Carmen Petroiu PDF

Nume
si prenume: PETROIU CARMEN

Școala: LICEUL TEHNOLOGIC “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”

Localitatea: TÂRGOVIȘTE

Programul B: Formatori de profesori evaluatori de competenţe
profesionale

Grupa: 1
„Formarea cadrelor didactice în domeniul evaluării competenţelor profesionale” Program B de formare
Construirea programului de formare

Alocarea numărului de ore pentru teorie, aplicaţii practice şi evaluare
Nr. Nr. ore Nr. ore Nr. ore alocat/Modul
Unitatea de competenţă Modulul ZI ore/ face-to- on- Evaluare +
Teorie Aplicaţii
modul face line/săpt Feedback
U1 – Proiectarea evaluării M1 – Proiectarea şi organizarea 3
1 11 4 1 5 1
U2 – Organizarea evaluării evaluării 4
U3 – Realizarea instrumentelor
M2 – Realizarea şi aplicarea 2 7 4
de evaluare 22 3 10 1
instrumentelor de evaluare
U4 – Efectuarea evaluării 3 7 4
U5 – Asigurarea calităţii M3 – Asigurarea calităţii
4 11 7 4 1 5 1
procesului de evaluare procesului de evaluare
Evaluare finală 4 4
TOTAL 48 28 16 5 20 7
PROIECTAREA PROGRAMULUI DE FORMARE

(competenţe, conţinuturi, metode de formare, resurse, evaluare)
Modul Competenţe Conţinuturi Metode de formare Resurse Evaluare
- Flip-chart, post-it-uri, - Evaluare iniţială (face-
- Metoda ciorchinelui
markere to-face şi on-line)
- Contextul evaluării
- Relaţia dintre strategia
didactică şi componentele
M1 – Proiectarea şi organizarea
- Expunere
procesului de învăţare - Platformă curs
- Lucrul pe grupe
- Conceptul de strategie de - Suport de curs
- Brainstorming
evaluare - Consumabile
1.1. Definirea obiectivelor - Studiul de caz - Evaluare pe parcurs
- Obiectivele evaluării - SPP
evaluării - Expertul (observare sistematică)
- Etapele formulării - Curriculum
- Problematizare;
obiectivelor - Mijloace IT
- Studiu individual
- Elaborarea strategiei de - Prezentări PPT
- Turul galeriei.
evaluare
- Formularea obbbiectivelor
evaluării
evaluării
1.2. Proiectarea activităţii Mediul de evaluare - Expunere - Platformă curs - Evaluare pe parcurs
de evaluare - Planul de evaluare - Lucrul pe grupe - Suport de curs (observare sistematică)
Portofoliu_Petroiu Carmen Page 1

-Întrebări cheie pentru - Ştiu/Vreau să ştiu - Consumabile - Inter-evaluare

elaborarea planului de - Brainstorming - SPP - Mini-proiect
evaluare - Studiul de caz - Curriculum
- -Operațiile evaluării - Problematizare - Mijloace IT
- Învăţarea dirijată - Prezentări PPT
- Studiu individual
- Turul galeriei
- Platformă curs
- Strategii de evaluare - Lucrul pe grupe
- Suport de curs
- Metode de evaluare - Conversaţia
- Consumabile - Evaluare pe parcurs
- Probe de evaluare - Joc de rol
2.1. Organizarea evaluării - SPP (observare sistematică)
- Resurse necesare - Dezbaterea
- Curriculum - Eseu structurat
procesului de evaluare - Explozia stelară
- Mijloace IT
- Planificarea evaluării - Metoda 6/6
- Prezentări PPT
- Flip-chart, post-it-uri,
markere - Evaluare intermediară
- Platformă curs final M1 (observare
- Laptop sistematică)
- Videoproiector
- Expunere
- Platformă curs
- Tipuri de instrumente de - Harta minţii
- Suport de curs
evaluare - Aplicaţii
3.1. Construirea - Consumabile - Evaluare pe parcurs
- Proiectarea instrumentelor - Dezbatere
instrumentelor de - SPP (observare sistematică)
de evaluare - Conversaţia
M2 – Realizarea şi aplicarea
evaluare - Curriculum - Inter-evaluare

- Elaborarea instrumentelor - Studiu de caz
instrumentelor de evaluare
- Mijloace IT
de evaluare - Studiu individual
- Prezentări PPT
- Lucrul pe grupe
- Platformă curs
- Lucrul pe grupe - Suport de curs
- Principii generale ale - Studiu individual - Consumabile - Evaluare pe parcurs
4.1. Administrarea
evaluării - Expunere - SPP (observare sistematică)
probelor de evaluare
- Tipuri de evaluare - Conversaţia - Curriculum - Autoevaluarea
- Aplicaţii practice - Mijloace IT
- Prezentări PPT
4.2. Analiza informaţiilor - Tipuri de dovezi - Studiu individual - Platformă curs - Evaluare pe parcurs

colectate - Criterii de analiză a - Expunere - Suport de curs (observare sistematică)

dovezilor - Conversaţia - Consumabile
- Lucrul pe grupe - SPP
- Avizierul - Curriculum
- Mijloace IT
- Prezentări PPT
- Videoproiector
- Platformă curs
- Suport de curs
- Lucrul pe grupe
5.1. Monitorizarea internă - Consumabile
- Modalităţi de evaluare a - Expunere - Evaluare pe parcurs
a procesului de - SPP
procesului didactic - Conversaţia (observare sistematică)
M3 – Asigurarea calităţii
evaluare - Curriculum
- Studiu de caz
procesului de evaluare
- Mijloace IT
- Prezentări PPT
- Platformă curs
- Suport de curs
5.2. Raportarea şi - Expunere
- Consumabile
valorificarea - Conţinutul raportării - Conversaţia - Evaluare pe parcurs
- SPP
rezultatelor - Planificarea remedială - Lucrul pe grupe (observare sistematică)
- Curriculum
verificărilor - Aplicaţii practice
- Mijloace IT
- Prezentări PPT
- Videoproiector
- Laptop - Evaluare finală
- Videoproiector (prezentare PPT a
- Prezentări PPT portofoliului, observare
- Portofolii cursanţi sistematică)

„Formarea cadrelor didactice în domeniul evaluării competenţelor profesionale”
Program B de formare
PLANIFICAREA MODULULUI I „PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA

EVALUĂRII ÎN ÎPT”, TEMA: „METODE DE EVALUARE”
Scopul şi
Pregătirea cadrelor didactice din ÎPT pentru
obiectivele
realizarea unei evaluări relevante a rezultatelor
programului de
învăţării
formare
Denumirea „Proiectarea și organizarea evaluării în ÎPT”/

cursului/ tema „Metode de evaluare”
Necesitatea oferirii de suport ştiinţific şi

metodic cadrelor didactice din ÎPT în ceea ce
Context
priveşte realizarea unei evaluări relevante a
rezultatelor învăţării
- Furnizorul de formare: CNDIPT/ CCD;
- Formatori: 2 cadre didactice;
- 1 grupă formată din 22 de cadre didactice din
ÎPT;
Resurse
- Resurse materiale: sală de seminar, platformă
de lucru, laptop-uri, videoproiector, ecran de
proiecţie, flip-chart, fişe de lucru, markere, post-
it-uri, suport de curs etc.
O1 – Dezvoltarea competenţelor de proiectare a
evaluării;
O2 – Dezvoltarea competenţelor de proiectare a
procesului de evaluare a rezultatelor învăţării;
O3 – Dezvoltarea competenţelor de măsurare a
Obiective
rezultatelor învăţării prin alegerea şi aplicarea
generale ale
de metode de evaluare specifice;
programului
O4 – Dezvoltarea competenţelor de apreciare a
rezultatelor învăţării prin stabilirea unor criterii
unitare;
O5 – Formarea competenţelor de utilizare a
platformelor e-learning.
După încheierea stagiului de formare, cursanţii
vor fi capabili:
Obiective - Să formuleze obiective clare privind evaluarea
operaţionale rezultatelor învăţării;
- Să elaboreze o planificare a activităţii de
evaluare;
Portofoliu_Petroiu Carmen
- Să aleagă şi să utilizeze diferite metode de

evaluare în vederea stabilirii obiective a
rezultatelor învăţării;
- Să elaboreze criterii unitare în vederea
stabilirii obiective a rezultatelor învăţării;
- Să stabilească probe de evaluare adecvate a
- Să utilizeze optim resursele pentru evaluarea
- Să utilizeze platforma e-learning a cursului de
formare.
Portofoliu_Petroiu Carmen
PLANIFICAREA MODULULUI
Modul: I – PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII
Număr total de ore: 11 ore (1 oră teorie, 5 ore activități prfactice, 1 oră evaluare pe parcurs, 4 ore on_line)
Data/ Timp Loc/ Forma
Tema Metode de
Obiective Competenţe Conţinuturi Aplicaţii de Resurse Evaluare Formator
formare Teorie
practice desfăşurare
Evaluare
Cunoaşterea Flip-chart, Prof.
- Metoda iniţială (face-
grupului de - - - 15 min Sala de curs/ post-it-uri, Carmen
ciorchinelui to-face şi on-
formabili markere Petroiu
line)
- Contextul
evaluării
- Relaţia dintre
- Dezvoltarea strategia
competenţelor de didactică şi
proiectare a componentele
evaluării; procesului de
- Expunere
- Dezvoltarea învăţare Platformă curs
- Lucrul pe grupe
competenţelor de - Conceptul de Suport de curs
- Brainstorming
proiectare a 1.3. Definirea strategie de Consumabile Evaluare pe
- Studiul de caz Prof.
Obiectivele procesului de obiectivel evaluare 15 2 ore și SPP parcurs
- Expertul Sala de curs/ Carmen
evaluării evaluare a or - Obiectivele min 20 min Curriculum (observare
- Problematizare Petroiu
rezultatelor evaluării evaluării Mijloace IT sistematică)
- Studiu
învăţării; - Etapele Prezentări
individual
- Formarea formulării PPT
- Turul galeriei.
competenţelor de obiectivelor
utilizare a - Elaborarea
platformelor e- strategiei de
learning. evaluare
- Formularea
obbbiectivelor
evaluării
- Dezvoltarea - Mediul de - Expunere
Platformă curs
competenţelor de evaluare - Lucrul pe grupe
Suport de curs Evaluare pe
proiectare a - Planul de - Ştiu/Vreau să
1.4. Proiectare Consumabile parcurs
Proiectarea evaluării; evaluare ştiu Prof.
a activităţii 20 1 oră și SPP (observare
activităţii - Dezvoltarea -Întrebări cheie - Brainstorming Sala de curs/ Carmen
de min 40 min Curriculum sistematică)
de evaluare competenţelor de pentru - Studiul de caz Petroiu
evaluare Mijloace IT Inter-evaluare
proiectare a elaborarea - Problematizare
Prezentări Mini-proiect
procesului de planului de - Învăţarea
PPT
evaluare a evaluare dirijată
Page 6 of 7
rezultatelor -Operațiile - Studiu

învăţării; evaluării individual
- Dezvoltarea - Turul galeriei
competenţelor de
măsurare a
rezultatelor
învăţării prin
alegerea şi
aplicarea de
metode de
evaluare
specifice;
- Formarea
competenţelor de
utilizare a
platformelor e-
learning.
- Dezvoltarea - - Strategii de
competenţelor de evaluare
apreciare a - Metode de Platformă curs
- Lucrul pe grupe
rezultatelor evaluare Suport de curs Evaluare pe
- Conversaţia
învăţării prin - Probe de Consumabile parcurs
- Joc de rol Prof.
Organizare stabilirea unor 2.1.Organizare evaluare 25 1 oră și SPP (observare
- Dezbaterea Carmen
a evaluării criterii unitare; a evaluării - Resurse min 30 min Curriculum sistematică)
- Explozia Petroiu
- Formarea necesare Mijloace IT Eseu
stelară
competenţelor de procesului de Prezentări structurat
- Metoda 6/6
utilizare a evaluare PPT
platformelor e- - Planificarea
learning. evaluării
Flip-chart,
Evaluare
post-it-uri,
intermediară Prof.
markere
15 min final M1 Carmen
Platformă curs
(observare Petroiu
Laptop
sistematică)
Videoproiector
Page 7 of 7
MODULUL I
PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PROFESIONAL ȘI TEHNIC
CUPRINS
I.1. Scopul și obiectivele evaluării

I.2. Metode de evaluare
I.3. Probe de evaluare
I.4. Situații de evaluare
I.5. Situaţii de culegere a informaţiilor privind competenţa evaluată
I.6. Resurse (materiale, de timp și spațiu) necesare evaluării
I.7. Pregătirea elevilor /candidaților în vederea evaluării
I.8. Pregătirea evaluatorilor pentru administrarea probelor
I.9. Bibliografie Modulul I
OBIECTIVELE MODULULUI:
După parcurgerea acestui modulul formabilii vor putea:
 Să opereze cu termenii de măsurare, apreciere, evaluare.
 Să identifice valenţe pozitive şi negative pentru diferite tipuri de strategii
de evaluare.
 Să explice relaţia dintre metodă, instrumentul de evaluare, scopul şi
obiectivele evaluării;
 Să realizeze analiza comparativă între metodele tradiţionale de evaluare
şi cele complementare;
 Să realizeze un plan de evaluare a unei unități de învățare de la disciplina
pe care o predă.
I.1. Scopul și obiectivele evaluării: definiție, corelare cu standardul de refență,

adecvare
Evaluarea școlară reprezintă o acţiune complexă, integrată în activitatea didactică (de

predare – învăţare - evaluare) prin corelarea operaţiilor didactice de măsurare şi apreciere,
care asigură diagnoza, cu decizia, care implică prognoza, cu scop autoreglator la nivelul
procesului şi al sistemului de învăţământ.
Evaluarea fiind o componentă de bază a procesului de învățământ, alături de predare și
învățare, profesorul cât și directorul sunt datori să-și stabilească din timp când și cum vor
verifica dacă obiectivele stabilite au fost atinse. În funcţie de concluziile desprinse, elevul îşi
va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia
managerială.
Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 1

Putem spune că, obiectivele de evaluare sunt obiectivele având acel grad de specificitate
care permite o măsurare educaţională caracterizată printr-un grad suficient de obiectivitate
pentru a fi validă şi fidelă, deoarece acest lucru se face pe baza aprecierii, cu ajutorul unui
instrument de evaluare a comportamentului observabil al celui evaluat, aflat în situaţia de
evaluare sau de examinare.
În formularea obiectivului de evaluare trebuie să se parcurgă etapele următoare:
 să se identifice, comportamentul vizat, pe care elevul trebuie să-l demonstreze;
 să se identifice cu claritate condiţiile importante în care comportamentul se poate
produce, sau poate deveni vizibil, măsurabil;
 să se precizeze un nivel al performanţei acceptabile, prin enunţarea unui criteriu de
reuşită direct măsurabil.
Conceptul de strategie de evaluare desemnează o realitate care, din perspectiva procesului care
se desfăşoarăîn clasă, este o parte componentă integrantă, vitală prin funcţia sa determinant
reglatoare, a procesului de instruire. Prin dimensiunile sale „tehnice", specializate, orientate
spre un scop de evaluare clar stabilit şi făcut transparent, strategia de evaluare adoptată
potenţează procesul educaţional în direcţia dorită de cel care o proiecteazăşi o aplică (Radu, I.
T., (2000), Evaluarea în procesul didactic).
Analizând conceptul de evaluare, Genevieve Meyer (Meyer G., De ce evaluăm (2000), De ce

şi cum evaluăm) precizează că nici o evaluare nu este „pură" sau „perfectă" în sine sau în
mod absolut. Perfecţiunea oricărei aprecieri se naşte din concordanţa modalităţilor de
realizare cu ţelurile propuse (obiectivele vizate). De aceea, prima întrebare care se impune
în elaborarea unei strategii de evaluare este nu ce evaluăm, nici cum evaluăm, ci DE CE
evaluăm. Iar de răspunsul la această întrebare, depind răspunsurile la întrebările: ce? când?
cum? prin ce mijloace? pe ce bază? etc.
Figura I.1.Intrebări pe care trebuie să și le pună evaluatorul

Temă de reflecţie:
Prin răspunsurile pe care le veți găsi la întrebările:
 De ce evaluăm?
 Ce evaluăm?
 Cui folosește evaluarea?
 Pe cine evaluăm?
 Când evaluăm?
 Cum evaluăm?
vă pregătiți pentru elaborarea planului de evaluare. Încercați să dați răspunsuri
întrebărilor de mai sus reflectând la activitatea dumneavastră la o anumită
clasă din anul recent încheiat.
Între strategia didactică și celelalte componente ale procesului de învățământ (finalități, conținut,
resurse materiale, umane, de timp școlar, principii și norme, strategii de evaluare etc.) este o
strâsă legătură care sugerează faptul că strategia didactică este o structură integratoare în care
fiecare din aceste componente își găsește locul și rolul său în relație cu acestea.

