Sunteți pe pagina 1din 20

Odontonul

= complex morfo-functional alcatuit din :


 dinte
 continutul spatiului periodontal inter-relatii morfo-functionale
 osul alveolar ce inconjoara dintele

Dintele
= elementul specific al odontontonului
- are o structura complexa , fiind constituit din 2 structuri diferite :

 structura dura = tesuturi dure - smalt


- dentina
- cement

 structura moale = tesut moale – pulpa dentara

SMALTUL
Implicatii clinice
- singurul tesut dur dentar cu origine epiteliala (ECTOdermala) , produs de activitatea
celulelor epiteliale diferentiate (ameloblaste / adamentoblaste)

- atunci cand erupe in cavitatea orala , celulele responsabile de formarea smaltului sunt
distruse => S nu poate fi regenerat in caz de alterare

( in anumite situatii el poate beneficia de depundere de precipitate


de fosfat de calciu de origine salivara sau exogena )

- formeaza un invelis protector la nivelul coroanei dentare anatomice

- are o organizare complexa

- are un grad foarte inalt de mineralizare (cea mai dura structura din organism)
Grosimea S :
- S acopera coroana anatomica a dintelui si se sprijina pe dentina subiacenta
- grosimea sa = variabilia :
- cu grupul de dinti
- cu diferitele zone de pe acelasi dinte
In raport cu grupul de dinti :
 2.6 mm = cuspizi M
 2.3 mm = curspizi PM
 2.0 mm = margine incizala
 0.2 mm = colet IL

Grosimea cea mai mare = pe suprafetele ce intervin activ in procesele de masticatie :


 suprafetele ocluzale
 marginile incizale

Grosimea descreste progresiv , pe masura ce coboara spre coletul dentar unde se


termina sub forma unei muchii inguste ce vine in relatie cu cementul radicular

- interfata celor 2 tesuturi = jonctiune S-C


- morfologie variabila:
o 60-65% = S acoperit de C
o 30% = intalnire liniara (cap la cap)
o 5-10% = S si C nu au contact direct , lasand o portiune de D descoperita
in zona coletului dentar ce duce la aparitia durerii dentinare
ex: (atunci cand teaca ep Hertwig nu se dezintegreaza la nivelul
coletului dentar , nu e posibil contactul dintre D radiculara si foliculul dentar ->
nu se formeaza C -> dentina descoperita)
- configuratie anatomica + histologica particulara
o S = f subtire , cu prisme putine , de aspect atipic , foarte fragile
o D = canaliculele dentinare = mai putine , cu diam redus in raport cu D coronara
- coletul clinic = acoperit de gingie dar , in raport cu variabile precum :
o retractia gingivala specifica inaintarii in varsta
o gradul de afectare al parodontiului marginal sub influenta bolii parodontale
o periajul traumatic
, dentina intra in contact cu mediul bucal si devine o zona de
retentie de placa bacteriana
Expunerea D + modificarile biochimice ce apar din cauza fermentatiei acide => sindrom dureros =
hiperestezie dentinara cervicala / hipersensibilitate dentinara

CLINIC
- in situatiile in care in mod natural / patologic D e expusa direct in mediul bucal si lipsita de
invelisul sau protector => dd vor devenii sensibili la excitantii fizici , chimici , mecanici iar
durerea dpdv clinic , poate avea caractere afective deosebite ce pun in dificultate atat
pacientul cat si medicul
- daca expunerea stratului de D se face in timp , complexul pulpo-dentinar reactioneaza prin
depunderea de D de retractie ce va proteja pulpa dentara de excitatiile nocive din mediul bucal
- aria cervicala = imp si pt ca aici se termina marginile multor preparatii iar aceasta zona ,
in care
D = are un nr mai mic de canaliculi dentinari
C = acelular
face ca stratul hibrid rezultat dupa demineralizarea acida sa fie de tip inferior , relativ
subtire , ce nu ofera suficienta retentie materialelor de restaurare adezive , determinand
fractura restauratiei si aparitia cariei secundare

Aspectul de suprafata
- stratul de S nu e neted pe toate suprafetele dentare
- neregularitatiile de suprafata ale S provin din dezvoltarea sa onto + filo-genetica

