece aici.
— Mi-ar plăcea să-mi spui şi mie.
— Uită-te la tine!
 Privilegiul 231
A arătat spre mine. Eu m-am uitat în jos, apoi îna­
poi la el.
— Părul, machiajul, hainele, a enumerat el. Megan,
ai devenit clona lor.
— Asta-i o prostie.
— Nu, e foarte logic, dacă stai să te gândeşti, a zis
el convins. E sindromul Stockholm, când ostaticii se
identifică după o vreme cu cei care i-au capturat. In
A

cazul tău, e sindromul Palm Beach, când reporterul

s-a identificat cu subiectele sale.
— Doar pentru că arăt altfel...
— Te-ai schimbat. James a apucat de marginea
mesei şi s-a aplecat spre mine, cu o expresie hotărâtă
pe chip. Fata pe care o ştiam eu era un adevărat repor­
ter. Nu dădea doi bani pe nu ştiu care drac de desig-
ner. Şi nu şi-ar fi lăsat niciodată sentimentele să stea în
calea reportajului ei.
— Eu nu, eu...
Fraza s-a întrerupt definitiv, pentru că în clipa ace­
ea l-am văzut pe Will trecând pe partea cealaltă a lui
Worth Avenue.
Nu cred prea mult în puterea rugăciunii, dar m-am
rugat ca el să nu ne vadă.
însă atunci Will s-a oprit din mers şi l-am zărit
ducându-şi mâna streaşină la ochi, ca să se uite vizavi.
In clipa aceea, şi James a făcut la fel, să-şi dea seama la
A

cine mă uitam eu fix.

Nu le-a luat mult niciunuia dintre ei. Will a pornit
intenţionat mai departe pe trotuar, călcând ţeapăn şi
arătând furios, iar James s-a întors imediat spre mine.
— Te culci cu el? s-a răstit de-a dreptul.
Se punea şi imaginaţia?
— Nu.
Ăsta era adevărul. Nici măcar nu-1 sărutasem.
232 Zoey Dean
— Doamne.
— Nu s-a întâmplat nimic, James, am insistat eu.
Nimic.
S-a ridicat de la masă.
— Mai bine îţi bagi minţile în cap, Megan. O să
te întorci curând acasă. Fantezia asta se va sfârşi. Şi
apoi, ce? Crezi că meditator pentru SAT în CV-ul tău o să
impresioneze lumea din presa newyorkeză?
Amândoi ştiam răspunsul la întrebarea asta.
L-am luat de mână.
— Ştiu că eşti supărat. Şi poate că eu sunt nebună.
Dar...
— Dar n-o să te răzgândeşti, a completat el în locul
meu.
— Nu. Nu cred că mă răzgândesc.
— Pe cinstite, Megan? Nu cred că te-ai gândit foar­
te bine la nimic. Nici la muncă. Nici la noi. A aruncat
câteva bancnote pe masă. Poate că avem nevoie de o
pauză până te întorci la New York. E cumva ciudat să
ai o ostatică pe post de iubită.
Aş fi vrut să-mi cer iertare, să-i spun că el avea drep­
tate şi eu greşeam şi că bineînţeles că aveam să-mi scriu
reportajul. Dar n-am putut. N-am făcut-o.
L-am privit doar pe James urcându-se în Volvo şi
plecând.

Am stat fixând câteva minute cu privirea locul gol unde

fusese maşina lui James, dorindu-mi să am pe cineva
cu care să vorbesc. Cineva care să-mi fie prieten ade­
vărat. Şi atunci picioarele au început să mă ducă spre
Galeria Phillips, aproape fără ca eu să-mi dau seama.
 Privilegiul 233
înăuntru, Giselle vorbea cu o tânără îmbrăcată
intr-o minusculă fustă ecosez oranj şi un bărbat de
două ori mai în vârstă decât ea, al cărui transplant de
păr nu izbutise pe deplin.
— Bună, Megan, m-a salutat Giselle, după ce pere­
chea nepotrivită a plecat. Will e în spate. Bate pur şi
simplu la uşă.
Am bătut. El a strigat „intră” fără măcar să întrebe
cine era.
— Bună, am zis eu, deschizând uşa.
Biroul lui era lipsit de ferestre şi mic, cu o mulţime
de albume de artă deschise pe toate suprafeţele dis­
ponibile. Am aruncat o privire la documentul Excel
deschis pe computerul lui. Nu însemna absolut nimic
pentru mine. Privirea rapidă pe care o aruncase el în
direcţia mea, înainte de a-şi îndrepta atenţia asupra
muncii lui, îmi spunea că nici eu nu însemnam nimic
pentru el.
— Bună, am repetat. Am putea vorbi?
El m-a privit cu răceală.
— Sunt cam ocupat.
— Tu eşti persoana cea mai apropiată de statutul
de prieten pe care o cunosc în oraşul ăsta, i-am spus
eu, vorbind serios. Deci, te rog, doar cinci minute...
El şi-a închis laptopul şi mi-a făcut semn spre un
scaun pliant. Apoi şi-a încrucişat braţele.
— Deci?
— Deci... te-am văzut mai devreme, l-am informat
eu. Adică, ştiu că tu m-ai văzut pe mine mai devreme.
— Cu tipul pe care îl cunoşteai doar vag de la Yale.
Prietenie înflorită brusc?
— E... complicat.
Pe de-o parte, aş fi vrut pur şi simplu să-i explic
totul, dar cum aş fi putut? M-ar fi urât. Gemenele m-ar
234 Zoey Dean
fi urât. Toată lumea m-ar fi urât. Aş fi fost absolut şi
complet nenorocita.
Will s-a încruntat şi a clătinat din cap.
— Ce-i cu tine, Megan? Chiar aş vrea să ştiu. Vreau
să spun, de fiecare dată când cred că sunt pe cale să te
cunosc pe tine cea adevărată...
— Dar cu tine ce-i?
Am ripostat pentru că, OK, mă simţeam în defensi­
vă şi mai mult decât învinsă şi hipersensibilă.
— O dată, eşti playboy-ul lumii din Vest, în clipa
următoare eşti domnul sensibil la artă.
Un muşchi i s-a zbătut pe obraz. Mi-am închipuit
că-i adnsesem vreun nerv.
— Ai terminat? a întrebat el.
— Nu vreau să mă cert cu tine, Will.
Mi-am putut auzi exasperarea din voce.
— Nu avem pentru ce să ne certăm.
— Ai dreptate. Nu avem pentru ce să ne certăm.
S-a ridicat şi a deschis uşa cu o mişcare rapidă.
— Ne mai vedem, Megan.
 o ştiţi, eu o ştiu şi nici măcar nu-i nevoie să
v mergi la Yale ca s-o ştii — cea mai faimoasă
propoziţie a lui F. Scott Fitzgerald din Marele Gatsby1:
„Bogaţii sunt foarte diferiţi de tine şi de mine.”
Emest Hemingway se ştie că i-ar fi răspuns: „Da. Ei
au mai mulţi bani.”
Ete, na. Iată ce ar fi trebuit să spună: „Da. Ei au
petreceri mai mari şi mai frumoase.”
Crezusem că am văzut ce înseamnă extravagan­
ţă la balul Roşu şi Alb şi la evenimentul din Ajunul
Crăciunului de la Muzeul Norton. Dar în comparaţie
cu ce urma să se desfăşoare la Les Anges, erau jocuri
de copii mici. Aveam să descopăr rapid că nimeni n-o
întrecea pe Laurel Limoges.
Primul indiciu ar fi trebuit să fie sosirea agenţilor
de la Secret Service pe proprietate cu două zile mai

1De fapt, citatul e din nuvela The Rich Boy (1926).

236 Zoey Dean
devreme, ca să stabilească un post de comandă şi un
perimetru securizat. Eu luam prânzul cu Marco şi
Keith, care tocmai se întorseseră acasă de la New Jer-
sey. Marco ne pregătise trufe albe cu risotto — cuvin­
tele nu pot descrie nici factorul deliciu, nici factorul
calorie —, iar eu am glumit:
— Pe cine aşteaptă, pe preşedinte?
— Fostul, iubito.
Marco mi-a umplut din nou paharul.
— Mai precis, pe doi dintre ei.
De asemenea, mi-a spus el, pe preşedinţii mai mul­
tor companii aflate în topul Fortune 100, câţiva şefi de
stat, o ameţitoare multitudine de staruri de cinema,
din modă şi din sport.
— Deci, eşti chiar gata pentru petrecerea debutu­
lui tău în societate?
— Ce anume?
— Se referă la prezentarea de modă, m-a lămurit
Keith. Orice femeie frumoasă ar trebui să fie model
într-un fabulos spectacol de modă măcar o dată în via­
ţa ei.
Mi-am imaginat risotto-ul depus în straturi groase
pe ambele mele coapse.
— Sunt mult mai grasă decât celelalte modele.
— E doar un trend, draga mea, m-a liniştit Keith.
In urmă cu vreo câţiva ani, era cel şic-heroină1, îţi amin­
A

teşti? A ridicat din umeri. Matroanele din Palm Beach

încercând să arate a adolescente secătuite. Spectacolul
ăla a fost chiar horror.

1Şic-heroină (heroin chic) era aspectul popularizat în

moda anilor 1990 şi caracterizat de piele cât mai albă,
cearcăne, faţă cât mai slabă şi o înfăţişare androgină
(n. red.).
 Privilegiul 237
Marco a ciocnit paharul de vin cu al meu.
— Clinc-clinc, iubito. Eşti splendidă şi fabuloasă şi
perfectă exact aşa cum eşti tu.
— Dar... habar n-am cum să fiu model, am pro­
testat eu.
— Umerii înapoi, gâtul lung, capul sus, m-a instru­
it Keith.
— Şi, fireşte, mai este şi mersul ţanţoş, a adăugat
Marco. Dar toată lumea şde mersul ţanţoş.
Am albit.
— Eu... nu ştiu mersul ţanţoş.
— America s Next Top Model1} m-a întrebat Marco.
Şdu o duzină de travestiţi care poartă hainele şi păşesc
pe podiumul de prezentare de un milion de ori mai
bine.
S-a ridicat, şi-a pus o mână în şold şi a început să
execute un perfect mers de model.
— E o chestie de linie dreapta, iubito, mi-a expli­
cat el, străbătând toată bucătăria în lung, apoi întor-
cându-se spre noi. Ca şi când ai fi pe sârmă. Uite-aşa.
A venit în grabă spre noi. M-a invitat cu o fluturare
de mână să încerc şi eu.
Am încercat. M-am simţit ca o idioată. Mi-am pier­
dut echilibrul.
— Oh, asta chiar e atractiv, am bombănit eu.
— Ei bine, întâi de toate, nu te poţi uita la picioa­
rele tale. Capul sus. Umerii înapoi. Eşti stăpâna uni-
versului! încearcă din nou.
A

1Numele unui popular reality-show de televiziune,

în care un număr de femei concurează, în mai multe
etape (episoade), pentru titlul de „Viitorul Top Model al
Americii” şi începutul unei cariere în modelling.
238 Zoey Dean
Capul sus. Umerii înapoi. Sunt stăpâna universului.
Am străbătut din nou bucătăria în lung. A fost doar cu
o idee mai bine.
— Cea mai sexy parte a corpului tău, iubito, e aici.
Marco a arătat spre cap. Ţine minte asta şi toate cele­
lalte o să vină de la sine.
In următoarele două zile, când decoratul şi pregă­
A

tirile s-au dezlănţuit la turaţie maximă, eu am exersat

prin camera mea mersul ca de model. M-am simţit de
fiecare dată o toantă lipsită de graţie.
Al doilea indiciu că Laurel Limoges nu avea să fie
întrecută de nimeni era armată deloc mică de munci­
tori care a descins pe proprietate în zilele de dinaintea
evenimentului. Mai multe corturi au fost ridicate pe
proprietate. Unul pentru serviciul de catering, unul
unde să se schimbe modelele pentru spectacol, unul
dotat cu aer condiţionat şi plasă de ţânţari, în eventua­
litatea că noaptea avea să fie caldă şi umedă, şi unul
care să adăpostească licitaţia în scop caritabil.
M-am plimbat prin cortul licitaţiei de îndată ce a
fost ridicat. Puzderia de mărfuri ar fi putut umple şi
un depozit Neiman Marcus. Erau cutii cu vin, haine
de blană, croaziere în jurul lumii, cercei cu diamant
perfecţi de la Tiffany, un rol de figurant în serialul
Anatomia lui Grey... şi asta doar într-un compartiment.
Cât despre licitaţia toaletelor pe care aveam să le pur­
tăm noi în spectacolul de prezentare de modă, existau
manechine gata pregătite, cu fotografii-afiş înrămate
ale rochiilor sprijinite de ele. Oferta minimă pentru
fiecare dintre rochii era de cinci mii de dolari.
Fuseseră prevăzute toate soiurile de accidente. Se
plantaseră geamanduri temporare în ocean pentru
oaspeţii care aveau să vină cu barca. Intr-un efort de
a devia traficul, fusese emis doar un număr limitat de
 Privilegiul 239
permise de parcare, distribuit cremei societăţii selecte
din Palm Beach şi acţionarilor majoritari ai unei com­
panii pe care Laurel se gândea s-o cumpere. Altfel,
limuzine aveau să circule între Breakers, Mar-a-Lago,
Bath & Tennis, Hotel Colony şi Ritz-Carlton. Exista o
pista de aterizare pentru elicoptere, iar un elicopter al
serviciului medical de urgenţă era la datorie, în cazul
în care vreun octogenar din Palm Beach ar fi găsit tru­
purile etalate în jurul piscinei gemenelor prea mult
pentru inima sa.
Al treilea indiciu că Revelionul lui Laurel era în­
suşi evenimentul principal al Sezonului era faptul că
vedeam totul cu ochii mei.
Am coborât la nouă şi un sfert, iar lucrurile deja se
porniseră. Proprietatea era plină de oaspeţi frumoşi
şi faimoşi şi de oaspeţi frumoşi şi nu-atât-de-faimoşi.
Mi-am croit drum pe aleea înţesată de petrecăreţi,
căutându-1 din priviri pe Will. Nu mai vorbiserăm de
când îl lăsasem la galerie. Poate că nici n-avea să vină.
M-am dat la o parte, permiţând să treacă o persoană
care mă oprise în drumul meu — dpul, pe care eu
l-am desemnat în minte drept preşedintele, a trecut
cu fiica lui, precedat şi escortat de agenţi de la Secret
Service.
Şi spuneau că democraţii nu vin la Palm Beach.
Cortul modei era deja plin de lume, deşi mai erau
patruzeci şi cinci de minute până când modelele să-şi
aranjeze părul şi machiajul. Scoop scrisese despre scena
modei newyorkeze în mod extensiv, aşa că vreo câteva
feţe pe care le vedeam îmi erau cunoscute. Erau nişte
trepte care conduceau sus, pe podiumul de prezenta­
re, intrarea acestuia fiind mascată de cortine de catifea
roz. In partea din stânga erau suporturile cu rochii; o
a

femeie grasă, într-o uniformă de paznic, stătea cu ochii

240 Zoey Dean
pe ele. Erau şaisprezece modele cu totul — gemene­
le şi cu mine eram în seria a treia. Am observat că Faith
Hill îşi lipea gene false pe pleoape, Kate Bosworth îşi
usca părul sub cască, iar Julie Delpy vorbea la telefon
în franceză.
Eu eram model laolaltă cu ele. Eu. Megan Smith.
Doamne!
M-am dat mai într-o parte, lângă suporturile de
haine, i-am zâmbit femeii de la pază — ea nu mi-a
zâmbit — şi mi-am găsit rochiile. Erau mai mari decât
celelalte; puteam să-mi dau seama de asta chiar şi cu
ele atârnate pe umeraşele roz, catifelate.
Nu eram în toate minţile? De ce mâncasem risotto-ul
lui Marco? Dacă rochiile nu mă mai încăpeau acum?
Am luat umeraşul din suport şi am ridicat prima din­
tre cele două rochii până în dreptul ochilor, de parcă
aş fi reuşit cumva să-mi dau seama dacă aş mai fi putut
intra în ea şi s-o închei la fermoar.
— Dacă tu porţi aia, o să arate minunat pe tine.
M-am răsucit la auzul vocii. O ştiam...
Lily. Era îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră,
dreaptă şi mulată, fără umeri, cu părul prins la spate
într-o codiţă simplă şi elegantă.
— Anna Sui.
A făcut o piruetă pentru mine.
— Nu mori de dragul ei?
M-am aruncat în braţele ei. Era atât de bine s-o
văd.
— Doamne, de ce nu mi-ai spus că vii?
— Una dintre fetele model a răcit azi-dimineaţă şi
au trebuit să găsească pe cineva care are exact măsurile
ei. Şi m-au găsit pe mine! Am vrut să-ţi fac o surpriză.
Când s-a desprins din îmbrăţişarea mea, s-a uitat cu
atenţie la mine.
 Privilegiul 241
— Doamne, Megan. Eşti splendidă!
Mi-am simţit faţa roşindu-se de fericire de data
asta.
— Serios?
— Părul, faţa, rochia aceea... eşti frumoasă.
— Am schimbat câte ceva, am recunoscut eu. Şi...
cred că-mi place.
Ea a rânjit şi m-a luat de mână.
— Şi mie. Vino, vreau să-mi prezint surioara prie­
tenilor mei...
Am dat înapoi.
— Stai.
— Ce? Trebuie să faci cunoştinţă cu Drew; e aşa de
expansivă şi...
— Lily, am şuierat eu, dându-mi seama deodată
de realitatea sosirii surorii mele în Palm Beach. Ascul-
tă-mă.
— Ce?
Mi-am coborât vocea până la nivelul unei şoapte.
— Fetele pe care le meditez nu ştiu că tu eşti sora
mea.
— De ce nu? Asta-i o nebunie.
Corect. Chiar dacă n-aş fi turnat minciuni cu ghio­
tura despre cine eram şi de unde veneam, în mod cert
folosisem fiecare impresie greşită în avantajul meu. în
plus, nu-mi puteam aminti ce spusesem, dacă spuse­
sem ceva, despre vreo soră. Nu aveam timp s-o pun la
curent pe Lily şi cu atât mai puţin nu mă aşteptam din
partea ei să vrea să intre în joc. Oamenii o cunoşteau
pe Lily. De aceea se afla ea aici. Dacă spuneam că era
sora mea, jocul se sfârşea.
Am încercat să-i explic într-un mod în care să n-o
fac să mă urască. Ceea ce era atât de egoist. Dar eram
prea adânc cufundată ca să mai ies la suprafaţă.
242 Zoey Dean
— Gemenele au o grămadă de probleme de surori,
i-am zis eu. Nu aş vrea să complic lucrurile.
Lily şi-a frecat bărbia, gânditoare, dar în cele din
urmă a dat din cap.
— Oh, Megan, cred că înţeleg.
— Nu-i numai asta. Ele cred că eu fac parte dintr-o
familie bogată.
OK, asta tocmai îmi scăpase. Nu eram obişnuită
să-mi mint sora. Ceea ce e un lucru bun.
Mi-ar plăcea să mă folosesc de acest prilej şi să mai
spun o dată că sora mea este şi a fost întotdeauna ama­
bila. Chiar uşor condescendentă.
— OK, nicio problemă, o să fiu Lily Langley în sea­
ra asta. Deci cum ne-am cunoscut noi două, atunci?
Le-am văzut pe Sage şi pe Suzanne intrând în cort.
Oh, nu. Nici măcar nu mai puteam gândi.
Lily trebuie să-mi fi observat expresia de groază de
pe faţă, pentru că s-a aplecat şi m-a prins de braţ.
— Am fost amândouă într-o tabără de vară, studi-
A

ind franceza, la aceeaşi şcoală de fete. In Elveţia.

— Noi... ce?
M-am uitat la ea cu ochii mari.
— Megan, bună! a strigat Suzanne, apoi a venit
glonţ la sora mea. Nu eşti Lily Langley? Am fost la New
York de Ziua Recunoştinţei, cu părinţii, şi ţi-am văzut
piesa. Ai fost uluitoare.
— Mulţumesc, i-a răspuns Lily. Cui îi prezinţi cre­
aţiile în seara asta?
— Versace. Ea ştie cum să-mi valorifice la maxi­
mum atributele. Deja am oferit zece mii pentru prima
mea rochie, ca să fiu sigură că nu mi-o ia altcineva.
Sage a bătut uşurel cu degetul pe buza ei de jos şi
s-a uitat de la mine la Lily şi înapoi.
 Privilegiul 243
— OK, nu e foarte ciudat? Voi două semănaţi cum­
va. Şi tu ai acelaşi prenume ca şi sora ei.
Am râs puţin cam prea tare. Evident, le spusesem
numele surorii mele...
— Oh, da, am întâlnit-o şi pe acea Lily o dată.
Megan probabil ţi-a spus deja, dar...
Lily s-a aplecat spre Sage, confidenţial.
— E aşa o ratată.
 cap itoluldeo uazeci 6i noua
A / u - m i mai puteam simţi mâinile. Nici picioa-
t rele. Fie tocmai mă îmbolnăvisem de o cumpli­
tă afecţiune circulatorie, fie aveam atâta trac de a ieşi
pe podiumul de prezentare, încât îmi pierise pur şi
simplu sângele din extremităţi.
Stăteam între gemenele Baker, în culise, unde fuse­
seră instalate mai multe monitoare cu ecran mare, ast­
fel încât modelele şi personalul din spectacol să poată
urmări ce se întâmplă de partea cealaltă a cortinei. în
clipa aceea, ultimul paravan de plastic era înlăturat de
pe podiumul improvizat.
Existau doar două şiruri de scaune înconjurând
podiumul în formă de T, pentru acei oaspeţi a căror
vârstă sau statut merita un loc pe scaun. Toţi ceilalţi
stăteau în picioare, vedetele de cinema umăr la umăr
cu adeţi, entertaineri şi copii cu mari conturi banca­
re. Un fotoliu special — mare, regal şi roz — fusese
rezervat pentru Laurel, iar mulţimea a aplaudat când
ea a venit să-şi ocupe locul. Era îmbrăcată într-o bluză1
1Numele celui de-al doilea album de studio al cântă­
reţei americane Pink (n. red.).
 Privilegiul 245
de seară de sadn alb, cu revere parte peste parte, şi o
fustă lungă, neagră, de sifon. In timp ce o priveam pe
monitor cum îşi ţinea umerii drepţi şi capul sus, regină
peste toate, m-am întrebat dacă se gândea vreodată la
fetiţa săracă din Paris care fusese odinioară.
Dintr-odată, luminile care fuseseră instalate de jur
împrejurul proprietăţii s-au aprins şi reflectoarele au
inundat podiumul de prezentare. Muzica instrumenta­
lă celestă s-a revărsat din două boxe uriaşe, de o parte
şi de alta a scenei. Doi asistenţi au deschis cortina roz
şi primul model şi-a făcut apariţia. Mulţimea a excla­
mat şi a aplaudat când a văzut cine era. Kate Bosworth
a început să meargă ţanţoş pe podium.
— Prima noastră rochie este prezentată de actriţa
Kate Bosworth. A fost creată de Vera Wang, a zis vocea
comentatorului. Sifonul fin, mătăsos, are pense ori­
zontale peste piept şi fustă şi este încreţit pe cusăturile
de la umeri.
Kate s-a oprit în capătul T-ului, cu o mână în şold,
apoi a făcut o rotaţie completă şi s-a întors cu acelaşi
mers ţanţoş, de parcă făcuse asta toată viaţa ei.
Amorţeala îmi cuprinsese de acum încheieturile
mâinilor şi gleznele. Asta era o nebunie! Eu eram un
reporter, un observator; fir-ar să fie! Ce naiba căutam
într-un spectacol de prezentare de modă? Modelele
erau observate cât se poate de îndeaproape.
— Următoarea noastră creaţie, semnată Ralph
Lauren, este prezentată de noua revelaţie a teatrului
newyorkez, domnişoara Lily Langley.
Sora mea a ieşit pe scenă când s-a deschis cortina,
iar mulţimea a aplaudat chiar şi mai tare decât pentru
Kate, aparent dintr-un efort de a se arăta cunoscătoare
a evenimentelor din New York. Lily a plutit graţioasă
pe podium. Floare la ureche.
246 Zoey Dean
Unul după altul, li se strigau numele, şi unul după
altul, modelele defilau pe podium. Cele care tocmai
se întorseseră se schimbau în grabă în toaletele urmă­
toare, ajutate de echipajul de intervenţie al asisten­
ţilor. Regizoarea spectacolului îşi flutura trei degete
deasupra capului, ceea însemna că toate modelele, în
grupuri de câte trei, trebuiau să stea la rând. Asta le
includea pe gemene, Suzanne de Grouchy, Precious
şi cu mine.
Chiar simţeam nevoia urgentă-urgentă de a face
pipL
— Urmează încântătoarele tinere din Palm Beach...
Rose şi-a făcut loc până la mine.
— Megan?
— Da?
Cât mai discret a fost în stare, mi-a apăsat ceva în
palma dreaptă. M-am uitat în jos... şi am simţit fami­
liarul val
*
de fierbinţeală urcându-mi de la gât până la
obraji. îmi dăduse o pereche de chiloţi. Erau obişnuiţi
şi de culoarea pielii — spre deosebire de cei de plasă
roz, La Perla, pe care îi purtam.
— Rochia aia e cam transparentă. Sage şi cu mine
ne-am gândit c-ar fi o chestie deşteaptă din partea ta
dacă ai purta ăştia. N-ai vrea să atragi atenţia spre...
Am priceput — cu siguranţă n-aş fi vrut să atrag
atenţia spre acea parte anume necoafată a persoanei
mele. Mi-am tras pe mine chiloţii ăia într-un timp
record şi i-am mulţumit din tot sufletul.
Cortina roz s-a deschis. Sage a păşit înainte, în mod
limpede în elementul ei. Odată ce a trecut de cortină,
şi-a scos un şold în faţă şi şi-a ridicat mâna deasupra
capului, de parc-ar fi spus: Salutare, lume! Iată-mă!
— Prezentând o creaţie a lui Daniel Dennison pen­
tru Chanel, ea este fermecătoarea Sage Baker. Rochia
 Privilegiul 247
lui Sage este din voal gălbui cu buline peste mătase
acvamarin, prinsă sub bust. Tivul şi corsetul sunt tighe-
lite.
Sage a ieşit de pe podium într-un ropot de aplauze.
Urma Rose. După ea, avea să fie Suzanne, şi apoi eu.
Am văzut-o pe Suzanne ajustându-şi decolteul rochiei
roz-electric, creaţie Betsy Johnson.
— Am aşa nişte emoţii, i-am şoptit eu. Vreun sfat
inteligent de ultim moment?
Suzanne a zâmbit.
— Când iei o poză, fă-o puţin întoarsă într-o parte
şi pune-ţi o mână peste şold, cu palma deschisă. Aşa, o
să arăţi cu cinci kilograme mai slabă.
De parcă asta mă făcea să mă simt mai bine.
Rose a terminat, Suzanne a ieşit, urmam eu. Doam­
ne. Am simţit o mână caldă pe braţ. Era Lily, deja
îmbrăcată în următoarea rochie, de paiete arămii.
— Rupe-ţi un picior! mi-a şoptit ea.
Da, ştiam că aşa se presupunea că trebuie să-i urezi
unui actor baftă înainte să iasă pe scenă. Dar, în starea
mea actuală, nu aveam nevoie de sugestii subliminale.
Suzanne s-a întors prin cortinele ridicate şi şi-a
plasat palma chiar peste şold, amintindu-mi de trucul
de a arăta cu cinci kilograme mai slabă. Bună metodă
de a-mi face praf şi-aşa inexistenta mea încredere în
mine.
— Iar acum să-i urăm bun venit cuiva nou în comu­
nitatea noastră, fermecătoarei Megan Smith, într-o
creaţie de Daniel Dennison!
Cortina s-a deschis. Orbitoare reflectoare m-au
izbit în plină faţă; nu mă aşteptasem la asta. Lumina
mă împiedica să văd spectatorii, dar poate că ăsta era
un mare noroc. Nici măcar n-am încercat mersul-ţan-
ţoş-pe-sârmă, pe care toate celelalte îl făcuseră să pară
248 Zoey Dean
atât de lipsit de efort. In loc de asta, am încercat doar
■A.

