Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DREPT
ZALISEŢCHI VLADIMIR
studiu de caz
(semnătura)
Autorul: ______________
(semnătura)
CHIŞINĂU-2018
CUPRINS
Introducere. ...……………………………………………………………………….2
Concluzie. ……...……………………………………………………………………15
Bibliografie..…………………………………………………………………………16
INTRODUCERE
Dreptul statului de a-și institui un sistem de impunere care să-i asigure în mod
corespunzător cuantumul veniturilor publice necesare îndeplinirii sarcinilor sale izvorăște
conform susținerilor din literatura de specialitate din mai multe teorii, teoria organică,
sociologică, echivalenței ș.a.
maxima de certitudine, conform căreia obligația fiecărui cetățean trebuie să fie corect
stabilită și nu arbitrară.
- inregistrarea fiscala;
1
Drept fiscal, Şaguna Dan Drosu.
I. CARACTERISTICA GENERALĂ A PROCEDURII FISCALE.
2
http://www.qreferat.com/referate/economie/PROCEDURA-FISCALA511.php.
Fiind un proces complex» executarea obligaţiei fiscale constă în faptul că plătitorului
(contribuabilului) i se impune o conduită obligatorie începând cu momentul naşterii obligaţiei
fiscale şi până în momentul plăţii efective a sumelor impozitului sau taxei în bugetul de stat. Prin
urmare, executarea obligaţiei fiscale constă în îndeplinirea de către persoana obligată
(contribuabil) a unei totalităţi de acţiuni determinate şi obligatorii, direcţionate exlusiv spre
asigurarea plăţii efective a impozitului sau taxei.3
Principiile de bază ale procedurii fiscale sunt aceleași ca și ale dretului fiscal care se
conţin în art.3 din Codul fiscal şi au următorul conţinut:4
3
DREPT FISCAL Chişinău, 2014 Autori: Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru, Viorica Boaghi, Daniela
Vidaicu.
4
Codul fiscal al RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997.
c) echitatea fiscală - presupune tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în
condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale. Principiul echităţii fiscale
presupune şi o echitate socială în domeniul impunerii, ceea ce implică necesitatea impunerii
diferenţiate a veniturilor şi a averii, în funcţie de puterea contributivă a subiectului impozabil, dar
implica şi reducerea sau scutirea de la plata impozitului a persoanelor cu venituri mici, ori
stabilirea unui minim neimpozabil. Respectarea echităţii fiscale presupune îndeplinirea unui şir
de condiţii, printre care stabilirea unui minim neimpozabil - a scutirii personale anuale, a scutirii
pentru persoana la întreţinere ceea ce ar presupune satisfacerea nevoilpr de strictă necesitate;
Alături de principiile menţionate supra, mai sUnt şi un şir de alte principii, formulate în
doctrina de specialitate, printre care:
Obligaţia fiscală reprezintă îndatorirea de a plăti către bugetul public impozitele, taxele şi
contribuţiile reglementate de legile fiscale. Obligaţia fiscală are următoarele caracteristici: este o
obligaţie legală, fiind prevăzută în actele normative prin care se instituie prelevările fiscale; este o
obligaţie juridică, întrucât generează relaţii juridice între subiectul plătitor şi stat; îmbracă formă
bănească.
Obligaţia fiscală atrage după sine o seamă de îndatoriri prealabile ale plătitorilor,
privitoare la: autorizarea de către organele competente a oricăror activităţi permanente sau
incidentale generatoare de venituri impozabile; declararea de către contribuabili, la termenele
legale, a locurilor unde se desfăşoară activităţile respective, precum şi a băncilor unde sunt
deschise conturile; declararea corectă a veniturilor realizate şi a altor activităţi generatoare de
obligaţii fiscale; evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor în documentele stabilite legal; supunerea
contribuabilului la controale fiscale, cu asigurarea accesului la documente şi evidenţe.6
În virtutea raporturilor juridice care se formează între plătitor şi stat în baza obligaţiei
fiscale, statul dispune de o creanţă fiscală asupra contribuabilului.
Creanţa fiscală este dreptul statului de a percepe, prin organe fiscale, impozite, taxe,
contribuţii de la persoane fizice şi juridice, în baza unor acte normative. Obligaţia fiscală se
constată şi se individua- lizaeză prin titlul de creanţă fiscală, care este constatator al drepturilor şi
obligaţiilor fiscale, este prevăzut de lege şi are forţă de titlu executoriu, putând fi atacat pe cale
administrativă şi pe cale juridică.