Etapele principale ale evaluarii

Evaluarea, ca activitate în sine, cuprinde trei operaţii principale menționate în modulul
precedent:
1. măsurarea, cuantificarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice, utilizând
instrumente adecvate scopului urmărit (probe scrise/orale/practice, proiecte,
portofolii etc), „stabilindu-se o relaţie funcţională între un ansamblu de simboluri
(cifre, litere) şi un ansamblu de fenomene şi obiecte, conform unor caracteristici
pe care acestea le posedă" (I. T. Radu, 2000, p. 26);
2. aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori, a unor
criterii unitare (bareme de corectare şi notare, descriptori de performanţă etc),
emiţându-se o judecată de valoare;
3. formularea concluziilor prin raportarea la scala de notare şi adoptarea
deciziilor educaţionale adecvate în urma interpretării rezultatelor obţinute.
În Dicţionarul de pedagogie, Schaub Horst defineşte evaluarea ca fiind „procesul care
începe cu planificarea şi cu descrierea obiectivelor şi a conţinuturilor care vor fi
controlate mai târziu''' (2000, p. 101).
Pentru cunoașterea rezultatelor școlare la sfârșitul unui segment de activitate, a evoluției
elevilor pe parcursul procesului, ca și pentru stimularea activităților acestora este necesară
evaluarea lor la inceputul activității, pe parcursul și la finalul acesteia. Acesti timpi definesc
trei strategii de evaluare care se disting prin modul de integrare în procesul de învățământ,
Cele trei tipuri de strategii care trebuie să fie prezente în activitatea oricărui cadru didactic –
evaluator sunt:,
 evaluarea ințială,
 evaluarea formativă
 evaluarea sumativă, cumulativă
Ultimile două se realizează, în moduri specifice, pe parcursul procesului didactic. (Radu, I.
T., (2000), Evaluarea în procesul didactic).
Evaluarea iniţială
Evaluarea inițială mai este numită și ”răul necesar”. Se realizează la începutul unui program
de instruire și nu are rol de control ci este diagnostică și stimulantă indicând planul care
trebuie urmat în procesul de instruire.
Este necesară pentru:
 cunoașterea nivelului de realizare a învățării prealabile;
 determinarea liniei de pornire;
 stabilirea dacă elevii dispun de pregătirea necesară creării unei premise
favorabile noii învățări (cunoștințe, abilități, capacitați);
 crearea punții de legătură între o stare precedentă și una viitoare;
 remedierea unei stări de fapt (aplicarea unui program de recuperare) (Cerghit, I.,
(2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare).
Evaluarea formativă
Evaluarea formativă este acel tip de evaluare care se realizează pe tot parcursul unui
demers pedagogic, este frecventa sub aspect temporal şi are ca finalitate remedierea
lacunelor sau erorilor săvârşite de elevi (Bloom). „Evaluarea formativă nu-l judecă şi nu-l
clasează pe elev. Ea compară performanţa acestuia cu un prag de reuşită stabilit dinainte”
(Meyer G., De ce evaluăm (2000).
Evaluare formativă (sau continuă) prin oportunitatea de reglare a sistemului în mod frecvent şi
în paşi mici, succesivi, asigură o periodicitate eficientă procesului în ansamblu.
Alte caracteristici ale evaluării formative care trebuie reținute sunt:
 face parte din procesul educaţional;

 este bazată pe obiectivele învăţării;

 este internă procesului de învăţare, este continuă, mai curând analitică şi centrată
mai mult pe cel ce învaţă decât pe produsul finit;
 are potenţialul de a identifica atât punctele tari, cât şi punctele slabe ale procesului,
intervenind în timpul fiecărei sarcini de învățare;
 mizează pe valoarea „diagnostică" a judecăţii de valoare cu care se finalizează
stimulând şi o analiză a mecanismelor şi cauzelor eşecului sau succesului,
„nereuşitele” elevului fiind considerate ca momente în rezolvarea unei probleme şi
nu ca slăbiciuni ale acestuia;
Evaluare sumativă (sau cumulativă)

Evaluare sumativă (sau cumulativă) se realizează la finalul unei etape de instruire (semestru,
an, ciclu de învățământ) sau la finalul studierii unui capitol. Acest tip de evaluare furnizează
informații despre nivelul de pregătire al elevilor la sfârsitul unei etape de instruire.
Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanență ale
aplicării unor cunostințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi
într-o perioadă mai lungă de instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este relativ
redus, efectele resimțindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile
viitoare de elevi.
Caracteristici ale evaluărilior sumative :
 este o evaluare de bilanţ;
 este centrată pe rezultatele globale, de bilanţ ale învăţării;
 această evaluare este uneori internă, dar de cele mai multe ori este externă (ex:
capacitate, bacalaureat, diplomă etc.);
 se încheie cu atribuirea unei note sau calificativ, a unui certificat sau diplomă;
 intervine prea târziu ca să mai poată influenţa cu ceva ameliorarea rezultatelor şi
refacerea procesului deja parcurs, dar oferă învăţăminte pentru desfăşurarea unei
viitoare activităţi didactice.
 furnizează informaţii de bilanţ în vederea:
a. diagnosticării într-o formă globală, a realizării obiectivelor generale ale unei
programe sau părţi a programei; a rezultatelor înregistrate de elev la sfârşitul
unei perioade de învăţare în raport cu aşteptările sau obiectivele stabilite
iniţial;
b. certificării sau recunoaşterii atingerii unui nivel de pregătire, dobândirii unor
competenţe.
c. clasificării/ ierarhizării sau diferenţierii elevilor confirmării sau infirmării
eficienţei prestaţiei cadrelor didactice etc. (Ioan Cerghit, „Sisteme de instruire
alternative şi complementare”,.I.T. Radu, Evaluarea în procesul didactic)

I.2. Metode de evaluare
Prin metode de evaluare înţelegem totalitatea procedeelor prin care se realizează

evaluarea cunoştinţelor, competenţelor dobândite de elevi/ cursanţi (calea prin care se oferă
elevului posibilitatea de a-şi demonstra cunoştinţele).
Deoarece există o multitudine de modalităţi de realizare a evaluării, fiecare dintre ele

având avantaje şi dezavantaje/ limite este recomandabil a nu se utiliza pentru evaluare o
singură metodă, ci o combinaţie a lor (pentru a nu fi influenţat rezultatul evaluării).
O clasificare acestora se poate realiza după un criteriu „istoric”:
 Metode tradiţionale:
- evaluare prin probe orale
- evaluare prin probe scrise
- evaluare prin probe practice
 Metode moderne:
- observarea;
- referatul;
- eseul;
- fişa de evaluare;
- chestionarul;
- investigaţia;
- proiectul;
- portofoliul;
- tema pentru acasă
- tema de lucru în clasă
- autoevaluarea
Metode tradiţionale
Evaluarea prin probe orale
Evaluarea prin probe orale constă în realizarea unei conversaţii prin care
profesorul urmăreşte identificarea cantităţii şi calităţii instrucţiei. Conversaţia poate fi
individuală, frontală sau combinată
Avantaje Dezavantaje
– se realizează comunicare deplină între profesor şi  mare consumatoare de timp
elevi;  nivelul scăzut de validitate şi
– feed-back-ul este oferit rapid (există posibilitatea de a fidelitate
clarifica şi corecta imediat eventualele erori sau  diversele circumstanţe pot
neînţelegeri ale elevului în raport cu un conţinut influenţa obiectivitatea
specific) evaluării atât din perspectiva
– oferă mai multă libertate de manifestare a originalităţii profesorului, cât şi din cea a
elevului, a capacităţii sale de argumentare etc elevului
– evaluarea devine şi o activitate de învăţare, corectare,
întărire, sistematizare şi aplicare ale cunoaşterii
captate de elevi

Pentru eliminarea dezavantajelor se pot stabili restricţii privind:

- durata chestionării
- pregătirea din timp a întrebărilor
- utilizarea unei fişe de evaluare orală
Evaluarea prin probe scrise
Foloseşte suporturi scrise ca lucrări de control sau teze. Elevii pot să-şi
prezinte achiziţiile fără intervenţia profesorului.
– asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere  la teste, elevii pot ghici răspunsurile
şi ca dificultate) şi astfel evaluarea este la itemii cu alegere multiplă; la
obiectivă. extemporale şi teze se poate copia
– oferă posibilitatea de a examina un număr mai  este dificil de apreciat anumite
mare de elevi în aceeaşi unitate de timp răspunsuri, când acestea sunt
(economie de timp) formulate ambiguu
– elevii îşi pot elabora independent răspunsul  nu oferă aceleaşi posibilităţi de
– îi avantajează pe elevii emotivi şi-i pune la investigare a pregătirii elevilor
adăpost pe profesorii tentaţi să evalueze (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi,
preferenţial prin metoda orală capacităţi, competenţe etc.) ca
evaluarea orală.
 apare o întârziere în timp până la
corectarea probelor
Pentru evaluarea scrisă, este necesar să se stabilească unele criterii de apreciere.
- La cerinţele de conţinut, ar trebui să se ţină cont de volumul şi corectitudinea
cunoştinţelor, de rigoarea demonstraţiilor (acolo unde este cazul). Important este
întotdeauna să nu se omită cunoştinţele esenţiale din materia supusă verificării
(examinării).
- Prezentarea conţinutului să se facă sistematic şi concis, într-un limbaj inteligibil
(riguros din punct de vedere ştiinţific şi corect din punct de vedere gramatical).
- Forma lucrării presupune şi o anumită organizare a conţinutului (în funcţie de
specificul acestuia), unele sublinieri, realizarea unor scheme, tabele şi grafice, pentru
a pune în valoare unele idei principalele şi a-i permite corectorului să urmărească,
mai uşor, aceste idei. Când se recurge la citate, este necesar să se indice şi sursa
Evaluarea prin probe practice
Evaluarea prin probe practice se realizează la o serie de discipline

specifice, cu caracter practic-aplicativ şi vizează identificarea
capacităţilor de aplicare practică a cunoştinţelor dobândite, a
gradului de dobândire a unor competenţe (priceperi şi deprinderi),
concretizate în anumite activităţi materiale.
Se realizează printr-o multitudine de Necesită condiţii deosebite pentru
forme, în funcţie de specificul disciplinei realizarea activităţii
Baremele de notare trebuie
cunoscute de elevi

Metode alternative (complementare)
Principalele metode alternative de evaluare, al căror potenţial formativ susţine

individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt:
- Metoda observării sistematice a activităţii şi a comportamentului elevului;
- Metoda referatului;
- Metoda eseului;
- Metoda fișei de evaluare;
- Metoda chestionarului;
- Metoda investigaţiei;
- Metoda portofoliului;
- Metoda proiectului;
- Metoda studiului de caz;
- Metoda interviului;
- Metoda autoevaluării;
- Metoda hărţilor conceptuale;
Multe dintre ele, cum este cazul metoda eseului, metoda referatului, metoda fişei de
evaluare, metoda chestionarului, metoda proiectului, pot fi incluse în categoria metodelor de
evaluare scrisă.
Metoda Observării (înţeleasă aici ca metodă de cunoaştere a elevului sub

diverse aspecte) poate fi folosită şi ca metodă de evaluare, cu condiţia să
respecte aceleaşi cerinţe psihopedagogice, ca şi în cazul unei cercetări
(investigaţii) pe o temă dată: să aibă obiective clare (exemplu: stimularea
interesului elevilor pentru o anumită disciplină; ameliorarea rezultatelor
şcolare; creşterea caracterului aplicativ al predării şi învăţării); să se
efectueze sistemtic, pe o perioada mai îndelungată (semestru sau an şcolar); să se
înregistreze operativ, într-o fişă specială sau într-un caiet, rezultatele observării.
Obiectul observării îl constituie: activitatea elevilor, comportamentul lor, produsele unor
activităţi realizate în conformitate cu cerinţele programelor şcolare sau combinaţie a lor.
Rezultatele observării vor fi comparate cu rezultatele la învăţătură, în urma unor analize
calitative şi cantitative (matematice şi statistice).
Observarea va fi folosită, mai ales, pentru sesizarea cât mai exactă a cauzelor care
determină obţinerea unor rezultate slabe la învăţătură la anumiţi elevi şi oscilaţiile (variaţiile)
prea mari în pregătirea altora, dar şi pentru a evita erorile de apreciere prin atribuirea unor
note (fie prea mari, fie prea mici) sub impresia momentului, a unor evaluări conjuncturale.
În mod deosebit, prin observarea sistematică a comportamentului şi activităţii elevilor, se
evită, atât supraestimarea unor elevi ca urmare a impresiei bune create despre ei, cât şi
subestimarea celor despre care există o impresie proastă.
În toate cazurile însă, valoarea observării depinde de rigoarea cu care este făcută şi de
competenţa evaluatorului.

Metoda Referatului (folosit ca bază de discuţie în legătură cu o

temă dată fiind menit să contribuie la formarea sau dezvoltarea
deprinderilor de muncă independentă ale elevilor din clasele mari
sau ale studenţilor), este şi o posibilă probă de evaluare a gradului în
care elevii şi-au însuşit un anumit segment al programei, cum ar fi o
temă sau o problemă mai complexă dintr-o temă.
El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale, recomandate de profesor, fie pe baza
unei investigaţii prealabile, în acest din urmă caz, referatul sintetizând rezultatele investigaţiei,
efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea, convorbirea, ancheta etc.).
Când referatul se întocmeşte în urma studierii anumitor surse de informare, el trebuie să
cuprindă atât opiniile autorilor studiaţi în problema analizată, cât şi propriile opinii ale
autorului.
Nu va fi considerat satisfăcător referatul care va rezuma sau va reproduce anumite lucrări
studiate, cu speranţa că profesorul, fie nu cunoaşte sursele folosite de elev sau de student,
fie nu sesizează plagiatul.
Referatul are, de regulă trei-patru pagini şi este folosit doar ca element de portofoliu sau
pentru acordarea unei note parţiale în cadrul evaluării efectuate pe parcursul instruirii.
Deoarece el se elaborează în afara şcolii, elevul putând beneficia de sprijinul altor persoane,
se recomandă susţinerea referatului în cadrul clasei/grupei, prilej cu care autorului i se pot
pune diverse întrebări din partea profesorului şi a colegilor.
Răspunsurile la aceste întrebări sunt, de regulă, edificatoare în ceea ce priveşte contribuţia
autorului la elaborarea unui referat, mai ales când întrebările îl obligă la susţinerea
argumentată a unor idei şi afirmaţii.
Metoda Eseului, preluat din literatură (unde este folosit pentru a

exprima liber şi cât mai incitant, anumite opinii, sentimente şi atitudini,
referitoare la diverse aspecte ale vieţii oamenilor, într-un număr de
pagini cât mai mic), poate fi folosit şi ca metodă de evaluare.
Problematica eseului în învăţământ este foarte diversă putând fi abordată atât cu mijloace
literare, cât şi cu mijloace ştiinţifice, într-un spaţiu care, de regulă, nu depăşeşte două-trei
pagini.
Rostul eseului, ca metodă de evaluare, este acela de a-i da elevului posibilitatea de a se
exprima liber, de a-şi formula nestingherit opiniile faţă de un anumit subiect, neîncorsetat de
anumite scheme livreşti sau de prejudecăţi.
El este o alternativă la testul grilă, bazat pe itemi stereotipi, cu alegere duală sau multiplă,
care tind să monopolizeze evaluările sumative în ultimii ani. Şi eseul însă, ca şi referatul,
poate oferi informaţii limitate despre nivelul de pregătire al unui elev, informaţiile lui urmând a
fi corelate cu informaţiile obţinute cu ajutorul altor metode de evaluare.
Oricum, eseul se bucură de o largă apreciere în rândul elevilor şi, atunci când este bine
folosit (ca moment şi ca domeniu de aplicare), le oferă evaluatorilor informaţii foarte
interesante, cel puţin în ceea ce priveşte capacitatea de gândire a elevilor imaginaţia lor,
spiritul critic, puterea de argumentare a unor idei personale şi altele asemenea, ce nu pot fi
„măsurate”, la fel de precis, cu alte metode de evaluare.

Metoda Fișei de evaluare este un formular de dimensiunea

unei coli de hârtie A4 sau A5 (în funcţie de numărul şi complexitatea
sarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate diverse exerciţii şi
probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de
regulă după predarea de către profesor a unei secvenţe de conţinut
şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.
În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de
către profesor, pe baza căruia el poate face precizări şi completări, noi exemplificări etc., în
legătură cu conţinutul predat.
Nu este, deci, obligatoriu ca elevii să fie notaţi, fişa de evaluare având, în felul acesta, un
pronunţat caracter de lucru, de optimizare a învăţării, ceea ce o şi deosebeşte de testul de
evaluare care se foloseşte, prioritar, pentru aprecierea şi notarea elevilor.
Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării
sistematice a comportamentului şi activităţii elevilor, în această situaţie evaluarea având un
rol sumativ.
Metoda Chestionarului. Folosit pe scară largă în anchetele de teren de către

sociologi, precum şi ca metodă de cercetare psihopedagogică, poate fi folosit şi
ca instrument de evaluare, mai ales atunci când profesorul doreşte să obţină
informaţii despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de
predare şi de evaluare.
Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi
atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi
manual, ceea ce înseamnă că, pe această cale, putem obţine informaţii şi despre nivelul lor
de motivaţie la o anumită disciplină.
Nu este însă mai puţin adevărat că, prin intermediul chestionarului, se pot obţine şi informaţii
referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral, cât şi în scris), cu
toate că, în practică, sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor
informaţii mai relevante (testul, de exemplu, fiind bazate o mare varietate de itemi, asigură o
apreciere mult mai riguroasă decât chestionarul).
Când doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor
probleme esenţiale, dintr-o lecţie, dintr-o temă sau dintr-un capitol, profesorul poate recurge
la chestionar.
Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, el poate face nu doar aprecieri privind gradul de
însuşire a unor cunoştinţe, ci şi precizări, completări, dezvoltări etc., care să conducă la o
mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă.
Metoda Investigației (în sensul de cercetare, descoperire) se

foloseşte, de regulă, ca metodă de învăţare, pentru a-i deprinde pe
elevi să gândească şi să acţioneze independent, atât individual cât şi
în echipă.
Investigaţia este o activitate care se poate derula pe durata unei ore
de curs sau a unei succesiuni de ore de curs, în timpul căreia elevii demonstrează o gamă
largă de cunoştinţe şi capacităţi.
La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista de teme pe care elevii urmează să le
abordeze cu ajutorul investigaţiei, perioada investigaţiei, modul de lucru/ ordinea de
rezolvare, de notare a observaţiilor parţiale, de prezentare şi de valorificare a rezultatelor.

Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare, care va cuprinde

măsurarea separată a următoarelor elemente importante:
- strategia de rezolvare;
- aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor;
- acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor;
- claritatea argumentării şi forma prezentării;
- inventarierea produselor realizate;
- atitudinea elevilor în faţa cerinţelor;
- dezvoltarea unor deprinderi de lucru în grup/individual.
Investigaţia este o metodă de evaluare în care elevul este pus în situaţia de a căuta o
soluţie la exigenţe şi complexităţi diferite. Elevul trebuie să facă dovada înţelegerii cerinţelor
temei, a soluţiei adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia în alt context.
Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei constau în faptul că:
- are un pronunţat caracter formativ;
- are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de învăţare anterioare, cât şi
pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice, fiind în acest fel o modalitate de
evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;
- are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse,
constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare;
- se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare utile în formarea ulterioară şi în
educaţia permanentă.
Este de preferat ca rezultatele să fie analizate cu clasa de elevi, pentru ca profesorul să
poată formula observaţii, aprecieri şi concluzii. Pe baza analizei activităţii elevilor şi a
rezultatelor obţinute de ei în cadrul investigaţiei, profesorul poate acorda note, valorificând, în
felul acesta, funcţia evaluativă a investigaţiei.
Metoda Proiectului are, de asemenea, un dublu rol: el poate fi folosit cu

elevii din clasele mari de liceu pentru învăţarea unor teme mai complexe,
care se pretează la abordări pluridisciplinare, interdisciplinare şi
transdisciplinare sau ca metodă de evaluare (pe parcursul instruirii sale)
sumativă. Cu ajutorul lui elevii, pot face dovada că au capacitatea de a
investiga un subiect dat, cu metode şi instrumente diferite, folosind
cunoştinţe din diverse domenii. Uneori, proiectul este folosit ca probă de evaluare la
absolvirea unei şcoli profesionale, a unui liceu industrial sau cu profil artistic, precum şi la
absolvirea unei facultăţi din domeniile tehnicii, artei, arhitecturii etc.
Ca şi în cazul investigaţiei, profesorul stabileşte lista temelor de proiect, perioada de
realizare şi-i iniţiază pe elevi asupra etapelor şi a tehnicilor de lucru (individual sau colectiv).
Elevii trebuie să fie orientaţi şi îndrumaţi şi (eventual) sprijiniţi de profesor în colectarea
datelor necesare (potrivit temei alese sau repartizate), iar peparcursul realizării proiectului să
beneficieze de consultaţii şi de evaluări parţiale.
La aceste evaluări, ca şi la evaluarea finală (când proiectul se prezintă sau se susţine),
profesorul operează cu anumite criterii, referitoare, atât la proces (documentarea, utilizarea
datelor şi a informaţiilor în formularea concluziilor etc.), cât şi la produs (structura proiectului,
concordanţa dintre conţinut şi temă, capacitatea de analiză şi sinteză, relevanţa concluziilor,
caracterul inedit al rezultatelor etc.). Aceste criterii se recomandă să fie cunoscute şi de
elevi.

Metoda Portofoliului, este ca o metodă de evaluare complexă,

longitudinală oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată
pe un ansamblu de rezultate (se cere elevilor să realizeze o seamă de
lucrări, pe parcursul instruirii, care constituie un fel de carte de vizită a lor).
Aceste lucrări, cuprinzând compuneri, rezolvări de probleme, fise de informare
si documentare independentă, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene,
colaje, pot constitui subiectul unor evaluări punctuale, dar nu în mod obligatoriu.
Fără a minimaliza valoarea portofoliului şi a celorlalte metode „complementare”, oricare
dintre metodele de evaluare (mai vechi sau mai noi, „tradiţionale” sau „moderne”) trebuie
utilizate de profesori şi apreciate în raport cu „fidelitatea” lor, adică cu gradul în care ele
reuşesc să măsoare cât mai riguros ceea ce vrem să măsurăm, măsurarea fiind o
caracteristică importantă a oricărei evaluări.
Elementele portofoliului sunt lucrări executate de elev, de regulă, în cadrul activităţii
independente din afara şcolii, el putând beneficia de îndrumarea altor persoane sau prelua
de la acestea lucrări gata făcute.
Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând nu doar o informaţie
punctuală, într-un anumit moment al achiziţiilor elevului, ci chiar o informaţie privind evoluţia
şi progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informaţii importante despre
preocupările sale.
Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme de transmitere a
informaţiei şi a mesajului: fişe de informare şi documentare independentă, referate, eseuri,
pliante, prospecte, desene, colaje, care pot constitui subiectul unor evaluări punctuale, dar
nu în mod obligatoriu. Elevul adaugă în portofoliu materialele pe care le consideră necesare,
materiale care-l reprezintă, subliniind atitudinea şi interesul faţă de domeniul abordat.
Structura şi componenţa unui portofoliu se subordonează scopului pentru care a fost
proiectat, şi nu invers, iar scopul şi criteriile de evaluare se deduc dintr-un portofoliu deja
întocmit. Structura, elementele componente obligatorii şi criteriile de evaluare sunt stabilite
de profesor, având ca punct de plecare preocupările elevilor. Alegerea elementelor de
portofoliu obligatorii se subordonează obiectivelor de referinţă prevăzute în programa
modulului respectiv şi obiectivelor de referinţă suplimentare, stabilite de profesor. La
momentul potrivit, profesorul va prezenta elevilor un model de portofoliu compatibil cu vârsta
acestora, conţinând elemente asemănătoare cu cele propuse ca temă, criterii de apreciere
formulate clar şi caracteristica valorică a diferitor elemente. Portofoliul este relevant pentru
creativitatea elevilor, iar profesorul trebuie să demonstreze flexibilitate apreciind elementele
suplimentare introduse în structura sa. La recomandarea profesorului sau la alegerea
elevului, pot deveni componente ale portofoliului elemente care au fost evaluate anterior. Se
evidenţiază astfel capacitatea elevului de a realiza o lucrare unitară, de a se racorda temei
abordate.
Pentru a înregistra succes în demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilită o tematică
care să-l conducă pe elev la surse de informaţii diferite de cele utilizate la şcoală, precum si
la forme de comunicare mai complexe. Tematica şi sursele de informare recomandate
trebuie să sensibilizeze elevul şi să-i stimuleze interesul pentru domeniul abordat. Portofoliul
nu-şi atinge scopul, dacă tematica are un grad mare de generalitate, iar elevul este înlocuit
de familie pentru realizarea activităţilor.
Există mai multe niveluri de analiză a portofoliului:
- fiecare element în parte, utilizând metodele obişnuite de evaluare;
- nivelul de competenţă a elevului, prin raportarea produselor realizate la scopul
propus;

- progresul realizat de elev pe parcursul întocmirii portofoliului.

Portofoliul este un instrument euristic, putându-se evidenţia următoarele capacităţi:
- capacitatea de a observa fi de a manevra informaţia;
- capacitatea de a raţiona şi de a utiliza cunoştinţe;
- capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru;
- capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele;
- capacitatea de a investiga şi de a analiza;
- capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia;
- capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple;
- capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul;
- capacitatea de a sintetiza şi de a realiza un produs.
Portofoliul preia, prin unele elemente ale sale, funcţiuni ale altor instrumente evaluative care
se „topesc” în ansamblul acestei metode. Această caracteristică va conferi portofoliului o
evidentă valoare instructivă, dar şi una formativă. El se poate constitui într-un element de
motivare şi de deschidere ale apetitului de colectare a unor elemente relevante pentru
cunoaşterea şi amplificarea experienţei (artistice, ştiinţifice, tehnice etc.) a elevului ce se cere
a fi întărită.
Aşadar, şi portofoliul va putea fi folosit ca o alternativă, alături de alte metode, conţinutul său
fiind precizat de evaluator, în funcţie de specificul disciplinei de studiu, la începutul
semestrului sau al anului de învăţământ.
Metoda Hărţilor conceptuale (conceptual maps) sau hărţile cognitive

(cognitive maps) se definesc ca fiind o imagine a modului de gândire,
simţire şi înţelegere ale celui sau celor care le elaborează. În cazul
nostru, şcolarul din ciclul primar după multe experienţe în acest sens
realizează o hartă conceptă - simpla la început, apoi din ce în mai
completă - devenind o modalitate, o procedură de lucru la diferitele
discipline, dar şi inter - şi transdisciplinar.
Conceperea acestora se bazează pe temeiul: „învăţarea temeinică a noilor concepte depinde
de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea”.
(Teoria lui Ausubel).
Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Important este nu cât
cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.
Avantajele hărţilor conceptuale:
 uşurează procesul de învăţare;
 organizează cunoştinţele existente în mintea elevului;
 pregăteşte noile asimilări;
 ajuta la organizarea planificării sau proiectării unei activităţi;
 elimină memorizarea şi simpla reproducere a unor definiţii sau algoritmi de
rezolvare a unei probleme;
 învăţarea devine activă şi constantă;
 se pretează foarte bine la teoria constructivista a învăţării conform căreia noua
cunoaştere trebuie integrată în structura existentă de cunoştinţe;
 permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului;
 evaluarea pune în evidenta modul cum gândeşte elevul şi cum foloseşte ceea ce
a învăţat;
 stimulează explozia de idei;
 creează soluţii alternative ale aceleiaşi probleme date;
 uşurează înţelegerea;
 fac accesibilă cunoaşterea;
 integrează noile cunoştinţe în sistemul celor vechi;
 micşorează stresul;
 atrag elevii în acţiuni de căutare, cunoaştere, învăţare;
 permit desfăşurarea activităţilor de grup care plac mult elevilor mici.

Ar fi şi câteva dezavantaje:
 solicită mult timp, deci un alt mod de organizare a învăţării;
 nivelul standardelor este ridicat, deci evaluarea se face pe finalităţi ale
curriculumului;
 elevul trebuie să respecte o rigoare şi o ordine deosebite.
Metoda Autoevaluării este într-o legătură directă cu noile orientări din didactica
contemporană, când se pune tot mai mult accent pe implicarea tot mai evidentă
a elevului în a reflecta asupra proceselor sale de învăţare şi, implicit, asupra
obstacolelor care o obstrucţionează.
Autoevaluarea poate fi definită ca „procesul prin care un subiect este determinat
să realizeze o judecată asupra calităţii parcursului său, a activităţii şi achiziţiilor sale, vis- a -
vis de obiective predefinite, acest demers făcându-se după criterii precise de apreciere”.
Analizându-se definiţia anterioară, rezultă că autoevaluarea conţine două caracteristici
fundamentale care, în fond, condiţionează şi realizarea ei, şi anume:
a. necesitatea ca elevul să cunoască în mod evident obiectul evaluării, care poate fi
un obiectiv, o competenţă sau un element specific;
b. necesitatea ca aceste criterii distincte să-i fi fost comunicate anterior.
Aceste două cerinţe specifice autoevaluării pot fi onorate dacă elevii beneficiază de grile de
evaluare concepute în mod special pentru a facilita realizarea autoevaluării, în structura
acestora delimitându-se şi obiectul evaluării, dar şi criteriile care trebuie respectate când se
desfăşoară acest proces (cf. Programul național de dezvoltare a competențelor de evaluare
a cadrelor didactice, pag 60).
Autoevaluarea este un demers care îndeplineşte o funcţie de reglare/ autoreglare a oricărui
sistem, iar experienţa ne demonstrează faptul că atunci când demersurile evaluatoare şi/ sau
autoevaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se dereglează până la starea în care ea
încetează de a mai fi utilă.
Cultivarea capacităţii autoevaluative devine necesară din considerente care privesc
organizarea activităţii şcolare.
Pentru a forma capacităţi autoevaluative se pot folosi mai multe proceduri cum ar fi:
 ”notarea reciprocă”, în sens de consultare a colegilor elevului evaluat;
 ”autonotarea controlată”, prin intermediul căreia cel evaluat şi-a autoevaluat
rezultatele, motivând.
Metoda studiului de caz este o metodă de instruire şi de

învăţare activă şi de cercetare şi constă în analiza şi dezbaterea
unui caz propus, care mijloceşte confruntarea directă cu o
situaţie din viaţa reală, autentică. Cazul condensează în sine
esenţialul şi arată ceea ce este general valabil pentru lumea
obiectelor, fenomenelor, sau evenimentelor din care el a fost
selecţionat. Se foloseşte nu pentru îmbogăţirea cunoştinţelor cu noi achiziţii, ci pentru
aplicarea creatoare a unei experienţe deja însuşite.
Studiul de caz are ca scop analiza unuia sau mai multor cazuri particulare în urma
căreia se poate ajunge la concluzii generale, la formularea de soluţii, decizii, principii sau
legi. Această metodă s-a impus treptat ca una din cele mai active metode cu largi posibilităţi
de rezolvare în învăţământul liceal tehnic şi cel universitar politehnic şi economic.

Metoda interviului presupune raporturi verbale intre participantii aflati

faţă în faţă, centrarea asupra temei cercetate, direcţia unilaterală de
acţiune, fiecare participant pastrandu-şi locul de emiţător sau de
receptor. Interviul, deşi strâns legat de alte fenomene (întâlnirea,
convorbirea, dialogul, interogatoriul), se deosebeşte net de ele. Astfel,
interviul presupune întâlnirea, fără ca întâlnirea să presupună neapărat
interviul. Între ele se stabilesc relaii ca de la mijloc la scop. În întâlnire, interviul este unul
dintre scopurile posibile. În convorbire avem schimb de informaţii în ambele sensuri,
persoanele schimbându-şi permanent locurile, fapt care nu este posibil în interviu. Dialogul şi
interviul se presupun reciproc, prin ele făcându-se trecerea de la o stare la alta; totuşi
interviul este mai mult decât un dialog, fiindca în cadrul lui se obţin informaţii pe care nu le
cunoaştem dinainte. În fine, atât interogatoriul, cât şi interviul vizează strângerea de
informaţii, ambele fiind de tip maieutic; totuşi, în interogatoriu există conştiinţa faptului că o
forţă exterioară impune obţinerea unui răspuns, în timp ce în interviu se lasă la alegerea
subiectului de a răspunde sau nu. În calitatea sa de strategie de culegere a informaţiilor,
interviul poate fi conceput ca metodă integrată altor metode mai largi sau ca metodă de sine
stătătoare, cu legile şi caracteristicile sale proprii.
Analizați avantajele și dezavantajele folosirii metodelor alternative de evaluare în

activitatea didactică.
Reflectați asupra importanței pe care o are durata de aplicare a instrumentelor

asociate și implicațiile organizatorice. Identificați acele metode a căror aplicare
necesită o planificare extrem de precisă.
Argumentaţi necesitatea folosirii metodelor alternative de evaluare, în

complemantaritate cu cele tradiţionale.
I.3. Probe de evaluare
Probă este orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către

profesor. Pentru elaborarea probelor, profesorul va avea în vedere următoarele
întrebări:
 care sunt criteriile la care se va raporta evaluarea ?
 ce tip de itemi trebuie construiţi?
 ce grad de dificultate trebuie să aibă?
 cum trebuie să arate itemii din punct de vedere tehnic?
 cum se va face asamblarea itemilor?
 cum vor fi formulate instrucţiunile testului?
 va măsura testul astfel construit un eşantion semnificativ de rezultate ale
învăţării?
Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare
care „colectează” informaţii, „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau
rezultatele luate în considerare. Cu cât instrumentele de măsurare: probe orale,

scrise, practice, extemporale, lucrări de sinteză, teste etc. sunt mai elaborate, cu atât
informaţiile sunt mai concludente.
Instrumentele de evaluare sunt create pe baza unor obiective cu un grad de
specificitate mai ridicat (sunt obiective operaţionalizate, răspunzând celor trei
întrebări clasice: ce se evaluează?; cum se evaluează? şi cât se evaluează?),
facilitând „măsurarea"performanţelor.
Acestea se compun, de regulă, din mai mulţi itemi.
Instrumentul de evaluare serveşte pentru:
 a culege informaţii despre felul cum şi ce au învăţat elevii
 a analiza aceste informaţii
 a le interpreta
 a comunica judecăţile formulate etc
I.4.Situații de evaluare: proiectare, caracteristici, obstacole posibile
Procesul evaluării presupune parcurgerea următoarelor etape (vezi Figura. I.2):

stabilirea scopului şi a obiectivelor activităţii de evaluare răspunzând la întrebări de
genul: de ce se realizează evaluarea?, ce se urmăreşte?, ce rezultate se aşteaptă?
în funcţie de răspunsurile la aceste întrebări se alege strategia optimă de evaluare,
se stabilesc momentul/ etapa) când va fi realizată evaluarea, conţinutul vizat şi
grupul ţintă.
Strategia de evaluare are în vedere opţiunea pentru o anumită formă de organizare a
activităţii, propunând metodele şi tehnicile eficiente în concordață cu scopul și
obiectivele evaluării.
Se evaluează ce a învăţat elevul, optându-se pentru acele metode ca pun în valoare
cel mai bine ceea ce el ştie şi poate să facă. În funcţie de strategia de evaluare, de
conţinutul acesteia şi de particularităţile clasei, se va stabili nivelul minim al
performanţei aşteptate.
Pe această bază se construiesc itemii,apoi se aplică probele de evaluare stabilite şi
se culeg informaţiile obţinute în urma aplicării acestora.
Rezultatele se măsoară şi se apreciază pe baza unei scale de notare, fie prin
raportarea la normă, fie prin raportarea la grupul de elevi ori la obiectivele propuse
iniţial sau la performanţele individuale.
Astfel, după ce a apreciat rezultatele obţinute de elevi, profesorul poate lua o decizie
în conformitate cu acestea, urmărind în acelaşi timp oferirea feedback-ului (cel care
a fost evaluat să cunoască ce a ştiut şi ce a greşit şi cum poate să-şi îndrepte
greşelile) şi îmbunătăţirea operaţiilor (specifice proceselor de predare-învăţare-
evaluare) pentru activităţile următoare.
În funcţie de rezultate, cadrul didactic va elabora programe de compensare (dacă
performanţele au fost sub aşteptări) sau programe de progres pentru cei care au
depăşit cu rezultate optime stagiul propus de pregătire.
Punctul terminus al evaluării trebuie să aibă în vedere răspunsuri la întrebarea „Cum
îmbunătăţim pe mai departe activitatea?". Nu este suficient să se constate; trebuie
să se meargă mai departe şi să se dezvolte demersurile întreprinse, să se
îmbunătăţească activitatea, să se informeze participanţii asupra rezultatelor obţinute
şi asupra a ceea ce este de făcut în viitor.(C. L. Oprea, Strategii didactice interactive,
2008).