să nu-mi pierd echilibrul în pantofii mei Manolo cu

tocuri cui de şapte centimetri.
Abia când am ajuns în T am putut vedea persoanele
aşezate în jurul podiumului. Laurel stătea lângă fostul
meu preşedinte preferat şi soţia lui. Toţi trei zâmbeau
la mine. Poate că modelele trebuie să arate ca şi când
ar pluti pe o mare de plictis, dar, pe bune, cum aş fi
putut să nu le zâmbesc şi eu?
M-am întors — erau doar douăzeci şi cinci de
metri între mine şi culise, cunoscute şi ca supravieţui­
re. Atunci, chiar după scaunele demnitarilor din stân­
ga mea, l-am zărit pe Will. Spre deosebire de expresiile
încurajatoare ale celor din faţa mea, a lui era glacială.
Asta a fost toată distragerea atenţiei care-mi lipsea.
Mi-am simţit glezna începând să se răsucească şi am
auzit o exclamaţie din partea publicului. Numai supre­
mul efort de voinţă m-a ajutat să nu cad. E uluitor ce
eficient te motivează frica de umilire publică.
— Eşti bine? m-a întrebat Rose când m-am clătinat
pe sub cortină.
Sage era lângă ea şi, dacă n-aş fi cunoscut-o, aş fi
zis că şi ea arăta îngrijorată. Deja se îmbrăcaseră în
rochiile următoare — sifon mătăsos albastru-verzui,
cu un corset şi o fustă înfoiată. A lui Sage era acoperită
în cranii scânteietoare; a lui Rose era împodobită cu
inimioare şi fluturaşi.
— Sunt bine, am răspuns, ceea ce era adevărat, în
sensul că mă mai puteam mişca.
O asistentă mi-a descheiat cu grijă rochia, în vreme
ce alta mi-a depus pantofii Laboutin negri, fără vârf,
de catifea, la picioare.
Sage mi-a dat un ghiont.
— Deci a fost amuzant, nu?
 Privilegiul 249
— De fapt, a fost înspăimântător.
Sage a oftat teatral.
— Nu poţi să fii o mototoală toată viaţa, Megan.
Adică, gândeşte-te la asta. Tocmai ţi-ai fâţâit fundul pe
lângă unele dintre cele mai splendide şi mai faimoase
femei din lume, inclusiv eu.
Asta m-a făcut să râd. O croitoreasă scundă, solidă,
m-a ţinut de mână, ca să mă încalţ.
— Ştii barul ăla din New York, cum naiba-i zice,
unde fetele îşi scot sutienele şi dansează pe tejghea? a
întrebat Sage.
— Hogs and Heifers, a intervenit croitoreasa. Mi-am
lăsat şi eu sutienul acolo odată.
S-a îndepărtat să se ocupe de alt model.
— Exact, a încuviinţat Sage. Ei bine, vezi, până şi
fetele ca ea îşi pierd inhibiţiile în locul ăla.
— E vreo morală aici? am întrebat, netezindu-mi
rochia.
— Da. Sage m-a zgâlţâit de umeri. Pentru urmă­
toarele zece minute, încetează să-ţi mai faci griji pen­
tru ce naiba îţi faci tu întotdeauna griji şi du-te acolo,
afară, şi fii trăsnet, nesimţito! Acum eşti un nenorocit
de supermodel!
Asistenta regizoarei de spectacol ne-a făcut sem­
ne disperate să ne aşezăm la rând pentru a doua
prezentare. Chiar înainte ca Sage şi Rose să iasă pe
scenă — purtau rochii asemănătoare, în acelaşi timp,
după indicaţiile lui Daniel —, muzica s-a schimbat cu
o melodie a lui Justin Timberlake.
Rose şi Sage şi-au făcut intrarea. Le-am urmărit
pe monitor înaintând cu mersul de modele, în ritmul
muzicii, trimiţând bezele publicului care le aclama la
capătul podiumului.
250 Zoey Dean
Atunci mi-am dat seama deodată: puteam să ies
acolo şi să fac cum făcusem dintotdeauna — să mă
supraveghez cu atenţie, în loc să trăiesc clipa. Sau
puteam să mă duc acolo şi să mă bucur de moment.
Nici nu ştiu cum am ajuns pe scenă. Muzica pulsa.
Mi-am tras umerii şi mi-am scos pieptul înainte. Am
făcut chestia cu mersul pe sârmă, un picior în faţa
celuilalt, capul sus. Mi-am scuturat părul când m-am
întors şi l-am lăsat să-mi acopere sexy un ochi, înainte
de a mi-1 scutura din nou de pe faţă.
Pentru următoarele treizeci de secunde, amfost un
nenorocit de supermodel. Nici măcar nu m-am uitat
după Will. Eram prea ocupată să seduc întreaga audi­
enţă cu farmecul meu fabulos. Iar Sage avusese drep­
tate; era o distracţie incredibilă, fantastică, de o dată
în viaţă.
Când am ieşit de pe scenă, m-am simţit euforică.
Rose m-a luat în braţe.
— Doamne, ai fost uluitoare!
Am strâns-o şi eu în braţe.
— Am fost, nu-i aşa? am strigat veselă.
— Chemare la rampă! a strigat regizoarea, făcând
mişcări ample cu braţele.
Toate modelele au fost zorite pe scenă; apoi au
urmat creatorii de modă. Audienţa s-a ridicat în picioa­
re şi a aplaudat. Eu eram între Rose şi Sage. Ne-am
luat pe după mijloc şi am început să dansăm un can­
can spontan, iar publicul ne-a ovaţionat.
— Nu uitaţi, doamnelor şi domnilor, toate aceste
rochii pot fi văzute în cortul licitaţiei peste douăzeci
de minute. La mulţi ani, tuturor!
înapoi în culise, i-am dat cu grijă rochia unei asis-
A

tente, care a dus-o în cortul licitaţiei. încă pe tocuri,

/V

m-am schimbat în rochia roz-pal, de lungime medie,

 Privilegiul 251
pe care o purtasem înainte. Eu, Megan Smith, fusesem
prezentatoare de modă laolaltă cu fetele bogate, fai­
moase şi scandaloase şi supravieţuisem să pot povesti.
Lily a venit în fugă la mine.
— Ei, n-a fost distractiv? a exclamat ea, fericită.
— Mi-a plăcut la nebuniei am zis eu, îmbrăţişând-o.
Hai să ne distrăm în continuare!
Când am ieşit din cort, primele persoane peste care
am dat au fost gemenele, care râdeau cu Will. Privirea
lui s-a încrucişat scurt cu a mea, apoi s-a întors spre
Sage şi Rose. Ei bine, n-aveam de gând să-l las să vadă
cum îmi strică buna-dispoziţie.
— Cine e cel cu gemenele Baker? a întrebat Lily,
luându-mă de braţ.
— Will Phillis. E vecinul lor de alături.
— Arată bine, a decis Lily. Nu?
Ah, ce ironie.
— E OK.
— Se vede cu cineva? a întrebat ea.
Şi ironia continua.
— Nu, din câte ştiu eu.
— Grozav. M-a tras de mână. Fă-mi cunoştinţă.
Ne-am alăturat trioului şi eu i l-am prezentat scurt
pe Will lui Lily Langley, pe care o cunoscusem într-un
sejour linguistique din Elveţia.
— Acum eşti în New York? a întrebat Will. Mama
locuieşte în oraş. Data viitoare când mai vin pe acolo,
poate trec să-ţi văd piesa.
— Dacă nu s-a scos din program, a zis Lily sar­
castic.
Drace. Ăştia doi sporovăiau ca două persoane încre­
zătoare care arată de nota unsprezece pe o scară de la
unu la zece ce erau.
252 Zoey Dean
— Am văzut episodul din Entertainment Tonight
despre tine, i-a spus Rose lui Lily. Ai obţinut un rol în
filmul făcut după piesa ta, nu-i aşa?
Lily a zâmbit.
— Rol e cam mult spus. Dar ştiu că o să dau o audi­
ţie pentru rol. Şi apoi, tot ce-o să am de făcut va fi s-o
întrec pe Natalie Portman.
Lily şi-a dat ochii peste cap.
— De parcă s-ar întâmpla aşa ceva.
Sage a pufnit.
— E absolut supraestimată.
— Deci voi două vă cunoaşteţi de mult, a remarcat
Will, uitându-se de la Lily la mine. Simpla idee de a mă
pomeni în discuţie îl făcea să sune scorţos. Ce mică-i
lumea!
Lily i-a aruncat o privire seducătoare.
— Pari să ştii mai multe despre mine decât şdu eu
despre tine. Megan a spus că eşti vecinul de alături.
— Numai asta a spus? a întrebat Rose, uitându-se
la mine de parcă n-aş fi fost zdravănă.
— Şi că suntem prieteni, am adăugat eu.
Vocea mea, am observat, suna la fel de forţată ca a
lui Will.
— Păi, sper că şi noi vom putea fi prieteni, i-a spus
Lily lui Will. Poate ne vedem mai târziu?
— Desigur, a încuviinţat el, după o altă privire
rapidă în direcţia mea. Sună bine.
— Sexy tipul, a observat Lily pe când Will şi geme­
nele se îndepărtau, ducându-se la bar pentru a-şi
reumple paharele.
Tot ce-am putut scoate din mine a fost un pierit:
— Mda.
 cap itolultreizea
j u L m mers cu Lily la cortul cu bufetul, care fusese
# V împărţit în trei zone diferite. Erau specialităţi
franţuzeşti, pentru genul gurmand; vegetarian orga­
nic, pentru genul Hollywood; şi grătar brazilian pen­
tru genul Atkins1, cu toate soiurile de carne friptă pe
grătar la vedere. Aroma a plutit spre mine ca un sem­
nal de vino-ncoace. Dintr-odată, muream de foame.
— Tu eşti Lily Langley, nu?
O femeie uscată băţ, de vreo şaizeci de ani, într-o
rochie de mătase cu dungi roşii şi albe, a prins-o pe
Lily de braţ când am intrat în cort.

1Aluzie la celebra dietă Atkins, care interzice carbohi-

draţii, punând mai mult accentul pe importanţa grăsimi­
lor şi proteinelor în alimentaţie.
254 Zoey Dean
— Draga mea, eşti o comoară pentru teatrul ame­
rican!
— Vă mulţumesc. Ea e sor... prietena mea, Megan
Smi...
— încântată de cunoştinţă, a graseiat femeia, dar
deja trecea pe lângă noi, plimbându-şi privirea în jur,
după alte persoane importante.
— Alege o coadă, a zis Lily.
I-am făcut semn spre grătare. în dmp ce ne îndrep­
tam spre ele, una dintre actriţele prietene ale lui Lily
din New York a venit în fugă şi a prins-o de mână.
— Lily, Dominick Dunne se întreţine cu admirato­
rii săi lângă cortul cu licitaţia. Vrea să te cunoască.
Lily s-a uitat la mine, şovăitoare.
— Du-te, am stăruit eu. Poţi să mănânci şi mai târ­
ziu.
Ea m-a îmbrăţişat şi mi-a şoptit:
— Te sun imediat după miezul nopţii şi ne întâl­
nim pe plajă.
Sincer, era mai uşor aşa. Să pretind că sora mea nu
era sora mea era o nouă josnicie, chiar şi pentru mine.
Mi-am luat câteva felii suculente de cotlet la grătar
şi le-am mâncat, stând într-un colţ, urmărind lumea
defilând prin faţa mea. Am văzut un model de la pre­
zentarea de dinainte cu iubitul ei. El arăta splendid,
dar şi în pantofii ei de balet din catifea, ea era cu o
palmă mai înaltă decât el. Apoi am văzut un cuplu de
vreo nouăzeci şi ceva de ani, legănându-se în ritmul ce
se revărsa din boxe. Singura persoană cu care aş fi vrut
să fiu în seara asta — Will — nu voia să fie cu mine.
Am trecut pe lângă zeci de persoane străbătând ale­
ea care ducea de la terenurile de tenis până la ocean;
pe cei mai mulţi nu-i cunoşteam. Am auzit vreo două
comentarii „Minunată treabă, prezentarea de modă”
 Privilegiul 255
şi „Rochii fantastice!”, dar deja eu cea care flirtasem
cu publicul în timp ce prezentam pe podium o rochie
unicat de zece mii de dolari se retrăsese înapoi în
cochilia ei.
Când m-am apropiat de terasa piscinei geme­
nelor — zidul de piatră era dincolo de ea —, am
văzut-o pe Sage trecând pe lângă treptele ce coborau
spre plajă. Se ducea la prietenii ei, la barul de lângă
scenă. Deodată, Thom, care era îmbrăcat în costumul
de pilot de pe Heavenly, a ţâşnit pe scări, urcând din­
spre plajă câte trei trepte deodată, a prins-o în braţe
din spate şi i-a plantat un sărut fierbinte pe ceafa.
Sage a ţipat. Apoi s-a răsucit.
— Ce dracu-ţi închipui că faci?
Thom s-a clătinat. Sărutarea fusese evident destina­
tă surorii ei.
— Sage! La dracu’! îmi pare foarte rău, s-a scuzat
Thom, cu răsuflarea tăiată.
Am văzut-o pe Rose şi pe obişnuiţii suspecţi —
Suzanne, Precious, Dionne — venind în fugă, atraşi
de ţipătul lui Sage.
— îmi pare nespus de rău, Sage, s-a grăbit Thom
să explice. Am crezut că erai Rose.
— Rose? Ai crezut că eram Rose? Ce rahat de scuză
e asta...
Toată pregătirea pentru SAT a dat deodată roade,
iar ea a făcut legătura. A rămas cu gura căscată.
— Doamne! Rose, ţi-o tragi cu stewardul?
Şi-a dat capul pe spate şi a râs în noapte.
— Asta-i aşa de... disperaţi
M-am uitat la Rose, a cărei faţă căpătase acea nuan­
ţă de purpuriu care-mi era, de obicei, rezervată.
 256 Zoey Dean
— Uite, fără supărare, Sage, a zis Thom, dar ceea
ce face Rose şi cu cine o face chiar nu te priveşte pe
tine.
— Ascultă, lipitoare de rând, tot ce face sora mea
mă priveşte. Tu i-o trăgeai surorii mele când, chipuri­
le, erai în timpul serviciului?
— Nici n-am de gând să onorez asta cu un răspuns,
a zis el, arătând sincer ofensat.
Zâmbetul lui Sage era ucigător.
— O să te îngrop.
— Aşa să faci, Sage, a încurajat-o Thom, apoi a întins
mâna spre Rose. Vino, Rose. Hai să plecăm de-aici.
Cu partea din mine care încă mai credea în dra­
goste, dacă nu în cazul meu, atunci cu siguranţă în al
ei, mi-am dorit ca Rose să-l apuce de mână. Haide, am
gândit eu. Haide. Ia-l de mână şi pleacă. Te rog, Rose. Ia-l
de mână.
In loc de asta, ea a făcut un pas înapoi.
A

— Nu şdu despre ce vorbeşti.

Atât i-a fost. Thom a clătinat din cap, fără să-şi dez­
lipească ochii de la ea.
— Nu pot...
Dar n-a dus propoziţia până la capăt. Mi-am putut
doar închipui cât de trădat se simţea când a plecat,
singur.
— Ce-ai făcut, Rose? I-ai făcut ochi dulci, şi el s-a
îndrăgostit sau ce? a întrebat Precious. E-aşa de jalnic!
Rose a zâmbit şi s-a scuzat. M-am luat după ea, spe­
rând că restul fetelor nu mă văzuseră, dar era greu de
găsit pe o plajă înţesată de petrecăreţi. Abia când am
ajuns la sfoara nautică subţire de pe plajă, care marca
hotarul dintre proprietatea Les Anges şi proprietatea
Phillips, Barbados, am văzut-o pe Rose stând pe nisip,
lângă apă.
 Privilegiul 257
M-am aşezat lângă ea, dar n-am spus nimic. Ea a
aruncat câteva pietricele, cu boltă, spre valurile care
veneau. Am aruncat şi eu câteva. Apoi a aruncat razant
nişte pietre mai mari în ocean.
— Mă urăşti, a zis ea în cele din urmă.
— Nu.
— Eu mă urăsc. Nu pot să cred că am distrus lucru­
rile cu Thom.
— Poate că nu e prea târziu? am încercat eu. Poţi
să-ţi ceri iertare, ştii.
— Şi cum să fac asta? a întrebat ea, aruncând o
piatră mai mare în valuri.
— îl iei în braţe, pledezi pentru nebunie tempo­
rară şi îl întrebi dacă vrea să ridici un panou publici­
tar pe Worth Avenue care să anunţe că voi doi sunteţi
împreună, am sfatuit-o eu.
Ea s-a uitat pieziş la mine.
— Pe Worth Avenue nu sunt admise panourile
publicitare.
Am zâmbit şi am mângâiat-o pe păr. Ea s-a sprijinit
de mine, aproape ca un copil de mama lui.
— O să faci tu cumva, am continuat eu. Publicitate
aeriană?
— Asta e o idee.
Am pornit înapoi, ţinându-ne sandalele cu toc în
mână, păşind în tăcere prin valuri. Când am ajuns la
capătul scării, se părea că toţi invitaţii se adunaseră pe
plajă, pentru a număra ultimele secunde ale anului.
— Zece, nouă, opt...
Tot mai mulţi oameni se alăturau numărătorii in­
verse spre miezul nopţii.
— Cinci, patru, trei, doi, unu. La mulţi ani!
Zgomotul a fost asurzitor când cerul s-a umplut
de un fabulos joc de artificii, culorile explodând una
258 Zoey Dean
după alta, rubiniul transformându-se în smarald şi
apoi în argintiu şi auriu. Plaja se luminase de la arti­
ficiile de deasupra. M-am uitat în jur, la mulţimea ce
privea cerul, la toate perechile ce se îmbrăţişau, salu­
tând noul an.
Şi atunci am văzut-o pe Lily în braţele lui Will. El o
săruta aşa cum visasem c-o să mă sărute pe mine. Am
simţit că mă străpunge un pumnal în inimă. Anul era
distrus şi nu începuse decât de câteva secunde.
 cap i t o i u i treizeci Si unu