Pe suprafetele ocluzale (PM+M maturi)


- S prezinta santuri , care la locul de intersectie se termina in fosete oarbe
ce marcheaza locurile de unire ale cuspizilor

Pe suprafetele V + orale (M in 1/3 sup)


- in apropierea suprafetei ocluzale se gaseste o foseta care marcheaza
terminarea santului oro-vestibular ce se continua de pe fata ocluzala pe cea
vestibulara

Pe suprafetele P (F)
- foseta = foramen cecum (situat la intalnirea dintre cingulum + restul
coroanei dentare)

Fetele M + D + V(1/3 inf) + orale


= netede + lucioase
CLINIC
- fosetele + santurile de pe suprafetele dentare coronare au aspecte morfologice
variate si reprezinta zone cu risc crescut de carie
- la acest nivel autocuratirea + periajul = mai putin eficiente
- santurile + fosetele = ofera conditii optime de stationare a placii bacteriene

Rolurile Smaltului:
1) neutralizarea partiala a presiunilor masticatorii (datorita grosimii sale ,
alaturi de dispozitivul de sustinere al dintelui in alveola)

2) protectia tesutului pulpar fata de excitatiile fizice , chimice , electrice din


mediul bucal

3) prin forma sa neregulata = rol activ in procesele functionale , favorizand


- apucarea
- triturarea
- taierea
alimentelor si formarea bolului alimentar

(forma neregulata creaza , in egala masura , zone de susceptibilitate la carie)

Caracterele fizice ale S:


1. duritatea
2. rezistenta
3. transluciditatea
4. izolator fata de excitatiile F , C , E
5. radioopacitate
6. vulnerabilitate la atacul acid
DURITATEA
- S = cel mai inalt grad de mineralizare din organism
= singurul tesut de origine ectodermala care se mineralizeaza
- duritatea sa = 5-8 pe scara Mohs (aproape de diamant = 9)
- cea mai mare duritate = la nivelul fetelor ocluzale ale PM , M
- cea mai mica duritate = in straturile profunde ale S si pe suprafete proximale
- duritatea = rezultanta raportului dintre mineralizare + structura

CLINIC
- duritatea S are implicatii f imp in instrumentarea sa terapeutica
- orice interventie operatorie la nivelul sau cere :
 un instrumentar a carui duritate sa fie cel putin egala cu cea a S
 cu un contur exterior adecvat
 structura + turatie care sa-i asigure capacitatea de abraziune
- alegerea materialului restaurator se face in raport cu duritatea S , a.i. dd antagonisti
restaurarii coronare sa nu fie supusi unui proces de uzura patologica
- S nesustinut de dentina se fractureaza sub presiunile masticatorii
(lucru imp in preparatiile ocluzale + proximale dar si pt cele situate la nivelul coletului unde S = f subtire)

REZISTENTA
- datorata :
 mineralizarii sale inalte
 structurii sale complexe :
 gruparii cristalelor in prisme separate de substanta
interprispatica
 traiectoriei curbe a prismelor de S care ii confera o
oarecare rezilienta si face ca socurile ocluzale sa nu
duca la fracturarea lui
- S e supus la :
o uzura
o tractiune
o traumatisme
o torsiune
o compresiune
TRANSLUCIDITATEA
- S normal = translucid
- culoarea lui variaza intre alb-galbui si albastru-cenusiu si aceasta apare ca
urmare a grosimii + calitatiilor sale ce depind de:

 structura arhitectonica a prismelor de S


 compozitia chimica
 gradul de mineralizare
 de grosimea fiecarui tesut dentar
 varsta pacientului
 culoarea D subiacente
 propietatiilor optice f. diferite ale structurilor dentare

- la dintii cu grad de mineralizare = aspect de fildes (alb intens , deschis)


- la dintii cu grad de mineralizare = alb-albastrii , deosebit de transparent

S dd temporari = nuanta mai deschisa si mai transparenta fata de S dd permanenti

- la persoanele in varsta = nuanta mai cenusie (prin acumulare de coloranti


minerali precum si prin modificari ale D subiacente)

