Complexul Muzeal Național Mănăstirea Secu

„Moldova” Iași

Buletin informativ
al Simpozionului Național
Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării Moldovei

IV

Editura Cetatea Doamnei

Piatra Neamț, 2018
 CÎTEVA ÎNSEMNĂRI DE PE UN PRAXIU ÎN MANUSCRIS DE LA MĂNĂSTIREA SECU1

Costin CLIT

O inventariere și o descriere sumară a manuscriselor (51 românești – începând cu 1777 – și 9

slavone-începând cu 1579) din mănăstirea Secu au fost realizate încă din 1957 (folosindu-se de
inventarul mănăstirii din 1952) cu prilejul prezentării proiectului tezei de licență2. Autorul ne
lămurește că și la mănăstirea Secu „s-a întâmplat ca și în toate bibliotecile mănăstirilor, că unii
cercetători de rea credință au luat (ca să nu zic furat) multe cărți și îndeosebi manuscrise din cele
mai valoroase din punct de vedere istoric și cu vechime destul de mare. Nu s-a putut opri aici: ei au
mai făcut și alte lucruri neîngăduite au rupt din cărți sau din manuscrise foile pe care erau scrise
însemnări de mare preț. Așa se face că în mănăstirea Secu nu găsim manuscrise mai vechi de secolul
18. P.C. Arhim. Dionisie Udișteanu s-a silit să le dea de urmă. În parte a izbutit să le găsească dar
fără să le poată redobândi”3. Câteva manuscrise slavone sunt prezentate și într-o monografie mai
recentă a mănăstirii, fără a aduce ceva nou4.
Cu prilejul cercetărilor efectuate în biblioteca mănăstirii Secu din anii 2016 și 2017,
materializate și prin publicarea unor studii5, am identificat manuscrisul cu nr. 5, intitulat Praxiu
(Apostol), necunoscut până acum cercetătorilor, după știința noastră. Manuscrisul a fost cumpărat în
7178 <1669 septembrie 1 – 1670 august 31> de „popa Miron și soția lui, Dochia, și a dat-o la sfânta
biserică în satul Simgeordz, unde este hramul Sfântul Nicolae”. Pe baza însemnării din acest an putem
data manuscrisul ca fiind din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
O altă însemnare, nedatată, atestă cumpărarea manuscrisului de către Toader din Șocani și
soția sa Alexandra. Să fie această însemnare anterioară anilor 1669-1670? Satul Șocani, țintutul Iași
(astăzi, în Zagarancea, județul Ungheni, Republica Moldova)6 este atestat documentar între 11 aprilie
1619 și septembrie 16207. Vasile Lupu întărește mănăstirii Sfânta Vineri din Iași la 28 august 1640
vadul cu pod plutitor din hotarul „satului Șocanilor”, călugării arătând „dirése de la Irimiia vod(ă), și
de la Radul vod(ă), și de la Barnoschii vod(ă) și de la domniia mea pre satu, pre Șocani, și pre acel
vad cu pod”8. Există posibilitatea cumpărării manuscrisului de către Toader din Șocani de la călugării
de la mănăstirea Sfânta Vineri înainte de 1669 (poate în prima jumătate a veacului al XVII-lea).
Manuscrisul ajunge în proprietatea mănăstirii Râșca, realitate consemnată de ierodiaconul
Iorist și egumenul Naftanail Șeptelici, care îl dă lui Pisoschie, și unde se va semna preotul Toader sin
Gheneș ot Bae ce slujea în 1745 la biserica pârcălabului Ioniță Pisoschiie din Hârtop. Rămâne

1
Articol preluat din revista „Prutul”, Serie nouă, Anul VIII (XVII), Nr. 1 (61) / 2018, p. 163-166, la care s-a
adăugat o însemnare din secolul al XVII-lea.
2
Ierom. Gherasim Cucoșel, Catalogarea manuscriselor românești din biblioteca mănăstirii Secu, carte tipărită
cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Suceava, Editura
Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 1994.
3
Ibidem, p. 16-17.
4
Protosinghel Macarie Ciolan, Mănăstirea Secu, Tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului + Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Locțiitor de Mitropolit al Moldovei și Sucevei, Iași, Editura Mitropoliei
Moldovei și Sucevei, 1987, p. 114.
5
Costin Clit, Însemnări de pe cartea veche din biblioteca Mănăstirii Secu, în „Buletinul informativ al
Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării Moldovei”, Anul III, 2017, p. 91-173;
idem, Pomelnicul Mănăstirii Secu din 1845, în ibidem, Anul III, 2017, p. 199-250; idem, Însemnări de pe cărți
vechi privitoare la Schitul Nifon din Munții Neamțului, în ibidem, Anul III, 2017, p. 175-180.
6
A se vedea și Alexandru I. Gonța, Documente privind istoria României A. Moldova, veacurile XIV-XVII (1384-
1625). Indicele numelor de locuri, București, Editura Academiei Române, 1990, p. 250.
7
DIR, A. Moldova, IV, p. 316-317, nr. 393.
8
DRH, A. Moldova, XXV, p. 432, nr. 427.