M J h, ce încurcata pânză de păianjen ţesem când

ne-apucăm întâia oară să minţim! ”
Nu, zău.
Majoritatea lumii crede că William Shakespeare e
responsabil pentru acest adevăr plin de miez, dar, de
fapt, e Sir Walter Scott. Cred că atunci când o persoa­
nă (şi mă refer la mine) ajunge să fie definiţia întru­
chipată a unui asemenea citat, ar trebui măcar să ştie
cine naiba e responsabil pentru el.
A fost un simplu caz de anesteziere, stilul Palm
Beach. După ce am văzut-o pe Lily sărutându-se cu
Will, m-am împleticit până la cel mai apropiat bar, am
înşfăcat o sticlă de şampanie Cristal şi mi-am petrecut
prima jumătate de oră a noului an bând cu lăcomie
din ea, ascunzându-mă în apartamentul meu.
Lily m-a sunat pe la douăsprezece şi jumătate, când
deja golisem serios sticla. I-am spus că nu mă simţeam
bine — foarte adevărat, deşi nu din cauze fizice — şi
că aveam să mă culc. Ea a vrut să urce până la mine
 260 Zoey Dean
şi să-mi dea o îmbrăţişare, de vreme ce avea să plece
cu avionul înapoi la New York la prima oră a dimine­
ţii. Am refuzat-o. Eu aveam să mă culc. Ea să rămână
la petrecere. Să se distreze. Să continue să-l sărute pe
Will.
Bine, nu i-am spus-o şi pe ultima.
Personal, nu crezusem niciodată în karma. Când
femeia zăpăcită de la ştirile de seară îi mulţumeşte lui
Dumnezeu pentru că a salvat-o, şi pe ea, şi pe familia
ei, şi casa ei, de la cumplita tornadă, eu întotdeauna
mă întreb cum rămâne cu familia vecinului de alături,
care a pierdut totul. Deci Dumnezeu, cum să spun,
chiar s-a mâniat pe ei? Toată treaba cu ce e scris să
se întâmple se întâmplă până la urmă e pur şi simplu
metoda noastră de a încerca să găsim o logică pentru
lucruri care nu au nicio logică. Lucrurile minunate li
se întâmplă oamenilor răi. Lucrurile rele li se întâm­
plă oamenilor buni. Asta e.
Dar dacă aş fi crezut în karma, aş fi spus că văzând-o
pe sora mea sărutându-se cu Will era exact ceea ce
meritam. Nu puteam s-o învinovăţesc pe Lily. De unde
era să ştie ce simţeam eu pentru Will. Nu puteam să-l
învinovăţesc nici pe Will, pentru că existase acel mic
amănunt numit iubit pe care i-1 ascunsesem. Tot ce
puteam face era să mă învinovăţesc pe mine.
Am dat gata sdcla şi am adormit; nu m-am trezit
câteva ore bune. Am mijit ochii la acele luminoase ale
ceasornicului de pe noptieră. Era doar cinci şi ceva.
M-am ridicat în capul oaselor. Mă simţeam de parcă
o echipă de fotbal făcea antrenament în capul meu.
M-am ridicat şi am aprins veioza. Faţa de pernă ţesută
foarte des, din bumbac egiptean, era acum împodo­
bită cu o mini-pictură în stilul lui Jackson Pollock din
rimei, ruj şi bale.
 Privilegiul 261
Puţine lucruri sunt la fel de cumplite ca mahmu­
reala după şampanie la cinci şi jumătate dimineaţa.
Unul dintre acestea este, să zicem, mahmureala după
şampanie amestecată cu o îngrozitoare amintire a ceea
ce te-a făcut să bei, în primul rând. La gândul că Will îi
făcea lui Lily ceea ce îmi imaginasem că avea să-mi facă
mie am dat fuga la baie, să-mi vărs şi maţele. Destul
de interesant, vomitatul într-o casă selectă după ce-ai
băut şampanie Cristal e aproape la fel de neplăcut ca
vomitatul într-un apartament de la etajul cinci al unui
imobil fără lift din East Village, după ce-ai dat pe gât
mult prea multe căni de Long Island, o experienţă
pe care o suferisem la petrecerea de ziua Charmei pe
plaja de smoală de pe acoperişul nostru, singura dată
când mai făcusem o vizită personală şi intimă tronului
de porţelan.
Am făcut un duş, m-am spălat pe dinţi şi, simţin-
du-mă doar vag mai umană, am hotărât să ies pe bal­
con, la aer proaspăt. Torţele din jurul piscinei de jos
încă mai ardeau, deşi petrecerea se terminase de mult.
Dar nu asta mi-a atras atenţia. Ci Sage şi Rose. Veneau
să facă o baie. Moment culminant.
— De ce distrugi totul pentru mine, Sage?
— Nu ştiu despre ce dracului vorbeşti, a răspuns
Sage.
Se dezbrăca în timp ce vorbea.
— Thom!
— Cine dracu’ e Thom? a întrebat Sage, dându-şi
bluza jos. Apoi, a râs batjocoritor. Vrei să spui stewar-
dul?
— Nu e doar steward, a zis Rose.
— Doamne! Ţie chiar îţi place de el!
Sage a făcut un pas, intrând în bazin pe la capătul
cu apă mică.
262 Zoey Dean
— Ei bine, nu da vina pe mine, tu eşti cea care l-a
lăsat să plece. Doamne. E minunat. Hei, adu nişte şam­
panie din chioşc!
Rose nu s-a clintit.
— Cum e, Sage?
Vocea îi era scăzută acum. Trebuia să fac eforturi
s-o aud.
Sage s-a lăsat în apă, a apucat o pernă gonflabiiă şi
s-a întors pe spate.
— Ce să fie?
— Cum e să fii ca tine. Să fii întotdeauna sigură
despre toate lucrurile.
— E minunat, Rose.
Sage s-a săltat la capătul celălalt al bazinului şi a stat
acolo, arătând pe cât de perfect poate arăta o fiinţă
omenească atunci când e îmbrăcată în nimic altceva
decât tinereţe, gene remarcabile şi piercinguri în sfâr­
curi.
— Poate că gustul tău la bărbaţi e de toată jena,
Rose. Te-ai gândit vreodată la asta?
— Oh, şi-atunci ar trebui să fiu ca tine? Să mi-o
trag cu oricine-mi tună şi să nu-mi pese niciodată de
cineva sau de ceva?
— Cum zici tu.
Sage s-a ridicat în picioare şi a mers fără zgomot
până la un maldăr pufos de prosoape uriaşe, roz şi
acvamarin.
— Du-te şi adu şampania, Rose. Serios.
— Uneori, eşti de necrezut.
Am auzit încordarea din vocea lui Rose. Era gata
să plângă.
— Vai, săracul pui de cuc, a fredonat Sage.
 Privilegiul 263
— Te urăsc!
Cuvintele aspre fuseseră smulse de undeva din stră­
fundul fiinţei lui Rose.
— De parcă mi-ar păsa, a zeflemisit-o Sage.
— Fetelor, fetelor, încetaţi!
Strigătul mi-a ieşit din gură mai înainte să mă fi
gândit dacă ar trebui sau nu să intervin.
Ele şi-au ridicat ochii spre balcon, uluite că le auzi­
sem. Mi-am pus un halat pe mine şi am coborât în
fugă scările. Când am ajuns acolo, Rose stătea singură
la masă, iar Sage era înfăşurată într-un prosop uriaş,
întinsă pe un şezlong şi bând cu înghiţituri mari din
şampania pe care şi-o luase singură din chioşc.
— Pleacă de-aici, mi-a spus Sage.
Nu i-am dat atenţie şi m-am aşezat la capătul
şezlongului ei.
— Vă spuneţi lucruri pe care nu le credeţi cu
adevărat, pentru că sunteţi supărate.
Sage şi-a pus în echilibru sticla de şampanie pe
burtă şi s-a uitat la mine pe după ea.
— Asta te-au învăţat la Yale?
— Nu, am răspuns. Părinţii mei m-au învăţat asta.
Numai Dumnezeu ştie de câte ori am greşit şi eu...
M-am oprit. Doar nu era să vorbesc despre mine.
— Poate că Rose ar fi trebuit să-ţi spună despre
Thom, dar trebuie să înţelegi de ce n-a facut-o. Ţine
foarte mult la părerea ta.
— Asta-i o prostie, a murmurat Sage.
M-am uitat la Rose, care nu spunea niciun cuvânt.
Avea capul plecat în piept şi îşi încolăcise braţele în
jurul trupului, de parcă ar fi putut fizic să-şi ţină dure­
rea încătuşată în ea însăşi.
264 Zoey Dean
M-am întors din nou spre Sage.
— Rose mi-a spus o poveste. Despre ziua în
care voi două aţi părăsit New Yorkul după moartea
părinţilor voştri. Despre cât de speriată a fost atunci,
în avion. Ştii cum a putut să treacă prin toate acelea,
Sage? A reuşit să treacă datorită ţie.
Sage a zâmbit fără amuzament.
— Ştiu. Am auzit-o când ţi-a spus. Când aţi stat voi
două afară, pe terasă, în Bahamas.
Sage s-a întors spre Rose:
— N-aveai niciun drept să-i spui ei asta. Absolut
niciun drept.
Rose a încuviinţat din cap, pe muteşte.
— Eşti aşa o tâmpită.
Cuvintele lui Sage pentru sora ei erau la fel de ustu­
rătoare ca întotdeauna. Apoi a tăcut.
Mă uitam în zare, spre ocean, încercând să-mi lim­
pezesc mintea înceţoşată şi să mă gândesc ce altceva aş
mai putea spune, când am auzit un smiorcăit.
— Cum crezi că am trecut eu prin toate acelea,
Rose? a întrebat-o Sage pe sora ei, cu lacrimi în glas.
A pus sdcla de şampanie jos şi s-a ridicat în capul
oaselor, cu faţa spre Rose.
— Crezi că te-am ţinut de mână doar pentru tine?
Am văzut pe faţa lui Rose cum îşi dă dintr-odată
seama.
— Dar nu păreai speriată.
— Nu te lua după aparenţe.
Sage s-a aplecat şi i-a luat mâna surorii sale, cum
făcuse şi atunci, cu mulţi ani în urmă.
— Eu... nu vreau să te pierd pentru nimeni, OK?
Rose a suspinat zgomotos şi a dat din cap.
M-am ridicat în picioare.
 Privilegiul 265
— Mă duc pe plajă să privesc răsăritul. Voi aveţi
nevoie să fiţi singure.
M-am îndreptat spre treptele de piatră şi am traver­
sat aleea podită până la debarcaderul improvizat. Am
mers până la marginea lui. Un minut mai târziu, am
auzit două perechi de paşi, iar gemenele mi s-au alătu­
rat. Am stat împreună multă vreme în tăcere, în timp
ce primele raze ale zorilor străpungeau cerul.
— Sage? a zis Rose.
— Da?
— Câtă vreme ne avem una pe cealaltă, nu suntem
orfane.
Ele au plâns. Eu am plâns. Soarele s-a ridicat peste
noi toate, toate plânse.
Când, în sfârşit, ne-am întors în casă, le-am îmbră­
ţişat pe amândouă, apoi m-am îndreptat spre aparta­
mentul meu. Mai era un singur lucru pe care trebuia
să-l fac. Pe masă, iBook-ul meu era pornit. Am dat
clic pe fişierul intitulat gem ene , cel plin cu notiţele pe
care le păstrasem atât de sârguincios pentru reportajul
meu. Erau atât de multe pe care le-aş fi putut scrie,
dacă aş fi vrut, pentru că, în sfârşit, înţelesesem.
De fiecare dată când păruse că Rose se apropia de
mine, Sage făcea o scenă. Se întâmplase în Bahamas,
se întâmplase şi pe terasa piscinei, când Sage arun­
case vai-atât-de-matur creionul în sora ei şi se întâm­
plase — chiar dacă scurt — când Sage îşi dăduse
seama că Rose ştia mai multe despre excursia mea în
Clewiston cu Will decât ştiuse ea. Rose îmi spusese că
Sage îi urâse pe toţi prietenii ei băieţi. Dar Rose ar fi
putut fi împreună şi cu Orlando Bloom cu tot cu con­
tul din bancă al lui Bill Gates şi Sage tot reacţia asta
ar fi avut-o. Ecuaţia era simplă. Rose plus oricine egal
posibilitatea ca Sage să rămână fără Rose.
266 Zoey Dean
Atât de multe răutăţi ca să acopere atât de multă
nesiguranţă, am cugetat eu. Dar poate că asta se întâm­
plă când părinţii îţi mor în copilărie şi tot ce-ţi mai
rămâne sunt sora ta şi bravura ca să treci prin momen­
tele de spaimă.
Am dat clic pe fişierul gem ene şi am ţinut o clipă
degetul deasupra tastaturii. Apoi am apăsat „delete”.
 c a p it o iu l t r e i z e c i âi doi

___ /V / umărul opt, am citit gemenelor. Cine vrea să

# X ia numărul opt?
Intr-un efort de a le pune în funcţiune mintea,
schimbaserăm mediul de lucru şi ne stabiliserăm tabă­
ra pentru studiul de dimineaţă în camera mea de zi,
în loc de terasa piscinei. Se întinseseră pe podea, care
era deja un talmeş-balmeş de hârtii, cărţi, calculatoare
de buzunar, caiete, pungi de popcom la microunde
Healthy Pop pe jumătate mâncate şi sticle de apă FIJI
pe jumătate băute.
Trecuse o săptămână de la lunga călătorie a zilei în
noaptea nesfârşită a începutului Anului Nou. Gemene­
le nu mai aduseseră vorba despre asta, nici măcar n-o
mai pomeniseră în treacăt. Dacă mai discutaseră între
ele, cu siguranţă mie nu-mi împărtăşiseră nimic. Dar
rezultatul era imposibil să nu-1 observi — acum erau
mai afectuoase una cu cealaltă. Sage nu mai apela ime­
diat la ploaia ironiilor muşcătoare de dinainte. Rose
nu se mai uita atât de des la Sage pentru aprobare.
Eram mândră de ele şi mă simţeam foarte mulţumi­
tă pentru cum le ajutasem. Sunt sigură că v-aţi gândi
că, una peste alta, cu sensibilitatea, maturitatea mea
şi aşa mai departe, toate acestea ar fi trebuit să fie
268 Zoey Dean
catalizatorul de care aveam nevoie ca să pun mâna pe
telefon şi s-o sun pe sora mea. Dar n-am facut-o.
Era mult mai uşor să fiu înţeleaptă şi matură în
ceea ce-i privea pe ceilalţi.
Rose l-a sunat pe Thom să-şi ceară iertare. Când el
n-a răspuns, i-a lăsat un mesaj sincer în căsuţa vocală.
Când el n-a sunat înapoi, i-a scris o scrisoare (vorbim
despre corespondenţă tradiţională aici, aşa că asta era
prima experienţă de genul ăsta din viaţa ei) pe care
mă rugase s-o citesc ca să nu-i fi scăpat vreo greşeală
stingheritoare. Scrisese greşit „psihologic” şi folosise
inadecvat „denigrat”, dar altminteri era plină de sensi­
bilitate şi francheţe.
îmi doream ca eforturile ei să fie răsplătite. Thom
a impus o ruptură definitivă. Oh, desigur, Rose ştia că
ar fi putut să se ducă pe Heavenly şi să stea de vorbă
faţă-în-faţă cu el, dar progresele personale nu înseam­
nă şi transformarea personalităţii. Nu o puteam în­
vinui. Adică, m-aţi fi văzut pe mine ducându-mă la
Barbados pentru o mică explicaţie între patru ochi cu
Will? Ha!
— Citesc eu numărul opt, s-a oferit Rose.
A luat broşura cu testul; lucram la gramatică.
— „Unii italieni consideră americanii a fi supra­
ponderali, risipitori şi nu înţeleg politica internaţio­
nală.”
— Cine vrea să corecteze gramatical partea aceasta
din enunţ? am întrebat. „A fi supraponderali, risipitori
şi nu înţeleg.”
Rose s-a uitat la grila de răspunsuri.
— Eu aş zice E: „supraponderali, risipitori şi necu­
noscători ai”. E chestia aia cu structura paralelă despre
care a vorbit Megan săptămâna trecută.
— Lua-m-ar naiba, a trântit Sage.
 Privilegiul 269
— Păcat că nu te testează la asta, a glumit Rose.
Spre surprinderea mea, în loc să-i sară ţandăra,
Sage a reuşit să răspundă cu un zâmbet strâmb.
— Recapitulează, şi data viitoare o să fii pe fază,
am încurajat-o pe Sage.
Am sperat că vocea mea îmi ascundea îngrijorarea.
Mai aveam doar şapte zile până la SAT şi nu mai era
timp pentru „data viitoare”. Progresul lor cu învăţătura
se poticnise în cel mai prost punct cu putinţă — ime­
diat sub nivelul de care ar fi avut nevoie ca să fie admi­
se la Duke. Izbutiseră un salt uriaş, dar încă nu era de
ajuns şi eu nu mai ştiam ce-ar fi trebuit să fac.
Rose recunoştea că era stresată de SAT; Sage nu.
Dar am observat că unghiile ei, de regulă într-o stare
perfectă a manichiurii, fuseseră scurtate şi roase până
la came. îşi luase obiceiul să-şi strângă degetele în
pumn, ca să nu le vadă nimeni.
— OK, le-am spus eu. Hai să vedem prima proble­
mă de matematică din secţiunea următoare. Rose, vrei
să faci o încercare?
— Creierul meu nu lucrează aşa, a bombănit Rose,
încercând să desluşească ecuaţia.
— Poţi s-o faci; ştiu eu că poţi, a încurajat-o Sage.
Era cam singura. Să le văd lucrând împreună era
de-a dreptul frumos, dar între munca lui Sage pe latu­
ra calitativă şi cea a lui Rose pe latura cantitativă, opti­
mismul meu se risipea precum ceaţa de pe plajă sub
soarele arzător.
Rose s-a bătut cu dosul palmei peste frunte.
— Nu mă pot concentra! s-a văitat ea. Mă tot gân­
desc la Thom.
— Draga mea, nicio dragoste nu-i atât de oarbă, a
declarat Sage. Tu eşti cea care mi-ai tot spus să nu stric
270 Zoey Dean
totul şi sa pierdem cele optzeci şi patru de milioane.
Urmează-ţi propriul sfat.
— Ştiu, a încuviinţat Rose. Dar e greu. Am nevoie
de o pauză.
A scos ultimul număr al revistei Scoop de sub cărţi.
Aproape că mă aşteptam să văd o fotografie a lui Lily
Langley cu „noul ei capriciu misterios” sau oricum ar
fi hotărât înlocuitoarea mea să-l numească pe Will.
— Rose, lasă revista, i-am spus eu cu blândeţe. Mai
avem şapte zile. Dacă vă treziţi la şapte dimineaţa şi
lucraţi până la unsprezece şi jumătate noaptea, asta
înseamnă peste şaisprezece ore pe zi. înmulţiţi cu şap­
A

te, minus scurtele pauze de mâncat şi de mers la baie.

împărţite în trei direcţii, matematică, ştiinţe umaniste
A

şi scris.
Fetele au gemut la unison.
— OK, deci ştim că tu n-ai să susţii testul pentru
noi, a cugetat Sage. Dar ce zici de Ari? Serios, tipul ăsta
e numai neuroni.
— Nici măcar Keith nu-1 poate deghiza pe Ari ca
să treacă drept vreuna dintre voi, le-am spus eu. Ce-aţi
zice să vă hotărâţi că vreţi să trageţi tare şi să faceţi tot
ce spun eu şi numai ce spun eu, pentru cea mai impor­
tantă săptămână din viaţa voastră?
M-am uitat la Rose.
— Şi tu la fel?
Când eram mică, tata ne luase pe Lily şi pe mine pe
Muntele Washington, într-o vară, în iunie. Lui îi plă­
cea să schieze, noi făceam amândouă snow-boarding
şi a vrut să urcăm pe Tuckerman Ravine cu el — era
încă acoperit cu zăpadă —, şi apoi noi să coborâm cu
snow-boardul, iar el să vină după noi pe schiuri. Nu
există telescaun pe Tuckerman. Ca să ajungi în vârf,
 Privilegiul 271
urci. Şi Lily, şi eu eram sleite de puteri pe ultimii două
sute de metri. Eu aveam doar zece ani.
Lily a cedat. A aruncat placa în zăpadă şi s-a trântit
în nămeţi. Dar eu am făcut tot ce mi-a spus tata să
fac, urmându-i toate instrucţiunile. Şi aşa am făcut un
efort şi am urcat şi ultima porţiune a pantei abrupte.
In vârf, mi-am prins placa de picioare şi am făcut pri­
a

mul plonjon nebunesc peste buza prăpastiei.

Şi-n clipa următoare zburam. A durat doar treizeci
de secunde să brăzdez serpentine până în locul unde
Lily încă mai aştepta.
— Ai reuşit, a zis ea admirativ.
— L-am ascultat doar pe tata, i-am spus eu.
De ce am amintit de asta acum? întotdeauna m-am
/V

gândit că Lily făcea totul mai bine decât mine. Dar cu

acea ocazie, pe Tuckerman, ea se dăduse bătută, iar
eu mersesem până la capăt. Memoria poate fi atât de
selectivă.
Sage a luat o mutră vicleană.
— Să-ţi spun ceva, Megan. Dacă tu faci ceva pentru
noi, o să facem şi noi ceva...
— Ah,A.nu, nu începe! Am mai trecut prin asta, mai
ţii minte? înotatul nud?
— De fapt, ceea ce vrem să faci e o chestie de...,
Sage s-a aplecat şi i-a şoptit ceva lui Rose.
Rose a rânjit, apoi a dat din cap.
— Sage are dreptate. Trebuie făcut ceva. Cu părul
ei.
Asta era ultimul lucru la care m-aş fi aşteptat.
— Dar Keith mi l-a tuns! am protestat eu. Marele
Keith!
Surorile au schimbat o privire. Sage şi-a încrucişat
braţele.
272 Zoey Dean
— Stai să-ţi explic altfel, Megan. îţi mai aduci amin­
te de prezentarea de modă? Când Rose ţi-a împrumu­
tat nişte chiloţi?
— Eşti, într-un cuvânt, hirsută, mi-a explicat Rose,
cu multă demnitate.
Am râs. „Hirsut” fusese un cuvânt recent din voca­
bular.
— Eu n-aş râde dacă aş fi în locul tău, a pufnit
Sage. Hirsutismul e un avantaj exclusiv pe cap.
Am roşit, fireşte.
— Nu-i chiar aşa de grav.
— Pardon? a făcut Rose. înotat nud? Erai la patru
A

metri distanţă.
Sage a făcut o mişcare de foarfecă în talie.
— De la brâu.
A forfecat patru centimetri mai jos.
— Pubianul.
— E A
chestie de fizică! am protestat eu. Apa măreşte!
— Iţi mai aduci aminte tichetul-cadou pe care ţi
l-am dat pentru spa la Breakers? a întrebat Sage cu
neobişnuită dulceaţă. Exista un motiv pentru asta. A
venit timpul să-l folosim cum se cuvine.
Şi s-a uitat fix la pântecele meu.
— Nu vorbim nici despre epilat pe linia bikinilor,
a adăugat Rose. Şi nu vorbim nici despre pistă de ate­
rizare.
Ceea ce nu putea însemna decât... eram îngrozită.
— Nu. Oh, nu.
— Oh, da, a zis Sage cu veselie.
— Fă asta şi noi vom face tot ce ne ceri tu, a zis
Rose.
Sage a dat din cap.
— Program douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte
zile pe săptămână pentru următoarele şapte zile.
 Privilegiul 273
Cu şapte săptămâni în urmă, ele îmi oferiseră un
târg şi-l folosiseră ca să mă umilească. Acum îmi ofe­
reau un altul. Dar de data asta era altfel. Ele erau altfel.
Poate chiar şi eu eram altfel.
Indiferent ce expresie oi fi avut pe faţă, ele au
luat-o drept un da.
Trei minute mai târziu, se făcuse programarea. O
oră mai târziu, eram pe masa Jessicăi, la Breakers.
O oră şi cinci minute mai târziu, Jessica folosea o foar­
fecă, iar eu îmi ţineam ochii strâns închişi. La zece
minute după asta, o spatulă cu ceară lichefiată s-a
apropiat periculos de mult de un loc de care doar
puţini — şi niciunul femeie, dacă nu mă pun pe mine
la socoteală — se mai apropiaseră vreodată.
Am auzit că naşterea e crâncen de dureroasă. Dar
mă îndoiesc sincer că doare mai tare decât ceea ce în
meniul de spa este descris, cu atâta delicateţe — dar
foarte fidel —, drept Capitularea Garoafei.
_ / a şapte fix, te rog, Megan, psalmodiase Tigvă
*xând mă convocase la cina cu Laurel.
Domnul Anderson vorbea cu acelaşi ton sonor pe
care îl folosise şi în urmă cu opt săptămâni; cu toate
acestea, se înregistraseră progrese — în sfârşit, mi se
adresa pe numele mic.
Asta m-a făcut să zâmbesc, ca şi faptul că gemenele
se ţinuseră de cuvânt. In ultimele şapte zile, fuseseră
ca studenţii de la Yale în ceea ce priveşte efortul, nu
rezultatele. încercasem să le fac munca suportabilă,
A

dar să înveţi pentru SAT îţi poate amorţi mintea. Chiar

şi aşa, scăzuseră la minimum înjurăturile şi văicărelile.
Făcuseră un târg şi se ţineau de cuvânt.
îmi aminteam de partea mea de înţelegere de fie­
care dată când mă dezbrăcăm. Rafinaţii tanga La Per­
la, pe care gemenele mi-i expediaseră în apartamentul
meu când eu încă mai eram sub serviciile Jessicăi, erau
atât de frumoşi, încât orice ar fi fost vârât în ei ar fi
fost considerat o operă de artă. Nu că mi-ar fi apreciat
 Privilegiul 275
cineva arta în zilele acelea. Nu mai auzisem nici de
James, nici de Will. Asta, bineînţeles, îmi amintea
întrebarea filozofică veche de când lumea: arta mai
este artă dacă n-o vede nimeni? Sau ceva de genul
ăsta.
Oricum, înapoi la gemene. In fiecare zi, lucraserăm
A

trei sau patru ore dimineaţa, patru după-amiaza şi trei

seara. Scorurile lor la testele de probă erau la limita de
jos — chiar la limită — a nivelului cerut la Duke. Dar
erau în interval. Nu puteam fi mai fericită.
In această ultimă dimineaţă dinainte de SAT, făcu-
A

