Sunteți pe pagina 1din 1

De cate ori, iubite...

Aparuta la 1 septembrie 1879, in "Convorbiri literare", poezia e o scurta meditatie


elegiaca pe tema pierderii iubirii, echivalata cu amenintarea neiertatoare a mortii, care
confera trecutei povesti de dragoste o dimensiune tragica: "De cate ori, iubito, ne noi mi-
aduc aminte,/ Oceanul cel de gheata mi-apaie inainte:/ Pe bolta alburie o stea nu se arata,/
Departe doara luna cea galbena - o pata." E o poezie a reprosului si a regretului, a unui
vag protest impotriva sortii potrivnice, care goleste de continut simbolurile tutelare ale
iubirii: natura frusta, protectoare a dragostei, se substituie cu "oceanul cel de gheata",
bolta "senina si clara" din "Sara pe deal" se incetoseaza, e "alburie", luna argintie devine,
ca a simbolistilor, "galbena - o pata". Raceala iubirii se transcrie empatic intr-un univers
glacial, al banchizelor polare, care maresc indepartarea temporala, sub un firmament de o
stralucire stinsa, epitetul "alburie" marcand nu o taina, ci un spatiu oniric opacizat, fara
revelatia marilor taine ale iubirii. Alegoria pasarii "cu aripi ostenite", poate corbul lui
Edgar Allan Poe, simbolizeaza deopotriva moartea iubirii si a poetului: "Iar
peste mii de sloiuri de valuri repezite/ O pasare pluteste cu aripi ostenite,/ Pe
cand a ei pereche nainte tot s-a dus/ C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus."
Moartea pasarii ce dispare pe intinderea de gheata, in taramul racelii eterne, intr-o
Walhalla imaginara, e observata cu incetinitorul, ca un fapt caruia nimeni nu i se poate
opune: "Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,/ Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu...
ea moare,/ Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi...". Aceeasi intunecare finala a timpului
cuprinde chipul poetului ("Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet"), in timp ce
imaginea iubitei, transfigurata intr-o pasare-pereche, se pierde intr-un orizont solar, "in
zarea eternei dimineti", pastrand amintirea unei puritati nealterate. v1i168vx39qyh
Teme ale poeziei "De cate ori, iubito..."
• Moartea iubirii, vazuta ca intr-un vis, transformata intr-o alegorie emotionala.
• Trecerea ireversibila a timpului, care indeparteaza iubita, abandonata in voia zborului
catre apus: "palcul intreg de pasari" constituie lumea ramasa inca in viata, omenirea inca
traitoare intr-un segment temporal bine determinat.
• Universul haotic al extinctiei universale, care determina intunecarea iubitului.