- la colet = S = mai subtire si imbraca o culoare galbuie datorita D ce


transpare cu usurinta

CLINIC
- pt restaurarea FV ale F e imp ca in restaurarile directe / indirecte cu materiale fizionomice ,
sa se tina cont de culoarea + transluciditatea specifica acestor zone , alegandu-se diferentiat
culoarea potrivita

IZOLATOR
- S sanatos , bine structurat = un bun izolator fata de excitantii F,C, E din CB
- transmiterea acestor excitatii in profunzime e favorizata de imperfect.
structurale precum : hipoplazii , displazii , grosime mica in mod natural in anumite
zone (colet , santuri , fosete)
CLINIC
- restaurarile cu materiale dentare bune conductoare de temperatura + electricitate (amalgam ,
inlay metalic , aurificatii) necesita , in raport cu profunzimea cavitatii un tratament adecvat al
plagii dentino-pulpare care sa evite transmiterea variatiilor de temperatura + curentiilor galvanici
spre pulpa dentara

RADIOOPACITATEA
- S = radioopac
- radioopacitatea lui e mai mare decat a:
o osului
o D
o C

CLINIC
- radioopacitatea S difera de cea a celorlalte tesuturi dure dentare si permite , prin contrast ,
stabilirea gradului de afectare al S de catre procesul carios precum si
aprecierea corectitudinii in timp , a unor tratamente ,
aparitia cariilor secundare
- examenul radiologic permite un diagnostic al zonelor de demineralizare a S si in cazurile in
care clinic nu exista leziune carioasa cavitara , permite instituirea precoce a unui plan de
tratament specific , caracteristic etapei de evolutie a procesului carios

VULNERABILITATEA LA ATACUL ACID


- S = solubil atunci cand e expus unui mediu acid dar disolutia sa nu e uniforma , ea
creste de la suprafata spre jonctiunea amelo-dentinara

- solubilitatea in mediu acid variaza in raport cu calitatea mineralizarii sale si cu


concentratia de fluor care , cu cat e mai mare , cu atat duritatea , solubilitatea si
demineralizarea sa sunt mai mici iar remineralizarea mai importanta

- solubilitatea in mediul acid e una din cauzele care stau la baza aparitiei procesului
carios , a eroziunilor acide , si poate fi influentata prin aplicatii topice de fluor , igiena
orala corespunzatoare si actiuni preventive , toate acestea oferind protectie impotriva
atacului acid de suprafata a dintelui
Caracterele chimice ale S
- dupa terminarea procesului de mineralizare al S acesta e considerat un tesut fara
metabolism propriu , permeabil , prelucrarea sau cedarea microelementelor facandu-se
prin difuziune sau schimb ionic cu tesuturile inconjuratoare

- S uman matur prezinta urmatoarea structura chimica :

 substante minerale

- 95 – 96 % din V

- 87 – 91 % din g

 substante organice

- 0,4 % din V

- 2 % din g

 apa

- 3,6 % din V (din care 1 % apa libera)

- 7 – 11 % din g

COMPONENTA MINERALA
 aprox 90 % din substantele minerale sunt reprezentate de fosfatii de calciu sub
forma de cristale microscopice de hidroxiapatita , divers orientate
 3 % = fluoroapatita (mai putin solubila in acizii organici decat hidroxiapatita)
 restul = carbonati , silicati , fosfati

Cristalele de hidroxiapatita Ca10 (PO4)5 (OH)2 .


- au forme si dimensiuni variabile
- 1 cristal are :
 lungime = 0.5 - 1 micron
 grosime = 0.02 – 0.04 microni
- e format din 18 ioni minerali
- pe o sectiune longitudinala are forma de panglica lunga si subtire , infasurata in spirala
in jurul sau
- in S mineralizat , pe o sectiune transversala are forma hexagonala
- e inconjurat de un strat hidrat ce foloseste la legaturile cu fractiunile organice si la
schimburile ionice
Ionii minerali
- prezenti in cantitate mai mare poarta denumirea de constituenti majori
 calciu – 36.6 – 39.4 %
 fosfor – 16.1 – 18 %
 carbonat – 1.95 – 3.66 %
 potasiu – 1 – 2 %
 natriu
 magneziu sub 1 %
 clor