serăm o recapitulare. Apoi le spusesem că erau mai

pregătite decât aveau să fie vreodată; că trebuiau să
uite de testul de după-amiază şi să se ocupe de activita­
tea lor favorită: cumpărăturile. Puţine lucruri din via­
ţă le plăceau mai mult gemenelor Baker decât Worth
Avenue şi un râvnit cârd negru AmEx fără limită de
credit.
Deci. Ce trebuia să îmbrac pentru cina cu Laurel?
M-am uitat cu atenţie la considerabilul sortiment de
haine de designer împrumutat mie de către Marco.
Acum ştiam că arătam cel mai bine în culoarea pier­
sicii, care îmi scotea în evidenţă verdele din ochii mei
căprui-deschis, şi că bejul mă făcea să arăt ştearsă.
M-am hotărât la o rochie simplă, Vera Wang, de bum­
bac de culoarea piersicii, cu talie empire, care nu era
prea extravagantă sau prea decoltată — de altfel, cre­
aţiile Verei nu sunt niciodată aşa. Acum ştiam şi asta.
Am făcut o baie prelungită, fierbinte, mi-am spălat
părul şi l-am îndreptat cu placa, apoi mi-am aplicat un
machiaj subtil şi flatant.
Am sosit la reşedinţa principală la şapte punct.
Tigvă mă aştepta.
276 Zoey Dean
— Bună seara, Megan. Arăţi bine. Urmează-mă, te
rog.
Venind de la Tigvă,,Arăţi bine” echivala cu „Drace,
fato, eşti super”.
Am crezut că mă va conduce în sufrageria oficială
A.
de la parter. In loc de asta, a coborât scara către pivniţa
de vinuri.
— Mm, Madame n-a spus cumva cină? am întrebat.
— Ba da. Pe-aici, te rog.
în capătul îndepărtat al pivniţei de vinuri, el a des­
chis o uşă către o încăpere de existenţa căreia nu ştiu­
sem. înăuntru era o singură masă, cioplită dintr-un
bloc masiv de granit. Cele opt scaune care o înconju­
rau erau din lemn negeluit. Pe pereţi erau fresce cu
scene rurale din Franţa.
Acolo, Laurel sorbea dintr-un pahar de vin, în
capul mesei, care era pusă pentru două persoane. Ară­
ta cum visează femeile de vârsta ei că ar putea arăta.
Purta o rochie strânsă pe corp, neagră cu auriu. Părul
îi era adunat şi răsucit franţuzeşte într-un coc, şuviţe
fine căzând artistic în jurul feţei. Ochii ei albaştri, tiviţi
de gene lungi, negre, arătau mai mari decât de obi­
cei. încă o dată, Laurel era o reclamă vie a produselor
sale.
Când domnul Anderson a plecat, Laurel mi-a făcut
semn către scaunul din faţa tacâmului neocupat.
— Te rog.
M-am aşezat.
— îmi ţii companie?
A făcut semn către o carafa cu vin şi apoi mi-a tur­
nat puţin în paharul meu de apă. Era ciudat. Avea o
 Privilegiul 277
slăbiciune pentru pahare de cristal. De ce beam
din paharele de apă? Am observat că farfuriile de lut
aşezate pe masă erau mai degrabă practice decât ele­
gante.
Laurel şi-a împletit degetele.
— Am trecut în revistă cele mai recente teste de
probă ale gemenelor, astăzi. Au făcut mari progrese.
Am zâmbit.
— Da. Aşa e.
Ea a luat o înghiţitură de vin.
— Recunosc, Megan, au fost momente în care
m-am îndoit că erai potrivită pentru sarcina de a le
medita pe fetele astea. Dar mi-ai dovedit că m-am
înşelat.
Complimente de la Tigvă şi de la Laurel Limoges în
aceeaşi seară? Asta fie se anunţa să devină o seară uimi­
toare, fie era un semn că apocalipsa era iminentă.
— Mulţumesc. Apreciez, am spus eu.
— Nu ştiu dacă nepoatele mele o să reuşească
mâine, a continuat ea. Dar ştiu că Debra Wurtzel m-a
îndrumat corect când te-a propus pe tine.
Laurel a ridicat paharul.
— Pentru tine, Megan Smith. Ai realizat foarte
multe în cele două luni de când eşti aici. Felicitări. A
ta sânte!*1
Am ciocnit paharul cu Laurel, surprinsă că folosi­
se expresia franţuzească familiară, cu tu, în loc de cea
mai formală şi mai distantă ă votre sânte, apoi am sorbit
din vin. Era aspru şi taninos, spre deosebire de vechile
Bordeaux pe care ştiam că le prefera de obicei.

1In sănătatea ta! (lb. fr.).

a
278 Zoey Dean
— Ca să vă spun adevărul, Madame Limoges, am
învăţat foarte multe de când mă aflu aici.
Ochii lui Laurel au sclipit.
— Cred că ai învăţat probabil să-ţi apreciezi pro­
pria frumuseţe, nu?
Habar n-aveam ce să răspund la asta. Ea m-a bătut
prieteneşte pe mână.
— Frumuseţea este un dar, draga mea. E făcută
pentru a te bucura de ea.
Şi-a scuturat şervetul şi l-a aşezat în poală.
— Iar acum, Megan, o să vedem dacă ai învăţat să
apreciezi cea mai bună mâncare pe care o poate găti
Marco.
— Şi o poate servi, s-a făcut auzit Marco, din prag.
Voi fi gargon-ul vostru în seara asta, iubito. Şi aş putea
adăuga că nu reacţionez plăcut la pocnitul din degete
ca mod de a mi se atrage atenţia.
— Nici nu-mi trecea prin minte, am zis şi i-am
făcut cu ochiul.
El era unul dintre aspectele Palm Beach-ului care
aveau să-mi lipsească foarte mult.
— Meniul, Marco? s-a interesat Laurel.
— Foarte campagne. O să începeţi cu pâte defoie gras.
Felul principal va fi cassoulet\ urmat de o salată ţără­
nească din verdeţuri de câmp, flori, brânză de capră şi
seminţe de pin. Vinul, adevărată poşircă franţuzească,
este le pinard pe care-1 beau ţăranii. Cât despre desert,
specialitatea mea, gogoşi petites.1

1Preparat din fasole albă, mai multe feluri de carne,

legume şi mirodenii, fierte înăbuşit sau gătite în cuptor
la foc mic.
 Privilegiul 279
Laurel s-a aplecat spre mine, confidenţial.
— Nu-i dau voie sa le facă prea des. Sunt atât de
grozave, încât pur şi simplu nu pot să rezist.
— Fiecare e umplută cu altceva — cremă de alu­
ne, ciocolată neagră cu coajă de portocale, Grand
Mamier şi aşa mai departe.
Marco şi-a sărutat vârfurile degetelor şi a plecat să
aducă primul fel.
— Gemenele o să ni se alăture la desert.
Laurel a rupt o bucată mică dintr-o baghetă.
— Nu mi-au spus nimic.
— I-am cerut domnului Anderson să le cheme.
Dar voiam să stau mai întâi de vorbă cu tine.
S-a oprit, parcă pentru a hotărî exact ce voia să spu­
nă.
— în urmă cu opt săptămâni, am creat... presu­
pun că ai putea s-o numeşti o probă pentru nepoatele
mele. Acum, că munca ta s-a încheiat, cu siguranţă ai
întrebări.
Cine-a fost cândva jurnalist rămâne întotdeauna
jurnalist. Era pe punctul de a-mi da informaţia de
interior. O puteam simţi. Chiar dacă nu aveam să-mi
scriu articolul, cel puţin curiozitatea mea avea să fie
satisfăcută.
Marco a adus pâte-ul. Laurel a întins puţin pe o
bucăţică de baghetă, apoi a aşteptat ca el să se retragă
ca să vorbească mai departe.
— Cel mai rău lucru din lume e să-ţi moară copi­
lul înaintea ta, a continuat Laurel. Nu-ţi poţi imagina
şi sper să nu treci niciodată prin aşa ceva. Cu doi ani
înainte de a-mi pierde fiica, soţul meu a murit după o
subită crise cardiaque.
280 Zoey Dean
A oftat.
— Pierderea fiinţelor dragi te schimbă. Nu ştii
asta, nu poţi să ştii asta, până ce nu eşti silit s-o trăieşti
personal.
Am dat din cap şi am aşteptat să continue.
— Când au venit gemenele la mine, mă tem că am
fost chiar nepregătită să am grijă de ele. Eram prea
adânc prăbuşită în durerea mea.
A ridicat aproape insesizabil din umeri.
— Am atât de multe regrete. Dar nu putem da tim­
pul înapoi. Nu avem decât să mergem înainte.
A băut o gură sănătoasă de vin.
— Când am fost în sfârşit pregătită pentru ele, ridi­
caseră deja un zid pe care eu n-am ştiut cum să-l trec.
Apoi am văzut în revistă articolul acela execrabil des­
pre ele, şi adevărul despre ce deveniseră ele — rezul­
tatul eşecului meu — m-a privit drept în ochi.
S-a uitat în paharul ei de parcă vinul ar fi fost un
soi de oracol.
— De aceea am propus acest defi — acest test —,
în care frumuseţea lor n-avea să le ajute şi în care urma
să depindă una de cealaltă. Am sperat şi m-am rugat
ca asta să le aducă înapoi la fetele care ar fi putut să fie
dacă tragedia nu le-ar fi marcat atât de profund vieţile.
Şi asta, draga mea, m-a condus la tine.
Erau atât de multe întrebări pe care reporterul din
mine ar fi vrut să le pună. întâi de toate, oare nu-i tre­
A

cuse niciodată prin minte că ea şi fetele erau o familie

perfectă pentru un terapeut? De ce fusese durerea ei
o scuză pentru neglijarea propriilor nepoate? Şi cum
se făcuse că, odată ce-şi dăduse seama că greşise, nu le
spusese pur şi simplu adevărul?
 Privilegiul 281
Eu. Tocmai eu! Intrebându-mă de ce altcineva nu
spusese pur şi simplu adevărul. O să fac o pauză aici,
până terminaţi de râs.
Iată tot ce am întrebat:
— Sage şi Rose — aţi vrut să vă urască?
— Nu. Dar dacă au avut nevoie să mă urască pen­
tru a învăţa să se iubească pe ele însele şi una pe cea­
laltă, atunci aşa să fie.
Marco s-a întors, a luat farfuriile cu aperitive şi a
pus platoul de cassoulet,, aburind şi apetisant, în faţa
noastră. In timp ce mâneam, Laurel mi-a povestit des­
A.

pre copilăria ei — avusese un unchi la care locuise

în districtul Morvan, între Autun şi Nevers, şi care
îngrijea vitele Charolais ale unui înstărit proprietar de
pământuri. Patronul său îl răsplătise cu o căsuţă mică
de piatră, a cărei bucătărie arăta foarte asemănător cu
încăperea în care ne aflam noi în momentul acela.
— Şi de aceea am recreat-o aici. De aceea bem
vinul ăsta prost şi mâncăm cassoulet-ul ăsta. E reţeta lui.
Aduc foarte puţini oaspeţi în camera asta.
Am zâmbit.
— Vă mulţumesc, Madame.
Nu ştiam ce altceva să spun.
— Deci, Megan, ce o să faci când o să te întorci la
New York?
Un subiect care să-ţi taie pofta de mâncare. Mi-am
pus furculiţa jos şi m-am şters la gură cu şervetul de
muselină aspră. Speram că gemenele aveau să intre la
Duke şi datoriile mele să dispară. Nu aveam să fiu sigu­
ră de asta decât în momentul în care scorurile la SAT
aveau să fie făcute publice, online, la două săptămâni
după test. In afară de asta, habar n-aveam.
A
282 Zoey Dean
— O să-mi caut o slujbă, cred.
— Ca aceea pe care ai avut-o înainte la revista
Debrei?
Ea a zâmbit, iar eu mi-am dat seama că Debra tre­
buie să-i fi spus cât de potrivite eram revista Scoop şi cu
mine. Adică zero.
— Sper să găsesc ceva... mai substanţial, am suge­
rat eu.
— Probabil o să te pot ajuta eu să-ţi realizezi ambi­
ţiile înalte. Cunosc mai multe persoane din lumea
publicisticii. Unele dintre ele sunt la... reviste substan­
ţiale. Pot să dau nişte telefoane pentru tine. Şi între
timp...
A băgat mâna într-un buzunar al rochiei sale mula­
te şi a scos un plic mic.
— Pentru tine.
Am deschis plicul. înăuntru era un cec de şaptezeci
A

şi cinci de mii de dolari.

— Bonusul tău, mi-a explicat Laurel. Ai muncit
din greu, Megan. Ai pregătit fetele. Nu există alt lucru
pe care l-ai mai fi putut face.
M-am uitat lung la cec. S-ar fi cuvenit să protestez,
să spun că nu-1 meritam până când fetele nu aveau să
fie admise la Duke.
Oh, mă laşi? Bineînţeles că l-am luat. Ce sunt eu,
sfântă?
— Am vrut să-ţi mai spun ceva, a zis Laurel. Are
mai mult înţeles în franceză, dacă-mi permiţi. Tu es
unejeunefemme tres debrouillarde.1

1Eşti o tânără femeie foarte descurcăreaţă (lb. fr.).

 Privilegiul 283
Am roşit. In franceză, cuvântul debrouillard e aproa­
a

pe cel mai înalt compliment pe care-1 poate primi

cineva. înseamnă o combinaţie de isteţ, deştept, prac-
dc şi, mai presus de toate, ingenios.
— Vă mulţumesc. Sincer.
— Când am început afacerile în Paris, nu mi-a fost
uşor. Puţine saloane voiau să încerce noile produse de
frumuseţe ale unei fedţe franţuzoaice cu o adresă în
dix-huitieme arrondissement1. Amestecam ingredientele
pentru produsele acelea în chiuveta băii comune din
imobilul nostru — deşi nu spuneam asta, la vremea
aceea. Aveam nevoie de orice bănuţ pe care-1 puteam
cerşi, împrumuta sau fura.
Şi-a împletit iarăşi elegantele sale degete.
— Aşadar, din când în când era obligatoriu să
înfrumuseţez puţin adevărul. Un brutar generos mi-a
cumpărat o haină scumpă, pe care am purtat-o când
îmi făceam propunerile de vânzare, ca să se creadă că
eram o fată din lumea bună. Era un mijloc pentru un
scop.
Ochii ei au scânteiat când şi i-a ridicat spre mine. Şi
atunci am înţeles că aflase.
— îmi pare rău, am îngăimat.
Ea a fluturat din mână.
— Povestea cu Main Line din Philadelphia a fost
mijlocul tău de a atinge un scop, a zis ea cu o jumătate
de zâmbet. Intr-un fel, m-ai imitat fără s-o ştii.
— O să le spun fetelor adevărul, m-am oferit eu.
După ce vor susţine testul, mâine.
Laurel a încuviinţat.

1Arondismentul al optsprezecelea (lb. fr.)

284 Zoey Dean
— Acela pare să fie momentul potrivit.
M-am uitat din nou la cecul din mâna mea.
— E atât de generos din partea dumneavoastră...
— Ce-i generos? a întrebat Sage.
Ea şi Rose stăteau la intrare.
— Mon Dieu! a exclamat Laurel. Rose, ce-ai făcut?
Rose a rânjit, apoi a făcut o piruetă.
— îţi place?
îşi tăiase frumuseţea de păr. Acum era scurt până
la ceafa, cu şuviţe retezate inegal, care atrăgeau atenţia
asupra ochilor ei enormi.
— Mie îmi place mult! am exclamat, nu doar pen­
tru că acesta era adevărul, ci pentru că scânteia din
ochii lui Rose arăta clar că ei îi plăcea.
Nu mai arăta ca o copie a lui Sage. Arăta ca ea
însăşi.
— E o... nouă abordare, a încuviinţat Sage.
— Jean Seberg, A Bout de souffle, a observat Laurel
când Marco a adus o carafă cu cafea şi un platou cu
micile sale gogoşi. Cu sufletul la gură. Filmul cu Bel-
mondo. Trebuie să-l vedeţi. Da, Rose, chiar îmi place.
Luaţi loc, fetelor. E timpul pentru desert. Şi pentru
mine să vă felicit pentru o treabă bine făcută.
Sage s-a lăsat încet într-un scaun, uitându-se la
bunica ei de parcă tocmai îi crescuseră coame.
— Tocmai ne-ai spus ceva drăguţ?
— Da, Sage, a confirmat Laurel. Am spus. Cred că
aţi muncit foarte mult. Dar ceea ce e mai important e
faptul că acum ştiţi şi voi că puteţi munci foarte mult.
Iar când munciţi mult, e şi succes în efortul depus. De
aceea, chiar dacă veţi reuşi sau nu, mâine...
— Tu ne dai banii oricum! a chiuit Sage.
 Privilegiul 285
A sărit de pe scaun şi a început să ţopăie fericită.
— E ziua mea, e ziua mea, nu chiar, dar e sărbă­
toare oricum...
Laurel a ridicat mâna.
— Nu. Nimic nu te motivează mai tare ca motiva­
ţia. Ia loc.
Sage s-a prăbuşit înapoi pe scaun.
— Interesul tău de a face cât mai bine poţi mâine,
la test, rămâne neschimbat, a decretat Laurel. Totuşi,
datoria lui Megan a fost acoperită. Pe de-a-ntregul.
Cred că toate trei suntem de acord că a câştigat-o pe
merit. Da?
— Da, a zis Rose.
— Categoric, a încuviinţat Sage.
— Foarte bine, a aprobat Laurel. Fetelor, bunica
voastră e mândră de voi. Megan, cred că ai făcut tot ce
ţi-a stat în puteri.
— Eu nu, a zis Rose încetişor. Mai exista ceva pe
care l-ar fi putut face, dacă ar fi vrut cu adevărat.
Laurel s-a încruntat.
— Ce anume?
Am văzut lacrimile urcând în ochii conturaţi cu
dermatograf ai lui Rose.
— Ar fi putut să nu se întoarcă la New York. Ar fi
putut rămâne.
— Toată lumea trebuie să meargă înainte, draga
mea, a explicat Laurel.
Mi se sfâşia inima.
— Megan. Voi, fetelor. Chiar şi eu. Şi-a ridicat
sprâncenele spre mine. Un mic toast ar fi potrivit? Cu
ceva special?
286 Zoey Dean
— Mic, am prevenit-o eu. Foarte mic.
— Nişte degetare. Am nişte coniac de la fratele
bunicului, în biroul meu. Jubileul Camus. Doar pen­
tru ocazii foarte speciale. Mă duc să-l aduc.
A plecat, lăsându-mă cu gemenele. Bineînţeles,
ştiind ce ştiam acum despre ea, am înţeles că ar fi putut
chema pe oricare dintre cei zece servitori să-i ceară să
i-1 aducă. Dar se dusese ea însăşi ca să mă lase pe mine
singură cu Sage şi Rose.
— Voiam doar să spun..., am început eu.
— Nici să nu te gândeşti la vocabular, m-a avertizat
Sage.
— Nu. Sunteţi gata. Nu mai lucrăm, v-am spus.
— Chiar îţi place tunsoarea? m-a întrebat Rose.
— Chiar îmi place, am asigurat-o eu.
Sage şi-a scos noul ei telefon mobil din buzunarul
de la spate al jeanşilor.
— Dacă mă gândesc mai bine, dă-mi numărul
părinţilor tăi din Gladwyne.
Am dat pe gât restul de vin roşu din pahar, ca să
câştig timp. Ce număr al părinţilor din Philadelphia?
Nici măcar nu ştiam prefixul pentru Philadelphia.
— De ce? am întrebat, încercând să par degajată.
Ai numărul meu de mobil.
— In caz că te muţi sau pleci în Europa sau ceva,
a

mi-a explicat Sage. Părinţii tăi vor şti întotdeauna unde

eşti. Deci, care e?
Era unul dintre acele momente când toată viaţa îţi
trece prin faţa ochilor. Şi atunci am fost salvată de pro­
videnţă.
— Oh, la dracu’, nu e încărcat, a mormăit Sage.
Adu-mi aminte să-l scriu mai târziu.
— Sigur, am încuviinţat grăbită.
 Privilegiul 287
Mâine, mi-am spus eu. Mâine, test. O să le spui
adevărul
Eram beată de uşurare când Laurel s-a întors cu
jubileul Camus.
— Pentru mâine! a toastat ea.
Aveam şaptezeci şi cinci de mii de dolari în buzu­
nar, ceea ce mă făcea să mă simt fantastic, dar în adân­
cul sufletului mai era un sentiment care nu-mi dădea
pace. In urmă cu doar opt săptămâni, le urâsem pe
fetele astea şi pe bună dreptate. Insă ura se dusese de
mult. Erau mult mai mult decât păruseră la prima vede-
re. In orice caz, eu eram atât de diferită de persoana
pe care credeau ele că o cunosc. Cum se întâmplase că
ele deveniseră destul de curajoase ca să fie oneste una
cu cealaltă şi cu mine, dar eu eram încă la ani-lumină
depărtare de a fi onestă cu ele?
— Pentru mâine! am repetat eu.
Cuvintele acestea aveau acum un înţeles special. In
ziua următoare, chiar după încheierea examenului,
eu aveam să le spun gemenelor totul.
— Clinc-clinc!
 cap ito lu l treizeci Si >atnt
9

ş /u ltim ă noapte în paradis. O ultimă plimbare

pe plajă.
Nisipul rece îmi trecea printre degetele picioare­
lor goale. M-am uitat în larg, la nemărginita întindere
de violet-închis care era oceanul sub o lună de argint.
După ce mă ghiftuisem cu gogoşile petites ale lui Mar­
co — credeţi-mă, nicio fiinţă omenească, nici măcar
gemenele Baker, nu le-ar fi putut rezista —, toate trei
ne întorseserăm agale spre casa lor. Le-am verificat
din nou ceasurile deşteptătoare, am glumit despre a
le pune la culcare în pătuţurile lor, ca pe copiii mici,
şi le-am îmbrăţişat călduros pe amândouă. Urma să
luăm micul dejun împreună, dimineaţă, şi să le duc cu
maşina la centrul de testare, în West Palm. Am încer­
cat să nu mă gândesc dacă mă vor urî când o să le spun
adevărul. Mă ţineam cu dinţii de o speranţă: de vreme
ce aveam o şansă de a mă explica, ele vor înţelege.
Noaptea era răcoroasă şi bătea vântul. Mi-am strâns
jacheta de jeans True Religion pe lângă corp şi am
 Privilegiul 289
privit crestele valurilor spărgându-se de ţărm. Odată
ce aveam să fiu înapoi, între betoanele New Yorkului,
oare aveam să mai fiu în stare să îmi evoc culorile, să
retrăiesc senzaţia înviorătoare a aerului sărat, să-mi
amintesc aroma îmbătătoare a florilor care înmires­
ma aerul proprietăţii Les Anges? Aveam să mai pot
să închid ochii şi să văd cum arăta un vas de croazie­
ră, conturat de luminiţe, în largul mării? Să-mi aduc
aminte cum sunetele slabe ale orchestrei sale, cântând
muzică dintr-o perioadă de mult apusă, pluteau prin
văzduh, ajungând până pe ţărm?
începând de mâine-noapte, toate acestea vor dispă­
A ^

rea din viaţa mea. Palm Beach nu era casa mea — era
pe cât de departe de casa mea îmi puteam imagina c-ar
fi vreun loc — şi totuşi era trist să-l părăsesc. Oare de
ce pentru to t ce câştigi în viaţa ta, pierzi întotdeauna
altceva?
M-am trezit luând-o către sud, spre Barbados. Nu
puteam spune că Will era ceva ce pierdusem, de vreme
ce nu-1 avusesem niciodată, în primul rând. Indiferent
ce simţeam — ce simţisem — pentru el în ziua ace­
ea la Lake Okeechobee, părea să fi fost foarte demult
şi foarte departe, ca un vis.
Am trecut de sfoara nautică dintre Les Anges şi
proprietatea familiei lui Will. La vreo treizeci de metri
în faţa mea era o construcţie mică, pe care n-o obser­
vasem până atunci, iluminată de torţe cu gaz. Nu mai
era nimeni altcineva pe plajă, aşa că m-am dus să cer­
cetez. Când m-am apropiat, am văzut că era un pavili­
on cu acoperiş de stuf, cu un bar şi câteva mese puse la
întâmplare pe o terasă de lemn. Lucrurile pe care cei
din Palm Beach le făceau ca să recreeze un loc unde
produsul naţional brut nu egala nici pe departe averea
290 Zoey Dean
familială a cuiva din Palm Beach erau pur şi simplu
mult prea ironice.
Am început sa fredonez melodia One Love a lui Bob
Marley.
— Insula greşita.
M-am răsucit, surprinsă să-l văd pe Will mergând
prin nisip într-un smoching negru, mai puţin cravata,
cu cămaşa albă descheiată la gât. Arăta ca unul din­
tre tipii aceia din Rat Pack, din anii şaizeci, ca Frank
Sinatra sau Dean Martin, cântăreţi pe care părinţii mei
antitradiţionalişti îi dispreţuiseră. Ochii de culoarea
safirului ai lui Will sclipeau în lumina torţelor.
— Chiar trăsneşte a Caraibe, nu-i aşa? a întrebat el
într-o doară, de parcă eram amici care dăduseră unul
peste celălalt. A fost ideea mamei mele vitrege. Ea şi
tata s-au dus, ai ghicit, în Barbados să-şi petreacă luna
de miere. Sunt sigur că n-au ieşit din staţiune şi n-au
văzut nimic din insulă, dar intenţia contează.
S-a aşezat pe unul dintre scaunele de la bar, cu mâi­
nile adânc vârâte în buzunare.
— Deci, bună.
— Bună. A trecut mult de când nu ne-am văzut.
M-am crispat. Chiar spusesem că a trecut mult de
când nu ne-am văzut? Eu? Domnişoara Spirituală?
— Ador un tip care se plimbă pe plajă în smo­
ching, am adăugat.
Poftim. Aşa era mai bine.
— Tata a organizat un eveniment pentru nişte cum­
părători. Ţinută obligatorie. O ceată foarte pedantă.
Aproape că a zâmbit, dar nu cu bucurie.
— Nu tocmai clientela pentru Hanan?
Will a râs.
 Privilegiul 291
— Tata mai degrabă ar muri decât să expună lucră­
rile lui Han an.
Am lovit nisipul cu piciorul.
— Dar tu i-ai spus c-o s-o faci. Contează pe tine.
Will s-a încruntat.
— Niciodată nu-i înţelept să faci asta.
S-a dus în spatele barului.
— Ce zici de un Red Stripe1?
— N-ar trebui să fim în Barbados? Cineva are pro­
bleme cu geografia.
— Aceea ar fi tot mama mea vitregă. Nu e punctul
ei forte. Atât de puţine lucruri sunt.
A luat două beri dintr-un mic frigider, mi-a întins
una mie şi şi-a ciocnit sticla de a mea. Amândoi am
băut îndelung. Will s-a sprijinit cu un cot de bar.
— De fapt, mă pregăteam să vin să te văd.
OK, da, recunosc. Am fost un pic emoţionată.
— Drăguţ.
— Ca să le urez gemenelor baftă mâine, a clarifi­
cat el.
Au.
— Tocmai ne-am întors de la Londra, mi-a ex­
plicat el. Am fost acolo pentru licitaţiile de iarnă.
De la Sotheby’s, de la Christie’s. Apoi de la Tajan, în
Paris.
— Frumoasă viaţă.
— Cineva trebuie s-o trăiască.
A luat o altă înghiţitură lungă.
— Mă întrebam ce mai fac ele. Dacă sunt gata pen­
tru testul lor.
Mi-am plimbat degetul pe gura sticlei.