5
DREPT FISCAL Chişinău, 2014 Autori: Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru, Viorica Boaghi, Daniela
Vidaicu.
6
Note de curs: DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL, Chişinău 2014 Autor: Irina Iacub.
Instrumentele de impunere au calitatea de titluri de creanţă fiscală, fiind executorii, şi sunt
foarte diverse: declaraţii de impunere, procese-verbale de impunere, deconturi privind impozitele,
procese- verbale de control etc. Prevederile lor trebuie aduse la îndeplinire în termenul legal de
către plătitor şi de către aparatul fiscal.
Creantele fiscale nu se nasc pentru a se stinge dupa o anumita perioadade timp. Scopul
pentru care au fost instituite il reprezinta colectarea de impozite si taxe la bugetul general al
statului, in vederea indeplinirii numeroaselor nevoi sociale, de care am mai amintit pana
acum.Asadar, colectarea presupune utilizarea actiunilor si mijloacelor legale prin care este
diminuat cu fonduri banesti bugetul statului. Colectarea este urmata firesc de stingerea creantelor
fiscale, prin realizarea lor totala sau partiala.7
Reieşind din prevederile art.179 din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul are
simultan mai multe obligaţii fiscale scadente, acesta va asigura stingerea obligaţiilor fiscale,
conform legislaţiei fiscale, după criteriul cronologic de naştere a fiecărui tip de obligaţie fiscală
indicat în documentul referitor la stingerea ei, în caz contrar, însuşi organul fiscal este în drept să
stingă obligaţia fiscală a acestuia conform succesiunii stabilite reieşind din criteriul cronologic de
naştere a fiecă-irui tip de obligaţie fiscală. Această regulă se aplică pentru toate modalităţile de
stingere a obligaţiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal.
7
Drept fiscal, Şaguna Dan Drosu.
Stingerea obligaţiei fiscale se efectuează prin următoarele modalităţi:
a) achitare (plată);
b) anulare
c) prescripţie;
d) scădere;
e) compensare;
Plata este cel mai important si cel mai uzutat mijloc de stingere a obligatiilor fiscale.
Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare (plată) se efectuează conform prevederilor art.
171 din Codul fiscal. Regula generală în cazul stingerii obligaţiei fiscale prin achitare constă în
stingerea acesteia în monedă naţională. Totodată, în anumite cazuri, prevăzute de legislaţia
fiscală, achitarea se poate efectua şi în valută străină la cursul oficial al leului moldovenesc din
ziua efectuării plăţii.
Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reţinere la sursă. Acest din umră caz
de stingere a obligaţiilor fiscale se realizează prin calcularea, reţinerea şi plata sumelor obligaţiei
fiscale de către o altă persoană decât contribuabilul. Plata directă se efectuează prin virament sau
în numerar.
Plata prin virament se efectuează prin intermediu! instituţiilor financiare (sucursalelor sau
filialelor acestora). Plata prin virament include şi plăţile efectuate prin intermediul cardurilor
bancare sau prin folosirea altor instrumente de plată prevăzute de legislaţie.
- organului fiscal;
8
Codul fiscal al RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997.
Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili încasarea imopozitelor şi taxelor
locale şi prin intermediul altor persoane. Astfel, conform Hotărtrii Guvernului nr,998 din
20.08.2003 privind activitatea Serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul
primăriei (SCITL), aceste persoane pot fi: perceptorii fiscali ai SCITL din cadrul primăriilor sau
secretarul ori alt fiincţionar al primăriei, care nu este învestit cu dreptul de a semna documentele
de casă, sau alte persoane învestite de către primar cu funcţiile perceptorului fiscal.
Autorităţile şi instituţiile enumerate mai sus (cu excepţia celor financiare), care au încasat
baiu în numerar de la contribuabil, sunt obligate să verse la buget, în numele acestuia, în aceeaşi
sau în următoarea zi lucrătoare, sumele încasate. Autorităţile administraţiei publice locale din
satele şi comunele, în care nu există instituţii financiare sau subdiviziuni ale acestora, pot stabili
pentru SCiTL şi pentru operatorii de poştă o altă periodicitate de vărsare la buget a sumelor
încasate, dar nu mai rar de o dată pe săptămână.