DE REŢINUT!
Evaluarea este inseparabil legată de proiectare deoarece, pe de o parte, programul

de instruire şi educare trebuie să prevadă criteriile, indicatorii de performanţă,
instrumentele pentru control şi, pe de altă parte, rezultatele evaluării constituie baza
reluării procesului instructiv-educativ. Este importantă stabilirea încă din faza de
proiectare a tipurilor de efecte urmărite la elevi.
Figura I.2. Etapele evaluării
În proiectarea oricărui demers de evaluare sau de examinare există o serie de

riscuri pe care le enumerăm succint:
 riscul formulării unor scopuri şi obiective neclare sau neprecizate în
termeni concreţi de la bun început — falsifică întregul proces, dezorientând
aşteptările celor direct implicaţi;

 riscul nepotrivirii între scopuri şi modurile evaluării (ratarea condiţiei
de „adecvare la scop") — conduce la neconcordanţe flagrante în fluxul, în
succesiunea logică a etapelor evaluării sau examinării;
 riscul neadecvării tehnicilor de evaluare la modurile enunţate —
conduce la diminuarea drastică a eficienţei întregului proces;
 riscul neadecvării tehnicilor de evaluare alese la scopurile şi
obiectivele enunţate — conduce la imposibilitatea de a produce date cu
adevărat relevante privind abilităţile sau elementele de competenţă ale celor
investigaţi în situaţia de evaluare/examinare şi, în consecinţă, la eronarea
judecăţii evaluative;
 riscul lipsei totale de comunicare sau al comunicării neadecvate a
rezultatelor/datelor/concluziilor privind procesul de evaluare —
conduce la imposibilitatea realizării feedback-ului şi la diminuarea
considerabilă a impactului procesului de evaluare atât asupra
beneficiarilor, cât şi asupra celorlaţi participanţi sau implicaţi în proces.
Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare

care „colectează” informaţii, „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau
rezultatele luate în considerare. Cu cât instrumentele de măsurare: probe orale,
scrise, practice, extemporale, lucrări de sinteză, teste etc. sunt mai elaborate, cu atât
informaţiile sunt mai concludente.
Instrumentele de evaluare sunt create pe baza unor obiective cu un grad de
specificitate mai ridicat (sunt obiective operaţionalizate, răspunzând celor trei
întrebări clasice: ce se evaluează?; cum se evaluează? şi cât se evaluează?),
facilitând „măsurarea"performanţelor.
Acestea se compun, de regulă, din mai mulţi itemi.
Instrumentul de evaluare serveşte pentru:
 a culege informaţii despre felul cum şi ce au învăţat elevii
 a analiza aceste informaţii
 a le interpreta
 a comunica judecăţile formulate etc
Planurile de evaluare
Unul dintre cele mai importante aspecte în etapa de proiectare a evaluǎrii este
elaborarea planurilor de evaluare.
Un plan de evaluare reprezintǎ ceva mai mult: este, de fapt, un instrument esenţial
de management al evaluării. Valoarea sa nu ar trebui subestimatǎ deoarece:
 Îi permite unui furnizor sǎ gestioneze procesul de evaluare;
 Oferǎ informaţii care stau la baza deciziilor în vederea îmbunǎtǎţirii,
economisindu-se astfel resurse;
 Este un instrument care joacǎ un rol crucial în verificarea internǎ şi
externǎ.
Planurile de evaluare au o dublǎ funcţie:
1. oferǎ o imagine sistematicǎ de ansamblu asupra manierei în care vor fi
efectiv evaluate rezultatele învǎţǎrii;
2. definesc o abordare sistematicǎ în vederea îmbunǎtǎţirii continue a
procesului de evaluare.
Planul de evaluare poate fi perceput ca un prim pas (faza de planificare) în ciclul
continuu de îmbunǎtǎţire a procesului de evaluare.
Planul de evaluare poate fi utilizat pentru a detalia toate specificaţiile acestui proces
în termeni de:
 cele mai eficace metode de evaluare (din punctul de vedere al costurilor şi

duratei) pentru orice tip de calificare;
 caracteristici şi relaţii între diferitele obiective ale evaluǎrii pe parcursul sau
ca urmare a încheierii unui program de formare/învǎţare;
 selectarea rezultatelor învǎţǎrii care urmeazǎ a fi evaluate;
 corelarea obiectivelor evaluǎrii cu metodele de evaluare corespunzǎtoare;
 informare a tuturor pǎrţilor implicate – inclusiv a cursanţilor – în ceea ce
priveşte
 cerinţele de evaluare pentru o anumitǎ (parte a) calificare(ǎrii).
DE REŢINUT!
Un plan de evaluare reprezintǎ un instrument esenţial pentruprocesul de evaluare

în sine şi pentru determinarea modalitǎţii în care practica evaluǎrii poatefi continuu
îmbunǎtǎţitǎ prin raportarea la cerinţe.
Nu existǎ un format fix pentru planurile de evaluare şi acesta nici nu ar trebui sǎ fie
impus prin reglementǎri formale.
Elaborarea unui plan de evaluare

Elaborarea unui plan de evaluare poate fi prezentată ca un proces și ca orice proces
urmează un ciclu al calității:
Planificarea
evaluării
Implementarea
evaluării
Recomandarea (metode)
imbunătățirii
Verificarea
rezultatelor:
1) la nivel de proces
2) la nivel de
produs
Figura I.3. Ciclul evaluării
De aceea, planurile de evaluare oferǎ un cadru general al structurii pentru evaluarea

competenţelor / atingerii rezultatelor învǎţǎrii. Un plan de evaluare trebuie să acopere
toate tipurile de evaluare: iniţială, formativǎ, sumativǎ.
În figura I.4 sunt prezentați cei 6 paşi consecutivi necesari pentru elaborarea unui
plan de evaluare (Ghidul de aplicare a M4 - Metodologia de certificare a calificǎrilor
şicompetenţelor).

Proces repetitiv,
6. Verificarea planului
cu un crescut
5. Specificarea instrumentelor
4. Stabilirea metodelor
3. Stabilirea obiectivelor evaluării
2. Evaluarea surselor
1. Stabilirea scopului evaluării
Figura I.4. Elaborarea unui plan de evaluare
Pasul 1: Stabilirea scopului evaluării pentru care se elaborează planul de

evaluare
Un plan de evaluare trebuie sǎ fie adecvat scopului urmǎrit.

Stabilirea scopului evaluării în vederea elaborării planului de evaluare presupune
luarea în considerare a calificǎrii în ansamblul ei şi realizarea unor alegeri pe baza
unui numǎr de factori prezentaţi în diagrama de mai jos.
Experiență
Tipuri de Facilități
Nivelul unei Tipuri de
calificǎri candidaţi
Iniţială - diagnosticǎ Formativǎ Sumativǎ
Incluse, DA sau NU
Scopul evaluării şi al planului de evaluare
Figura. I.5.Factorii care determină stabilirea scopului
Pe baza acestor factori sunt luate deciziile de stabilire şi alegere a situaţiei în care,
de exemplu:
 planul include evaluări iniţial - diagnosticǎ, formativǎ şi sumativǎ;
 ar trebui elaborat un plan separat pentru un grup ţintǎ special; etc.

Pasul 2: Evaluarea surselor

Documentele sursǎ necesare:
1. Planul de evaluare precedent;
2. Standardul de pregătire profesională corespunzǎtor pentru calificare;
3. Evaluarea aplicǎrii planului precedent de evaluare;
Pasul 3: Stabilirea obiectivelor

Atingerea nivelului de competenţǎ este determinatǎ de furnizarea combinaţiei justede
dovezi în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilitǎţile şi atitudinile acumulate la un
anumitnivel de responsabilitate şi complexitate, trebuie utilizat un numǎr de
instrumente de evaluarediferite, însǎ şi mai important, adecvate.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate pentru a colecta tipuri diferite de
dovezi de competenţă. În concluzie: ar trebui sǎ fie absolut clar care este obiectivul
evaluǎrii, competenţele saurezultatele învǎţǎrii care trebuie evaluate. Odatǎ ce
aceste elemente sunt cunoscute, poatefi realizatǎ matricea propriu-zisǎ (esenţa
planului de evaluare).
Pasul 4: Stabilirea metodelor de evaluare

Odatǎ ce au fost stabilite obiectivele şi componentele evaluǎrii (numărul de probe de
evaluaresau părţi ale probelor, în funcţie de planul de evaluare), metodele adecvate
de evaluare pot fi adǎugate planului de evaluare.Metodele sunt adecvate atât timp
cât sunt relevante pentru ceea ce evaluează.
Pasul 5: Specificarea instrumentelor de evaluare

În această etapǎ trebuie descrise specificaţiile testelor (întrebările se referă la:, tipuri
de intrebări, conţinut), pentru fiecare tip de probă de evaluare în parte.
Aceste specificaţii ale testelor de evaluare îndeplinesc anumite funcţii:
 ele ar trebui utilizate pentru elaborarea testelor propriu-zise, care conţin toţi
itemii necesari pentru testare;
 ele pot fi reutilizate pentru elaborarea de noi teste pentru urmǎtoarele
generaţii decandidaţi la acelaşi nivel de complexitate şi dificultate;
 acestea ar putea fi utilizate la meta-evaluarea rezultatelor testǎrii pentru
redefinirea itemilor din test care nu au fost construiţi la nivelul de
complexitate cerut.
Pasul 6: Verificarea planului

Ultima etapǎ în realizarea planului de evaluare, inclusiv a specificaţiilor testelor, o
reprezintǎ verificarea finalǎ. Aceastǎ verificare trebuie sǎ se concentreze pe
urmǎtoarele întrebǎri cheie:
 Planul de evaluare acoperǎ toate elementele critice care trebuie evaluate?
 Pot fi evaluate aceste elemente într-o manierǎ validă?
 Componentele definite pentru evaluare contribuie la o evaluare eficace şi
eficientǎ?
Comparați exemplul 1și exemplul 2 ale planificării evaluării.

I.5. Situaţii de culegere a informaţiilor privind competenţa evaluată: identificare şi

planificare
Conceptul de competență este relativ nou care s-a dezvoltat cu precădere începând cu
ultimele decenii ale secolului trecut. Analizele s-au axat pe clarificări privind natura şi
structura competenţei, sursele de derivare şi validare, tipologia şi nivelurile competenţei,
modalităţi de formare şi modalitățiloe de evaluare.
Din perspectiva evaluării, învățarea focalizată pe competențe, rezultat aşteptat al învăţării:
a. focalizează procesul de formare pe output-uri, care atribuie evaluării o importanță
crescută;
b. acceptarea traseelor diferite de formare care conduc la rezultatul intenţionat, care
cere evaluării desprinderea de contextele de învățare;
c. timpul de instruire variabil determinat de potențialul individual al celui care învață,
care cere integrarea evaluării în procesul de învățare.
Devenind centrul de greutate al evaluării, competența necesită dezvoltări specifice generate
de aspecte cum sunt următoarele:
a. Competenţa nu este reductibilă nici la cunoştinţe, nici la abilităţi şi nici la atitudini sau
alte achiziţii, ci le integrează într-un tot funcţional. De aceea, instrumentele simple de
măsurare şi apreciere nu sunt convenabile, cel puţin pentru o parte a competenţelor.
b. Competenţa asigură transferabilitatea fapt care impune ca probarea competenţei să
se realizeze în contexte diferite, eşantioane ale un ei familii de situaţii, sarcini
„autentice” de rezolvat, legate de viaţa cotidiană sau profesională. Competenţa
presupune evaluare bazată pe contexte.
c. Evaluarea competenţei se raportează la rezultate, dar şi la proces deoarece ea
implică disponibilitate care se traduce în performanţe, în rezultate efective, context în
care strategia utilizată pentru atingerea performanţei are o nouă semnificație.
d. Varietatea tipurilor de competenţe – generale, specifice, cheie, transversale etc. –
solicită demersuri evaluative specifice.
Abordările evaluării de competențe sunt diferite, iar perfecționarea metodologiei specifice
reprezintă o preocupare constantă. Dintre modalităţile practicate de evaluare a
competenţelor, promovate în țările europene, pot fi amintite: testele standardizate; evaluarea
continuă realizată de cadrele didactice și utilizarea unor metode alternative.
Cele câteva caracteristici ale competențelor conduc practicianul, în mod firesc, la o serie de
întrebări:
 Pentru ca evaluarea diferitelor competențe să fie relevantă, care sunt metodele
potrivite fiecăreia în parte?
 Cum pot fi combinate diferitele metode pentru a asigura o evaluarea care să
asigure o credibilitate cât mai mare rezultatelor evaluării?
 Care sunt dovezile de competență necesare și suficiente?
 Cât de importantă este planificarea și elaborarea unor instrumente de evaluare ?
Activitatea următoare vă asigură cadrul pentru a reflecta împreună cu colegii asupra tuturor
acestor aspecte, de a identifica contextele în care diferitele strategii de evaluare asigură
acesteia o bună relevanță, de a trage concluzii privind implicațiile în planificarea evaluării, etc.
I.6.Resurse (materiale, de timp și spațiu) necesare evaluării
Activitatea didactică, indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de învăţământ, se

desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective
pedagogice sau didactice.