1 Bere jamaicană.
292 Zoey Dean
— Sincer? Nu ştiu. Dar ştiu sigur că au lucrat pe
rupte.
— Asta-i o noutate.
— O să-ţi spun ceva şi mai impresionant. Laurel
m-a plătit.
— Uau. Asta ar trebui să fie pe prima pagină din
The Shiny Sheet.
Will a ieşit de după bar.
— Plimbare?
— Da.
Am luat-o pe linia apei, mergând în tăcere. Ceva
din ceea ce spusese nu-mi ieşea din minte.
— De ce ai spus mai devreme că nu e înţelept să se
conteze pe tine?
— Din când în când, îmi fac iluzii de independen­
ţă — îmi creez propria galerie, expun genul de artă
care-mi place mie... A ridicat din umeri. Dar hai să
recunoaştem, Megan. Eu sunt un copil bogat care n-a
trebuit niciodată să lucreze din greu pentru nimic. De
ce m-aş osteni?
— Ca să dovedeşti că nu eşti tatăl tău.
El mi-a aruncat o privire.
— Ţie să-ţi dovedesc?
— Ţie însuţi.
— Ah.
Am continuat să mergem în tăcere, în timp ce valu­
rile asaltau ţărmul.
— Am o întrebare, Megan Smith, a zis Will în cele
din urmă. In dimineaţa aceea, pe Worth Avenue. Tipul
de la cafenea. Şi de la balul de Crăciun. Cine era, de
fapt?
 Privilegiul 293
Un mic comentariu redacţional: minciunile sunt
istovitoare.
Deodată, am fost copleşită de indispoziţie. Voiam
să mă întind pe nisip şi să mă culc. Ceea ce ar fi fost
încă o cale pentru mine de a evita să spun adevărul.
OK. Deci fără nani în nisip. Aveam să-i spun lui
Will acum, şi gemenelor mâine. Dar cum să încep? De
unde să încep?
— L-am cunoscut pe James la Yale, am zis cu
grija-
— Da, de-asta m-am prins. Am desluşit tensiunea
din vocea lui Will. Şi?
— Şi a fost o vreme în care noi doi am fost... apro­
piaţi.
— M-am cam prins şi de asta. Dar de ce nu mi-ai
spus şi mie?
— Aşa ar fi trebuit, am încuviinţat eu. Când am
venit aici, după ce gemenele m-au împins în capcana
aia cu înotatul nud — le-am urât. I-am urât şi pe pri­
etenii lor. Iar tu erai unul dintre prietenii lor.
— Ce legătură are asta cu tipul de la Yale?
Am oftat.
— Pur şi simplu...
Mi-am trosnit degetele, ceea ce nu fac de obicei.
— Ai răbdare, e o poveste lungă.
— Ooo-K.
Will s-a încruntat la mine, spulberând nisipul cu
piciorul în timp ce păşea.
— Până când ne-am dus s-o vedem pe Han an,
chiar nu-mi păsa cine erai sau ce gândeai. Dar atunci
totul s-a schimbat.
El s-a oprit din mers şi s-a întors către mine, aştep­
tând.
294 Zoey Dean
— Pentru că am văzut cum erai de fapt.
M-am oprit şi eu.
— Şi cum erai tu de fapt era... e ... e-aşa d e... aşa...
am crezut că dacă ai fi ştiut...
A

In filme, acesta e momentul în care marea confe­

siune a fetei pune frână scârţâind, băiatul o trage pe
fată spre el şi apoi o sărută de nu mai ştie pe ce lume
se află.
Doamnelor şi domnilor, bine aţi venit la momentul
meu de film.
Buzele lui erau lipite de ale mele, o mână strecura­
tă în părul meu, cealaltă mă strângea la pieptul lui. Tot
ce îmi imaginasem vreodată, inclusiv fanteziile mele
din cadă, păliseră ofilite de realitatea gurii lui peste a
mea, care-mi tăia răsuflarea. Mintea mea s-a îndreptat
un moment spre Lily şi cum îl văzusem sărutând-o şi
pe ea, dar în clipa următoare el mă trăgea de jachetă
şi-mi scotea tricoul peste cap şi gândurile mele despre
orice şi oricine se evaporau. Apoi, şi-a pus smochingul
pe nisip şi m-a întins deasupra. Curând, eram goală,
şi el era gol, şi am înţeles toate metaforele acelea din
filme despre valurile care se sparg.
Sunt destul de sigură că am gemut unele lucruri ce
ar fi indicat că îmi plăcea într-adevăr mult ceea ce se
întâmpla. Eram chiar fericită că acceptasem capitula­
rea garoafei — şi că Will era cel care avea să-mi vadă,
ăă, arta.
S-a dovedit că sexul pe plajă e chiar formidabil.
Adică, treaba cu nisipul chiar adaugă un anum it... atri­
but tactil pe care nu-1 căutai neapărat, dar care n-ar fi
putut să ne încurce pe niciunul dintre noi prea tare,
 Privilegiul 295
pentru că reveneam la ale noastre în câteva secunde.
Ce să vă spun? Aveam o grămadă de tensiune sexuală
acumulată.
Cred că am adormit, pentru puţin timp, cu tot
aerul acela proaspăt, respiraţiile adânci şi activitatea
aerobică. M-am trezit în braţele lui Will. El m-a sărutat
pe frunte. Apoi buzele lui au început s-alunece la vale.
L-am ridicat înapoi la mine.
— Hai să mergem în patul meu, i-am şoptit eu. O
să te vâr în casă pe furiş.
— Cât de licean, m-a tachinat Will.
S-a ridicat şi m-a săltat şi pe mine de jos. Mi-am
îmbrăcat tricoul şi jeanşii, dar mi-am îndesat frumoşii
chiloţi La Perla în buzunarul jachetei. Ţinându-ne de
mână, ne-am îndreptat spre Les Anges. La fiecare câţi­
va paşi, se oprea să mă sărute, să-mi şoptească numele
cu voce răguşită.
Am urcat treptele de piatră şi am traversat tiptil
terasa piscinei, apoi ne-am apropiat în vârful picioa­
relor de uşa de la intrarea în casa gemenelor. El m-a
ciupit de fund pe când urcam marea scară interioară
arcuită. L-am plesnit uşor şi mi-am dus un deget la
buze, avertizându-1 să nu facă zgomot. In capul scării,
m-a tras din nou către el şi mi-a dat un alt sărut fier­
binte.
Ceva între geamăt şi suspin mi-a scăpat din gură.
Dacă IQ-ul meu n-ar fi căzut ceva mai jos de buric, aş fi
fost probabil stingherită. Dar căzuse, aşa că n-am fost.
Mă pregăteam să-l conduc spre apartamentul
meu când luminile s-au aprins deodată. Sage şi Rose
îmi blocau calea. Amândouă purtau treninguri Juicy
296 Zoey Dean
Couture. Era o întunecare grea în ochii lor, care spu­
nea că era ceva groaznic de în neregulă.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat. De ce nu sun­
teţi...
— Cum ai putut? a întrebat Rose, cu faţa cenuşie
sub tenul bronzat.
— Ştim totul!
Sage mă ţintuia cu o ură curată.
 cap itolultreizeci Si a n a
ose a observat nisipul din părul meu, nisipul
X \ ^ d i n părul lui Will, lenjeria La Perla atârnând
din buzunarul jachetei mele de jeanşi şi a făcut legă­
tura evidentă.
— V-aţi tras-o pe plajă.
Will şi cu mine am tăcut. Indiciile vizuale erau cam
greu de tăgăduit.
— Ţi-ar plăcea să ştii cu cine tocmai ţi-ai tras-o?
l-a întrebat Sage pe Will, cu sălbăticie. Sau ar trebui să
spun: cine ţi-a tras-o?
Atunci am observat ce atârna de un şnur în mâna
stângă a lui Sage.
Stick-ul meu! Doamne. Stick-ul meu. Cum putusem
să fiu atât de stupidă? Ştersesem toate notele despre
Palm Beach de pe computerul meu după ce priviserăm
împreună
/s
răsăritul acela în dimineaţa Anului Nou.
îmi golisem până şi coşul de gunoi din computer.
Dar nu mă gândisem la salvările de pe stick. Proba­
bil că citiseră fiecare blestemată de notiţă pe care o
298 Zoey Dean
luasem în peste şase săptămâni de şedere acolo, în Palm
Beach.
— Despre ce vorbeşte? m-a întrebat Will.
Sage a zâmbit cu răceală şi a învârtit stick-ul în pal­
mă.
— Vrei să-i spui, Megan? Sau să-i spunem noi?
îmi venea să vomit, să fug sau să cad în genunchi
a

şi să implor iertare. Dar bineînţeles că nu puteam face

nimic din toate astea. In schimb, am stat acolo pur şi
a

simplu, în timp ce gemenele s-au pornit să dezvăluie

cum mă descoperiseră.
După ce plecasem să mă plimb pe plajă, ele fuse­
seră prea încordate ca să adoarmă, au explicat. Aşa că
veniseră în camera mea, să-mi vorbească. De vreme
ce nu eram acolo, se hotărâseră să recapituleze câteva
probleme practice de SAT, c-aşa le venise.
— Ţi-am pornit iBook-ul ca să căutăm exemple,
mi-a spus Rose. N-am putut găsi niciun fişier, după
care am văzut ăsta.
Sage a ridicat la vedere stick-ul.
— Aşa că l-am vârât în computer şi ce crezi
c-am văzut, Will? l-a întrebat ea. Fişiere. Cu numele
noastre.
— Şi cu numele tău, de asemenea, Will, a adăugat
Rose.
M-am uitat la Will pentru prima oară. Faţa îi era
răvăşită de emoţii şi le puteam citi clar pe toate. Sus-
piciune. îndoială. Speranţă că nu era adevărat. Teamă
A

că era.
— Intreab-o ce e în fişierele alea, l-a îndemnat
A

Sage.
— Nu trebuie să întrebi, Will. Iţi spun eu.
A

Mi se înmuiasera genunchii, dar am continuat.

 Privilegiul 299
— Erau note. Pentru un articol pe care voiam să-l
scriu despre Palm Beach. Dar m-am răzgândit şi am
hotărât să nu îl scriu. Le-am şters din computer. Se
pare că am uitat să scap şi de backup.
I-am văzut expresia lui Will preschimbându-se din
buimăcită în mânioasă.
— Chiar te aştepţi să credem asta, Megan? O fată
atât de isteaţă ca tine a „uitat” să-şi şteargă backup-ul?
— Dar ăsta-i adevărul, am stăruit.
— Adevărul? Doamne, Megan! a râs crud Sage. Ai
pretins că ne meditezi pe noi, te-ai prefăcut că ne eşti
prietenă, când tot timpul n-a fost decât un mare teatru
ca să ne-o tragi în presă.
— Şi vrei să ştii ce a spus despre tine, Will? a între­
bat Rose, cu o furie rece. Că eşti un jalnic fost băiat de
frăţie care se încurcă acum cu fete de liceu. Că dacă
toţi ceilalţi ar numi-o viol conform legii, tu o numeşti
a fi norocos.
— Aşa ai scris? m-a întrebat el.
— Pot să explic, am zis eu în modul acela perimat
al celor prinşi cu mâţa în sac. Am făcut notele astea
înainte să te cunosc cu adevărat — am fost insolen­
tă pentru că eram furioasă, cum ţi-am spus şi ţie pe
plajă.
M-am întors iarăşi către gemene.
— Când am sosit aici, chiar venisem ca meditatoa­
re. Nu aveam niciun alt scop.
— Oh, mă laşi? mi-a retezat-o batjocoritor Sage.
Cine dracu’ eşti? Care e numele tău? Şi nu ne spune
iar că e Megan Smith.
— Dar e Megan Smith, am zis eu, nefericită.
— Im-hm, m-a zeflemisit Sage. Pariez. Şi de unde
a

eşti tu, Megan Smith?

Am înghiţit în sec.
300 Zoey Dean
— Am crescut în Concord, New Hampshire. Am
urmat o şcoală publică. Tata e profesor la Universita­
tea din New Hampshire. Mama e asistentă medicală.
— Deci nu eşti din Philadelphia, a concluzionat
Will. Apoi a înjurat în barbă. Ştiam eu că e ceva ce nu
se leagă.
— De fapt, n-am spus niciodată că sunt din Phila­
delphia, le-am atras eu atenţia, într-o jenantă încer­
care de a mă justifica. M-am întors către gemene. Voi
aţi fost cele care aţi căutat pe Google şi aţi hotărât că
o anumită fată de acolo aş fi fost eu. Şi, OK, eu v-am
lăsat s-o credeţi. Pentru că, dacă n-aş fi facut-o, n-aţi fi
vrut în veci să învăţaţi cu mine.
— Dar şi după ce-am început să învăţăm, tu nu
ţi-ai corectat notiţele, nu-i aşa? m-a înfruntat Sage.
— Nu, am zis eu jalnic. Nu le-am corectat.
— Nici măcar după ce ai pretins că ai şters însem­
nările despre noi?
Am clătinat din cap. Faptele erau fapte. Am arun­
cat pe furiş o privire spre gemene. Rose arăta de parcă
era gata să plângă. Sage, pe de altă parte, era evident
gata pentru omucidere de gradul unu.
— Megan, un singur lucru nu înţeleg, a murmurat
Rose.
— Da?
— Dacă nu eşti fata din Philadelphia şi nu eşti boga­
tă — de unde ai făcut rost de toate hainele alea?
— Marco. El m-a ajutat.
— O să-i spunem bunicii! a pufnit Sage, cu ochii
mijiţi.
N-avea niciun rost să le spun că bunica deja ştia.
Avea s-o afle şi Sage curând.
— De ce ai facut-o? a întrebat Will, uluit. De ce ai
minţit despre toate lucrurile?
 Privilegiul 301
— Am încercat să-ţi spun mai devreme... pe plajă.
Asta încercam să-ţi spun înainte să... ştii.
Am clătinat din cap, încercând să-mi alung din
minte recăderea momentană în extazul de pe plajă.
— Când am sosit aici, nici măcar nu ştiam de ce
mă aflam aici. Dar apoi, în acea primă noapte, când
ele mi-au jucat farsa aceea şi...
— Stai aşa, a poruncit Will. Dai vina pe gemene
pentru toate astea?
— Nu, am răspuns. Adică... da, am luat notiţe.
Dar...
— Te-ai răzgândit în privinţa scrierii articolului, a
sfârşit Rose fraza pentru mine, pe un ton batjocoritor.
— Iţi spun adevărul. Rose, am insistat eu, auzin-
du-mi vocea tremurând. Şi aş vrea... aş vrea să poţi să-l
recunoşti în inima ta şi să mă crezi.
Sage a făcut o grimasă.
— De ce am face-o? Ai minţit despre absolut tot.
— Pentru că dacă vă uitaţi pe iBook-ul meu, fişie­
rele nu mai sunt. Şi n-am mai scris un singur rând de
două săptămâni!
— S-a folosit de noi. Rose, a conchis Sage. Şi voia
să scoată bani pentru c-a făcut-o.
— Dar uitaţi-vă la toată munca pe care am depus-o
cu voi, am zis eu. Asta a fost adevărată!
— Oricine ar fi putut face asta, a zis Rose, sec.
A luat stick-ul de la sora ei şi l-a aruncat spre
mine.
— Am avut încredere în tine.
Ce aş fi putut să spun?
— îmi pare atât de rău.
A

Am vrut s-o iau de mână, dar ea a sărit la o parte.

— Spune-i-o cuiva căruia îi pasă, mi-a retezat-o
ea.
302 Zoey Dean
— Megan? a întrebat Will, rozându-şi obrazul pe
dinăuntru. Tipul ăla, James? A fost şi el implicat în
asta?
A citit răspunsul în ochii mei.
— Fir-ar să fie, a murmurat el, atât pentru el, cât şi
pentru mine. A fost.
— Cine-i James? a vrut să ştie Sage.
— Intreab-o pe meditatoarea ta, i-a răspuns Will.
Nu era nimic de făcut sau de spus, n-aş fi putut da
nicio explicaţie care să-i facă pe cei trei să mă înţelea­
gă. Eram o cauză pierdută. Dar nu voiam ca fetele să-şi
facă mai mult rău decât le făcusem eu.
— îmi pare nespus de rău pentru orice suferinţă
a

pe care v-am pricinuit-o, le-am zis eu gemenelor. Nu

lăsaţi ura pentru mine să vă strice testul de mâine.
— De parcă ţi-ar păsa vreun pic, a pufnit Rose. O
să citim despre noi în rahatul de Scoop.
Pentru o secundă, m-am întrebat cât de multe mai
ştiau despre mine. Făcuseră şi legătura cu Scoop?
— Ştiu că nu mă crezi, Rose, dar chiar ţin la voi.
Foarte mult. Şi, Will...
El a clătinat din cap.
— Megan — dacă ăsta e adevăratul tău nume —,
nu! Indiferent ce te pregăteşti să spui, mai bine... nu.
S-a întors şi a pornit să coboare scările. Nici prin
gând nu mi-a trecut să mă duc după el.
— O să mergem în camerele noastre acum, a zis
Rose. Când ne trezim, dimineaţă, îţi sugerez ferm să
fi plecat deja.
Asta a fost. M-am dus în apartamentul meu şi am
închis uşa după mine. Amorţită, am sunat un taxi să
mă ducă la aeroport, am făcut un duş, m-am schimbat
în urâta costumaţie numărul doi de la Century 21 şi
mi-am făcut bagajul. N-a durat mult, de vreme ce luam
 Privilegiul 303
înapoi la New York numai ceea ce adusesem de la New
York. Pe toate celelalte — hainele de la Marco şi de
la fete, cosmeticele, trusa de machiaj, accesoriile, chiar
şi placa de îndreptat părul — le-am aranjat frumos
intr-un teanc pe p a t Deasupra de tot am pus cecul
de la Laurel, cârdul pentru contul bancar pe care îl
deschisese Laurel pentru mine şi stick-ul.
I-am scris un bilet şi lui Marco. El îmi arătase prie­
tenie când avusesem atât de multă nevoie de un prie­
ten. Şi eu ce făcusem? îl folosisem. îmi pare rău părea
grosolan de nepotrivit, dar am scris-o, oricum.
Apoi, îmbrăcată exact aşa cum sosisem la LesAnges,
cu acelaşi rucsac pe umăr, m-am îndreptat către poar­
tă ca să-mi iau taxiul, oprindu-mă doar cât să strecor
bileţelul pe sub uşa casei lui Marco. Lăsasem în urmă
tot ce obţinusem în Palm Beach — totul, inclusiv ini­
ma mea.
 capi reizeci si SaSe

i-am afundat mâinile adânc în buzunare,

apărându-ie de frigul aspru, în timp ce
urcam abătuta scările staţiei de metrou Astor Place,
din centru, la numărul 6.
Noaptea de dinainte fusese cea mai rea din viaţa
mea. Prin comparaţie, exhibiţionismul în faţa a jumă­
tate din New York şi evacuarea din apartament în urma
unui incendiu păleau. Mă adăpostisem în aeroportul
din Palm Beach până la ora 6:10 a . m. , când reuşisem
în sfârşit să mă urc într-un avion spre La Guardia şi
când mă trezisem aruncată într-un purgatoriu de la
clasa economic, între un copil mic urlător şi un tip
certat cu igiena. Asta mi-a amintit de una dintre pri­
mele mele lecţii de vocabular cu fetele — un gând
care m-a făcut să zâmbesc înainte de a mă trezi că-mi
tremura bărbia.
Era un televizor cu transmisiune prin satelit pe spe­
teaza scaunului din faţa mea, dar nu mă puteam uita
la nimic. Singurul lucru la care mă gândeam era cum
dădusem peste cap nu doar viaţa mea, dar şi o mulţi­
me de vieţi ale altora. Mi-am dorit fierbinte ca Rose şi
Sage să se prezinte la centrul de testare SAT din West
 Privilegiul 305
Palm. Am sperat din toata inima ca ele să lase deopar­
te ce se întâmplase aseară şi să facă tot ce le stătea în
puteri.
Vremea în New York era închisă şi cu zece grade
mai rece decât în Palm Beach. Eram înconjurată de
feţe pământii ale unei forţe de muncă urbane ce nu
vedea prea mult soarele. Gând am ajuns în capul scări­
lor staţiei Astor Place, viforul care se menţinuse depar­
te pe când aterizasem m-a izbit ca o palmă de reproş.
Vântul îngheţat îmi înţepa faţa; fulgi de zăpadă răzle­
ţiţi mi se adunau pe gene. Nu aveam nici mănuşi, nici
cizme, nici fular, nici căciulă, nici jachetă. Plecasem în
aşa mare grabă din New York, în urmă cu două luni,
încât nu mă gândisem nicio clipă la faptul că aveam să
mă întorc în miezul iernii.
Un bărbat între două vârste, într-un palton lung,
alergând spre scările metroului, m-a îmbrâncit; am
alunecat pe trotuarul îngheţat Mi-au fugit picioarele
de sub mine. Am căzut grămadă la pământ, aterizând
cu fundul într-una dintre acele băltoace de zăpadă-
mocirlă-pipi-de-câine atât de tipice pentru iama în
New York.
Bun venit acasă.
Murată până la piele, clănţănind din dinţi, am îna­
intat cu greu spre est, pe lângă magazinele de elegan­
ţă ieftină şi restaurantele din Piaţa St. Mark. Când am
ajuns pe East Seventh Street, au început să bată clo­
potele bisericii St. Stanislaus în clipa în care intram în
vechiul meu imobil. Nu mai mirosea a fum, ci a mân­
cărurile etnice gătite de locatari: varză înăbuşită de la
doamna poloneză de la parter, kimchi de la cuplul de
coreeni de la etajul întâi, borş de casă de la familia
ruşilor de la etajul doi, canabis de la jamaicanii rasta
de la etajul trei.
306 Zoey Dean
Şi apoi, în sfârşit, eram la uşa mea. Era un lucru
A

bun, de altfel. îmi îngheţase fundul complet, transfor-

mându-se într-o sculptura de gheaţă.
O sunasem pe Charma de pe La Guardia, ca s-o
anunţ că aveam să ajung acasă peste puţin timp. Nu-mi
răspunsese, ceea ce mă făcuse să cred că era prin oraş,
într-unul dintre tururile sale la teatrele de copii. Dar
când am descuiat cele trei yale şi am deschis uşa, am
găsit-o pe Charma, oh, atât de goală şi, oh, atât de
împreunată cu tipul în tricoul cu Wolfmother din parc,
din acea duminică de demult, când îmi pierdusem
mai întâi rucsacul.
M-am împleticit înapoi pe hol şi am trântit uşa
la loc.
— Doamne! îmi pare foarte rău! am strigat prin
A

uşă. Mă întorc mai încolo!