În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia
financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace,
ordinul de plată al contribuabilului în decursul zilei lucrătoare în care a fost primit.
Sumele trecute la scăderi din contul bancar al contribuabilului pentru stingerea obligaţiilor
fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget în ziua
lucrătoare în care au fost trecute la scăderi.
a) data la care sumele au fost înscrise la buget în contul obligaţiei fiscale respective;
b) în cazul achitării prin intermediul cardurilor de plată, data stingerii obligaţiei fiscale se
consideră data zilei lucrătoare în care a fost debitat contul de card, din care a fost emis cardul
utilizat la plată al contribuabilului (deţinătorului de card) cu suma obligaţiei fiscale;
Debitarea contului de card respectiv se oonftrmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card de plată
perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cârdurilor de plată, bon care se
eliberează deţinătorului de card.
Referitor la faptul că legislaţia fiscală (art.178 alin.(l) lit.a) din Codul fiscal) prevede că
data stingerii obligaţiei fiscale prin achitare se conisideră data la care sumele au fost înscrise la
buget în contul obligaţiei fiscale respective, se impune o precizare. Astfel, în raport de plătitorul
care achită impozitul, prevederea în cauză nu se va interpreta ad litteram, deoarece norma
specificată mai sus indică exclusiv destinaţia finală a plăţii. Este imposibil a interpreta această
prevedere în sensul că plătitorul este obligat să achite impozitul în buget fără utilizarea unor
mecanisme intermediare. Acest lucru se explică prin faptul că în relaţiile ce apar în procesul
achitării impozitelor participă nu doar plătitorul şi statul reprezentat de organele sale, dar şi
anumiţi intermediari, în special instituţiia financiară care îl deserveşte în legătură cu transferarea
impozitului în buget. Astfel, în cadrul relaţiilor legate de achitarea impozitelor instituţia
financiară are propria răspundere pentru neexecutarea în termen a ordinelor de plată ale
contribuabililor.
Ordinul de plată reprezintă ordinul sau dispoziţia, dată de către plătitor băncii care îl
deserveşte, de a transfera beneficiarului o anumită sumă de bani. În acest caz, beneficiarul va fi
bugetul de stat. Încasarea mijloacelor băneşti pe contul beneficiarului se realizează numai după
transferarea sumelor respective de pe contul plătitorului, aceasta efectuându-se exclusiv prin
ordinul de plată dat de plătitor.
În aceeaşi ordine de idei, sumele de bani nu pot fi încasate pe contul beneficiarului până la
transferarea lor de pe contul plătitorului. După transferarea lor însă, ultimul nu mai răspunde de
soarta ulterioară a acestor mijloace, deoarece s-a produs deja preluarea unei părţi din proprietatea
acestuia sub formă de impozit sau taxă, iar răspunderea în continuare o va purta exclusiv
instituţia bancară.
Stingerea obftgafiejfoca fa prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau
individual, adoptate conform legislaţiei (art.172 din Codul fiscal). în literatura de specialitate
întâlnim această modalitate de stingere a obligaţiei fiscale şi cu denumirea de amnistie fscală. Cu
titlu de exemplificare» ne putem referi în acest caz launele legi, adoptate de Parlamentul
Republicii Moldova în diferite perioade, fie privind anularea datoriilor istorice ale unor
întreprinderi aflate în proces de restructurare, fie prin anularea unor penalităţi fie amenzi aplicate
contribuabililor, spre exemplu: Legea nr.lll din 27.04.2007, privind modificarea şi completarea
9
DREPT FISCAL Chişinău, 2014 Autori: Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru, Viorica Boaghi, Daniela
Vidaicu.