- constituentii minori :
o fluor o aur = toate elem din tabelul lui Mendelev
o fier o argint mai putin din grupa
o zinc o crom lantanidelor
o bariu o cobalt

Raportul calciu / fosfor = 1.92 – 2.17


- componenta S variaza topografic atat la suprafata , profunziune cat si intre
diferitele zone ale suprafetei dentare
- raportul calciu / fosfor = mai mare la suprafata dintelui (2.16) decat
in profunzime , unde hidroxiapatita e mai saraca in Ca (2.07)
- raportul nu variaza semnificativ cu varsta

Apa
- in cea mai mare parte , apa din S e legata de moleculele proteice (97%) si
aceasta nu poate fi evaporata nici la 800 – 1000 gr C
- numai 1 % e libera , se evapora la 200 – 400 gr C
- se gaseste in spatiile interprismatice , mai ales
in apropierea jonctiunii amelo-dentinare
- compozitia in apa a S la pers tinere = semnificativ mai mare si creste atunci
cand acesta e alterat de procesul carios , din cauza pierderilor de substanta
minerala

COMPONENTA ORGANICA
Faza organica a S are forma unui gel cu compozitie complexa
- din totalitat. de subst organice care intra in compozitia S , colagenul e reprezentat de :
o 1/3 colagen solubil
o 2/3 colagen insolubil

Fractiuni insolubile
- in S exista fractiuni insolubile structurate in lanturi polipeptidice asemanatoare
colagenului si keratinei
- 2/3 din colagenul din S = insolubil si intra , alaturi de keratinele S in alc fractiunii
organice insolubile
- keratinele S se caracterizeaza , prin prezenta in structura lor , a unor aa atipici:
o hidroxiprolina
o hidroxilizina

Fractiuni solubile
 1/3 colagen
 proteine solubile
 proteine serice
 proteine legate de calciu
 fosfoproteine
 peptide (cu aa similari cu cei din colagen)
 glucide – prezente mai ales in stratul superficial al S :
o galactoza
o glucoza
o manoza
o fructoza
 lipide – colesterol + AG nesaturati
 acizi organici – citric + lactic
- la suprafata S = mb foarte fina de natura organica formata din mucopolizaharide +
proteine
- componentele chimice ale S nu se gasesc uniform repartizate in grosimea sa => S nu are
o structura omogena
- subst O + apa = cant mai mare in zonele profunde
- subst M = mai bn reprezentata la periferie

CARACTERELE MORFO-FUNCTIONALE
- Elemente structurale –

Grosimea S = constituita din 3 straturi diferite :


1) strat intern aprismatic
2) strat prismatic (compus din prisme de S + subst interprismatica)
3) strat extern aprismatic

Cristalele de hidroxiapatita = grupate in 2 structuri distincte :


 prisma de S
 substanta interprismatica

Substanta interprismatica = ansamblul continuu , ce inglobeaza prisme bine


individualizate , cu exceptia bazei lor , unde cele 2 structuri prezinta coalescenta

- aceste 2 structuri au aprox aceleasi comp chimice si difera doar prin orientarea
cristalelor din compozitia lor

Prisma de SMALT
= unitatea fundamentala de structura a S
- variaza numeric in functie de dinte :
 12 mil = la M inf
 5 mil = la IL inf
- nu sunt in contact unele cu celelalte ci sunt separate de subst interprismatica
- fiecare prisma = inconjurata de o teaca
- sunt dispuse in pachete dense ce merg de la jonctiunea amelo-dentinara spre
suprafata
- traiect oblic mediu = 4 – 8 microni
- lungime = variabila (dependenta de grosimea stratului de S)
- la colet = mai scurte
- la nivelul cuspizilor = mai lungi
- unele se intind de la suprafata S pana in D , altele dispar pe parcurs , fiind
continuate de alte prisme
- pe tot traiectul lor , prismele prezinta o serie de striatii transversale la
intervale de 4-5 microni , dispuse perpendicular pe axul lung al prismei
- acestea au aspectul unor discuri suprapuse intunecoase / albicioase ce
alterneaza regulat
- sunt mai evidente in S insuficient calcificat
= reprezinta formarea ritmica a matricei S (depunerea ciclica a matricei S +
calcificarea sa)