— Nu, stai, nu pleca! Ne îmbrăcăm! a strigat Char­
ma înapoi.
Eram îngheţată şi destul de nefericită ca să aştept
Câteva momente mai târziu, Charma a deschis uşa,
purtând un halat de baie verde. L-am văzut pe Wolf­
mother în spatele ei, trăgându-şi cu dificultate fermoa­
rul la jeanşi. Aparent, intrarea mea surprinzătoare nu-i
dezumflase entuziasmul.
— îmi pare foarte rău! am repetat, intrând din
A

nou în apartament.
Charma a râs.
— De ce nu ai un palton? Schimbă-te de haine şi
o să fac nişte ceai.
M-am dus la baie şi am scos din rucsac cealaltă cos­
tumaţie de la Century 21, mulţumită că era uscată, dar
cu moralul la pământ când a fost s-o îmbrac. Mi-am
lăsat hainele pe bara perdelei de duş.
 Privilegiul 307
— Mult mai bine, a aprobat Charma când am
ieşit
M-a îmbrăţişat călduros.
— Bine ai venit acasă! Megan, el e Gary Camer.
Gary, ea e colega mea de cameră, Megan.
El a rânjit şi a întins un deget spre mine.
— Tu eşti cea care-mi spune Wolfmother, aşa-i?
Din pricina tricoului pe care-1 purtam în ziua în care
am întâlnit-o pe Charma.
— Vinovată, am recunoscut Te-am sunat şi ţi-am
spus că vin mai devreme, i-am zis Charmei. Bănuiesc
că ar fi trebuit să...
— Nu-i mare necaz, m-a întrerupt Wolfmother.
Făceam doar ceea ce e în firea lucrurilor.
Charma i-a zâmbit cu dragoste lui Wolfmother şi
a pus un ibric cu apă la fiert în bucătărie. M-am plim­
bat prin apartamentul ai cărui patru pereţi îmi erau
cunoscuţi, dar al cărui conţinut era cu totul nou pen­
tru mine. Pierise dotarea găsită pe stradă, înlocuită de
mobilier Levitton-chic din anii şaizeci, care-i aparţi­
nuse odinioară bunicii Charmei. Mai exista o surpri­
ză — ceea ce fusese înainte dormitorul Charmei era
acum subîmpărţit în două compartimente mai mici de
un zid despărţitor mobil. Exista câte un pat de o sin­
gură persoană în fiecare dintre noile cămăruţe. Era
limpede care dintre acestea era al meu — cel care nu
era presărat cu haine şi ulei de masaj.
— Iţi place? a întrebat Charma, întinzându-mi o
cană.
După apartamentul meu din casa gemenelor, astea
arătau ca nişte celule de puşcărie. Nu, stai. Sicrie.
— E grozav, am răspuns, încercând să-mi ascund
demoralizarea.
308 Zoey Dean
— Charma e destul de gălăgioasă când ne-o tra­
gem, mi-a spus Wolfmother. Nu cred că panourile
alea despărţitoare o să facă cine ştie ce. Aşa că poate o
să poţi să-ţi dai iPod-ul la maximum.
— Voi doi nu vă duceţi şi pe la tine pe acasă? l-am
întrebat eu, sorbind din ceai şi încercând să par dega­
jată.
— De obicei, sunt la cuţite cu colegul meu de
cameră, mi-a explicat Wolfmother. Aşa că ne rezolvăm
mai mult aici.
Ne-am întors în bucătărie şi ne-am aşezat la
noua — pentru mine, în orice caz — masă de pal
melaminat verde-mazăre.
— Cum de-ai venit acasă mai devreme? s-a mirat
Charma. Credeam că n-ai să apari până mâine.
— Şi eu am crezut că n-am să sosesc decât mâine,
am mărturisit eu.
— Deci?
Poate c-aş fi informat-o pe Charma dacă Wolfmo­
ther alias Gary alias Locatarul Suplimentar nu s-ar fi
scărpinat la podoabele din prohab, cu care eram deja
mult prea familiară.
— A apărut o problemă. Am venit acasă. Asta e.
Charma s-a uitat mai îndeaproape la mine.
— Ce vrei să spui cu „o problemă”? Mai primeşti
banii dacă gemenele intră la Duke?
— Vezi să nu! a exclamat Wolfmother, chicotind.
Charma mi-a povestit totul despre contractul tău şi
le-am văzut prezentarea din Vanity Fair. Am râs de
m-am stricat.
— De fapt, am zis eu, încălzindu-mi mâinile pe
cană, s-ar putea să intre totuşi.
— Sunt foarte sigur că un IQ e obligatoriu, a fost
de părere Wolfmother.
 Privilegiul 309
— Megs, nu mi-ai răspuns la întrebare, a zis Char-
ma. O să mai primeşti banii sau nu?
Am clătinat din cap.
— Stai puţin, cum? a exclamat Charma. Te-au
muncit atâta şi apoi ţi-au tras-o?
— Nu, iubito, eu ţi-am tras-o ţie.
Wolfmother s-a aplecat peste masă s-o sărute pe
Charma, apoi mi-a zâmbit.
— Charma şi-a găsit punctul G, ieri. Nu-i mortal?
Mortal? Se părea că eram nevoită să-l omor.
— Uau, m-am hazardat eu.
— Tu ştiai că îţi vor da drumul aşa? a întrebat Char-
ma. întinse un deget de avertisment spre Wolfmother:
A

Şi să nu spui că eu îmi dau drumul!

A chicotit.
— Habar n-aveam. Adică...
Am sorbit din ceaiul meu.
— La început, a fost groaznic. Nu făceau decât să
mă insulte. Eu mi-am făcut toate retuşurile astea doar
ca să mă potrivesc în peisaj. In Palm Beach, ori eşti o
A

divă coafură-machiaj-haine-de-designer, ori eşti servi­

toare cu ziua. E o întreagă subcultură pe care n-o mai
văzusem niciodată.
— Cum să nu iubeşti rahatul ăsta elitist? a excla­
mat Wolfmother. Mai spune-ne.
— Numeşte orice viciu — puştoaicele din Palm
Beach sigur îl au, am sugerat eu.
— Ai fost la petreceri cu fetele astea? s-a interesat
Wolfmother.
— Am fost la trei baluri de binefacere în ultimele
şase săptămâni şi am ratat de două ori pe atâtea.
Am clătinat din cap la nebunia întregii afaceri.
— Şi ai ajuns să ştii multe chestii personale despre
fetele astea? a întrebat el.
310 Zoey Dean
— Mai bine decât aş fi crezut vreodată.
Wolfmother şi-a frecat tuleiele de pe barbă şi s-a
uitat la mine concentrat.
— Charma mi-a spus că ai lucrat la Scoop înainte de
a te duce în Florida.
A

— Im-hmm.
— Ai scris ceva mai serios de atât?
— Când am fost la Yale.
Am căscat şi mi-am dat seama cât de obosită eram.
— Ţi-a spus Charma cu ce mă ocup eu?
Mi-am golit cana de ceai şi m-am ridicat s-o pun în
chiuvetă.
— Nu.
— Sunt redactor de revistă. La Rockit. Curios, nu
te-am văzut niciodată prin clădire.
Sfârşeala mea s-a evaporat într-o clipă. Wolfmo­
ther era redactor tocmai la revista la care îmi doream
să scriu? El şi Charma puteau să şi-o tragă toată noap­
tea, în fiecare noapte, iar eu aveam să fiu femeia-tri-
buna-suporterilor dacă el mi-ar fi dat o şansă să-i arăt
extrasele mele.
Am încercat să rămân stăpână pe mine. La supra­
faţă, cel puţin.
— Asta-i o revistă grozavă.
— Mi-ar plăcea să văd ce ai de spus despre expe­
rienţa ta de acolo, mi-a sugerat el. Dacă eşti interesată.
Doamne. Eram interesată? Aveam destul material
pentru cinci articole.
— De bună seamă.
— Ştii poziţia noastră editorială, da? Nu ţine nimic
în umbră. Spune tot. Cu cât mai suculent, cu atât mai
bine — sex, droguri şi rock and roii. Dacă e bun,
îl putem face articol special. Să zicem, zece până la
douăsprezece mii de cuvinte?
 Privilegiul 311
Zece până la douăsprezece mii de cuvinte? Asta
era al naibii de important. Intemeietor-de-carieră de
important.
— Sună interesant, am cugetat eu, de parcă n-ar fi
fost mare lucru şi mi se oferea să scriu un articol speci­
al pentru Rockit în fiecare zi.
— Acceptă, Megan, m-a îmboldit Charma. Este
exact genul de reportaj pe care ai spus întotdeauna că
voiai să-l scrii.
Wolfmother şi Charma au hotărât să luăm micul
dejun la San Loco, pe Tenth and A, dar eu am declinat
oferta de a mă alătura lor. Tot ce voiam era o baie fier­
binte. Fireşte, nu era apă caldă. Atunci am încercat să
mă duc la culcare, dar chiar şi aşa epuizată cum eram,
somnul era o cauză pierdută. Mă obişnuisem cu sune­
tul oceanului şi al păsărilor în palmieri, nu cu vuietul
şi hărmălaia camioanelor Departamentului de Salu­
brizare şi al ambulanţelor zbierând la nord, pe First
Avenue, la fiecare câteva minute.
Dar mai presus de toate, vâjâitul din capul meu mă
ţinea trează. Nu aveam nici slujbă, nici bani. Wolfmo­
ther îmi oferise o frânghie de salvare. Ce prost n-ar fi
înşfacat-o strâns?
Mi-am scos iBook-ul, m-am sprijinit între două per­
ne şi l-am pornit. Nu mai aveam stick-ul de memorie,
dar ştiam că nici nu aveam nevoie de el. Tot ce trebuia
să-mi amintesc era în capul meu. Am deschis un nou
document şi am început să scriu:

CUM SĂ LE PREDAI UNOR FETE PUTRED

DE BOGATE
de Megan Smith
 cap i t o i u i treizecv 61 âap te

_ / Joriţi sos la hrişcă glazurată? l-am întrebat pe

tipul cu păr albastru şi tunsoare Mohawk.
Purta un pulover negru de lână, cu găuri în el, peste
un tricou de plasă. Am observat că avea un mic craniu
tatuat pe mărul lui Adam. Cu el era o fată cu capul ras
şi discuri mari inserate în lobii urechilor, care le întin­
deau până la dimensiunile farfurioarelor de desert.
— Da, sigur, a replicat Mohawk, sorbind din ca­
feaua neagră pe care le-o adusesem deja lui şi Fetei
cu Urechi.
— Şi o votcă dublă, a adăugat Fata cu Urechi. De
flecare.
Erau aşezaţi într-unul dintre cele opt separeuri cu
banchetă dublă, care fusese sectorul meu de când înce­
pusem să lucrez drept chelneriţă la Tver, restaurant şi
bar cu buget redus, pe East Tenth Street, lângă Ave-
nue B, la două zile după ce mă întorsesem din Florida.
 Privilegiul 313
Aceasta era a treia mea zi de lucru şi speram că Vădim,
proprietarul, avea să mă promoveze la mese mai mari.
Chelneriţele trăiesc din bacşişurile lor. Mai mulţi clienţi
înseamnă mai mulţi bani, de care eu — fără cârdul
de la Laurel — aveam nevoie acută.
Falită nu-mi descrie nici pe departe situaţia finan­
ciară din prezent. Sosisem cu vreo două sute de dolari
bani lichizi din banii de cheltuială. Ii folosisem ca să-mi
cumpăr nişte cosmetice ieftine de la Duanne Reade şi
nişte haine aproape la fel de ieftine de la consigna­
ţia Sacred Threads, în acelaşi cvartal cu apartamentul
meu. Aţi fi surprinşi să vedeţi comorile pe care unii
oameni le aruncă.
Izbutisem să-l conving pe Vădim că eu nu eram tipi­
ca tânără de East Village, de vreo douăzeci şi ceva de
ani, entuziastă, care-şi pierdea repede suflul şi nu se
mai arăta la muncă, aşa că îmi oferise jobul în aceeaşi
zi în care mă prezentasem la interviu. Tristeţea era că
standardele vestimentare ale acestui local rămăseseră
înţepenite în perioada sovietică — eram silite să pur­
tăm cele mai urâte uniforme de chelneriţe din lume,
negre cu şorţuri albe. Dacă posedai orice care aducea
a şolduri feminine, ceea ce, mulţumită tuturor celor
gătite de Marco, eu în mod sigur aveam, materialul
lucios nu făcea decât să ţi le amplifice.
— Stoli? am întrebat-o pe Fata cu Urechi, cu pixul
gata pregătit deasupra carnetului meu de comenzi.
Vădim îşi instruia chelneriţele să-i întrebe întot­
deauna pe clienţi dacă voiau cele mai scumpe mărci
de alcool. Nu voiau niciodată.
Mohawk s-a uitat la mine de parcă eram ţicnită.
— Dacă voiam Stoli, crezi că mai mâneam aicR
— Comună a barului, am confirmat, scriind în car­
neţelul de comenzi. Vă aduc băutura imediat.
314 Zoey Dean
— Adu şi un supliment de murături, a adăugat
Mohawk, apoi a început să sape după aur în nara stân­
gă-
Mi-am înăbuşit impulsul de a vomita.
— Se face.
Ştiam că eram norocoasă că aveam jobul, de vre­
me ce îmi prezentasem candidatura fără experienţă.
Schimbul meu dura de la patru după-amiaza la mie­
zul nopţii şi era aproape întotdeauna aglomerat. Fiind
unul dintre puţinele localuri rămase în East Village
la care puteai avea parte şi de mâncare, şi de băutu­
ră pentru ceva mai puţin de douăzeci de dolari, Tver
era foarte frecventat. Peste larma generală şi muzica
retro Blondie urlând din boxe, a trebuit să-mi zbier
comanda de băutură către Vitali, care era fiul mai
mare al lui Vădim. Apoi m-am întors la bucătărie şi
am pus comanda de mâncare în faţa lui Serghei, vărul
proprietarului. Tver era în mare măsură o afacere de
familie.
Am ţinut un pahar sub dozatorul de Cola dietetică,
l-am umplut pe jumătate şi l-am golit repede înain­
te să mă întorc iar la lucru. Durerea îmi zvâcnea în
picioare şi mă simţeam de parcă îmi vârâse cineva un
vătrai încins în şale. Cine ştia că să fii chelneriţă e o
muncă atât de grea? Mi-am regretat hotărârea de a nu
face gimnastică în perioada în care stătusem în Palm
Beach; acum probabil căram pe picioare cinci kilogra­
me în plus.
Mi-am dus palma pe şale şi mi-am împins în coloa­
nă, apoi m-am aplecat să ating podeaua cu palmele.
Boris mi-a oferit o privire libidinoasă. El era doar cu
puţin mai amabil faţă de chelneriţele rusoaice, care
lucrau de trei ori mai repede şi de patru ori mai efici­
ent decât mine.
 Privilegiul 315
Aşa că înapoi la treabă. Aceasta avea să fie probabil
ultima mea comandă până să ajungă James. II suna­
sem mai devreme, în ziua aceea, şi îl rugasem să vină
să mă caute la bar, la douăsprezece şi jumătate. Deşi
tura mea se sfârşea la miezul nopţii, eram responsabilă
cu reumplerea castroanelor cu murături, a solniţelor,
pipemiţelor, recipientelor pentru ketchup şi muştar,
ca şi de reaprovizionarea barului cu felii de lămâie
galbenă şi verde şi măsline înainte să plec. De obicei,
eram grăbită să sfârşesc cu toate acestea ca să mă pot
duce acasă şi să mă prăbuşesc.
In seara asta, aveam totuşi să-l întâlnesc pe James,
pe care nu-1 mai văzusem şi cu care nici măcar nu mai
vorbisem la telefon de când mă întorsesem în New
York, în urmă cu patru zile. II sunasem la birou. Ca să
fiu sinceră, nu mi se păruse entuziasmat să mă audă.
Aveam o tainică bănuială că James-şi-Megan se con­
sumase, şi nu numai din partea mea a ecuaţiei. Nu
aveam multe regrete după relaţia asta. El fusese bun
pentru mine şi speram că şi eu fusesem bună pentru el
într-o anumită perioadă şi într-un anumit loc din vie­
ţile noastre. Era însă greu să mergi mai departe, chiar
dacă ştiai că asta era ceea ce trebuia să faci.
Le-am dus băuturile lui Mohawk şi Fetei cu Urechi,
apoi şi mâncarea. După aceea, am dus o felie de plă­
cintă cu mac şi cafea unui cuplu de gay mai vârstnici,
îmbrăcaţi în haine de piele, care aparent se rătăciseră
pe drumul spre centru, venind dinspre West Street.
Aveau frunţi asemănător încremenite într-o perpetuă
surprindere, despre care acum ştiam, graţie lui Marco,
că era semnul unei operaţii plastice prost făcute de
întindere a frunţii.
In timp ce mă mişcăm prin sectorul meu de mun­
A

că, mă uitam întruna la uşă, după James. Viaţa e atât

316 Zoey Dean
de ciudata. Cu un an în urmă, l-aş fl aşteptat cu însu­
fleţire, poate chiar bucurie. Acum, tot ce simţeam era
nervozitate.
Sfârşisem cu măslinele la bar când James a intrat
pe uşa din faţă. Era îmbrăcat pentru vremea de afa­
ră — pălărie, mănuşi, palton de caşmir. Pentru o cli­
pă, am simţit un val de iubire pentru el. Dar era ca
durerea dintr-un membru amputat, ceva ce nu mai
exista.
— Fir-aş al naibii, e ger afară, m-a salutat el.
— Bună. Trebuie doar să mai duc notele de plată
la ultimele mele două mese şi apoi să le încasez, i-am
spus eu. N-o să dureze mult.
El s-a dus la bar, a comandat un whisky cu gheaţă
şi m-a urmărit sfârşindu-mi treburile. OK, deci am şi
eu un ego, da? Mi-era ciudă că purtam uniforma aia
oribilă. Chiar dacă nu mai eram îndrăgostită de el, tot
mai voiam ca uldma lui imagine despre mine să fie
„Drace, ce bine arată”, şi nu „Drace, are fundul mult
prea mare”.
In cele din urmă, am terminat şi m-am strecurat
pe scaunul de bar de lângă James. Vitali s-a uitat în
direcţia mea.
— Ca de obicei, Megan? m-a întrebat.
Am dat din cap. La finele turei, în prima noapte de
muncă, cerusem un flirtini, iar Vitali se uitase lung la
mine. Nu numai că engleza lui era încă nesigură după
numai doi ani de când se afla în America, dar nimeni
în istoria restaurantului nu comandase vreodată un
flirtini şi probabil că — în afară de mine — nici n-ar
fi cerut cineva vreodată. Eu îi spusesem ingrediente­
le, iar el preparase unul extra, turnând din surplus
într-un al doilea pahar de cocteil. Luase o înghiţitură
şi declarase că era... ceva ce suna ca taxi-bien, ceea ce,
 Privilegiul 317
aveam s-o aflu în ziua următoare, însemna „aşa şi-aşa”
pe ruseşte. In ruseşte, „aşa şi-aşa” e chiar un compli­
a

ment.
— Deci... de la Yale la ospătărie, a zis James.
— Şi mă omoară spatele. Cine ar fi crezut că decă­
derea e atât de dureroasă?
El n-a râs. A părut doar întristat.
Mi-am golit jumătate din paharul de flirtini dintr-o
înghiţitură. îmi amintea de primul pe care îl băusem,
la balul Roşu şi Alb.
— Ştiu că ne-am despărţit certaţi în Palm Beach,
am început eu, şi m-am gândit mult la...
— Stai puţin... Şi-a terminat whisky-ul. Nu ştiu
cum s-o spun altfel decât direct. Am pe altcineva.
Stai puţin, pe altcineva? Pe Heather?
— Heather? am întrebat, fără să încerc măcar
să-mi ascund dezgustul la acest gând. Ştiam că mai
alerga încă după tine...
— Nu e Heather. A zâmbit. Deşi ai dreptate. După
ce s-a întors de la Turks and Caicos, mi-a spus că i se
păruse că era ceva între tine şi tipul ăla, Will — şi ea
trebuia să mi-o spună, ca prietenă.
M-am făcut mică pe scaunul meu. Ar fi fost mult
mai uşor dacă aş fi putut să-mi manifest un pic de
indignare.
— Şi apoi a încercat să mă sărute.
Oh, am simţit cum încep să mă indignez. Cum
îndrăznea să încerce să-l sărute pe un-fel-de-iubitul
meu?
— Insă eu deja întâlnisem pe altcineva. La petrece­
A

rea de Revelion de la East Coast, mi-a explicat James.