193
necunoscut drumul parcurs de manuscris la mănăstirea Țibucani și în final la biblioteca mănăstirii
Secu. Lăsăm specialiștii să-și exprime opiniile autorizate.

<sec. XVII>
+ Izvoleniem W<t0>]a i să pospe[enïem S<|>na i săvră[enïem S<vé>t<a>go D<u>ha,
cÿpihmo sié ciga, rab B<o>jïi, To<a>der wt Şocan<i>, i să jena ego, Al1c0sa<n>1dra, za
svoé d<u>[7 i za roditeli svoé i za grehi ih i za greji s<|>nove ih, a bi im bîla
pomana na sim v1e]e i na b7deºim, a i cto se prelăstut, wt na[ii l6dii ili wt
in0[ii da ei prodaet ili cto ei cÿpit, da b7det proclet wt B<og>a i wt vÆï Apostol<i>
i wt tri sta i iÆï na des1t W<t0>]ă, amin.

† Din mila lui Dumnezeu și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, am cumpărat
această carte, robul lui Dumnezeu, Toader din Șocani, și cu soția lui, Alecsa<n>1dra, pentru sufletul
său și pentru părinții săi și pentru păcatele lor și pentru grijile 2 fiilor lor, ca să le fie lor pomană în
acest veac și în cel viitor, iar și cine se va amăgi, dintre oamenii noștri sau dintre alții ca să o vândă
sau să o cumpere, să fie blestemat de Dumnezeu și de 12 Apostoli și de trei sute și optsprezece Părinți,
amin.

Notă: Însemnarea este transcrisă și tradusă de domnul prof. dr. univ. Petronel Zahariuc,
pentru care îi mulțumesc și pe această cale.

Pe un Praxiu, manuscris, secolul al XVII-lea; Biblioteca Mănăstirii Secu (Inv. nr. 5).
___________________________
1
Omis.
2
„pomenile”.
<1669 septembrie 1 – 1670 august 31> (7178)

† Syé cniga, narecomyé Praxeu, cupivyi pop Mirwn i pudr<uj>ya ego, Docyé, i dast
é vă s<vé>tîi ]r<ă>c<ă>v0 vă selo Simþorq0, ideje est hram S<vé>tîi Nicolae, da b7det
emu poména, aºe sto1 drăznet văzmeti é ili prodati é ili cupovati é, da b7det
anaøema i da iet2 sepernic <wt>3 S<vé>t<o>go Nicoli pr1d s7diºem H<risto>v1, amin. V<ă>
l1t<o> =zÌroi.

† Această carte, numită Praxiu, a cumpărat-o popa Miron și soția lui, Dochia, și a dat-o la
sfânta biserică în satul Simgeordz, unde este hramul Sfântul Nicolae, ca să-i fie pomană, însă cine va
îndrăzni să o ia sau sau să o vândă sau să o cumpere, să fie afurisit și să fie blestemat de Sfântul
Nicoale înaintea judecății lui Hristos. În anul 7178 <1669 septembrie 1 – 1670 august 31>.

Notă: Însemnarea este transcrisă și tradusă de domnul prof. dr. univ. Petronel Zahariuc,
pentru care îi mulțumesc și pe această cale.

Pe un Praxiu, manuscris, secolul al XVII-lea; Biblioteca Mănăstirii Secu (Inv. nr. 5).
_____________________________________
1
Greșit, în loc de: cto.
2
Greșit, în loc de: est.
3
Omis.

194
 1745 (7253) martie 24

Az mnogo gr1[n<yi> irodi<a>c<o>n Iorist ot R\[ca (p. 1).

Acest Pracsiu este a sfântii Mînăstir(i) Râșcăi. / Naftanail Șeptelici, eg(umen) Râșcăi (p.
251v.).
Acest Pracsiu este a Svintii Mănăstiri a Râșcăi, ș-au dat-o egumănul Șeptelici la Hârtop lui
Pisoschie să fie la beseric(ă).
Să-s(e) știe de când am fost eu preutul Toader în Hârtop la sv(â)nta beseric(ă) a dum(i)sal(e)
Ioniț Pisoschiie, pârcălab. L<1>t =zsÌng <7253 / 1745> mai cÆd <24> .
Az pisal preutul Toader sin Gheneș ot Bae. =zsÌng <7253 / 1745> mart<ye> cÆe <25> (p. 42v.).
+ Podbiu b0yti bjstvu (p. 39v.).
Popa Toader ot Bae sin Gheneș. L<1>t =zsÌng <7253 / 1745> mart<ye> cÆd <24>(coperta a
treia).

Pe un Pracsiu, secolul al XVII-lea, manuscris, p. 3v.-4v.; Biblioteca Mănăstirii Secul (Inv. nr.
5).

Praxiu (prima pagină).

195
Praxiu (ultima pagină).

196