La distante mai mari decat striurile transversale apar linii paralele intunecate si clare ,
echidistante , care intereseaza toata sectiunea examinata
= striurile paralele ale lui Retzius / liniile de crestere ale lui Retzius
= trasee ce diferentiaza perioadele de formare a S , datorate curburilor prismelor si
unei pigmentari a S

Pe o sectiune longitudinala
- ele urmeaza conturul morfologic al dintelui
- la colet = traiect aproape perpendicular pe axul lung al dintelui
- ½ medie a coroanei = oblice
- pe masura ce se apropie de suprafata ocluzala / incizala devin verticale , aproape
paralele pe axul lung al dintelui
- in dreptul cuspizilor = iau forma de arcuri , adaptandu-se formei suprafetei
dentinare subiacente

Pe o sectiune transversala
- striile lui R. apar sub forma de cercuri concentrice , paralele cu suprafata
externa a S , dispuse la intervale neregulate
- ele pot fi comparate cu liniile de crestere ale arborilor

La dintii temporari = formarea S incepe inainte de nastere , de aceea la ei apare o


striatiune R mai ampla decat celelalte = linia neonatala
- ea delimiteaza S format inainte de nastere de cel format dupa nastere
= rezultatul unor modificari metabolice bruste
- S prenatal = mai bine structurat decat cel postnatal
La jonctiunea cu suprafata amelara majoritatea striurilor lui R formeaza
perkymatiile = o serie de santuri circulare , paralele intre ele , prezente mai ales la
coletul dd , la o distanta de aprox 60-120 microni

Pe sectiune longitudinala
- prismele de S = au forma de coloane poliedrice
- traiectul lor = sinuos , difera de la o zona coronara la alta
- sunt orientate sa reziste la presiunile axiale ce se exercita asupra S
- in general = prismele = perpendicular pe jonctiunea amelo-dentinara cu exceptia
regiunii cervicale unde ele se inclina in directie apicala , sub un unghi ascutit
- in ½ medie a coroanei = orizontale
- pe masura ce se apropie de supraf I/oclz devin din ce in ce mai oblice , pana la
pozitia verticala , paralele cu axul lung al dd

Ondulatiile orizontale ale prismelor fac ca pe sectiune longitudinala sa fie prinse numai
pe fragmente de prisme , nu toata prisma in lungimea sa => aparitia unui fenomen optic
vizibil la ex microscopic cu lumina polarizata = striile lui Hunter- Schreger
- pe dd sectionati longitudinal acestea apar sub forma de :
 benzi clare = parazonii
 benzi intunecate = diazonii

S nodos = la nivelul
 supraf. functionale ale dd
 in zona supraf ocluzale + a mg incizale
 dar si in apropierea regiunii cervicale
- fascicule de prisme cu un traiect neregulat , sinuos
- mareste rezistenta prismelor la presiuni si impiedica desprinderea lor

CLINIC
- orientarea prismelor de S e importanta in fazele de preparare a unor cavitati ai caror pereti ,
cuspizi , e necesar sa fie rezistenti la presiunile exercitate asupra lor in procesul de masticatie ,
mai ales cand realizam restaurari cu materiale neadezive
- un principiu important de preparare al peretilor cavitatii = bizotarea sau paralelizarea directiei
prismelor pt a evita taierea lor
- se vor indeparta prismele de S fragile , nesustinute de D subiacenta
Pe sectiune transversala , conturul prismelor = polimorf
- cele mai multe prisme au forma poligonala , dar ele pot fi si :
 rotunde
 ovalare
 in forma de solz
 in forma de "gaura de cheie"

- prismele sunt astfel aranjate incat centrul unei prisme se afla intre prelungirile a 2
prisme subiacente

- partea periferica a prismei = mai putin mineralizata (continut mai redus de cristale
minerale) = TEACA PRISMEI

Deoarece conturul prismelor e identic


+
datorita modului diferit de dispunere a prismelor
=>
intre peretii lor nu exista o legatura intima
=>
apar spatii neregulate de aspect mai intunecat