Pentru atingerea lor, atât la nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la nivelul clasei, intră în joc
resursele materiale (spaţii de învăţământ, mobilier, materiale didactice, mijloace tehnice etc.)
dar şi cele umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.). Au loc procese de planificare,
organizare şi dirijare, de control şi evaluare, toate acestea, împreună, vizând atingerea
obiectivelor pedagogice stabilite.
De priceperea utilizării resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ
(deci, de strategia didactică) depind, în ultimă instanţă, performanţele şcolare obţinute de
elevi.
Problema se pune asemănător şi în cazul evaluării, o componentă principală a procesului de
învăţământ, alături de predare şi învăţare, deoarece atât profesorul, la nivelul clasei, cât şi
directorul, la nivelul şcolii, sunt datori să-şi stabilească din timp când şi cum vor verifica dacă
se află pe drumul cel bun, la capătul căruia obiectivele stabilite vor fi atinse şi aceasta nu
oricum, ci cu cheltuieli materiale, financiare, de timp şi umane cât mai reduse.
Pentru a diminua costurile evaluării fără afectarea calităţii acesteia este necesară o apreciere
atentă a tipurilor şi a numărului de metode de evaluare utilizate. Acestea depind foarte mult
de complexitatea calificării, de competenţele care trebuie evaluate, de echipamentele
necesare şi a persoanelor pe durata evaluării.
De aceea, stabilirea costurilor evaluării implică o analiză atentă, de la caz la caz, şi trebuie
tratată cu multă responsabilitate de către evaluator. Eficientizarea costurilor evaluării
presupune experienţă atât în competenţele evaluate cât şi în evaluarea ca atare
Evaluarea costă. Reflectați asupra activităților de evaluare sumativă, pe care le-ați

realizat în anul școlar precedent la o singură clasă.
Care au fost principalele resurse mobilizate/folosite ? Cât de mari au fost ? Ați
realizat pentru asigurarea lor un proiect de buget, respectiv ați făcut din timp
demersuri pentru asigurarea condițiilor cerute de evaluare ? Puteți să avansați o
cifră globală privind costurile ? Considerați că resursele de care ați dispus au fost
suficiente ?
I.7.Pregătirea elevilor/ candidaților în vederea evaluării
În orice proces de evaluare este necesară pregătirea elevilor pentru evaluare, prin
conştientizarea de către aceştia a obiectivelor de atins şi a felului cum vor fi evaluate
achiziţiile. Astfel, profesorul prezintă candidatului metodele de evaluare care vor fi utilizate în
procesul de evaluare a competenţelor, clarifică modul în care candidatul îşi va demonstra
competenţa şi îi explică modul în care va trebui să prezinte dovezile de competenţă produse
anterior. Acest fapt va contribui la energizarea şi la canalizarea efortului şi a energiilor celor
ce învaţă pe direcţia dorită. Cunoşterea criteriile de evaluare ce urmează a fi folosite susțin
motivaţia şi le dezvoltă elevilor competenţele autoevaluative.
I.8.Pregătirea evaluatorilor pentru administrarea probelor
Aşa cum procesul de predare este public, iar profesorii primesc feedback în privinţa calităţii
predării, chiar şi fără feedback deliberat, evaluarea este o activitate diferită. Foarte rar există
o persoană care să observe profesorul atunci când acesta planifică şi desfăşoară evaluarea.
Autocunoaşterea trăsăturilor de personalitate, a factorilor sociali care revin în relaţiile
interpersonale cu celelalte cadre didactice, cu părinţii elevilor etc., asigură fără îndoială un
comportament didactic adecvat ce permite o evaluare corectă, obiectivă. (I. Jinga)

Atunci când se pregătește aplicarea unui test este necesar să se respecte niște etape în
elaborarea lui:
 Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordanţe între acestea şi conţinutul
învăţământului;
 Documentarea ştiinţifică, identificarea şi folosirea surselor care conduc la o mai
bună cunoaştere a problematicii vizate;
 Avansarea unor ipoteze, identificarea şi folosirea surselor care conduc la o mai
bună cunoaştere a problematicii vizate;
 Avansarea unor ipoteze prin conceperea sau selectarea problemelor
reprezentative pentru întreaga materie asupra căreia se face verificarea.
În loc de concluzie
De ce evaluare?
Există numeroase motive pentru a evalua performanţa elevilor, dar nu toate sunt bune:
 În prezent, oamenii sunt angajaţi sau numiţi într-un post pe baza calificărilor pe
care le deţin.
 Elevii au nevoie de feedback.
 Profesorii au nevoie de feedback, astfel încât să îşi poată adapta metodele de
predare sau adopta altele noi.
 Evaluarea este adesea motivul principal care îi determină pe elevi să studieze
serios.
Ca profesori, avem tendinţa să considerăm că cel mai important lucru pe care îl facem
pentru elevii noştri este să le predăm, însă, de fapt, cea mai importantă activitate este cea de
evaluare a muncii acestora. Pentru că notele finale ale elevilor şi, ca urmare, cariera lor,
depind de evaluări.
Evaluările şcolare practicate până acum în România au o serie de deficienţe majore:
1. Se evaluează mai degrabă informaţiile reţinute decât competenţele formate;
2. Nu există nicio legătură între ritmul evaluărilor şi ciclurile curriculare de dobândire
a competenţelor;
3. Evaluările sunt utilizate doar pentru a stabili ierarhii, în loc să fie prioritar utilizate
pentru a oferi feed-back elevilor şi părinţilor şi pentru a întemeia planuri
individuale de învăţare.
Pentru a reuşi, reforma curriculară trebuie în mod obligatoriu asociată cu o reformă a
strategiilor de evaluare, având la bază următoarele principii:
1. Evaluările curente şi cele periodice verifică nu memoria informaţiilor, ci
competenţele;
2. Fiecare ciclu de achiziţie a competenţelor se asociază cu un tip deevaluare
periodică;
3. Evaluările periodice se finalizează nu numai cu un punctaj obţinut de elev, ci şi cu:
a. un raport detaliat trimis părintelui/tutorelui privind situaţia şcolară a
copilului şi consilierea corespunzătoare a părinţilor/tutorilor;
b. un plan individualizat de învăţare, de recuperare (pentru copiii cu deficienţe
de învăţare), de accelerare (pentru copiii supradotaţi) sau de consolidare a
cunoştinţelor dobândite;
Un avantaj al evaluării poate fi feedback-ul obţinut de elevi în privinţa performanţei lor,
abilităţilor pe care trebuie să le dezvolte, măsura în care au înţeles teoriile şi conceptele. O
parte a procesului de învăţare presupune ca elevii să fie capabili să înveţe din greşeli, ca şi
din succese.

DE REŢINUT!
 Evaluarea costă. Pentru realizarea evaluărilor este necesară alocarea unor

resurse.
 Timpul, materiale și materii prime, diferite tipuri de consumabile, asigurarea
accesului în anumite locuri (laboratoare, ateliere, locuri de muncă),
asigurarea accesului la anumite utilaje/ dotări, respectiv la anumite procese
de producție, asigurarea unei anumite asistențe specializate etc. sunt
exemple de posibile resuse cerute de evaluare.
 Asigurarea resurselor poate fi realizată numai prin planificare din timp a
evaluărilor și integrarea lor în activitățile de învățare.
 Planificarea evaluării presupune pregătirea persoanelor implicate: elevi,
profesori, tutori, alţii.

I.9. BIBLIOGRAFIE:
1. Oprea, C. L., Strategii didactice interactive, Bucureşti, EDP, 2008;
2. Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, EDP, 2000;
3. Manolescu, M., Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura Meteor
Press, 2005;
4. Meyer, G., De ce şi cum evaluăm, Iaşi, Editura Polirom, 2000;
5. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar, De la teorie la practică, Bucuresti,Humanitas
Educaţional, 2003;
6. Potolea, D., Teoria şi metodologia obiectivelor educaţionale, Curs de Pedagogie, 1988;
7. Jinga, I.,Istrate, E., Manual de Pedagogie, Bucureşti, Editura ALL, 2001;
8. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare, Bucureşti,Editura Aramis,
2002;
9. Cerghit, I., Metode de învățământ, Iaşi,Editura Polirom, 2006;
11. Cucoş, C., Pedagogie, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
12. Linţoiu, N., Metode şi instrumente de evaluare, Bucureşti, 2001;
13. Stoica, A. (coord), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Bucureşti, Ed.
ProGnosis, 2011;
14. Cabac, V., Strategii de evaluare a rezultatelor şcolare
(www.linkedin.com/pub/valeriucabac);
15. ***Ghid practic al evaluatorului de competențe profesionale, Bucureşti: CNFPA 2005;
16. *** Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare, Sandard ocupațional, Ocupația:
Evaluator de competențe profesionale, București, 2002;
17. *** Ghidul de aplicare a M4, Metodologia de certificare a calificǎrilor sicompetenţelor,
Bucureşti, ANC;
18. *** Program PHARE: Evaluarea competenţelor prin practică la locul de muncă, Proiect
PHARE: RO 2002/000-586.05.01.02.01.01, Învăţământ profesional şi tehnic iniţial;
19.*** Curriculum Naţional. Cadru de referinţă, Bucureşti, MEN, CNC, Ed. Corint, 1998;
20.*** Ghidul profesorului examinator, Bucureşti (SNEE), Prognosis Bucureşti, 2001.

FORMAREA CADRELOR DIDACTICE ÎN DOMENIUL
EVALUĂRII COMPETENŢELOR PROFESIONALE
MODULUL I
PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA
EVALUĂRII ÎN ÎPT
25/05/2013 Prof. Carmen Petroiu 1

RELAŢIA STRATEGIE DIDACTICĂ
– COMPONENTELE PROCESULUI
DE ÎNVĂŢĂMÂNT

ACTIVITATEA 1
• Se formează grupe de 3 – 4 cursanţi.

• Pentru un modul ales, folosind
curriculumul şcolar corespunzător şi
SPP-ul, se va întocmi planificarea
rezultatelor învăţării, cu integrarea
metodelor de evaluare prin completarea
modelului predefinit transmis de MEN

CONCEPTUL DE STRATEGIE DE
EVALUARE
Prin funcţia sa reglatoare, strategia de
evaluare, este o parte componentă
integrantă a procesului de instruire.
Prin scopul evaluării clar stabilit,
strategia de evaluare, potenţează
procesul educaţional în direcţia
dorită de cel care o proiectează şi o
aplică.

OBIECTIVELE EVALUĂRII
Obiective cu un anumit grad de specificitate
care permite o măsurare educaţională
caracterizată printr-un grad suficient de
obiectivitate pentru a fi validă şi fidelă.
Aprecierea comportamentului observabil al celui
evaluat se realizează cu ajutorul unui instrument
de evaluare.
Instrumentele de evaluare sunt create pe baza
obiectivelor operaţionalizate, (răspunzând
acelorași întrebări: ce se evaluează?; cum se
evaluează? si cât se evaluează?), facilitând
„măsurarea" performanţelor.
ETAPELE FORMULĂRII
OBIECTIVELOR
• Să identifice comportamentul vizat, pe care
elevul trebuie să-l demonstreze;
• Să identifice cu claritate condiţiile importante
în care comportamentul se poate produce
sau poate deveni vizibil, măsurabil;
• Să precizeze un nivel al performanţei
acceptabile, prin enunarea unui criteriu de
reuşită direct măsurabil.

ELABORAREA STRATEGIEI DE
EVALUARE
Are la bază
răspunsul la
următoarele
întrebări:

ACTIVITATEA 2
Pentru o evaluare iniţială/ formativă/ sumativă,
formulaţi obiectivele evaluării.
Evaluarea inițială își propune să stabilească nivelul la
care au fost dobândite competențele specifice
domeniului ................., prevăzute în standardul de
pregătire profesională, aferente unităților de
competență tehnice generale, din tabelul de mai jos:
Unitățile de Rezultatele
Tipuri Exemple Obiectivele evaluării
competență învățării

REŢINEŢI!
Evaluarea este „procesul care începe cu

planificarea şi cu descrierea obiectivelor şi
a conţinuturilor care vor fi controlate mai
târziu'‘.
(Dicionarul de pedagogie, Schaub Horst 2000, p.

101)

ELABORAREA PLANULUI DE
EVALUARE

PLANUL DE EVALUARE
Funcțiile planului de evaluare:
1. oferǎ o imagine sistematicǎ de ansamblu
asupra manierei în care vor fi evaluate
rezultatele învǎţǎrii;
2. defineşte o abordare sistematicǎ în vederea
îmbunǎtǎţirii continue a procesului de
evaluare.
• Este un prim pas (faza de planificare) în ciclul

continuu de îmbunǎtǎire a procesului de evaluare.
• Poate fi utilizat pentru a detalia toate specificaiile
procesului de evaluare
ÎNTREBĂRI CHEIE PENTRU
ELABORAREA PLANULUI DE
EVALUARE
? Planul de evaluare acoperǎ toate
elementele critice care trebuie evaluate?
? Planul de evaluare acoperǎ toate
elementele critice care trebuie evaluate?
? Componentele definite contribuie la o
evaluare eficace și eficientă?

ACTIVITATEA 3
Elaboraţi un Plan de evaluare, după modelul:

Resursele evaluării Metode/
Contexte/ instrument
Forme de Competenţe Rezultatele
locul de e de
evaluare evaluate învăţării Materiale De timp
evaluare evaluare
Evaluare remedială a competenței ….

OPERAŢIILE EVALUĂRII
• Măsurarea, cuantificarea
1 rezultatelor şcolare
• Aprecierea rezuzltatelor
2 şcolare
• Formularea concluziilor prin

raportarea la scala de notare
3 și adoptarea deciziilor

STRATEGII DE EVALUARE
Evaluarea inițială
(la începutul demersului
didactic)
După modul Evaluarea formativă

cum se
integrează în (însoțește demersului
procesul didactic)
didactic
Evaluarea sumativă
(la sfârșitul unei perioade
mai mari de instruire)

METODE DE EVALUARE

AVANTAJE ŞI LIMITE ALE
PROBELOR ORALE

PROBELOR SCRISE

PROBELOR PRACTICE

METODE COMPLEMENTARE
DE EVALUARE
• Principalele metode alternative de evaluare,
al căror potenţial formativ susţine
individualizarea actului educaţional prin
sprijinul acordat elevului sunt: metoda
observării sistematice a activităţii şi a
comportamentului elevului, referatul, eseul,
fișa de evaluare, chestionarului, investigaţia,
portofoliul, proiectul, studiul de caz, interviul,
autoevaluarea, hărţile conceptuale.
ACTIVITATEA 4
• În cadrul acestei activități veți veți desfășura un joc de
rol cu tema: monitorizarea modului prin care
profesorul și-a elaborat strategia de evaluare.
• Pentru aceasta se solicită 3 voluntari din cadrul
grupului care vor interpreta: profesor 1 adeptul
metodelor tradiționale de evaluare, profesor 2 adeptul
metodelor alternative de evaluare și un monitor
extern.
• Ceilalți membrii ai grupului vor primi fișe pe care vor
nota ideile cu care sunt de acord.
• La sfărsitul activității de vor identifica puctele tari ale
celor două strategii. Soluțiile adoptate sunt prezentate
în plen de liderul grupului.

METODE DE EVALUARE
OBSERVAŢIA
• Obiectul observării îl constituie: activitatea

elevilor, comportamentul lor, produsele unor
activităţi realizate în conformitate cu cerinţele
programelor şcolare sau combinaţie a lor.
• Rezultatele observării vor fi comparate cu
rezultatele la învăţătură, în urma unor analize
calitative şi cantitative (matematice şi statistice).
• Se evită, atât supraestimarea unor elevi ca
urmare a impresiei bune create despre ei, cât şi
subestimarea celor despre care există o
impresie proastă.
METODE DE EVALUARE
REFERATUL (1)
Este folosit ca bază de discuţie în legătură cu o
temă dată fiind menit să contribuie la formarea
sau dezvoltarea deprinderilor de muncă
independentă ale elevilor din clasele mari), este
şi o posibilă probă de evaluare a gradului în
care elevii şi-au însuşit un anumit segment al
programei, cum ar fi o temă sau o problemă
mai complexă dintr-o temă.

METODE DE EVALUARE
REFERATUL (2)
Este întocmit fie pe baza unei bibliografii

minimale, recomandate de profesor, fie pe
baza unei investigaţii prealabile, în acest din
urmă caz, referatul sintetizând rezultatele
investigaţiei, efectuate cu ajutorul unor
metode specifice (observarea, convorbirea,
ancheta etc.).

METODE DE EVALUARE
ESEUL (1)
Eseul, ca metodă de evaluare, îi dă elevului

posibilitatea de a se exprima liber, de a-şi
formula nestingherit opiniile faţă de un
anumit subiect, fără teamă de prejudecăţi.
Este o alternativă la testul grilă, bazat pe
itemi stereotipi, cu alegere duală sau
multiplă, care tind să monopolizeze
evaluările sumative în ultimii ani.
METODE DE EVALUARE
ESEUL (2)
Şi eseul şi referatul, însă, poate oferi

informaţii limitate despre nivelul de pregătire
al unui elev sau student, informaţiile lui
urmând a fi corelate cu informaţiile obţinute
cu ajutorul altor metode de evaluare.

METODE DE EVALUARE
FIŞA DE EVALUARE (1)
Este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie
A4 sau A5 (în funcţie de numărul şi complexitatea
sarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate
diverse exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate
de elevi în timpul lecţiei, de regulă după predarea de
către profesor a unei secvenţe de conţinut şi
învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.
În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai
ales, pentru obţinerea feedback-ului de către
profesor, pe baza căruia el poate face precizări şi
completări, noi exemplificări etc., în legătură cu
conţinutul predat.

METODE DE EVALUARE
FIŞA DE EVALUARE (2)
Nu este obligatoriu ca elevii să fie notaţi, fişa
de evaluare poate avea un caracter de lucru,
de optimizare a învăţării.
Fişa de evaluare poate fi folosită şi pentru
înregistrarea rezultatelor observării
sistematice a comportamentului şi activităţii
elevilor, în această situaţie evaluarea având
un rol sumativ.

METODE DE EVALUARE
CHESTIONARUL (1)
Poate fi folosit ca instrument de evaluare, mai
ales atunci când profesorul doreşte să obţină
informaţii despre felul în care elevii percep
disciplina predată sau stilul lui de predare şi de
evaluare, dar şi despre nivelul lor de motivaţie
la o anumită disciplină.
Prin intermediul chestionarului, se pot obţine şi
informaţii referitoare la pregătirea elevilor
(chestionarea putându-se face atât oral, cât şi
în scris.

METODE DE EVALUARE
CHESTIONARUL (2)
Profesorul poate recurge la chestionar când
doreşte o informare operativă cu privire la
stăpânirea de către elevi a unor probleme
esenţiale, dintr-o lecţie, dintr-o temă sau dintr-
un capitol.
Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, el
poate face nu doar aprecieri privind gradul de
însuşire a unor cunoştinţe, ci şi precizări,
completări, dezvoltări etc., care să conducă la o
mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din
materia parcursă.

METODE DE EVALUARE
INVESTIGAŢIA (1)
Investigaţia este o metodă de evaluare în care
elevul este pus în situaţia de a căuta o soluţie la
exigenţe şi complexităţi diferite (trebuie să facă
dovada înţelegerii cerinţelor temei, a soluţiei
adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia
în alt context).
La începutul semestrului, profesorul stabileşte
lista de teme pe care elevii urmează să le
abordeze cu ajutorul investigaţiei, perioada
investigaţiei, modul de lucru/ ordinea de
rezolvare, de notare a observaţiilor parţiale, de
prezentare şi de valorificare a rezultatelor.

METODE DE EVALUARE
INVESTIGAŢIA (2)
Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme
de notare, care va cuprinde măsurarea separată a
următoarelor elemente importante:
• strategia de rezolvare;
• aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor;
• acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor;
• claritatea argumentării şi forma prezentării;
• inventarierea produselor realizate;
• atitudinea elevilor în faţa cerinţelor;
• dezvoltarea unor deprinderi de lucru în
grup/individual.

