TULBURAREA BIPOLARĂ

Pentru prima dată, observată de Hippocrates.

A fost separată de Kraepelin de celelalte psihoze în 1889.
Afectează mai mulți oameni decît s-ar crede: aproape 1% din adulți suferă de o tulburare de
personalitate de acest fel. Conform studiilor și datelor statistice aproximativ 2,6% din populația
SUA (3 mln. oameni) cu vârsta de peste 18 ani sunt afectați de tulburarea bipolară.
În rîndul copiilor nu se cunoaște procentajul, deoarece în cazul lor criteriile de diagnostic nu sunt
încă formulate.
Numărul copiilor afectați este în creștere.
Nu este diferență între sexe.
Depresia este mai frecventă pentru femei, iar pentru bărbați – episodul maniacal.
Vîrsta medie a debutul este de 25 ani (primele simptome sunt între 13-18 ani)

Tulburarea bipolară la vîrsta tînără are primul episod de tip depresiv. Poate apare și după 60 ani.
(demență, boala Alzheimer).
Tulburarea bipolară se caracterizează prin schimbări extreme de dispoziție, de la depresii
severe pînă la episoade maniace.

În cursul episoadelor depresive:

1. Dispoziție tristă, anxietate,
2. Idei de inutilitate
3. Culpabilitate
4. Neajutorare
5. Scăderea intereselor pentru
activitățile zilnice
6. Scăderea randamentului util
7. Dificultăți de concentrare
În cursul episoadelor maniacale:
1. Dispoziție iritabilă/euforică
2. Violență verbală și fizică
3. Insomnie – scade nevoia de somn
4. Sentimente de mărire, grandoare,
care sunt consecința creșterii stimei
de sine
5. Fuga de idei
8. Scăderea memoriei
9. Insomnii sau hipersomnii
10. Vise cu coșmaruri
11. Creșterea sau scăderea apetitului, cu
modificarea greutății
12. Scăderea stimei de sine, tendința de
devalorizare
13. Idei autolitice de suicid
6. Hiperactivitate (socială, sexuală,
profesională)
7. Logoree
8. Dezinhibiție (verbală, sexuală,
cheltuie mai mult, inițiative
neașteptate de a iniția călătorii)
9. Abuz de droguri , alcool, sedative

FACTORI DE RISC
1. Organici, de mediu
a. Moștenite de la străbunici f. Perioada post-partum
b. Modificări cerebrale g. Lipsa suportului social
imunologice, hormonale h. Evenimente stresante de viață
c. Episoade anterioare de i. Consum de alcool,
depresie medicamente
d. Istorică familială de boală j. Alte tulburări; poate apare în
depresivă tulburare anxioasă
e. Tentative anterioare de suicid

DIAGNOSTIC
Se bazează pe experiențele orientate de individ și anomaliile în comportament raportate de către
membrii familiei, prieteni și colegi, urmate de semnele secundare observate de medici. Evaluarea
inițială cuprinde:
 Examenul fizic. Deși nu există test biologic, care să confirme tulburarea bipolară se pot
face teste pentru a exclude:
o hipo-, hipertiroidism,
o tulburare metabolică
  se folosește EEG pentru a exclude epilepsia și alte tulburări (leziuni) cerebrale

TRATAMENT
 medicamentos
 psihosocial

Este important ca tulburarea bipolară să fie tratată cît mai curînd și sub supraveghere medicală.
Stabilizarea schimbărilor de dispoziție și a simptomelor asociate cu acestea pot fi controlate,
urmînd un tratament adecvat.
Este nevoie de tratament pe termen lung. Pentru a controla boala pe termen lung, e nevoie de o
combinație între medicație și tratament psiho-social.

MEDICAȚIE
Medicamentele sunt cunoscute sub denumirea de stabilizatori de dispoziție, sunt prescrise
pentru a stabiliza schimbările de dispoziție ale pacienților cu tulburări bipolare. Administrarea lor
se face pe perioade îndelungate (ani de zile).
Tipuri de medicamente utilizate:
 antipsihotice – diminuarea simptomelor psihotice
 litium – folosit pentru controlul maniei
 anticonvulsivante – rol de stabilizator de dispoziție, se folosește la pacienți care nu
răspund la alte tratamente împreună cu litiul
 benzodiazepinele – facilitează un somn liniștit pacientului, care suferă de insomnie. Pot
avea dependențe. Se administrează pe termen scurt, la indicația medicului

Prognosticul este grav, dacă nu se aplică tratamentul. Tratamentul mai include:

 educația pacientului și a familiei legate de boală
 psihoterapie
o cognitiv-comportamentală
o familială
o psihoeducație
o să se înțeleagă pe el însuși
o să-și redobândească stima de sine
o să-și îmbunătățească calitățile relației

TULBURAREA BIPOLARĂ LA COPII

Această afecțiune este extrem de gravă și intervine în calitatea vieții copilului.
Ea poate declanșa probleme la școală, în familie și chiar în comunitatea în care trăiește.
Tulburarea bipolară netratată duce la termen lung la spitalizare, abuz de droguri, accidente și
chiar suicid.