FORTMATIUNI PARTICULARE
ale smaltului

o lamele
o smocuri
o fusuri

Lamelele smaltului
= formatiuni liniare ce strabat toata grosimea S de la suprafata sa pana in D si
uneori patrund chiar si in D
- au localizare variabila , cel mai frecvent sunt observate in S cervical sau la nivelul
santurilor + fosetelor ocluzale
- au o compozitie bogata in subst organice
= sunt considerate formatiuni cicatriciale ale S si au rol de a realiza schimburi
metabolice intre dinte si mediul bucal , fiind principala cale de astfel de schimburi
= reprezinta o zona de minima rezistenta pt patrunderea microorganismelor
proteolitice implicate in procesul carios
 lamele adevarate
- formate in stadiile finale ale amelogenezei datorita tensiunilor ce apar in
aceste stadii
- au substanta organica acidorezistenta ce se poate mineraliza

 lamele false
- apar dupa eruptia dintelui pe arcada , fara material organic
- acestea sunt de fapt fisuri ale smaltului

Smocurile smaltului
= formatiuni organice mai slab mineralizate decat prismele
- au aspect de smocuri de iarba
- formate dintr-un manunchi de lamele ramificate si ondulate , la distante aproape
egale unele de altele care incep la limita S-D si ajung pana la 1/3 sau 1/5 din
grosimea S
= sunt amortizoare de socuri datorita traiectului lor ondulat si a elasticitatii lor
- ajuta la nutritia S
- la baza , spre D = mai voluminoase
- periferic , spre mijlocul stratului de S = se subtiaza

Fusurile smaltului
= zone bogate in material organic , cu deficit de mineralizare
- cu aspect fuziform
- localizate in 1/3 interna a S din vecinatatea D
- se gasesc frecvent la coletul dentar + cuspizi
- mai putin ramificate decat smocurile
- bogate in mucopolizaharide
- unii autori la considera a fi prelungiri protoplasmatice ale odontoblastilor

Jonctiunea amelo-dentinara
(Linia S-D)
= zona in care S vine in contact cu D si are o grosime de 20-30 microni
- linia de demarcatie intre cele 2 tesuturi dentare are un aspect de
linie festonata
o ondulata – in regiunea coronara a dd , cu convex ce privesc spre D
o rectilinie – la nivelul coletului dentar
= zona in care se observa o intrepatrundere a celor 2 tesuturi
- zona ce asigura o rezistenta mai mare la presiunile masticatorii ce se exercita in
axul dintelui
= zona mai intes mineralizata

Structurile de suprafata ale smaltului:

o fisurile
o perikymatiile
o smaltul aprismatic
o cuticulele smaltului
Fisurile smaltului
= reprezinta capul extern al lamelelor de S si constituie un spatiu de clivaj foarte
ingust la suprafata S
- au lungimi variabile de la 1 mm pana la lungimea egala cu grosimea S , fisurile mai
lungi fiind mai groase
- pornesc de la jonctiunea amelo-cementara in sens ocluzal , pe distante variabile
- se gasesc pe toate suprafetele S ale coroanelor dentare dar sunt intr-un nr mai
mare la coletul dentar si in partile medii ale coroanei in raport cu cele ce se pot
identifica la nivelul crestelor

Perikymatiile
= reprezinta capatul extern al liniilor de crestere Retzius
- ele apar pe suprafata externa a coroanei dentare sub forma de santuri
transversale , circulare , in jurul coroanei dentare , paralele intre ele si cu
jonctiunea S-C , la intervale neregulate
- sunt mai evidente si mai frecvente in S cervical
- spre cuspizi si mg incizala frecventa lor scade , pt ca nu toate striurile lui
Retzius ajung la suprafata S
- aceste formatiuni de suprafata ale S au tendinta sa se stearga cu varsta , din
cauza uzurii dintelui

CLINIC
- se presupune ca in procesul de uzura dentara prin atritie , fragm desprinse din aceasta
zona joaca rolul de subst ce se interpun intre arcade , determinand uzura suprafetelor
dentare
- marginile cavitatiilor care se termina la nivelul perikymatiilor , prin posibila lor
fracturare , pot determina aparitia cariei secundare marginale datorita favorizarii
retentiei de placa bacteriana