— E scriitoare, am zis eu şi-am simţit cum mă dez-
umflu din nou.
 318 Zoey Dean
O scriitoare mult mai reuşită decât mine şi, fără
îndoială, o clonă a lui Heather — înaltă, blondă, atle­
tică şi cu rotunjimi apetisante, deţinătoarea premiului
PEN/Faulkner1. Genul de scriitoare ai cărei editori o
angajează pe Annie Leiboviz ca să-i facă fotografia pen­
tru copertă şi apoi tipăresc fotografia pe toată coperta
din spate a romanului ei. Genul de scriitoare care i-ar
fi făcut pe părinţii lui James să lăcrimeze de bucurie că
scăpaseră de mine.
— De fapt, a fost barmaniţă la petrecerea de
Revelion.
Vitali a pus încă un rând de băuturi în faţa noastră.
Eu am luat o înghiţitură zdravănă din flirtini-ul numă­
rul doi.
— In timp ce lucrează la romanul ei foarte literar?
A

am întrebat.
— Şu-Şu nu e scriitoare. A terminat doar şcoala de
masaj terapeutic.
— Pictoriţă? am ghicit eu. Actriţă? Muziciană?
— Nu.
James se îndrăgostise de o maseuză.
— Cum ziceai că o cheamă?
— Şu-Şu. A luat o înghiţitură din al doilea whisky.
Se scrie X-I-U X-I-U. Numele ei adevărat e Emily, dar
şi-a luat acest nume după o excursie care i-a schimbat
într-adevăr viaţa, în Taiwan, anul trecut. I-a apărut în
vis. E atât de autentică, Megan.
Tocmai când credeai că ştii o persoană. Doar imagi-
nându-mi-o pe Xiu-Xiu, autentica barmaniţa-maseuză,

1Premiu oferit anual de Fundaţia PEN/Faulkner

autorului celei mai bune lucrări de ficţiune a anului,
scrisă de un cetăţean american în viaţă.
 Privilegiul 319
fiind prezentată snoabei de mamă a lui James mă
umplea de o bucurie luminoasă ca heliul.
Odată, într-o rară discuţie deschisă, propria mea
sclipitoare mamă îmi spusese că mulţi bărbaţi — poa­
te majoritatea — foarte deştepţi doar declară că îşi
doresc o femeie foarte deşteaptă. Şi, în cele din urmă,
aleg pe cineva mai puţin ameninţător. Tatăl meu, cre­
dea ea, era unul dintre rarii ţipi sclipitori care îşi dori­
se într-adevăr o femeie sclipitoare.
Probabil că James nu era.
I-am zâmbit.
— Vă doresc, ţie şi lui Xiu-Xiu, tot binele.
— Hei, mulţumesc că eşti atât de deschisă despre
treaba asta. M-a strâns de mână. Dar tu?
Am ridicat din umeri.
— O iau cum vine.
— N-ai pe nimeni? Nici pe tipul ăla, Will? Heather
nu descoperise nimic? a glumit el.
Mă gândeam la Will mult prea des. Era ca şi când
ţi-ai fi pipăit cu limba o carie când nu-ţi puteai permi­
te să te duci la dentist. Durea când o făceam, ştiam că
nu trebuia s-o fac, dar continuam s-o fac oricum.
— Nicio şansă, i-am răspuns.
— Păcat.
James şi-a terminat whisky-ul şi s-a şters la gură cu
un şerveţel de cocteil.
— Nu-mi place deloc să te văd muncind într-un
loc ca ăsta. Chiar ar trebui să te răzgândeşti în privinţa
articolului ăluia.
— Oh, m-am răzgândit.
— Serios?
Părea surprins şi mândru în acelaşi timp.
 320 Zoey Dean
— E pentru Rockit. Un redactor vrea să-l vadă. Ar
trebui să am schiţa gata până la sfârşitul săptămânii
viitoare. Douăsprezece mii de cuvinte.
— Douăsprezece mii? A fluierat încetişor. Asta-i
grozav. Hei, dacă vrei să ţi-1 citesc înainte să-l tri­
miţi...
— Am pe cine să rog.
A zâmbit trist, de parcă şi-ar fi dat seama că lectura-
tul şi redactatul reciproc al lucrărilor era o chestiune
din trecut.
— Mă conduci?
Vitali ne-a spus că băuturile erau din partea casei.
I-am mulţumit, am intrat în bucătărie să pontez ora
plecării, apoi mi-am vârât braţele într-o jachetă pufoa­
să, mult prea mică s-o pot încheia la fermoar, pe care o
împrumutasem de la Charma. Mă făcea să arăt ca Pills-
bury Doughboy1. James şi cu mine am mers împreună
pe Avenue A către East Seventh Street şi apoi spre imo­
bilul meu. Mi-am ridicat ochii spre scara de incendiu
şi mi-am adus aminte cum m-am expus vederii pentru
jumătate de cartier cu doar nouă săptămâni înainte.
Mi se părea o viaţă.
— Deci. Locuinţa ta e în regulă acum? a întrebat el.
— Totul s-a reparat.
— Păi...
A deschis braţele şi m-am lipit de el. Pentru o cli­
pă, mi-am dorit să rămân acolo, într-un loc unde-mi
fusese bine şi mă simţisem în siguranţă atât de multă

1Mascota companiei Pillsbury (de produse de panifi­

caţie şi patiserie), folosită în multe dintre reclamele lor;
Doughboy (băiatul-gogoaşă) e micuţ, umflat şi alb, cu o
eşarfa şi o tichie înaltă de bucătar.
 Privilegiul 321
vreme. Dar lucrurile se schimbă. Tânjeam după con­
fortul acela, dar ştiam că nu mai e locul meu acolo.
— Noroc cu Xiu-Xiu. Cu toate, i-am spus eu şi
vorbeam serios.
— Şi ţie, Megan. O să urmăresc când apare arti­
colul tău în Rockit.
Am zâmbit.
— Şi eu.
Era frig şi era întuneric. Dar am rămas în faţa intră­
rii şi l-am privit cum se îndepărtează.
 /
n ziua următoare, intr-o scurtă dar semnificativă
pierdere a raţiunii, m-am înţeles să mă întâlnesc
cu sora mea la fiţoasa ei sală de gimnastică din Upper
West Side. Mă gândisem dacă să-i trimit o carte poş­
tală pretinzând o trezire spirituală şi o şedere la un
ashram în Katmandu, dar din cauza ştampilelor poştei
din Manhattan şi a faptului că ne trăgeam din aceiaşi
părinţi şi aşa mai departe, eram singură că avea să-şi
dea seama că mă întorsesem în New York.
De unde oare ar fi trebuit să încep cu ea? „Am fost
dată afară din slujba mea de la Palm Beach.” Ei, da,
ăsta era un început de conversaţie. Sau cum ar fi fost:
„Doar din curiozitate, tipul ăla pe care l-ai cunoscut de
Anul Nou ţi-a mai sărutat şi altceva în afară de gură?”
Vreau să spun, aş fi putut la fel de bine să mă aşez fru­
muşel în sicriul meu şi să-i întind cuiele şi ciocanul.
In mult prea multe sensuri, era la fel ca întotdeau­
na. Lily obţinuse locul acela de muncă, de actriţă şi
model, chiar de când era studentă la Brown. Obţinea
orice tip îşi dorea. Pe de altă parte, eram eu. Chiar şi
 Privilegiul 323
cu o diplomă de Yale, cea mai bună slujbă pe care fuse­
sem în stare s-o obţin fusese la Scoop şi fusesem dată afa­
ră de acolo. Slujba numărul doi, în Palm Beach? Dată
afară şi de acolo. Primul tip ale cărui săruturi mă elec­
trizaseră din cap până-n picioare — adică Will —, în
mod esenţial, fusesem dată afară şi de-acolo.
Era exacerbarea chestiei cu vechea rivalitate dintre
surori.
Programul zilnic al lui Lily era să meargă la Power
Play, o sală de gimnastică extrem de spilcuită din
Upper West Side, destinată special celor care nu voiau
să aibă de-a face cu publicul larg în timpul exerciţiilor
de dimineaţă. Apoi ea lua prânzul cu prietenii la un
restaurant ce servea mâncare sănătoasă, unde fasolea
indiană era socotită felul principal. După aceea, se
ducea fie la ora de actorie, fie la un film; mai târziu,
juca în spectacolul de seară, adesea urmat de o băută
sau o cină uşoară cu mai ştiu eu care persoană faimoa­
să care se întâmplase să vină în seara aceea să se con­
vingă de interpretarea ei extraordinară.
De vreme ce tura mea la Tver începea la patru,
mi-am închipuit că o întâlnire la 11 a . m. la sala ei
de gimnastică avea să-mi dea suficient timp să sufăr
douăzeci de minute de tortură uşoară şi apoi să plec
să mă bucur de un prânz consistent din cele două gru­
pe principale de alimente — grăsimi şi zahăr — şi
să-mi îmbrac costumul de chelneriţă pentru spectaco­
lul meu de seară.
Am fixat întâlnirea cu Lily la Power Play şi am
aşteptat-o în localul cu preţuri foarte piperate. Cei mai
mulţi oameni nu fac un efort deosebit când se îmbracă
pentru gimnastică. Dar, hei, eu mă întâlneam cu Lily,
aşa că găsisem un balsam de păr fără clătire perfect ca
să-mi îmblânzesc şi să-mi fac să lucească lungul meu
324 Zoey Dean
păr cârlionţat. Am aplicat procedeul gemenelor folo­
sind cosmeticele mele de la magazin. Nu erau Stila şi
NARS, dar s-a dovedit că nici L’Oreal şi Maybelline
nu sunt rele. Purtam pantaloni cenuşii Ralph Lauren,
care îmi veneau imediat sub talie (doisprezece dolari
la Sacred Threads, din cauza unui defect pe manşeta
dreaptă) şi un foarte strâmt tricou alb (bărbătesc, mar­
ca Fruits of the Loom) pe sub o jachetă strâmtată din
stofa de lână tartan, cu nasturi de cadfea supradimen­
sionaţi (cu eticheta designerului scoasă, dar probabil
Chanel, optsprezece dolari la Housing Works).
Când a sosit Lily, mi-a aruncat o privire ciudată,
apoi a rânjit şi m-a îmbrăţişat. Mi-a dat un permis de
intrare pentru invitaţi şi ne-am schimbat într-un vesti­
ar surprinzător de spartan. M-a întrebat despre Palm
Beach, fireşte. Nu i-am dezvăluit prea multe şi am
trecut peste detaliul minor că fusesem concediată. Ea
m-a întrebat când aveau să afle gemenele rezultatele
la SAT. Am spus că într-o săptămână. Ea a zis că ne
ţinea pumnii.
Power Play e alcătuit din numai două săli — una
pentru exerciţii cardio, cealaltă pentru antrenament
cu greutăţi. Nu tu ore de step, nu hatha yoga, nu
arte marţiale Billy Blank. In schimb, membrii aveau
a

exclusivitate, un nonexistent public de gură-cască şi nu

stăteau la coadă ca să folosească echipamentul. Am
început la două benzi rulante de alergare. Am văzut-o
pe Lily cum şi-o reglează pe a ei, astfel încât viteza şi
înclinaţia să crească treptat de la o uşoară încălzire
până la o adevărată provocare fizică.
Dacă ea putea s-o facă, atunci puteam şi eu.
Zece minute mai târziu, ea începuse să-şi găsească
ritmul obişnuit, iar eu trăgeam aerul pe gură ca un
peşte pe uscat.
 Privilegiul 325
— Las-o un pic mai încet, mi-a sugerat ea, strigând
ca să se audă peste muzica tehno-pop ce bubuia din
boxe.
— Sunt bine!
Era greu să articulez cu adevărat.
După vreo douăsprezece minute, panta ajunse
ca vârful Mont Blanc, în vreme ce banda de cauciuc
zbura sub tălpile adidaşilor mei aproximativ cu viteza
lui Lance Armstrong într-o probă contracronometru.
M-am apucat de barele balustradei şi am continuat cu
orice preţ. Mă simţeam de parcă făceam lupte corp la
corp cu un gigantic luptător de sumo din metal.
— Megan, las-o mai încet!
— Sunt bine! am stăruit eu.
— Dar n-ai antrenament! a protestat ea.
Asta n-a fost decât o garanţie că n-o să încetinesc.
Am exagerat mai departe ca să fac impresie, ca o fe­
meie smintită.
Deodată, un tip cu bicepşii cât sânii lui Suzanne de
Grouchy stătea în faţa maşinăriei, răcnind la mine cu
mâinile pâlnie la gură.
— Domnişoară! Nu eşti în formă pentru exerciţiul
ăsta!
Purta tricoul oficial cu muşchi al antrenorilor de
la Power Play şi un ecuson micuţ, care îl prezenta
ca GERALD. Fără să mai aştepte aprobarea mea, s-a
aplecat peste maşinăria mea şi a împuns cu degetul
butonul de oprire de urgenţă. Butonul a făcut ceea
ce se presupunea că trebuie să facă. Pista de alergare
s-a oprit.
— Dacă vrei să faci o programare la vreunul dintre
antrenorii noştri, poţi s-o faci la biroul din faţă, mi-a
sugerat Gerald. Eu aşa ţi-aş recomanda.
 326 Zoey Dean
— Am nevoie de nişte apă, i-am murmurat lui
Lily.
Roşie la faţa de efort şi de jenă, am pornit glonţ
înapoi la vestiar.
— Megan!
Lily a venit chiar în spatele meu.
— Nu vreau să aud.
Am dat buzna în vestiar şi m-am repezit la pompa
de apă aflată chiar înăuntru, înghiţind îndelung.
Era mult prea mult: plecarea de la Palm Beach,
sărăcia, ruperea relaţiei cu James, munca de chelneriţă,
sexul pe plajă cu un tip după care eram nebună — un
tip pe care Lily îl sărutase de Anul Nou —, doar ca să
mă respingă la scurtă vreme. Tot dovezi că, evident, nu
puteam în vecii vecilor să rivalizez cu sora mea. Chiar
în timp ce beam apă, am simţit cum mi se umplu ochii
de lacrimi.
Atunci, mâna surorii mele m-a atins pe umăr.
— Ce-i? a întrebat ea. Ce nu merge?
— Totul.
M-am ridicat şi mi-am şters lacrimile de pe obraji
cu poala tricoului.
Ea şi-a petrecut un braţ pe după mine.
— Vino!
Ne-am dus în spatele vestiarului, unde erau câteva
canapele cu înfăţişare foarte modernă, împreună cu
o masă cu răcoritoare suplimentare — sucuri, apă la
sticle, produse de patiserie. Lily a turnat în două paha­
re nişte ceai de mentă decafeinizat, dar am refuzat pră-
jiturelele vegetariene fără zahăr.
— OK, povesteşte-mi! a ordonat Lily după ce
ne-am aşezat pe o canapea.
Să ţin totul înăbuşit în mine era prea mare bătaie
de cap. Aşa că adevărul s-a revărsat din gura mea — în
 Privilegiul 327
orice caz, parţial. I-am spus despre articolul pe care
plănuisem să-l scriu şi cum gemenele prinseseră de
veste. Şi cum gemenele ajunseseră să creadă că eram
altcineva decât eram. Când am terminat, aproape că
zâmbeam. Mi-am sorbit ceaiul de mentă, pe care l-aş fi
preferat alături de nişte ciocolată neagră delicioasă.
— Ştii ce-i nostim, la modul ironic, nu haha? am
întrebat, aducând discuţia înapoi la ceea ce se întâm-
plase în sala de gimnastică. Intr-un fel destul de ciu­
dat, să stau cu gemenele m-a făcut să mă simt că eram
iarăşi sora cea mică mai urâtă şi mai grasă.
— Aşa te vezi tu?
— Nu, îmi subestimez perfecţiunea în speranţa că
aşa n-o să-ţi rănesc ţie prea tare ego-ul, am zis sarcas­
tic, de vreme ce adevărul era mai mult decât evident.
Nici nu poţi să-ţi închipui cât de nasol e să creşti la
umbra frumoasei, drăgălaşei şi talentatei de tine.
Lily a părut stingherită şi şi-a dat părul pe după ure­
che.
— Sub asta mă ascund, ştii.
— Sub care?
— Sub frumuseţe, a zis ea cu voce scăzută. Tu erai
cea deşteaptă. Eu eram cea frumoasă.
Oh, nu, n-aveam s-o las să scape cu asta.
— Lily, ai fost la Brown...
— Şi am muncit de mi-au mers fulgii pentru asta,
pentru că voiam ca măcar o dată mama şi tata să vor­
bească şi despre mintea mea aşa cum vorbeau despre
a ta.
— Cu alte cuvinte, să fii mai frumoasă, mai simpa­
tică şi mai talentată decât mine nu era de ajuns pentru
tine, am tradus eu. Trebuia să mă baţi la toatâ
— E valabil şi pentru tine, surioară.
328 Zoey Dean
Doamne, să fi fost adevărat? Era. Deşteptăciunea
era singura categorie la care câştigasem.
— Zi dacă nu suntem nişte clişee umblătoare! am
mormăit eu.
— Clişee aşezate, m-a corectat ea. Dar, Megan,
te-ai uitat în oglindă în ultima vreme? Vreau să spun,
te-ai uitat de-adevăratelea?
A pus paharul ei de ceai rece la capătul mesei, lân­
gă nişte exemplare vechi din revista Fitness.
— Când am venit aici, azi, şi te-am văzut la bar,
m-a izbit cât de splendid arăţi.
Mi-am ridicat o sprânceană.
— Acum ne jucăm de-a Lily cea amabilă?
— Nu, ne jucăm de-a Lily cea onestă. Ţi s-a în­
tâmplat ceva cât ai stat în Palm Beach. Pe lângă
chestiile rele, vreau să spun. Eşti frumoasă, Megan,
întotdeauna ai fost, numai că n-ai observat niciodată.
Şi nu spun asta doar ca să fiu amabilă. Eşti pachetul
complet — inteligentă, talentată şi splendidă.
Aproape că am râs.
— Ai idee de câte ori mi-am dorit să fi fost o scor­
pie, ca să te pot urî?
— Asta-i amuzant. Am uitat să adaug amuzantă.
Inteligentă, talentată, splendidă şi amuzantă.
— Şi falită. Nu uita falită. Şi chelneriţă. O chelne-
riţă falită.
— Niciodată nu vrei să primeşti ceva de la mine,
Megan, ştiu asta, a început Lily. Dar sunt sora ta. Te
rog, lasă-mă să te împrumut cu nişte bani. Eu am des­
tui, n-o să le duc niciodată lipsa, iar tu ai nevoie de ei.
Avea dreptate. Luând un împrumut de la ea ar fi
însemnat să-i fiu datoare cumva. Insă nu era oare tim­
pul să mă maturizez şi să recunosc că dragostea aduce
cu sine şi unele responsabilităţi? De pildă, să accepţi
 Privilegiul 329
ajutorul când ai nevoie de el, în acelaşi fel în care şi tu
l-ai fi dat, dacă ar fi fost nevoie din partea ta? De pildă,
să fii absolut sincer?
Doamne. Nasoală e maturitatea.
Mi-am dres glasul.
— Mai e ceva de care nu ţi-am spus despre Palm
Beach.
— Ce?
Asta era partea cea mai grea.
— Tipul ăla cu care ţi-am făcut cunoştinţă de Reve­
lion? Will Phillips, vecinul de alături al gemenelor? Noi
doi am... într-un fel, aproape am fost împreună.
Regina echivocurilor se întoarce. Oh, la dracu’!
— M-am îndrăgostit de el atât de tare, am izbucnit
eu. Şi apoi, de Anul Nou, l-am văzut sărutându-te pe
tine, dar el nu ştia că erai sora mea, iar tu nu ştiai că
eu îl iubeam, pentru că eu minţisem pe toată lumea
despre toate lucrurile. Will şi cu mine ne-am combinat
în ultima noapte când am stat în Palm Beach. Era cu
mine când m-au demascat gemenele, aşa că acum mă
urăşte şi el la fel de tare ca fetele.
Mi-am golit paharul de ceai.
— Şi acesta este finalul micii mele spovedanii sor­
dide.
— Linişteşte-te. N-a fost decât un sărut de miezul
nopţii, m-a asigurat Lily. De altfel, el nu mi se potrivea
deloc.
— Da, frumos şi bogat — iată ceva ce distruge
romantismul, am zis eu sarcastic.
— Adevărul e că eu am cam vrut să se întâmple
mai mult, dar... A zâmbit. El a zis că încă se păstra
pentru altcineva.
330 Zoey Dean
Pentru mine? Se păstrase pentru mine tot timpul ăla?
Mi-am apăsat pieptul de parcă atingând locul unde se
rupea ceva în mine m-ar fi putut cumva ajuta.
Durerea avea să piară cu timpul, ştiam asta. Dar
şdam, de asemenea, că avea să rămână o cicatrice, o
rană nevindecată înăuntrul meu, tânjind după ce ar fi
putut să fie.
 capito iu l treizeci 5i noua

stagiară împotmolită în faza ei de multiple-pier-

cinguri-faciale-înseamnă-că-sunt-atât-de-fiţoa-
să m-a condus în sala de şedinţe de la Rockit şi mi-a
spus să aştept. Mi-am scos jacheta pufoasă a Charmei
şi m-am aşezat. Era straniu să mă aflu aici, o copie
fidelă a sălii de şedinţe de la Scoop, cu şapte etaje mai
jos: aceeaşi masă neagră standard, aceleaşi scaune de
piele de la Office Depot. Singura diferenţă era că aici
cineva din conducere avea o obsesie cu tablele albe de
scris. Erau trei astfel de table pe pereţi, iar una fusese
cumva atârnată de o fereastră panoramică, distrugând
priveliştea absolut minunată a turnului cu ceas Metro­
politan Life de vizavi.
De atâtea ori la Scoop, când cream textele pentru
fotografii despre staruri şi dietele lor, despre staruri şi
iubiţii lor şi despre staruri şi anorexia lor, visasem să
mă văd în caseta de redacţie din Rockit. Acum, în sfârşit,
mă aflam la numai un OK al redactorului depărtare
 332 Zoey Dean
de a-mi vedea visul devenind realitate. Ii trimisesem
A

miercuri articolul meu prin mail lui Gary — acum,

că eram în termeni profesionali, mi-am impus să nu
mă gândesc la el ca la Wolfmother — şi îi cerusem
o întrevedere vineri, ca să discut cu el. Ştiam că îl gră­
beam, dar asta era şansa mea.
— ’Neaţa, Megan.
Gary a intrat în încăpere. Avea o cămaşă albastră cu
manşete jerpelite şi jeanşi cărora le atârna fundul, aşa
cum se întâmplă de la prea mult purtat şi nu suficient
spălat.
— Bună, Gary, l-am salutat eu cu speranţă.
El a trântit manuscrisul pe masa de şedinţe şi s-a
lăsat să cadă într-un scaun.
— Nu pricep, Megan. Ştii ce publicăm noi la Rock-
it. Am vorbit despre ceea ce voiam, aşa că trebuie să-ţi
dai seama că nu e asta.
Ştiam că turnura pe care i-o dădusem materialu­
lui nu era povestea pe care o dorea el. Dar sperasem
că scrisesem atât de bine, atât de captivant, încât avea
să-mi publice articolul oricum. De aceea şi cerusem
întâlnirea.
Era povestea unei recent absolvente de Yale, îngro­
pată până la gât în datorii, care se duce în Florida
pentru a transforma două puştoaice putred de bogate
în fete care ar fi putut fi luate drept studioase, dar în
decursul vremii se trezeşte transformată ea însăşi cum
nu şi-ar fi putut imagina vreodată. S-a dovedit că fetele
putred de bogate aveau minte şi inimă; şi că pur şi sim­
plu aşteptau pe cineva să vină şi să le educe. Şi medita-
toarea, care îi purtase atât de mulţi ani pică surorii sale
pentru că aceasta era fiica frumoasă a familiei, avusese
ceva de învăţat, la rândul ei. Gemenele şi oamenii din
 Privilegiul 333
jurul lor, mai ales bucătarul casei şi iubitul lui, i-au ară­
tat meditatoarei cât de frumoasă era de fapt.
Introdusesem chiar şi intriga romantică — eu încă
fiind cu J., dar pretinzând că sunt singură. îndrăgostin-
du-mă de W., versiunea de Palm Beach a băiatului de
vizavi. îl crezusem un fluşturatic superficial, pentru că
era atât de bogat şi de atrăgător, dar apoi se dovedise
că singura fluşturatică eram eu.
I-am spus asta şi lui Gary.
El era foarte atent.
— Continuă, a zis el, cu o fluturare din mână. Te
ascult.
— Bineînţeles că există şi excese deplorabile, i-am
explicat eu. Şi am scris despre asta — ai văzut. Dar
sunt şi sute de femei în Africa în stare să-şi deschidă
propria afacere datorită fundaţiei lui Laurel, copii
din spitale care primesc cadouri de Crăciun, zeci de
milioane strânse la acele baluri excesive şi deplorabile.
Oamenii ar trebui să ştie şi asta.
Ştiam că nu-i adusesem un reportaj tipic Rockit des­
pre punctele vulnerabile ascunse ale vieţii din Statele
Unite. însă eram sigură că cititorii aveau să-l devore­
ze şi aşa. Aveau să pătrundă în sufletul unei fete din-
tr-un mic orăşel din New Hampshire, care se folosise
de avantajul presupunerilor false ale celor din jurul ei
pentru a păcăli una dintre cele mai exclusiviste socie­
tăţi din ţară şi le a lăsa impresia că era una de-a lor.
Şi în timp ce făcea asta, probabil — poate că — le
asigura averea unor fetişcane petrecăreţe din Palm
Beach.
— Vor vedea şi ei cum am văzut eu, i-am spus lui
Gary. îşi vor vedea presupunerile zdruncinate şi pre­
a