Legii nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale CoduIui
fiscal (conţine reglementări privind amnistia fiscală şi legalizarea capitalului), sau Legea nr.389
din 08,12.2006, privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor, Prin urmare, anularea
poate viza fie obligaţii fiscale ce revin anumitor contribuabili, fie anumite categorii de venituri
fiscale. Scopul acestor acte legislative constă, de regulă, în stimularea contribuabililor de a
efectua plăţile la bugetul de stat, la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, anulându-li-se
majorările de întârziere şi amenzile la impozita şi taxe. Cu referire la forma actului care anulează
o obligaţie fiscală, se va ţine cont atât de conţinutul prevederilor art.132 din Constituţia
Republicii Moldova, cât şi ale art.7 din Codul fiscal. Prin urmare,anularea unor obligaţii fiscale
poate fi efectuată doar printr-un act legislativ adoptat de Parlament. Conform prevederilor art 178
alin.(2) din Codul fiscal, data stîngerii obligatiei fiscale prin anulare este considerată data indicată
în actul de anulare.10
Astfel, conform art.264 şi 265 din Codul fiscal, obligaţiile fiscale exprimate prin impozite,
taxe, majorări de întârziere, sancţiuni fiscale aferente sau neaferente unor impozite şi taxe
concrete pot fi determinate în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de
seamă fiscală, de la data când impozitul sau taxa urmau să fie achitate (cazul impozitelor şi
taxelor pentru care legislaţia fiscală nu prevede depunerea dării de seamă fiscală), sau de la data
săvârşirii încălcării fiscale.
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada de 4 ani, ea poate
fi stinsă prin executare silită de către organul fiscal sau în baza unei hotărâri judecătoreşti doar
dacă acţiunile organului fiscal sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani
după determinarea obligaţiei fiscale.
10
Note de curs: DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL, Chişinău 2014 Autor: Irina Iacub.
11
http://www.stiucum.com/drept/drept-financiar/Elemente-de-procedura-fiscala92162.php.
2.4 Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere.
Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere se efectuează în situaţiile în care persoana fizică:
- a decedat;
- este declarată lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (art. 174
din Codul fiscal).
Pentru determinarea momentului din care obligaţiile fiscale se sting prin scădere, se va
ţine cont de prevederile art. 178 alin.(3) din Codul fiscal, conform căruia dată a stingerii
obligaţiei fiscale prin scădere este considerată data:
a)întocmirii actului comun al autorităţii administraţiei publice locale şi al organului fiscal, prin
care ele constată că persoana decedată, declarată moartă, dispărută fără veste, lipsită de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu deţinea (nu deţine) bunuri;
Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei
a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.
Compensarea se efectuează la iniţiativa organului fiscal sau la cererea contribuabilului, dacă
legislaţia fiscală nu prevede altfel. Modalitatea de stingere a obligaţiei fiscale prin compensaţie
este prevăzută de artl75 din Codul fiscal. Această modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale este
aplicabilă atât persoanelor juridice şi fizice întreprinzători individuali, cât şi persoanelor fizice
cetăţeni.
Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin compensare este considerată data la care Trezoreria
de Stat a executat documentele de plată (art. 178 alin.(5) din Codul fiscal).12
12
https://conspecte.com/Finante-Publice/sistemul-fiscal.html.
2.6 Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită.
Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
13
Codul fiscal al RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997.
Concluzii.
Generalizând cele expuse în prezenta lucrare înaintăm un șir de concluzii.
1. Dreptul Fiscal este o ramură de drept impornantă care reglementează anumite relații
sociale, printre care se evidențiază și procedura fiscală care fiind un proces complex constă în
faptul că plătitorului (contribuabilului) i se impune o conduită obligatorie începând cu momentul
naşterii obligaţiei fiscale şi până în momentul plăţii efective a sumelor impozitului sau taxei în
bugetul de stat. Prin urmare, executarea obligaţiei fiscale constă în îndeplinirea de către persoana
obligată (contribuabil) a unei totalităţi de acţiuni determinate şi obligatorii, direcţionate exlusiv
spre asigurarea plăţii efective a impozitului sau taxei.
4. Statul impune un sistem de impunere care să-i asigure în mod corespunzător cuantumul
veniturilor publice necesare îndeplinirii sarcinilor sale.
Bibliografie.
1. Codul fiscal al RM nr. 1163-XIII din 24.04.1997.
2. DREPT FISCAL Chişinău, 2014 Autori: Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru, Viorica Boaghi, Daniela
Vidaicu.
4. Note de curs: DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL, Chişinău 2014 Autor: Irina Iacub.
5. http://www.qreferat.com/referate/economie/PROCEDURA-FISCALA511.php.
6. http://www.stiucum.com/drept/drept-financiar/Elemente-de-procedura-fiscala92162.php.
7. https://conspecte.com/Finante-Publice/sistemul-fiscal.html.