METODE DE EVALUARE
PROIECTUL (1)
Proiectul poate fi folosit cu elevii din clasele mari de
liceu pentru învăţarea unor teme mai complexe,
care se pretează la abordări pluridisciplinare,
interdisciplinare şi transdisciplinare sau ca metodă
de evaluare.
Elevii, pot face dovada că au capacitatea de a
investiga un subiect dat, cu metode şi instrumente
diferite, folosind cunoştinţe din diverse domenii.
Uneori, proiectul este folosit ca probă de evaluare la
absolvirea unei şcoli profesionale, a unui liceu
industrial sau cu profil artistic, precum şi la
absolvirea unei facultăţi din domeniile tehnicii, artei,
arhitecturii etc.

METODE DE EVALUARE
PROIECTUL (2)
Profesorul stabileşte lista temelor de proiect, perioada de
realizare şi-i iniţiază pe elevi asupra etapelor şi a tehnicilor de
lucru (individual sau colectiv).
Elevii sunt orientaţi şi îndrumaţi şi (eventual) sprijiniţi de
profesor în colectarea datelor necesare (potrivit temei alese
sau repartizate), iar pe parcursul realizării proiectului
beneficiază de consultaţii şi de evaluări parţiale.
La aceste evaluări, ca şi la evaluarea finală (când proiectul se
prezintă sau se susţine), profesorul operează cu anumite
criterii, referitoare, atât la proces (documentarea, utilizarea
datelor şi a informaţiilor în formularea concluziilor etc.),cât şi la
produs (structura proiectului, concordanţa dintre conţinut şi
temă, capacitatea de analiză şi sinteză, relevanţa concluziilor,
caracterul inedit al rezultatelor etc.). Aceste criterii se
recomandă să fie cunoscute şi de elevi.

METODE DE EVALUARE
PORTOFOLIUL (1)
Este ca o metodă de evaluare complexă, longitudinală oferă
posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un
ansamblu de rezultate (se cere elevilor să realizeze o seamă de
lucrări, pe parcursul instruirii, care constituie un fel de carte de
vizită a lor).
Elementele portofoliului sunt lucrări executate de elev, de regulă,
în cadrul activităţii independente din afara şcolii, el putând
beneficia de îndrumarea altor persoane sau prelua de la acestea
lucrări gata făcute. Elevul adaugă în portofoliu materialele pe
care le consideră necesare, materiale care-l reprezintă,
subliniind atitudinea şi interesul faţă de domeniul abordat.
Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând
nu doar o informaţie punctuală, într-un anumit moment al
achiziţiilor elevului, ci chiar o informaţie privind evoluţia şi
progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informaţii
importante despre preocupările sale.

METODE DE EVALUARE
PORTOFOLIUL (2)
Structura şi componenţa unui portofoliu se
subordonează scopului pentru care a fost proiectat.
Structura, elementele componente obligatorii şi
criteriile de evaluare sunt stabilite de profesor,
având ca punct de plecare preocupările elevilor.
Alegerea elementelor de portofoliu obligatorii se
subordonează obiectivelor de referinţă prevăzute în
programa modulului respectiv şi obiectivelor de
referinţă suplimentare, stabilite de profesor.

METODE DE EVALUARE
PORTOFOLIUL (3)
Portofoliul este relevant pentru creativitatea elevilor, iar profesorul
trebuie să demonstreze flexibilitate apreciind elementele
suplimentare introduse în structura sa. La recomandarea
profesorului sau la alegerea elevului, pot deveni componente ale
portofoliului elemente care au fost evaluate anterior. Se
evidenţiază astfel capacitatea elevului de a realiza o lucrare
unitară, de a se racorda temei abordate.
Tematica şi sursele de informare recomandate trebuie să
sensibilizeze elevul şi să-i stimuleze interesul pentru domeniul
abordat. Portofoliul nu-şi atinge scopul, dacă tematica are un grad
mare de generalitate, iar elevul este înlocuit de familie pentru
realizarea activităţilor.

METODE DE EVALUARE
HĂRŢILE CONCEPTUALE (1)
Hărţilor conceptuale se definesc ca fiind o imagine a
modului de gândire, simţire şi înţelegere ale celui sau
celor care le elaborează. Conceperea hărţilor
conceptuale se bazează pe temeiul: „învăţarea
temeinică a noilor concepte depinde de conceptele
deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se
stabilesc între acestea”. (Teoria lui Ausubel).
Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se
structurează cunoştinţele. Important este nu cât
cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele
asimilate.

METODE DE EVALUARE
• uşurează procesul de învăţare;
• organizează cunoştinţele existente în mintea elevului;
• pregăteşte noile asimilări;
• ajuta la organizarea planificării sau proiectării unei
activităţi;
• elimină memorizarea şi simpla reproducere a unor
definiţii sau algoritmi de rezolvare a unei probleme;
• învăţarea devine activă şi constantă;
• se pretează foarte bine la teoria constructivista a
învăţării conform căreia noua cunoaştere trebuie
integrată în structura existentă de cunoştinţe;

METODE DE EVALUARE
• permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului;
• evaluarea pune în evidenta modul cum gândeşte elevul şi
cum foloseşte ceea ce a învăţat;
• stimulează explozia de idei;
• creează soluţii alternative ale aceleiaşi probleme date;
• uşurează înţelegerea;
• fac accesibilă cunoaşterea;
• integrează noile cunoştinţe în sistemul celor vechi;
• micşorează stresul;
• atrag elevii în acţiuni de căutare, cunoaştere, învăţare;
• permit desfăşurarea activităţilor de grup care plac mult
elevilor mici.

METODE DE EVALUARE
AUTOEVALUAREA (1)
Autoevaluarea pune accentul pe implicarea

elevului în a reflecta asupra proceselor sale
de învăţare şi, implicit, asupra obstacolelor
care o obstrucţionează.

METODE DE EVALUARE
AUTOEVALUAREA (2)
Autoevaluarea conţine două caracteristici
fundamentale care condiţionează realizarea ei, şi
anume:
necesitatea ca elevul să cunoască în mod evident
obiectul evaluării, care poate fi un obiectiv, o
competenţă sau un element specific;
necesitatea ca aceste criterii distincte să-i fi fost
comunicate anterior.
Autoevaluarea este un demers care îndeplineşte o
funcţie de reglare/ autoreglare a oricărui sistem, iar
experienţa ne demonstrează faptul că atunci când
demersurile evaluatoare şi/ sau autoevaluatoare nu
se produc, activitatea în cauză se dereglează până
la starea în care ea încetează de a mai fi utilă.
ACTIVITATEA 5
• În cadrul acestei activități veți precizați minim 3
avantaje și minim 3 dezavantaje ale folosirii metodelor
alternative de evaluare (proiectul, portofoliul, referatul,
autoevaluarea, eseul) în activitatea didactică.
• Pentru desfășurarea acestei activități vă veți constituii
în grupuri de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 lider de
grup). Liderul va anunța tema, va dirija dezbaterea si
va prezenta concluziile, in timp ce secretarul va
consemna ideile emise de către membrii grupului.
• Timp de 6 minute au loc discutiile în care fiecare
membru al grupului (1 minut) își prezintă ideile, iar la
sfârsitul activității sunt notate cele mai importante 3
soluții.
• Soluțiile adoptate sunt prezentate în plen de liderul
grupului.
VĂ MULŢUMESC!

Program de formare: Profesor evaluator de competenţe profesionale
Activităţi de învăţare pentru modulul I – „Planificarea şi organizarea evaluării”
1. Activitate de ice – breaking: ciorchinele.

Se propune metoda ciorchinelul pentru introducerea în tema “Planificarea şi
organizarea evaluării”, ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic
acest subiect. Se scrie subiectul “generator de idei” şi anume “Planificarea şi
organizarea evaluării”. Cursanţii îşi exprimă ideile care le vin în minte în legătură cu
subiectul respectiv
2. Activitate practică 1 – Planificarea rezultatelor învăţării

Se formează grupe de 3 – 4 cursanţi. Pentru un modul ales, folosind curriculumul
şcolar corespunzător şi SPP-ul, cursanţii vor întocmi planificarea rezultatelor învăţării,
cu integrarea metodelor de evaluare prin completarea modelului predefinit transmis de
MEN. Se vor purta discuţii privind conţinutul planificării realizate şi corelaţia acesteia
cu elementele SPP-ului.
3. Activitate practică 2 – Formularea obiectivelor evaluării

Se lucrează în echipe de câte 3 – 4 persoane (6 grupe). Pentru acelaşi modul ales la
activitatea 1 (planificarea rezultatelor învăţării) se vor stabili obiectivele pentru
evaluarea iniţială (2 grupe), pentru evaluarea formativă (2 grupe) şi pentru cea
sumativă (2 grupe). Se expun rezultatele activităţilor echipelor de lucru, se
desemnează un raportor, care prezintă activitatea echipei, se face un tur al galeriei.
4. Activitate practică 3 – Elaborarea planului de evaluare

Se lucrează în echipe de câte 3 – 4 persoane. Pentru acelaşi modul ales la activitatea
2 (formularea obiectivelor evaluării) se stabilesc instrumentele pentru evaluarea
iniţială, pentru evaluarea formativă şi pentru cea sumativă. Se va realiza planificarea
evaluării (plan de evaluare) pentru modulul ales.
Se desemnează un raportor, care prezintă activitatea echipei.
5. Activitate practică 4 – Metode tradiţionale versus metode complementarede

evaluare – joc de rol
În cadrul acestei activități se va desfășura un joc de rol cu tema: “monitorizarea
modului prin care profesorul și-a elaborat strategia de evaluare”.
Pentru aceasta se solicită 3 voluntari din cadrul grupului care vor interpreta:
profesor 1 adeptul metodelor tradiționale de evaluare, profesor 2 adeptul metodelor
alternative de evaluare și un monitor extern.
Ceilalți membrii ai grupului vor primi fișe pe care vor nota ideile cu care sunt de acord.
La sfărşitul activității se vor identifica puctele tari şi punctele slabe ale celor două
strategii. soluțiile adoptate sunt prezentate în plen de liderul grupului.
6. Activitate practică 5 – Avantaje şi dezavantaje ale metodelor complementare de

evaluare – metoda 6/6
În cadrul acestei activități se vor preciza minim 3 avantaje și minim 3 dezavantaje ale
folosirii metodelor alternative de evaluare (proiectul, portofoliul, referatul,
autoevaluarea, eseul) în activitatea didactică.
Pentru desfășurarea acestei activități cursanţi se vor constitui în grupuri de câte 6 (4
membri + 1 secretar + 1 lider de grup). Liderul va anunța tema, va dirija dezbaterea şi

va prezenta concluziile, în timp ce secretarul va consemna ideile emise de către

membrii grupului.
Timp de 6 minute au loc discuţiile în care fiecare membru al grupului (1 minut) își
prezintă ideile, iar la sfârşitul activității sunt notate cele mai importante 3 soluții.
Soluțiile adoptate sunt prezentate în plen de liderul grupului.

Program de formare: Profesor evaluator de competenţe profesionale
Locaţia: CCD Dâmboviţa

Ziua 1
Ora Activităţi
8,30 – 9,00 Primirea participanţilor
Prezentarea programului de formare – „Profesor evaluator de

competenţe profesionale”
Activităţi de ice-breaking
Modulul I: Proiectarea şi organizarea evaluării
 Legislaţia privind evaluarea în sistemul de educaţie şi formare
profesională din România
 Exigenţele europene privind evaluarea şi certificarea rezultatelor
9,00 – 11,00 învăţării
 Relaţia dintre strategia didactică şi componentele procesului de
învăţământ
Activitate practică 1: Planificarea rezultatelor învăţării
 Conceptul de strategie de evaluare
 Obiectivele evaluării
 Etapele formulării obiectivelor
 Elaborarea strategiei de evaluare
11,00 – 11,15 Pauză de cafea

Activitate practică 2: Formularea obiectivelor evaluării
 Etapele de elaborare a planului de evaluare
11,15 – 13,30
 Funcţiile planului de evaluare
 Întrebări cheie pentru elaborarea planului de evaluare
Activitate practică 3: Elaborarea planului de evaluare
13,30– 15,00 Pauză de masă

Activitate practică 3: Elaborarea planului de evaluare – raportare, discuţii
în plen
 Operaţiile evaluării
 Strategii de evaluare
 Metode de evaluare
 Probele orale
15,00 – 17,00  Probele scrise
 Probele practice
Activitate practică 4: Metode tradiţionale vs. metode complementare de
evaluare – joc de rol
 Metode complementare de evaluare
 Observaţia
 Referatul
 Eseul

17,00 – 17,15 Pauză de cafea

 Fişa de evaluare
 Chestionarul
 Investigaţia
 Proiectul
17,15 – 18,00
 Portofoliul
 Hărţile conceptuale
 Autoevaluarea
Activitate practică 5: Avantaje şi dezavantaje ale metodelor
complementare de evaluare
Feed - back

Programul de formare: Profesor evaluator de competenţe profesionale
OBIECTIVELE TESTULUI
de identificare a competenţelor iniţiale
Tipuri de rezultate ale

Obiectivele evaluării
învățării
- Să precizeze care sunt metodele de evaluare iniţială folosite

Cunoștințe
- Să precizeze care sunt metodele de evaluare formativă folosit
- Să precizeze care sunt metodele de evaluare sumativă folosite
Capacități de aplicare a
- Să explice modalităţile de aplicare a metodelor de evaluare
cunoștițelor folosite
Capacități intelectuale
- Să argumenteze alegerii metodelor de evaluare
- Să manifeste interes faţă de propria pregătire profesională
Trăsături de personalitate
- Să aibă capacitate de relaționare în cadrul echipei
- Să manifeste disponibilitate pentru autoevaluare
MATRICEA DE SPECIFICAŢII
Niveluri cognitive
Conținut Total
a-și aminti a aplica a analiza %
itemi
10% (0,9) 10% .(0,9) - 20% (1,8) 20%

Metode de evaluare iniţială
1 1 2
10% (0,9) 10% (0,9) - 20% (1,8) 20%
Metode evaluare formativă
1 1 2
Metode de evaluare 10% (0,9) 10% (0,9) - 20% (1,8) 20%

sumativă 1 1 2
Alegerea metodelor de - 15% (1,65) 10% (0,9) 25% (2,25) 25%

evaluare 1 1 2
Aplicarea metodelor de - - 15% (1,65) 15% (1,65) 15%

evaluare 1 1
30% (2,7) 45% (4,35) 25% (2,55) 9 100

Total itemi
3 4 2
% 30% 45% 25% 100

TEST PRELIMINAR
de identificare a competenţelor iniţiale
1. Bifați metodele utilizate în evaluarea inițială:

Portofoliul;
Probe scrise;
Investigația;
Proiectul.
2. Bifați metodele utilizate în evaluarea formativă:
Probe orale;
Proiectul;
Referate;
Probe practice.
3. Bifați metodele utilizate în evaluarea sumativă:
Portofoliul;
Interviul;
Autoevaluarea;
Proiectul.
4. Exemplificați pentru fiecare metodă bifată anterior o situație concretă de aplicare.
a. .......................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
b. .......................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
c. .......................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
...................................
5. Elevii cunosc modalităţile de evaluare:
La începutul anului;
La începutul unității de învățare;
La momentul evaluării;
Nu cunosc modalităţile.
6. Metodele de evaluare sunt alese:
În mod aleatoriu;
În funcţie de competenţele evaluate;
În funcţie de conţinuturile parcurse;
În funcţie de nivelul şi particularităţile elevilor.
7. Argumentaţi alegerea metodelor de evaluare:
.............................................................................................................................................
.............................................................................................................................................
.............................................................................................................................................
.............................................................................................................................................
.........................................................................................................................................
Vă mulţumim!

MATRICEA DE SPECIFICAŢII
pentru evaluarea evaluatorului de competenţe profesionale
Niveluri
Total
cognitive a-și aminti a a aplica a analiza %
înţelege itemi
Conținut
1. Concepte 2% (0,26) 3% (0,39) 5% (0,65) 5% (0,65) 15% 15%

teoretice ale
evaluării 1 0 1 1 3
2. Proiectarea şi 5% (0,5) 5% (0,65) 10% (1,3) 10% (1,3) 30% 30%

organizarea
evaluării 1 1 1 1 4
3. Realizarea şi 40% 40%

3% (0,39) 7% (0,91) 20% (2,6) 10% (1,3)
aplicarea
instrumentelor / 4
0 1 2 1
probelor de
evaluare
4. Asigurarea 2% (0,26) 5% (0,65) 5% (0,65) 3% (0,39) 15% 15%
calităţii
procesului de 0 1 1 0 2
evaluare
12% (1,56) 20% (2,6) 40% (5,2) 28% (3,64) 100
Total itemi 13
2 3 5 3
% 12% 20% 40% 28% 100

CHESTIONAR
de evaluare a programului de formare
Destul de mult
Foarte mult
Mediu
Deloc
INDICATORI A IMPRESIILOR GENERALE DESPRE
Puţin
A
CURSUL DE FORMARE
A1 Nivelul discuţiilor a fost potrivit nivelului meu de cunoştinţe. 1 2 3 4 5
A2 Obiectivele cursului au fost clare. 1 2 3 4 5
A3 Conţinutul a fost în concordanţă cu obiectivele cursului. 1 2 3 4 5
A4 Metodele de formare au fost corespunzătoare. 1 2 3 4 5
Destul de mult
Foarte mult
Mediu
Deloc
INDICATORI DE EVALUARE A RESURSELOR
Puţin
B
UTILIZATE ÎN TIMPUL CURSULUI DE FORMARE
B1 Durata cursului a fost potrivită pentru atingerea obiectivelor. 1 2 3 4 5
B2 Materialele suport distribuite au fost suficientă. 1 2 3 4 5
B3 Calitatea materialelor suport a fost corespunzătoare. 1 2 3 4 5
B4 Cursul a fost bine organizat. 1 2 3 4 5

Destul de mult
Foarte mult
Mediu
Deloc
INDICATORI DE EVALUARE A IMPORTANŢEI

Puţin
C
CURSULUI PENTRU PROFILUL PROFESIONAL
Cât de importante sunt cunoştinţele teoretice despre

C1 evaluarea competenţelor profesionale pentru profilul dvs. 1 2 3 4 5
profesional?
C2 1 2 3 4 5
strategiile de evaluare pentru profilul dvs. profesional?
C3 metodele/ probele de evaluare pentru profilul dvs. 1 2 3 4 5
profesional?
Cât de importante sunt competenţele motivaţionale pentru
C4 1 2 3 4 5
profilul dvs. profesional?

