Aparuta la 1 septembrie 1879, in "Convorbiri literare", poezia e o scurta meditatie
elegiaca pe tema pierderii iubirii, echivalata cu amenintarea neiertatoare a mortii, care confera trecutei povesti de dragoste o dimensiune tragica: "De cate ori, iubito, ne noi mi- aduc aminte,/ Oceanul cel de gheata mi-apaie inainte:/ Pe bolta alburie o stea nu se arata,/ Departe doara luna cea galbena - o pata." E o poezie a reprosului si a regretului, a unui vag protest impotriva sortii potrivnice, care goleste de continut simbolurile tutelare ale iubirii: natura frusta, protectoare a dragostei, se substituie cu "oceanul cel de gheata", bolta "senina si clara" din "Sara pe deal" se incetoseaza, e "alburie", luna argintie devine, ca a simbolistilor, "galbena - o pata". Raceala iubirii se transcrie empatic intr-un univers glacial, al banchizelor polare, care maresc indepartarea temporala, sub un firmament de o stralucire stinsa, epitetul "alburie" marcand nu o taina, ci un spatiu oniric opacizat, fara revelatia marilor taine ale iubirii. Alegoria pasarii "cu aripi ostenite", poate corbul lui Edgar Allan Poe, simbolizeaza deopotriva moartea iubirii si a poetului: "Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite/ O pasare pluteste cu aripi ostenite,/ Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus/ C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus." Moartea pasarii ce dispare pe intinderea de gheata, in taramul racelii eterne, intr-o Walhalla imaginara, e observata cu incetinitorul, ca un fapt caruia nimeni nu i se poate opune: "Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,/ Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,/ Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi...". Aceeasi intunecare finala a timpului cuprinde chipul poetului ("Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet"), in timp ce imaginea iubitei, transfigurata intr-o pasare-pereche, se pierde intr-un orizont solar, "in zarea eternei dimineti", pastrand amintirea unei puritati nealterate. v1i168vx39qyh Teme ale poeziei "De cate ori, iubito..." • Moartea iubirii, vazuta ca intr-un vis, transformata intr-o alegorie emotionala. • Trecerea ireversibila a timpului, care indeparteaza iubita, abandonata in voia zborului catre apus: "palcul intreg de pasari" constituie lumea ramasa inca in viata, omenirea inca traitoare intr-un segment temporal bine determinat. • Universul haotic al extinctiei universale, care determina intunecarea iubitului.