Smaltul aprismatic
= zona externa a S
- grosimea medie = 30 micro m.
- format in faza finala a amelogenezei ca ultim produs de secretie al ameloblatiilor
inainte de a-si inceta activitatea
- se deosebeste de S subiacent prin aspectul sau mai omogen
- nu se obs aici nici un contur de prisma de S
- frecventa sa maxima se afla la coletul dd iar cea minima la nivelul cuspizilor
- are un aspect amorf sau pluristratificat , lamelar
- e mai mineralizat decat restul prismelor de S si dispare prin uzura dentara

Cuticulele smaltului
= formatiuni alcatuite din material organic
- 3 tipuri :

o cuticula primara
- strat acelular de 0.2 – 1 micro m
- ultimul produs de secretie al ameloblastilor dupa ce a incetat formarea
matricei organice a S
- strat de material organic care se continua si in lamelele S cu care va face corp
comun si are rol de protectie datorita rezistentei sale la acizi , baze , enzime
- dispare rapid de pe suprafetele ocluzale in procesul de masticatie dar persista
o perioada mai lunga de timp pe cele proximale
- epiteliul adamantin redus , format prin unirea epiteliului adamantin intern si
intermediar se va uni cu amelobastii aplatizati care isi pierd identitatea si
impreuna cu cuticula primara = membrana lui Nasmyth
( acopera coroana in timpul eruptiei dintelui si dispare odata cu intrarea sa in functiune
datorita masticatiei , abraziunii , periajului dentar)
o cuticula secundara
- are o grosime de 2-10 microni
- ia nastere in timpul eruptiei dintelui pe arcada
- se prezinta ca o cuticula epiteliala alc din
 ep gingival pe care dintele il perforeaza in eruptia sa
 ep adamantin redus
- din fuziunea celor 2 epitelii va lua nastere insertia epiteliala care , la
terminarea eruptiei dentare , va ramane atasata de coletul dentar , protejand ligamentul
alveolo-dentar si spatiul periodontal de actiunea factorilor iritanti din mediul bucal

o cuticula tertiala
- apare dupa eruptia dintelui pe arcada si dispare in urma abraziunii
- se mai numeste si cuticula de abraziune pt ca e de natura exogena si apare
dupa formarea si eruptia dintelui pe arcada
- se depune in permanenta in CB
- dpdv al compozitiei , e alcatuita din :
 glicoproteine salivare
 celule epiteliale descuamate
 celule sanguine din seria alba care au strabatut smaltul gingival
 detritusuri bucale
- are rol in formarea placii bacteriene si poate compromite unele tratamente
dentare favorizand aparitia cariilor secundare marginale

Modificarile smaltului in raport cu varsta

Dupa terminarea amelogenezei S nu prezinta remanieri tisulare. Totusi , in timpul vietii


se pot produce o serie de modificari structurale care pot sa fie de diferite origini :

 de origine traumatica , cu pierderi mai mult sau mai putin importante de S


 prin uzura dentara de natura fizica (abraziune fiziologica/patologica ,atritie)
 de origine chimica , prin uzura determinata de subst chimice cu pH acid (eroziuni)
provenite din alimentatie , expuneri profesionale , regurgitatii acide
 de natura carioasa , ca urmare a fermentatiilor acide la pacienti cu igiena orala
defectuoasa si in prezenta placii bacteriene si a unui consum crescut de hidrati de
carbon
O serie de modificari ale structurii S de suprafata se petrec odata cu
inaintarea in varsta a pacientilor :

 disparitia unei parti sau in totalitate a S aprismatic extern prin uzura de


suprafata
- in timp , datorita functiei de masticatie in care e implicata
suprafata dentara , a relatiilor ocluzale cu dd antagonisti si vecini , stratul
de S devine mai subtire , lasand sa transpara prin el D subiacenta

 modificarea de culoare a S datorata incorporarii in structura sa a unor


substante colorante din mediul bucal (alimente , subs medicamentoase) si
datorita modif care apar odata cu inaintarea cu varsta la nivelul D si care
transpar prin stratul de S subtiat

 reducerea permeabilitatii S

 cresterea concentratiei de fluor de la suprafata S