Destul de mult
Foarte mult
Mediu
Deloc
Puţin
D INDICATORI DE EVALUARE A TEMELOR
Cum a sporit cursul de formare cunoştinţele dvs. privind

D1 1 2 3 4 5
evaluarea competenţelor profesionale?
Credeţi că materialele, instrumentele şi metodele propuse

D2 1 2 3 4 5
pot asigura obiectivitatea şi corectitudinea evaluării?
Cursul vă ajută să înţelegeţi legătura dintre calitatea

D3 1 2 3 4 5
evaluării şi motivaţia elevilor pentru învăţare?
Cursul vă ajută să înţelegeţi importanţa planificării

D4 evaluării, alegerii materialelor şi metodelor de 1 2 3 4 5
evaluare?
Cursul vă dă posibilitatea să vă îmbunătăţiţi competenţele

D5 1 2 3 4 5
de evaluare?
Strategiile utilizate vă dau posibilitatea să vă îmbunătăţiţi

D6 1 2 3 4 5
competenţele de evaluare?
D7 Strategiile utilizate vă încurajează să lucraţi în echipă? 1 2 3 4 5
Vă mulţumim!

CHESTIONAR
de evaluare a programului de formare
1. În ansamblu, găsesc acest program de formare:
Excelent Bun Acceptabil Slab Foarte slab
2. Structura acestui program de formare este:
Excelentă Bună Acceptabilă Slabă Foarte slabă
3. Conținutul programului de formare este:
Excelent Bun Acceptabil Slab Foarte slab
4. Materialele suport/ prezentările PPT utilizate în cadrul programului de formare au

fost:
Excelente Bune Acceptabile Slabe Foarte slabe
5. Gradul de solicitare al programului de formare în ansamblu a fost:
Foarte mare Peste medie Mediu Sub medie Foarte scăzut
6. Utilitatea acestui program de formare pentru viitoarea mea activitatea profesională:
Foarte util Util Adecvat Puţin util Inutil
Vă rugăm să argumentaţi/ detaliaţi răspunsul la întrebarea nr. 6.

………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………..................…………………………………………………………………...
7. Enumerați 3 puncte slabe şi 3 puncte forte ale programului de formare la care aţi
participat:
Puncte slabe: Puncte tari:

........................................................................ .............................................................................
........................................................................ .............................................................................
........................................................................ .............................................................................
Vă rugăm să argumentaţi/ detaliaţi răspunsul la întrebarea nr. 7.

……………………………………………………………………………………..………………………
………………………………………..……………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………..………............................

8. Cum apreciaţi prestaţia formatorilor:
Excelentă Bună Acceptabilă Slabă Foarte slabă
Vă mulţumim!

MODULUL I
Activitatea 1 – Planificarea rezultatelor învăţării
Fişa Formatorului
Activitatea urmăreste formarea deprinderii de a întocmi

planificarea rezultatelor învăţării, cu integrarea metodelor de
Scop evaluare (pentru un modul ales) pornind de la curriculumul şcolar
şi standardul de pregătire profesională (unităţile de competenţă
corespunzătoare modulului).
1 oră activitate în echipă

Durata
30 minute discuţii în plen/ feedback
Materiale
- Suport de curs
- Prezentare PPT a temei
- Videoproiector
Resurse - Laptop-uri pentru formator şi cursanţi
- Conexiune la Internet
- Fişa formabilului
- Fişe de lucru cu antetul furnizorului de formare
- Flip-chart, markere
Organizare
Aranjarea meselor pe nuclee de lucru.
a sălii
Se va lucraîn ehipe de 3 – 4 cursanţi.
• Pentru un modul ales, folosind curriculumul şcolar
corespunzător şi SPP-ul, se va întocmi planificarea rezultatelor
Detalii învăţării, cu integrarea metodelor de evaluare prin completarea
modelului predefinit transmis de MEN;
• Se poartă discuţii privind conţinutul planificării realizate şi
corelaţia acesteia cu elementele SPP-ului.
Observarea sistematică a activităţii formabililor, ţinând cont de

Evaluare
criteriile de evaluare.
Se acordă feedback, atât din partea cursanţilor cât şi a

formatorului, după fiecare prezentare.
Feedback
A doua zi se va acorda feedback cu privire la încărcarea
documentelor.
MODULUL I
Activitatea 2 – Obiectivele evaluării
Fişa Formatorului
Activitatea îşi propune să formeze deprinderea de a proiecta

Scop
evaluarea în corelare cu obiectivele acesteia.
30 minute activitate în echipă

Durata
Materiale
- Suport de curs
- Prezentare PPT a temei „Obiectivele evaluării”
- Videoproiector
Organizare
a sălii
Se va lucra în echipe de câte 3 – 4 persoane.
Pentru acelaşi modul ales la activitatea 1 (planificarea
rezultatelor învăţării) se vor stabili obiectivele pentru evaluarea
Detalii
iniţială (2 grupe), pentru evaluarea formativă (2 grupe) şi pentru
cea sumativă (2 grupe).
- Se va stabili un raportor, care să prezinte activitatea echipei.

Evaluare

Feedback
documentelor.
MODULUL I
Activitatea 3 – Plan de evaluare
Fişa Formatorului

evaluarea în corelare cu planificarea rezultatelor învăţării și
Scop
stabilirea instrumentelor pentru evaluare: ințială, formativă,
sumativă

Durata
Materiale
- Suport de curs
- Prezentare PPT a temei „Plan de evaluare”
- Videoproiector
Organizare
a sălii
Se va lucra în echipe de câte 3 – 4 persoane.
Pentru acelaşi modul ales la activitatea 2 (formularea obiectivelor
evaluării) se stabilesc instrumentele pentru evaluarea iniţială,
Detalii pentru evaluarea formativă şi pentru cea sumativă.
Se realizează planificarea evaluării (plan de evaluare) pentru
modulul ales.
- Se stabileşte un raportor, care prezintă activitatea echipei.

Evaluare

Feedback
documentelor.
MODULUL I
Activitatea 4 – Metode tradiţionale şi/ sau metode complementare de evaluare
Fişa Formatorului
Activitatea isi propune să constientizeze importanța folosirii

Scop metodelor tradiționale și a metodelor complementare în
elaborarea strategiei de evaluare.
Durata 30 minute: organizarea grupurilor de lucru, lucru în cadrul

grupului, prezentare în plen.
Materiale
- Suport de curs
- Prezentare PPT a temei „Metode de evaluare”
- Videoproiector
- Platforma on-line
Organizare
a sălii
În cadrul acestei activități se va desfășura un joc de rol cu tema:

monitorizarea modului prin care profesorul și-a elaborat strategia
de evaluare.
Pentru aceasta se solicită 3 voluntari din cadrul grupului care vor
interpreta: profesor 1 adeptul metodelor tradiționale de evaluare,
profesor 2 adeptul metodelor alternative de evaluare și un
Detalii
monitor extern.
Ceilalți membrii ai grupului vor primi fișe pe care vor nota ideile
cu care sunt de acord.
La sfărsitul activității se vor identifica puctele tari ale celor două
strategii. Soluțiile adoptate sunt prezentate în plen de liderul
grupului.

Evaluare

Feedback
documentelor.
MODULUL I
Activitatea 5 – Metode de evaluare
Fişa Formatorului
Activitatea isi propune sa formeze deprinderea de a alege

Scop metoda alternativă de evaluare în concordanță cu obiectivele
evaluării
Durata 30 minute: organizarea grupurilor de lucru, lucru în cadrul

Materiale
- Suport de curs
- Videoproiector
- Laptop-uri pentru formator şi cursanţi
Resurse
- Platforma on-line
Organizare
a sălii
În cadrul acestei activități se vor preciza minim 3 avantaje și
minim 3 dezavantaje ale folosirii metodelor alternative de
evaluare (proiectul, portofoliul, referatul, autoevaluarea, eseul) în
Pentru desfășurarea acestei activități se vor constitui grupuri de
câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 lider de grup). Liderul va
Detalii anunța tema, va dirija dezbaterea si va prezenta concluziile, în
timp ce secretarul va consemna ideile emise de către membrii
grupului.
Timp de 6 minute au loc discutiile în care fiecare membru al
grupului (1 minut) își prezintă ideile, iar la sfârsitul activității sunt
notate cele mai importante 3 soluții.
Evaluare
Feedback
documentelor.
MODULUL I
Activitatea 1 – Planificarea rezultatelor învăţării
Fişa Formabilului
Activitatea urmăreste formarea deprinderii de a întocmi

planificarea rezultatelor învăţării, cu integrarea metodelor de
Scop evaluare (pentru un modul ales) pornind de la curriculumul şcolar
şi standardul de pregătire profesională (unităţile de competenţă
corespunzătoare modulului).

Durata
Se formează grupe de 3 – 4 cursanţi.

• Pentru un modul ales, folosind curriculumul şcolar
corespunzător şi SPP-ul, veţi întocmi planificarea rezultatelor
Indicaţii învăţării, cu integrarea metodelor de evaluare prin completarea
modelului predefinit transmis de MEN;
• Se vor purta discuţii privind conţinutul planificării realizate şi
corelaţia acesteia cu elementele SPP-ului.
Pentru desfăşurarea activităţii aveţi la dispoziţie:
- Suport de curs
- Prezentare PPT a temei
- Videoproiector
- Laptop-uri pentru cursanţi
Resurse - Conexiune la Internet
- Platforma on-line
- Fişe de lucru cu antetul furnizorului de formare (în format
electronic)
- Flip-chart, markere.
În conformitate cu Manualul de evaluare, elaborat în cadrul Proiectului Instruire şi
Consultanţă pentru Dezvoltarea Continuă a Sectorului ÎPT în România
RO2006/018-147.04.01.02.01.03.01
Curriculumul bazat pe competenţe:

- Se concentrează asupra procesului de învăţare, mai curând decât asupra celui de predare;
- Defineşte ce trebuie să dobândească elevii în termeni de cunostinţe, abilităţi şi competenţe, pentru
a li se conferi o calificare;
- Defineşte competenţele sau rezultatele învăţării care trebuie dobândite în termeni de criterii de
performanţă clar exprimate, uşor de utilizat în vederea evaluării elevilor.
Aceasta este cunoscută ca evaluare bazată pe criterii.

- ia în considerare principiile comune de formare profesională ale UE: Cadrul European al Calificărilor
(EQF) şi competenţele cheie asociate acestuia, pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. Curriculumul
oferă profesorului următoarele informaţii:
Rezultatele învăţării ← Ce trebuie să înveţe şi să fie capabil să facă elevul?

Ex. Realizează produse prin operaţii de prelucrare
↓
Metode şi materiale sugerate ← Ce metode şi activităţi vor ajuta cel mai adecvat elevii să
dobândească rezultatele învăţării?
Ex. Activitate practică; semifabricate, SDV-uri, instrumente de măsurare, fişă tehnologică.
↓
Standarde de evaluare / criterii de performanţă ← Cum va şti profesorul/ evaluatorul dacă elevii
au dobândit rezultatele învăţării?
Ex: observă, intervine oportun, atent la respectarea normelor de SSM.
varsă băutura
↓
Metode de evaluare ← Ce metode de evaluare vor da elevului posibilitatea să demonstreze
competenţele?
Ex. observarea elevului la muncă, în conformitate cu lista de verificare a criteriilor de performanţă
Cadrul European al Calificărilor (EQF) descrie rezultatul învăţării în termeni de:

• Cunoştinţe - teoretice şi/ sau practice;
• Abilităţi cognitive (utilizarea gândirii logice, intuitive şi creative) şi practice (implicând dexteritate
manuală şi utilizarea metodelor, materialelor, uneltelor şi instrumentelor)
• Competenţa este descrisă în termenii responsabilităţii şi autonomiei unei persoane.
(EQF utilizează cuvântul competenţă la singular pentru a descrie abilităţi atitudinale. Competenţele
includ abilităţi, cunostinţe, precum şi atitudini).
MINISTERUL EDUCATIEI NAŢIONALE Avizat Director,
UNITATEA ŞCOLARĂ: …………..
ARIA CURRICULARĂ TEHNOLOGII
PROFIL: Tehnic
DOMENIUL DE PREGĂTIRE DE BAZĂ: …………………..
MODULUL: ……………….
Nr de ore/an: ………………
Nr. ore /săptămână: din care: T: …………LT: ………… Avizat Şef Catedră,
CLASA: ……………
PROFESOR: ……………………………….
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT APROBAT PRIN OMECTS: …………………….
PROGRAMA ŞCOLARĂ: …………………………
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
AN ŞCOLAR: ………………………
Unitatea de Competenţe Nr. ore Săptămâna Obs.

Nr. crt Conţinuturi
competenţă specifice T LT IP T LT IP
(0) (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10)
1.
2.
Întocmit,
Prof. ………………………….
MODULUL I
Activitatea 2 – Obiectivele evaluării
Fişa Formabilului

Scop
evaluarea în corelare cu obiectivele acesteia.
30 minute activitate în echipă

Durata
Veți lucra în echipe de câte 3 – 4 persoane.

Pentru acelaşi modul ales la activitatea 1 (planificarea
rezultatelor învăţării) stabiliţi obiectivele pentru evaluarea iniţială
Indicaţii
(2 grupe), pentru evaluarea formativă (2 grupe) şi pentru cea
sumativă (2 grupe).
Stabiliţi un raportor, care să prezinte activitatea echipei.
- Suport de curs
- Videoproiector
- Platforma on-line
electronic)
Apreciere
Criterii de evaluare a activităţii Obs.
DA NU
A. Cerințele activității
- Descărcarea de pe platformă a fișei de lucru cu antetul
furizorului de formare
- Elaborarea obiectivelor evaluării
- Respectarea cerințelor de elaborare a obiectivelor evaluării
- Încărcarea documentului rezultat pe platforma on-line
- Raportarea rezultatelor activității în plen
- Echipa a realizat în întregime cerințele activității
B. Modul de lucru
- Cursanții s-au implicat activ în desfășurarea activității
- Sarcinile de lucru au fost realizate itegral în timpul alocat
- Comunicarea în echipă a fost eficientă
C. Raportarea rezultatelor
- S-au elaborat obiectivele evaluării
- S-a încărcat activitatea pe platformă
- S-au prezentat obiectivele evaluării (iniţiale, formative,
sumative) în plen și au avut loc discuții.
Unitățile de Rezultatele
Tipuri Exemple Obiectivele evaluării
competență învățării
MODULUL I
Activitatea 3 – Planul de evaluare
Fişa Formabilului

evaluarea în corelare cu planificarea rezultatelor învăţării și
Scop
stabilirea instrumentelor pentru evaluare: ințială, formativă,
sumativă

Durata
Veți lucra în echipe de câte 3 – 4 persoane.

