Sunteți pe pagina 1din 2

REGULI ŞI EXIGENŢE GENERALE

1. Consideraţii introductive
Lucrarea de licenţă sau de disertaţie trebuie să fie realizată la standarde calitative ridicate.
Este însă cunoscut faptul că determinarea acestor standarde nu este una riguroasă.
Regulamentele diferitelor universităţi fac o serie de precizări cu privire la aceste standarde,
mergând de la o anumită înţelegere care se acordă studentului și până la cerinţe foarte severe.
Potrivit prevederilor H.G. nr. 404/2006 privind organizarea și desfășurarea studiilor
universitare de masterat „Disertaţia trebuie să demonstreze cunoaşterea ştiinţifică avansată a
temei abordate, să conţină elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluţionarea temei,
precum şi modalităţi de validare ştiinţifică a acestora”.
În concluzie, apreciem că lucrarea de licenţă sau de disertaţie trebuie să conţină cât mai
multe elemente de originalitate, alături de o profundă cunoaștere știinţifică a subiectului
abordat. În mod evident, lucrarea nu poate fi doar o simplă culegere de informaţii și așezarea
acestora într-o ordine, ci trebuie să dovedească capacitatea de analiză și interpretare a acestor
informaţii.

2. Dimensiunea lucrărilor
Dimensiunea lucrărilor este o chestiune care ţine de fiecare universitate în parte, uneori
chiar și de fiecare profesor în parte.
Se consideră însă că:
 lucrarea de licenţă ar trebui să aibă între 50 și 60 de pagini, respectiv între 16.000 și
24.000 de cuvinte;
 lucrarea de disertaţie ar trebui să aibă între 40 și 60 de pagini, respectiv între 16.000 și
24.000 de cuvinte.

3. Reguli de redactare a lucrării


Redactarea lucrării de licenţă sau de disertaţie trebuie să respecte o serie de reguli
standardizate care contribuie la succesul absolventului. Astfel, este stabilit că hârtia utilizată
trebuie să fie de format A4, de 80 g și se scrie, de regulă, pe o sigură faţă a colii de hârtie.
Doar dacă la nivelul instituţiei de învăţământ ori la nivelul profesorului coordonator se
solicită scrierea pe ambele feţe ale colii de hârtie, se va proceda conform acestei cerinţe.
În scopul redactării lucrării de licenţă/disertaţie se recomandă folosirea editorului
Microsoft Word cu caractere româneşti. Considerăm ca fiind cele mai potrivite caractere
Times New Roman, cu font de 12 sau cele stabilite de coordonatorul ştiinţific al lucrării.
Textul va fi spaţiat la 1,5 rânduri, astfel încât să se evite aglomerarea rândurilor și să fie, prin
urmare, ușor de citit și clar. În aceste condiţii pagina poate să cuprindă între 25 și 35 de
rânduri, în funcţie de existenţa sau inexistenţa unui header sau a unor note de subsol.
Formatul paginii este A4 şi are următoarele setări:
- top (sus), bottom (jos), right (dreapta): 2 cm;
- left (stânga): 2,5 cm;
- Header şi footer: 1,25 cm.

4.Referinţele bibliografice
Una dintre componentele esenţiale ale formării tânărului cercetător este respectul regulilor
etice în știinţă. Astfel, atât acesta, cât și orice autor al unei lucrări știinţifice are obligaţia de a
menţiona sursele din care împrumută idei, indiferent că acestea sunt cărţi sau articole ale unor
autori, rapoarte, anuare statistice, articole de ziar, albume1, articole de legi, culegeri de legi
etc.
Împrumutul de idei se realizează fie prin citare, respectiv prin reproducerea fidelă a unui
text – expresii ori fraze, caz în care este necesară încadrarea textului respectiv între ghilimele,
fie prin rezumarea sau parafrazarea unui text. În ambele situaţii, autorul lucrării de licenţă ori
de disertaţie are obligaţia de a indica autorul originar, titlul cărţii/articolului etc. Se pot prelua
cu aceeași condiţie a menţionării sursei și fotografii, hărţi, tabele, schiţe etc.
CITAREA – presupune menţionarea în subsolul paginii a sursei de unde s-a preluat ori s-a
rezumat sau parafrazat un text. Acest lucru se realizează prin inserarea unui număr ca
exponent al ultimului cuvânt după care se face citarea. Tehnoredactarea computerizată
facilitează citările, inclusiv numerotarea lor exponenţială și automată cu ajutorul componentei
"References/ Insert → Footnote”.
Exemplu : RĂDULESCU,Cristina. – Metodologia cercetării știinţifice. Editura Didactică
și Pedagogică, București, 2013, p. 57.
Atenţie!
Dacă, după folosirea simplificărilor de tip „idem” sau „ibidem” au fost intercalate
referinţe la alte surse bibliografice, acești termeni nu mai pot fi folosiţi! Evitarea repetării
integrale a referinţei anterioare lor se poate face prin redarea numelui autorului citat, urmat
de menţiunea „op.cit.” (prescurtare a cuvintelor „opus citatum” care înseamnă „lucrare
citată anterior”)2.
Exemplu: A.Zaharescu , op.cit., p. 56.
 În cazul în care cea de-a doua referinţă priveşte lucrări diferite ale aceluiaşi autor,
după iniţiala prenumelui şi numele acestuia se va consemna titlul lucrării integral şi numărul
paginii.
Exemplu: A.Zaharescu, Comunicare publica p. 32.