judecăţile distruse, la fel ca şi mine. Putem adăuga un

334 Zoey Dean
insert, peste vreo două săptămâni — depinde dacă
gemenele vor intra sau nu la Duke.
O să spun asta pentru a răsplăti stăruinţele Char-
mei. El chiar m-a ascultat. Am tras aer adânc în piept
şi i-am aşteptat verdictul.
— Tare subiectul, mi-a spus el.
Te rog-te rog-te rog...
— Scrii foarte bine, Megan. Dar articolul ăsta nu
e pentru noi.
Nu. II făcusem cât putusem eu mai bine, cel mai
impresionant articol al meu, iar el spusese nu.
— Iţi urez noroc să-l plasezi.
Gary s-a ridicat şi mi-a întins mâna. M-am ridicat
şi eu şi i-am strâns-o, apoi mi-am strecurat articolul
respins într-un dosar şi mi-am îmbrăcat la loc nenoro­
cirea aia de jachetă pufoasă.
El m-a condus până la lift, apoi mi-a spus la reve­
dere. Şi cu asta, basta, cum se zice.
Am apăsat butonul, chemând liftul, şi mi-am sprijinit
fruntea de zidul rece. Fusesem atât de aproape. Atât de
aproape.
Uşa s-a deschis. Am intrat şi am apăsat butonul „P”,
dându-mi seama că habar n-aveam ce să fac cu restul
zilei. De când venisem din Palm Beach, meşterisem şi
iar meşterisem la articolul ăsta. Niciodată nu fuseseră
douăsprezece mii de cuvinte atât de atent rescrise şi
redactate. Tura mea la Tver începea abia la patru. Era
mult prea frig pentru o plimbare. Nu voiam să cheltui
banii pe un film.
Liftul s-a oprit la opt — unul dintre cele două eta­
je ocupate de Scoop.
Uşa s-a deschis. Debra Wurtzel, ultima persoană
de pe planeta asta pe care aş fi vrut s-o văd tocmai în
momentul acela, a păşit în cabină.
 Privilegiul 335
Iar distracţia continua.
M-a măsurat din priviri cu răceală.
— Drăguţă schimbare de înfăţişare, Megan. Poa­
te ar trebui să iei în calcul şi un nou set de principii
etice.
La dracu’. Ştia. De fapt, era logic. Laurel Limoges
era prietena ei.
— Ai auzit.
Vocea mea era găunoasă.
— Bineînţeles că am auzit. Mi-a luat o oră s-o con­
ving pe Laurel că n-aveam niciun amestec în „investi­
gaţia” ta.
Am făcut restul coborârii în tăcere.
— N-avusesem de gând să-l scriu, i-am spus eu
când am ieşit din lift.
Ştiam că suna la fel de neconvingător ca şi în acea
ultimă noapte de la Les Anges.
— Im-hmm.
Era limpede că nu mă credea.
— Ce te aduce în clădire? m-a întrebat ea, în timp
ce-şi punea o pereche de mănuşi de piele.
— Am avut o întâlnire la Rockit.
Asta i-a atras atenţia.
— Ai fost pentru un interviu?
— Nu, am... am scris un articol. Liber profesio­
nist.
— Despre Palm Beach? Şi-a mijit ochii la mine.
Eşti o ruşine, Megan.
Toată lumea ajunge la o limită. Până şi eu.
— Crezi ce vrei, Debra, i-am spus, obosită. Am
omorât articolul despre Palm Beach pentru că deşi era
complet adevărat, nu era şi un tablou complet onest.
Ceea ce am adus la Rockit era o poveste despre mine
însămi şi despre cum şederea în Palm Beach m-a
336 Zoey Dean
schimbat. E sută la sută adevărat şi sută la sută cinstit.
Dar o să fii fericită să afli că pe cei de la Rockit i-a inte­
resat cam tot atât cât te interesez eu pe tine.
Mă pregăteam să ies pe uşă când Debra m-a strigat.
— Stai puţin, Megan.
M-am întors spre ea cu prudenţă.
— Ce?
— Ai articolul ăla la tine?
— Da.
— Vreau să-l citesc!
A întins o mână. Am clătinat din cap.
— Nu cred că...
— Megan! Debra m-a fulgerat din priviri. Aş zice
că, după toate acestea, mi-o datorezi.
Ce dracu’? Oricum nu mai aveam nevoie de el. Am
scos articolul din geantă şi i l-am trântit în palmă. Ea
l-a răsucit şi l-a vârât în aceeaşi geantă Fendi exage­
rat de mare, de culoarea muşchiului verde, pe care o
văzusem la Sage odată. Apoi am ieşit pe uşile batante
şi în vântul aspru al sfârşitului de ianuarie.
Debra şi-a strâns fularul de caşmir ivoriu în jurul
gâtului şi a pornit spre limuzina ei Town Car neagră,
care o aştepta.
— Debra? am strigat eu în urma ei. Voiam doar
să-ţi spun... dacă te-am dezamăgit, îmi pare rău.
Ea s-a oprit şi s-a întors.
— Ai întâlnit pe cineva interesant pe acolo?
— Sinceră să fiu, da, am recunoscut eu, în pofida
ciudăţeniei faptului că ea devenise interesată de via­
ţa mea personală. Dar n-au mers lucrurile. E totul în
articol.
— Mare păcat.
Suna ciudat de dezamăgită. Apoi a întins mâna
după mânerul portierei maşinii.
 Privilegiul 337
— Ce vrei să fac cu articolul după ce-1 citesc?
— Să-l arunci, probabil.
— Ai grijă de tine, Megan.
S-a ghemuit pe bancheta din spate a maşinii înain­
te ca şoferul să apuce să iasă şi să-i deschidă uşa.
M-am întors spre Broadway şi spre metroul R din
centru, doar un alt şomer din New York care încerca
să se apere de frig şi să treacă de ziua asta.
 capitolul patruzeci

__ rei un flirtini? m-a întrebat Vitali când am

v terminat de umplut tava lui cu măsline.
Era luni noapte, după fatidica mea dublă întâlnire
cu Gary şi cu Debra. Lucrasem şi petrecusem mai mult
timp cu Lily de când cu şedinţa noastră de Mărturi­
siri Adevărate, la sala ei de sport. Aveam de gând s-o
las mâine să-mi cumpere un nou palton, dar pentru
noaptea asta nu mă atrăgea decât patul.
— Fără alcool în seara asta, i-am spus eu lui Vitali.
Mă duc acasă, să mă schimb în picioarele mele de
rezervă.
El s-a uitat la mine lipsit de orice expresie, confir­
mând faptul că aprecierea pentru simţul umorului
specific mie e ceva ce se dobândeşte mai târziu pe gra­
ficul învăţării limbii engleze.
Picioarele îmi tremurau şi chiar dacă Tver fuse­
se aglomerat toată tura mea, eu nu făcusem decât
 Privilegiul 339
douăzeci şi cinci de dolari din bacşişuri. Toţi strâm­
torării din New York se hotărâseră să stea în sectorul
meu. Printre ei, beţivul de la separeul unu, care mă
ciupise de fund când îi aşezasem budinca de orez pe
masă, şi cuplul de lesbiene din separeul patru, care îşi
schimbaseră comanda de trei ori, fără să aibă vreodată
contact vizual cu mine. Mai târziu, în tura mea, zece
fete din New Jersey ocupaseră separeurile doi, trei şi
patru, comandaseră jumătate de meniu, îl înfulecase­
ră, apoi îmi arătaseră un gândac de bucătărie mort sub
o frunză de salată din cheeseburger-ul special al uneia
dintre fete. Chicotitul ei mă făcuse să cred că aduse­
seră chiar ele respectivul gândac, ca să scape fără să
achite nota. Camera de supraveghere de la Tver îmi
adeverise bănuiala. Vitali şi Vădim le obligaseră să plă­
tească, dar nu mă alesesem cu niciun bacşiş.
Am spus noapte bună colegilor de muncă şi am
ieşit în noaptea geroasă, înviorătoare. Drumul pe jos
până acasă mi-a oferit priveliştile şi sunetele obişnui­
te — sirenele urlând în depărtare, un drogat uşurân-
du-se între două containere de gunoi la colţul dintre
străzile A şi Tenth, un cuplu ţipând unul la altul în faţa
intrării mele. Au continuat să răcnească şi când am
intrat în imobil şi am început să urc cele cinci etaje.
Sunasem înainte, de vreme ce în ultimele câteva nopţi
tot dădusem peste Charma şi Gary, care-şi făceau trea­
ba în partea lor a partiţiei.
Am descuiat cele trei yale şi am intrat în bucătăria
noastră Levitton. Dacă bunica Charmei ne-ar fi vizitat,
pe aragaz ar fi trebuit să fie supă de pui gătită în casă,
în loc de ceea ce am văzut eu: pahare înalte de şampa­
nie şi o sticlă nedesfăcută de Taittinger.
Ori Charma fusese distribuită în ceva important,
ori Gary primise o mărire de salariu uriaşă, ori...
340 Zoey Dean
— Surpriză!
Gemenele Baker au sărit spre mine. Mă priveau cu
feţe zâmbitoare. Deloc supărate. Şi chiar şi-au petre­
cut braţele în jurul meu, într-o îmbrăţişare de grup.
— Ce cauţi aici? Tu când... cum ai intrat aici?
m-am bâlbâit eu.
— Nu voi, noi, m-a corectat Rose. Ce căutăm noi
aici? Aşa ar fi la persoana întâi plural. Iar eu ştiu mai
bine, de vreme ce mă voi duce la Duke toamna care
vine. Am venit să-ţi spun în persoană.
— Doamne, ai reuşit!
Le-am îmbrăţişat din nou pe fete. Mi-am dat seama
şi de implicaţii. Dacă Rose intrase, gemenele erau la
jumătatea drumului...
— Şi eu am reuşit, a zis laconic Sage, apoi mi-a
cercetat uniforma de chelneriţă. Noi nu te-am învăţat
nimic?
— Aţi reuşit! Vă duceţi la Duke! V-aţi primit
banii!
M-am trezit că ţopăi prin bucătărie.
— Sunt atât de bucuroasă pentru voi, fetelor!
Şi chiar eram, cu adevărat, sincer.
— Sunteţi bogate!
— Şi ştii cine altcineva mai e bucuros pentru mine?
Rose radia. Thom! a ţipat ea mai înainte să pot între­
ba.
Sage a zâmbit.
— Sunt îndrăgostiţi ne-ne-nebuneşte, m-a infor­
mat ea. Şi eu nici măcar nu vorbesc de rău chestia asta.
Cel puţin, nu în faţa lor. Glumesc.
Rose a scos limba la sora ei înainte de a se întoarce
spre mine.
 Privilegiul 341
— Hei, nu vrei să ştii cum te-am găsit? a întrebat
ea, nerăbdătoare.
— La naiba cu asta. Spune-i mai târziu. Hai să des­
chidem şampania! a poruncit Sage.
A scos dopul cu pocnet şi a umplut patru pahare.
— Pentru meditatoarea noastră, Megan Smith,
care a reuşit imposibilul: ne-a făcut să intrăm la Duke
şi a căpătat un gust intr-ale modei, deşi se pare că l-a
pierdut.
Am ciocnit paharele şi am băut. Şampania era ame­
ţitoare, dar şi mai ameţitor era să ştiu că, aparent, fuse-
sem iertată. întrebarea era cum?
A»

Mai înainte să apuc să întreb, Rose a explicat:

— Ţi-am ciut articolul, a zis ea cu blândeţe.
— Ce art...
Apoi am priceput. Cel pe care-1 scrisesem pentru
Rockit. Pe care i-1 dădusem Debrei Wurtzel. Debra
o cunoştea pe Laurel. Debra trebuie să-l fi citit şi
apoi să i-1 fi trimis lui Laurel. Bunătatea gestului mă
copleşea.
— Am ieşit grozav, aş putea adăuga, a zis Sage.
— Deci... mă iertaţi? am întrebat, şovăind.
In loc de răspuns, Rose a vârât mâna în buzunarul
A.

jeanşilor şi a scos un plic.

— Pentru tine.
Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul, l-am
deschis. Era de la Fondul Sage şi Rose Baker, pe nume­
le lui Megan Smith. Pentru o sută cincizeci de mii de
dolari.
— Am întrebat-o pe bunica exact ce sumă ar fi tre­
buit să primeşti. Apoi am dublat-o. Ne-am închipuit
că fiecare valorăm pe puţin şaptezeci şi cinci de miare,
mi-a explicat Sage.
 342 Zoey Dean
Nu se întâmplă des să rămân fără cuvinte, dar în
momentul acela amuţisem.
— Asta pentru că ai fost atât de generoasă cu noi,
a zis simplu Rose.
Fir-aş a naibii. O sută cincizeci de mii. îmi puteam
plăti împrumutul la Yale. Puteam să părăsesc restau­
rantul, să scriu ca freelancer şi să caut un post la o
revistă bună.
— Nu sunt săracă, iar gemenele Baker vor merge
la facultate, m-am minunat eu.
Sage a părut oripilată.
— Facultate? S-a cutremurat. Dumnezeule, nu. îţi
închipui ce plictisitor ar fi!
— Dar banii? Cum mai obţineţi...
— Megan, Megan, Megan, a zis Sage apăsat, cu un
suspin lung şi îndurerat. Aş fi crezut că un absolvent
de Yale e atent la detalii. înţelegerea a fost că Rose şi
A

cu mine primim banii dacă amândouă intrăm la Duke.

Nu dacă amândouă urmăm cursurile la Duke.
Era amuzant. Avea dreptate.
— Vrei să spui că aţi păcălit-o pe bunica voastră?
— De toată frumuseţea, a recunoscut ea şi a ridicat
paharul de şampanie. încă un toast. Pentru noi. Şi mai
A

ales pentru Sezonul lui Sage Baker.

— Ce-i asta? am întrebat.
Ea şi-a deschis larg braţele.
— E iarnă în Palm Beach şi frumoasa insulei a
participat la Sezon de când era într-a şasea — gale,
baluri, dineuri de caritate de zece-mii-de-dolari-tacâ-
mul. Dar în anul ăsta fata trebuie să organizeze unul
al ei.
 Privilegiul 343
Şi-a aşezat mâinile pe umerii mei.
— II numesc Sage Stage1. Sage a desenat prin aer
a

un tidu mare. E în beneficiul femeilor care nu au ser­

viciu, care tocmai au ieşit de la reabilitare, mă rog.
— Ca o instituţie de reeducare? am întrebat, scep­
tică.
— Mai exact, ultima tuşă a schimbării înfăţişării, a
decretat Sage. O să fie pe E!2 iama viitoare.
Rose şi-a pus paharul de şampanie pe masă.
— Deci, nu ne arăţi şi nouă apartamentul tău?
— Atâta cât e de arătat, am zis eu, facându-le semn
să mă urmeze. Addison Mizner a proiectat acest foar­
te elegant living opt-pe-zece, iar partiţia prin care au
apărut dormitoarele ca nişte celule este omagiul lui
Mizner adus Insulei Riker3, unde...
M-am oprit. Pe patul meu erau valiza şi geanta cu
haine pe care mi le dăduse Marco în acea primă zi în
care mă ajutase cu garderoba. Amândouă erau ticsite.
In mod clar, fetele deja făcuseră singure turul aparta­
a

mentului.
— Şi Marco a citit ce ai scris, a explicat Sage. Şi
a spus că i-ai lăsat un bilet. Vrea să joace rolul lui în
film.
— A mai spus şi că n-ar mai putea să se gândească
la hainele astea îmbrăcate de altcineva decât de tine.

1 Stage înseamnă fază, scenă, moment (lb. eng.).

2 E! Entertainment Television, sau, mai simplu, E!,
este o reţea de televiziune prin cablu şi satelit care, aşa
cum o sugerează şi numele, transmite programe referi­
toare la Hollywood şi la lumea divertismentului.
3 Insula Riker este principalul complex penitenciar
din New York, situat pe insula cu acelaşi nume, pe East
River, între Queens şi Bronx.
 344 Zoey Dean
Aşa că dă-i drumul, m-a îndemnat Rose, deschide
una!
Am deschis fermoarul genţii cu haine. Era plin de
Chloe şi Zac Posen, Vera Wang şi Pucci, Gucci şi Alaia.
Pe unele le-am recunoscut, dar pe câteva nu.
— Unul dintre prietenii lui Marco şi-a deschis un
magazin numit „Când hainele bune devin o povară”,
mi-a explicat Rose. A ales cu grijă astea pentru tine.
Eram înmărmurită.
— Nu te dezlănţui încă, m-a prevenit Sage.
M-a apucat de umărul stâng şi m-a răsucit spre
perete, un perete care fusese gol de când îmi vându-
sem tricoul înrămat cu Woodstock. Acum atârna acolo
o pictură minunată.
Eram Will şi cu mine în grădina lui Hanan, înfă­
ţişaţi în stilul inimitabil al lui Hanan. Probabil o pic­
tase după una dintre fotografiile pe care ni le făcuse
atunci.
— Will a vrut să fie a ta asta, a zis liniştită Rose.
Ceva s-a răsucit în inima mea.
— Şi el... a citit articolul? am întrebat.
— De aceea a trimis pictura aici, odată cu noi, a
raportat Sage.
S-a uitat la ceasul ei Hermes Medor.
— E unu şi jumătate. Dacă nu plecăm acum, o să
pierdem ultimul număr.
— Atunci trebuie să mergem, a încuviinţat Rose.
— Uldmul număr al cui? am întrebat eu în timp ce
ele se întorceau în bucătărie şi îşi luau paltoanele din
cuiele bătute în spatele uşii.
 Privilegiul 345
— Brain Freeze1, mi-a explicat Rose. Thom îl
cunoaşte pe basist din liceu. Trupa cânta la Pyramid
Club în seara asta.
— Asta-i imediat după colţ, le-am spus eu lor. Staţi
să mă schimb întâi de uniforma asta hidoasă.
Am dat să plec, dar Rose m-a oprit.
— Megan...
A.
îmi pare rău, dar e un soi de dublă
întâlnire. Ii fac lipeala lui Sage cu prietenul lui Thom.
— Am ajuns la concluzia că a avea un iubit muzi­
cian e o formă de expresie, mi-a explicat Sage.
Oh. OK. M-am simţit puţin dată la o parte, dar am
înăbuşit repede sentimentul.
— Stăm la Gansevoort, mi-a spus Rose. Bănuiesc
că n-o să faci pe chelneriţa mâine?
Am hotărât să ne întâlnim pentru un prânz târziu la
Fatty Crab, localul malaysian din West Village. Le-am
îmbrăţişat pe fete de la revedere şi m-am aşezat din
nou la masa verde, melaminată. Apoi am luat un gât
de şampanie chiar din sticla de Cristal. Hei, meri­
tam. Ce imposibilă, ce fantastică răsturnare de eveni­
mente.
Simţindu-mă ameţită de noroc şi de şampanie,
m-am dus în baie, am dat drumul la duş şi mă pregă­
team să dau jos uniforma aia pentru ultima oară când
am auzit alarma de incendiu sunând pe hol.
Alarma de incendiu. Din nou. Vorbesc absolut seri­
os. Fir-ar să fie. Aveam să mă mut din nenorocita asta
de capcană cu incendii închiriată a imobilului din East
Village de îndată ce aveam să încasez cecul ăla.

1Brain freeze („îngheţarea creierului”, lb. eng.) este

denumirea populară a durerilor de cap scurte, dar inten­
se, apărute în urma consumului de alimente sau băuturi
reci.
 346 Zoey Dean
Cum nu eram proastă, am alergat să-mi iau cecul,
apoi am deschis uşa de la intrare şi m-am repezit spre
scări. Dar proprietarul meu sârb era pe palierul etaju­
lui al treilea, strigând la mine.
— Scările sunt blocate! Du-te pe acoperiş, repede,
Megan! Treci pe clădirea de alături!
La dracu 7 Mi-am schimbat direcţia, am urcat trep­
tele câte două o dată şi am izbit cu umărul de uşa grea
de metal, ca s-o deschid. A trebuit să împing de vreo
trei ori cu toată forţa, şi apoi am ieşit, păşind pe...
Nisip.
Nu beton. Nisip.
Era o plajă pe acoperişul meu. Era presărată cu
umbrele de plajă şi şezlonguri şi o jumătate de duzină
din acele radiatoare cu gaz care pot păstra cafenelele
din aer liber încinse şi pe cea mai friguroasă vreme.
Pe unul dintre şezlonguri, îmbrăcat în şort strâmt
de surfer şi cu ochelari de soare, cu un pahar înalt de
băutură în mână, era Will.
— Flirtini? mi-a oferit el de băut. De vreme ce nu
puteai să vii tu în Palm Beach, am hotărât să vină Palm
Beach-ul la tine.
Am înaintat spre el, încercând să-mi găsesc cuvin­
tele.
— Ăă... niciun incendiu? a fost tot ce-am putut să
rostesc.
— A fost jalnic de uşor să-ţi mituiesc proprietarul
ca să ne ajute, mă tem. Nici n-a clipit când a fost vorba
să ne lase în apartamentul tău sau la adresa echipei de
ţipi solizi pe care am tocmit-o să care nisipul până sus.
Eu m-aş gândi să mă mut, dacă aş fi în locul tău.
M-am aplecat şi l-am ciupit.
— Au! şi-a tras el braţul.
— Voiam doar să mă conving că e real.
 Privilegiul 347
Şi-a frecat braţul.
— Şi scheunatul meu bărbătesc a fost destul de
convingător?
Am rânjit, aşezându-mă pe şezlongul din faţa lui.
— îmi place mult pictura lui Hanan.
a

— E trăsnet, nu? a încuviinţat el, punându-mi

paharul cu flirtini în mână. Aia a fost ziua în care
m-am îndrăgostit de tine, ştii.
M-am uitat la Will, la braţele lui pistruiate şi la dege-
tele lui prelungi. Era atât de frumos. încă nu puteam
a

să cred că i-ar plăcea de cineva ca... mine.

— De ce? m-am auzit că întreb.
El şi-a scos ochelarii de soare.
— Pentru că erai atât de mult tu însăţi. Păr creţ,
noroi pe faţă, cumva tolomacă.
— Tolomacă ? am râs eu. Destul de corect. Ei bine,
atunci s-a schimbat şi pentru mine, ştii. Modul în care
ai vorbit despre picturile lui Hanan, cu toate că tatăl
A

tău n-ar fi vrut în veci să le expună. încă mai sper c-o

A

vei face tu. Intr-o bună zi.

— Pasul unu e să mă mut aici, a zis el.
Stai, tocmai zisese...
— Ai putea să repeţi, te rog?
— Aici, a repetat el. La New York. Unde o să-mi
deschid propria galerie. Hanan va fi primul artist pe
care îl voi expune.
Probabil că arătam la fel de entuziasmată pe cât mă
simţeam, pentru că el a ridicat o mână, a prevenire.
— N-o să fie uşor. Tata e mai puţin decât încântat.
Cu banii e dintr-o bucată, asta însemnând că nu inves­
teşte în mine. Gemenele o fac, totuşi. Şi deja am luat
legătura cu mai mulţi dintre fraţii mei bogătani de la
Northwestern.
 348 Zoey Dean
— Şi eu care credeam că să fii într-o frăţie a fost
pierdere de vreme, l-am tachinat eu.
Am luat o înghiţitură din flirtini-ul meu. Era la fel
de bun ca în Palm Beach. Poate mai bun.
— Asta..., am făcut un gest cuprinzător. Totul. E
uluitor.
— Ciudat, ăsta e cuvântul pe care l-am folosit des­
pre ceea ce ai scris tu.
A privit în jos, la acoperişul de culoarea nisipului.
— Tot ce ai făcut tu a căpătat o noimă într-un mod
destul de bizar.
— Sunt atât de bucuroasă că gemenele ţi-au dat şi
ţie articolul.
El şi-a ridicat ochii spre mine.
— Oh, l-am citit înaintea lor. De fapt, mama mi l-a
trimis mie prin curier rapid.
— Ce?
— Nu ce, cine. Debra Wurtzel e mama mea.
A zâmbit larg din cauza feţei mele, pe care, cu sigu­
ranţă, se citea uluirea.
— Crede-mă, habar n-am avut că ea te-a trimis în
Palm Beach până n-am citit ce ai scris tu. Totul a fost
urzeala ei.
Eram înmărmurită.
— Dar... de ce?
— Aparent, s-a gândit c-o să fii grozavă ca medi­
tatoare pentru fabuloasele gemene Baker din Palm
Beach... şi a vrut să-i dea sorţii un mic bobârnac. Prac­
tic, te crede perfectă pentru mine.
— Părinţii greşesc întotdeauna în genul ăsta de
lucruri, i-am atras eu atenţia.
— Poate ar fi mai bine să schimbăm asta în „gre­
şesc de obicei”.
 Privilegiul 349
S-a ridicat şi s-a dus la un mic bar improvizat la mar­
ginea acoperişului. A apăsat pe butonul unui CD-pla-
yer. One Love al lui Bob Marley a umplut aerul. Am râs
când Will m-a ajutat să mă ridic în picioare.
Şi apoi, în mijlocul lui East Village, într-o geroasă
noapte de iarnă din New York, pe nisipul alb de plajă
care fusese înainte acoperişul imobilului în care locu­
iam, am dansat.