Pentru acelaşi modul ales la activitatea 2 (formularea obiectivelor
evaluării) stabiliţi instrumentele pentru evaluarea iniţială, pentru
Indicaţii evaluarea formativă şi pentru cea sumativă.
Realizaţi planificarea evaluării (plan de evaluare) pentru modulul
ales.
Stabiliţi un raportor, care să prezinte activitatea echipei.
- Suport de curs
- Prezentare PPT a temei „Panul de evaluare”
- Videoproiector
Resurse
- Platforma on-line
electronic)
Apreciere
DA NU
- Elaborarea Planului de evaluare
- Respectarea cerințelor de elaborare a Planului de evaluare
- Încărcarea documentului rezultat pe platforma on-line
B. Modul de lucru
- S-au elaborat Planurile de evaluare
- S-au prezentat Planurile de evaluare în plen și au avut loc
discuții.
PLAN DE EVALUARE
Contexte/ Resursele evaluării Metode/

Forme de Competenţe Rezultatele
locul de instrumente
evaluare evaluate învăţării Materiale De timp
evaluare de evaluare

MODULUL I
Activitatea 4 – Metode tradiţionale şi/ sau metode complementre de evaluare
Fişa Formabilului
Activitatea îşi propune să conştientizeze importanța folosirii

Scop metodelor tradiționale și a metodelor complementare în
elaborarea strategiei de evaluare.
30 minute: organizarea grupurilor de lucru, lucru în cadrul

Durata
În cadrul acestei activități veți desfășura un joc de rol cu tema:

monitorizarea modului prin care profesorul și-a elaborat strategia
de evaluare.
Pentru aceasta se solicită 3 voluntari din cadrul grupului care vor
interpreta:
profesor 1 adeptul metodelor tradiționale de evaluare, profesor 2
Indicaţii adeptul metodelor alternative de evaluare și un monitor extern.
Ceilalți membrii ai grupului vor primi fișe pe care vor nota ideile
cu care sunt de acord.
La sfărsitul activității se vor identifica puctele tari şi punctele

slabe ale celor două strategii. soluțiile adoptate sunt prezentate
în plen de liderul grupului.
- Suport de curs
- Prezentare ppt a temei „Metode de evaluare”
- Videoproiector
Resurse
- Platforma on-line
electronic)
Apreciere
DA NU
- Elaborarea scenariului pentru jocul de rol
- Completarea fişelor de observaţii
B. Modul de lucru
- S-a elaborat scenariului pentru jocul de rol
- S-au completat fişele de observaţii
- S-a prezentat jocul de rol în plen și au avut loc discuții
MODULUL I
Activitatea 5 – Metode de evaluare
Fişa Formabilului
Activitatea îşi propune să formeze deprinderea de a alege

Scop metoda alternativă de evaluare în concordanță cu obiectivele
evaluării
30 minute: organizarea grupurilor de lucru, lucru în cadrul

Durata
În cadrul acestei activități veți preciza minim 3 avantaje și minim

3 dezavantaje ale folosirii metodelor alternative de evaluare
(proiectul, portofoliul, referatul, autoevaluarea, eseul) în
Pentru desfășurarea acestei activități vă veți constituii în grupuri
de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 lider de grup). Liderul va
anunța tema, va dirija dezbaterea şi va prezenta concluziile, in
Indicaţii
timp ce secretarul va consemna ideile emise de către membrii
grupului.
Timp de 6 minute au loc discutiile în care fiecare membru al
grupului (1 minut) își prezintă ideile, iar la sfârşitul activității sunt
notate cele mai importante 3 soluții.

- Suport de curs
- Videoproiector
- Platforma on-line
electronic)
Apreciere
DA NU
- Formularea avantajelor folosirii metodelor alternative de
evaluare
- Formularea dezavantajelor folosirii metodelor alternative de
evaluare
- Respectarea cerințelor
- Încărcarea documentului rezultat pe platforma online
B. Modul de lucru
- S-au formulat avantajele folosirii metodelor alternative de
evaluare
- S-au formulat dezavantajele folosirii metodelor alternative de
evaluare
- S-au prezentat rezultatele activităţii în plen și au avut loc
discuții
FORMAREA CADRELOR DIDACTICE ÎN DOMENIUL
EVALUĂRII COMPETENŢELOR PROFESIONALE
MODULUL I
PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA
EVALUĂRII ÎN ÎPT
TEMA: „Metode complementare de

evaluare”
25/05/2013 Carmen Petroiu & Claudia Petcu 1

SCOPUL ACTIVITĂŢII
Activitatea îşi propune să formeze

deprinderea de a alege metoda
alternativă de evaluare în
concordanță cu obiectivele evaluării

OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII
•Dezvoltarea competenţelor de măsurare

Obiectivul a rezultatelor învăţării prin alegerea şi
general aplicarea de metode de evaluare
specifice;
• Să aleagă şi să utilizeze diferite metode

Obiectivul de evaluare în vederea stabilirii obiective
operaţional a rezultatelor învăţării;

METODE DE EVALUARE
• Prin metode de evaluare înţelegem totalitatea

procedeelor prin care se realizează evaluarea
competenţelor, în termeni de cunoştinţe, abilităţi
şi atitudini, dobândite de elevi
• Metodele de evaluare reprezintă calea prin care
se oferă elevului posibilitatea de a-şi demonstra
cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile.

METODE COMPLEMENTARE DE
EVALUARE
-Observarea -Portofoliul
sistematică; -Proiectul
-Referatul; -Studiul de caz
-Eseul -Interviul
-Fișa de -Autoevaluarea
evaluare -Hărţile
-Chestionarul conceptuale
-Investigaţia ş.a.
METODE DE EVALUARE
AUTOEVALUAREA (1)
Autoevaluarea pune accentul pe implicarea

elevului în a reflecta asupra proceselor sale
de învăţare şi, implicit, asupra obstacolelor
care o obstrucţionează.

METODE DE EVALUARE
AUTOEVALUAREA (2)
Autoevaluarea impune:
necesitatea ca elevul să cunoască în mod
evident obiectul evaluării;
necesitatea de a i se comunica anterior
criteriile de evaluare;
Autoevaluarea este un demers care
îndeplineşte o funcţie de reglare/
autoreglare a oricărui sistem

ACTIVITATE PRACTICĂ 2
(Ghemotocul de hârtie)
• Se formează grupe de câte 4 – 5 cursanţi;
• Fiecare grupă primeşte câte un jeton şi o foaie
de hârtie, pe care trebuie să noteze o întrebare,
din tematica studiată (metode complementare
de evaluare). Grupa care formulează întrebarea
trebuie să cunoască foarte bine subiectul. Se
mototolesc foile, se amestecă de către formator.
Fiecare grupă alege un ghemotoc de hârtie şi
trebuie să răspundă la întrebarea formulată. În
cazul în care nu ştie răspunsul la întrebare,
trebuie să cumpere cu un jeton răspunsul de la
grupa care a formulat întrebarea.

STUDIUL DE CAZ
este o metodă de învăţare activă care constă în
analiza şi dezbaterea unui caz propus (o situaţie
din viaţa reală). Cazul condensează în sine
esenţialul.
Metoda se foloseşte nu pentru îmbogăţirea
cunoştinţelor cu noi achiziţii, ci pentru aplicarea
creatoare a unei experienţe deja însuşite.
În urma analizei cazului se poate ajunge la
concluzii generale, la formularea de soluţii,
decizii, principii sau legi.
ACTIVITATE PRACTICĂ 3
Studiul de caz

FEED - BECK
AM VRUT SĂ
ŞTIU MAI
AM ŞTIUT AM ÎNVĂŢAT
MULTE
DESPRE

VĂ MULŢUMESC!

Formarea cadrelor didactice în domeniul evaluării competenţelor profesionale
MODULUL I – PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII ÎN ÎPT
TEMA: „Metode complementare de evaluare”
ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Activitate practică: Metoda: „Trei genunchi” – îşi propune să energizeze/ dinamizeze

grupul de cursanţi, înainterea începerii activităţii propriu – zise (dacă se constată că
Cursanţii sunt invitaţi să se plimbe prin spaţiul dintre mese. La bătaia din palme a
formatorului şi comanda „trei mâini”/ „trei coate”/ „ trei capete”/ „trei genunchi” etc,
cursanţii vor căuta să unescă trei mâini/ trei coate/ trei capete/ trei genunchi etc.
2. Activitate practică – “Ghemotocul de hârtie”
Se formează grupe de câte 4 – 5 cursanţi;
Fiecare grupă primeşte câteva bancnote şi o foaie de hârtie, pe care trebuie să noteze o
întrebare, din tematica studiată (metode complementare de evaluare). Grupa care
formulează întrebarea trebuie să cunoască foarte bine subiectul. Se mototolesc foile, se
amestecă de către formator. Fiecare grupă alege un ghemotoc de hârtie şi trebuie să
răspundă la întrebarea formulată. În cazul în care nu ştie răspunsul la întrebare, trebuie
să cumpere cu una sau mai multe „bancnote” răspunsul de la grupa care a formulat
întrebarea.
3. Activitate practică – Studiu de caz
Se formează grupe de 4 – 5 cursanţi;
Se prezintă cazul: Studiul de caz ca orice metodă de evaluare prezintă avantaje şi

limitări.
Analizaţi şi descrieţi la ce grupuri de elevi s-ar putea aplica acestă metodă de evaluare.
4. Feed – back.
Se obţine feed – back de la cursanţi: Fiecare cursant primeşte o fişă pe care notează, la
sfârşitul secvenţei de formare, ce au ştiut, ce au vrut să ştie şi ce au învăţat, pe care o
lipeşte pe o foaie de flip-chart. Se va putea vedea dacă activitatea a fost una eficientă,
energizantă, plăcută, sau dimpotrivă.
Prof. Petroiu Carmen Page 1

AM VRUT SĂ ŞTIU
MAI MULTE DESPRE

PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DE FORMARE

TEMA: „METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE: AUTOEVALUAREA
ŞI STUDIUL DE CAZ”
Scopul şi
Formarea/ dezvoltarea la cadrele didactice a deprindeilor
obiectivele
de alegere a metodei alternative de evaluare în
activităţii de
concordanță cu obiectivele evaluării.
formare
Denumirea
„Metode alternative de evaluare: autoevaluarea şi studiul
activităţii de
de caz”
formare
Necesitatea oferirii de suport ştiinţific şi metodic cadrelor

Context didactice din ÎPT în ceea ce priveşte realizarea unei
evaluări relevante a rezultatelor învăţării
- Furnizorul de formare: CNDIPT;
- Formatori: 2 cadre didactice;
Resurse - 1 grupă formată din 20 de cadre didactice din ÎPT;
- Resurse materiale: sală de seminar, platformă de lucru,

laptop-uri, videoproiector, ecran de proiecţie, flip-chart, fişe
de lucru, markere, post-it-uri, suport de curs etc.
O1 – Dezvoltarea competenţelor de măsurare a rezultatelor

învăţării prin alegerea şi aplicarea de metode de evaluare
Obiective generale specifice;
ale programului
O4 – Dezvoltarea competenţelor de apreciare a rezultatelor
învăţării prin stabilirea unor criterii unitare.
După încheierea stagiului de formare, cursanţii vor fi

capabili:
Obiective - Să aleagă şi să utilizeze diferite metode de evaluare în

operaţionale vederea stabilirii obiective a rezultatelor învăţării;
- Să elaboreze criterii unitare în vederea stabilirii obiective

a rezultatelor învăţării.

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII
Modul: I – PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII
TEMA: „Metode alternative de evaluare: autoevaluarea şi studiul de caz”
Ore alocate pentru activitatea de formare: 30 minute
Data/ Timp
Loc/ Forma
Metode de
Tema Obiective Competenţe Conţinuturi de Resurse Evaluare Formator
formare Aplicaţii
Teorie desfăşurare
practice
Evaluare
Flip-chart, Prof.
Sala de iniţială (face-
- - - - - 2-3 min post-it-uri, Carmen
- „Trei genunchi” seminar to-face şi on-
markere Petroiu
line)
- Dezvoltarea
competenţelor de
măsurare a
rezultatelor
învăţării prin
alegerea şi
Suport de curs Prof.
aplicarea de - Lucrul pe grupe Laptopuri Claudia
metode de - Metode - Expunerea Videoproiector Evaluare pe
Petcu
Organizare evaluare 2.1.Organizare alternative de - Conversaţia Sala de Prezentări parcurs
4 min 18 min
a evaluării specifice; a evaluării evaluare; - Ghemotocul de seminar PPT (observare
Prof.
- Autoevaluarea hârtie Fişe de lucru sistematică)
- Studiul de caz - Studiul de caz Flip-chart Carmen
- Dezvoltarea
- Dezbaterea Markere Petroiu
competenţelor de
Post-it-uri
apreciare a
rezultatelor
învăţării prin
stabilirea unor
criterii unitare.
Page 2 of 3
Evaluare la
- Feed-back „Am Flip-chart, sfârşitul Prof.
Sala de
ştiut/ am vrut să 2 min post-it-uri, activităţii de Claudia
seminar
ştiu/ am învăţat” markere formare (face- Petcu
to-face)
Page 3 of 3
10 Reguli de desfășurare a cursului

„Profesor – evaluator de competenţe profesionale”
Fiţi punctuali!
Închideţi telefoanele!
Fiţi zâmbitori!
Fiţi manieraţi!
Studiaţi materialele suport!
Lucraţi în echipă!
Petroiu Carmen,
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Târgovişte Page 1
Fiţi toleranţi cu ceilalţi!
Comunicaţi şi ascultaţi activ!
Fiţi profesionişti!
Colaboraţi!
Petroiu Carmen,
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Târgovişte Page 2
FORMULAR DE FEED - BACK RAPID

(POSTER)
Fiecare cursant primeşte o fişă „am ştiut/ am vrut să ştiu/ am învăţat” pe care trebuie să o
completeze la sfârşitul secvenţei de formare. După completare lipeşte foaia de hârtie pe o
foaie de flip-chart. Se va putea vedea dacă activitatea a fost una atractivă, eficientă,
interesantă, plăcută, sau dimpotrivă.

MODULUL I – PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII ÎN ÎPT
TEMA: „Metode complementare de evaluare”
METODE DE FORMARE PLANIFICATE
1. Activitate practică: Metoda: „Trei genunchi” – îşi propune să energizeze/ dinamizeze

grupul de cursanţi, înainterea începerii activităţii propriu – zise (dacă se constată că
aceştia sunt apatici).
Cum se realizează lucrul acesta?
Simplu: Cursanţii sunt invitaţi să se plimbe prin spaţiul dintre mese. La bătaia din palme a
formatorului şi comanda „trei mâini”/ „trei coate”/ „ trei capete”/ „trei genunchi” etc,
cursanţii vor căuta să unescă trei mâini/ trei coate/ trei capete/ trei genunchi etc.
2. Activitate practică – “Ghemotocul de hârtie” – este o formă de aplicare a

autoevaluării (de fapt o combinaţie între metoda autoevaluării şi metoda grupului de
experţi).
Motivul alegerii metodei este acela de a exemplifica o modalitate de aplicare a

autoevaluării în procesul de predare – învăţare.
3. Activitate practică – Studiu de caz
Motivul alegerii metodei este acela de a dezvolta competenţelor de măsurare a

rezultatelor învăţării prin alegerea şi aplicarea de metode de evaluare specifice, precum
şi dezvoltarea competenţelor de apreciare a rezultatelor învăţării prin stabilirea unor
criterii unitare.
4. Feed – back.
Activitatea vizează să obţină feedback de la cursanţi.
Se va putea vedea dacă activitatea a fost una eficientă, atractivă, eficientă, energizantă,
plăcută, sau dimpotrivă.

FEED-‐BACK RAPID

AM VRUT SĂ ŞTIU MAI MULTE
DESPRE ...

FEED-‐BACK RAPID

AM VRUT SĂ ŞTIU MAI MULTE
DESPRE ...

Carmen Petroiu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carmen Petroiu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nume

si prenume: PETROIU CARMEN

Construirea programului de formare

PROIECTAREA PROGRAMULUI DE FORMARE

Portofoliu_Petroiu Carmen Page 1

-Întrebări cheie pentru - Ştiu/Vreau să ştiu - Consumabile - Inter-evaluare

evaluare - Curriculum - Inter-evaluare

Portofoliu_Petroiu Carmen Page 2

colectate - Criterii de analiză a - Expunere - Suport de curs (observare sistematică)

Portofoliu_Petroiu Carmen Page 3

PLANIFICAREA MODULULUI I „PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA

Denumirea „Proiectarea și organizarea evaluării în ÎPT”/

Necesitatea oferirii de suport ştiinţific şi

- Să aleagă şi să utilizeze diferite metode de

rezultatelor -Operațiile - Studiu

PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

I.1. Scopul și obiectivele evaluării

I.1. Scopul și obiectivele evaluării: definiție, corelare cu standardul de refență,

Evaluarea școlară reprezintă o acţiune complexă, integrată în activitatea didactică (de

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 1

Analizând conceptul de evaluare, Genevieve Meyer (Meyer G., De ce evaluăm (2000), De ce

Figura I.1.Intrebări pe care trebuie să și le pună evaluatorul

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 2

Prin răspunsurile pe care le veți găsi la întrebările:

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 3

Etapele principale ale evaluarii

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 4

 este bazată pe obiectivele învăţării;

Evaluare sumativă (sau cumulativă)

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 5

I.2. Metode de evaluare

Prin metode de evaluare înţelegem totalitatea procedeelor prin care se realizează

Deoarece există o multitudine de modalităţi de realizare a evaluării, fiecare dintre ele

Evaluarea prin probe orale

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 6

Pentru eliminarea dezavantajelor se pot stabili restricţii privind:

Evaluarea prin probe scrise

Evaluarea prin probe practice

Evaluarea prin probe practice se realizează la o serie de discipline

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 7

Metode alternative (complementare)

Principalele metode alternative de evaluare, al căror potenţial formativ susţine

Metoda Observării (înţeleasă aici ca metodă de cunoaştere a elevului sub

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 8

Metoda Referatului (folosit ca bază de discuţie în legătură cu o

Metoda Eseului, preluat din literatură (unde este folosit pentru a

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 9

Metoda Fișei de evaluare este un formular de dimensiunea

Metoda Chestionarului. Folosit pe scară largă în anchetele de teren de către

Metoda Investigației (în sensul de cercetare, descoperire) se

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 10

Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare, care va cuprinde

Metoda Proiectului are, de asemenea, un dublu rol: el poate fi folosit cu

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 11

Metoda Portofoliului, este ca o metodă de evaluare complexă,

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 12

- progresul realizat de elev pe parcursul întocmirii portofoliului.

Metoda Hărţilor conceptuale (conceptual maps) sau hărţile cognitive

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 13

Metoda studiului de caz este o metodă de instruire şi de

Portofoliu_Petroiu Carmen Pagina 14

Metoda interviului presupune raporturi verbale intre participantii aflati

Analizați avantajele și dezavantajele folosirii metodelor alternative de evaluare în