Tema 1.

INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017

1.1 ESENŢA ŞI ROLUL PLANIFICĂRII ÎN GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII

Asa cum mentiona John Naisbitt, "Omul supraviețuieste numai prin capacitatea sa de a
actiona în prezent, pe baza experientei trecute, cu consecinte în viitor. Asumându-si
viitorul, omul îsi face prezentul suportabil si trecutul semnificativ. Trecutul, prezentul si
alternativele viitoare sunt întrepătrunse în anticipația și previziunea acțiunilor viitoare."
Previziunea si planificarea sunt deseori confundate. Deoarece ambele concepte se
preocupa direct de viitor este foarte important ca aceste doua activitati sa fie corect
definite si integrate.
Previziunea este anticiparea întemeiata pe observatie empirica sau pe cunoasterea
unor legi a unui eveniment care urmeaza sa se produca sau a tendintei de dezvoltare
viitoare a unui proces sau sistem. Previziunea economica reprezinta procesul prin care
este realizata estimarea evolutiei viitoare a unor indicatori economici. Planificarea este
una din functiile de baza ale managementului si reprezinta o activitate ce are în vedere
stabilirea modalitatilor concrete de realizare a unor obiective prestabilite.
Previziunea precede planificarea si ofera informatii necesare pentru realizarea
acesteia. Modalitatile concrede de actiune pe care le implica planificarea sunt adoptate prin
decizii prin urmare putem spune ca previziunea reprezinta un suport al procesului
decizional. O delimitare clara între previziune, planificare si decizie este uneori dificil de
trasat, între aceste procese existând o interdependenta strânsa.
Previziunea, ca activitate organizată, devine utilă în conditii de incertitudine. Prin
urmare previziunea are în vedere în general mediului extern unei entitati, care nu se afla
sub controlul acesteia. În schimb planificarea se orienteaza asupra descrierii actiunilor
viitoare proprii entitatii în cauza, care sunt controlate direct de aceasta. Deci, este corect să
spunem că o firmă previzioneaza cererea (mediul extern) pentru un anumit bun pe piata și
planifică producția (mediul intern) pe care urmeaza sa o realizeaze în contextul cererii
respective. Nu este corect însa, sa spunem ca o firma planifica evolutia cursului valutar
(mediul extern) pentru o anumita monedă sau că o firmă previzionează pretul (mediul
intern) pe care ea însăși îl va aplica unui anumit produs.
Exista însă și situatii când propriile actiuni ale unei firme pot influenta mediul extern.
De exemplu, actiunile unei firme concurente pot face obiectul previziunii, însa este foarte
probabil ca aceste actiuni sa fie influentate de planificarea realizata în propria firma, fie
prematur, fie odata ce actiunile planificate îsi fac simtite efectele pe piata.
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017
Odată cu trecerea la economia de piaţă în Republica Moldova planificarea a devenit
practic un instrument financiar neglijat. Dat fiind faptul că planificarea reprezintă o funcţie
atăt de importantă a managementului, o înţelegere profundă a metodelor şi documentării
planificării este foarte importantă. Nu întâmplător Richard Stutely în lucrarea sa „Planul de
afaceri perfect” p. xiii susţine că „Planificarea reprezintă inima unui bun management”.
Anume în procesul studierii mecanismului planificării are loc transformarea sistematică a
economiștilor în specialişti capabili să participe la gestionarea eficientă a unei
întreprinderi.
Experienţa multianuală a întreprinderilor atît din ţara noastră, cît şi din alte state
demonstrează că ignorarea activităţii de planificare conduce la pierderi şi risipe
neîndreptăţite, iar uneori – la faliment. Conducătorii iscusiţi cunosc prea bine faptul că
toate bătăliile mari au fost cîştigate mai întîi pe hărtie şi mai apoi pe cîmpul de luptă.
„Avînd un plan minuţios şi detaliat, puteţi învinge; avînd un plan neglijent şi mai puţin
detaliat, s-ar putea să nu învingeţi. Însă eşecul este şi mai previzibil, dacă nu planificaţi
deloc! O victorie sau o înfrîngere poate fi prevăzută, pornind de la modul în care acţiunea a
fost planific ată în avans” [Sun Tzu, Arta războiului, sec.400 î. Hr.].
În asemenea condiţii este absolut necesară cunoaşterea de către manageri,
economişti, întreprinzători a problemelor teoretice şi metodologice de bază privind
organizarea şi înfăptuirea activităţii de planificare financiară. Devine astfel posibilă
stabilirea în timp a opţiunilor şi priorităţilor, alegerea celor mai optimale variante de
soluţionare a problemelor, precum şi estimarea riscurilor probabile a măsurilor antirisc
prin studii şi calcule de specialitate.

A planifica, la nivelul unei întreprinderi, înseamnă a concretiza în

documente scrise, prevederile strategiei şi politicii adoptate pentru o
anumită perioadă, sub formă de indicatori cantitativi şi calitativi, termenele
la care acestea trebuie realizate, resursele ce trebuie alocate pentru
îndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executanţilor, măsurile ce
trebuie aplicate pentru crearea condiţiilor necesare şi modul de urmărire şi
control al felului cum sunt îndeplinite prevederile planului.

Activitatea de planificare poate fi comparată cu o călătorie, planul fiind punctul ei de

plecare şi îndeplineşte următoarele sarcini:
 schiţează traseul de parcurs pentru a ajunge la destinaţia dorită;
 identifică pericolele (riscurile) principale care trebuie ocolite;
 oferă strategiile necesare pentru a face faţă situaţiilor critice;
 stabileşte reperele de care este nevoie pentru a evalua rezultatele obţinute;
 ajută la prevederea imprevizibilului etc.