AVORTUL SPONTAN

Elevi: Pirvan (Apetroaie) Maria Cezara

AMG III D

FEG BRASOV 2018

 Avortul spontan

Avortul este întreruperea sarcinii înainte de viabilitatea produsului de concepție. În țara

noastră avortul este considerat întreruperea sarcinii înainte de 28 de săptămâni sau expulsia unui
produs de concepție cu o greutate mai mică de 1000 de grame. În SUA avortul este definit ca
terminarea nașterii înainte de 20 de săptămâni de gestație calculate după prima zi a ultimei
menstruații.
Studiul avortului spontan s-a extins in ultimii ani de la fenomenele gestației incipiente și
de la studiul primelor faze de dezvoltare a oului la studiile de genetică cromatiniană, de
morfobiologie a placentei, la studiile sistemului vascular uterin, ale fenomenelor imunologice ale
sarcinii și grefei de ou, pană la factorii de peristază. Cele mai multe statistici stabilesc o proporție
de 18 - 20 % de avorturi spontane din totalul sarcinilor, dintre acestea majoritatea se produc in
primele 2 – 3 luni de sarcină.
Fazele avortului spontan în funcție de modul în care se desfășoară întreruperea sarcinii
sau cum se face evacuarea produsului de concepție, d..p.d.v. anatomo-clinic, avortul poate fi:
iminent, incipient, incomplet, complet.
Clasificare :
 Avortul spontan constă în întreruperea spontana, fără o intervenție voluntara.
 Avortul provocat este produs în urma unor manevre voluntare de întrerupere a sarcinii.
 Avortul terapeutic este avortul provocat în scopul prevenirii unor consecințe materne,
eventual salvarea vieții, determinate de o boală care s-ar agrava sub influența sarcinii.
 Avortul precoce este avortul ce survine înainte de 12 săptămâni de gestație.
 Avortul tardiv este avortul ce survine între 13 si 28 de săptămâni de gestație.
Diagnosticul:
 Diagnosticul de avort spontan este pus cu ajutorul următoarelor examene:
- examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune în evidentă dilatația
colului uterin sau a unor sângerări la nivelul vaginului
- măsurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umană) care pune
diagnosticul de sarcină; nivelul HCG va fi măsurat în decursul mai multor zile pentru a se
determina dacă sarcină mai este în evoluție
- ecografia abdominală inferioară, poate da o imagine clară despre bunul mers al sarcinii:
daca sacul amniotic este intact, daca fătul prezintă activitate cardiaca (daca sunt detectate
 bătăile cardiace) sau se estimează vârsta fetală.
In cazul unor avorturi repetate (mai mult de 3) exista mai multe metode de a depista
cauzele și de pune în evidentă agentul patogen responsabil de producerea avortului:
- detectarea serologică a anticorpilor antifosfolipidici
- efectuarea cariotipului pentru evidențierea anomaliilor cromozomiale ale genitorilor
- măsurarea nivelelor de hormoni
- histeroscopie sau ecografie vaginala prin care sunt depistate anomaliile anatomice
uterine.
 Etapele avortului spontan sunt : amenințarea de avort, iminența de avort, avort în curs,
avort incomplet, avort reținut.
Complicațiile avortului :
Hemoragia poate să fie severa ducând la anemie și soc hemoragic. Dacă expulsia oului
este incompletă pot să apare complicații septice :
 Endometrie
 Endomiometrie
 Troboflebita pelviana
 Pelviperitonita
 Soc septic.
Complicațiile tardive:

 Inflamațiile cronice,
 Sterilitatea,
 Sinechia uterina.
Tratamentul
Profilaxia avortului constă în :
 Depistarea precoce a gravidității
 Dispensarizarea corecta a gravidelor
 Asanarea diverselor focare morbide (tuberculoza, inflamații)
 Tratarea deficientelor hormonale
 Corectarea condițiilor de viață și muncă, de mediu extern
 Activitate intensă de educație sanitară.
 Măsuri imediate în faza de amenințare de avort.
Consecintele psihologice ale avortului :

- Stima de sine
- Particularităţile sindromul post-avort

Simptome specifice sindromului post-avort: Vinovăţia, Neliniştea, Aplatizare afectivă, Depresia

şi gândurile de sinucidere , Sindromul aniversării, Retrăirea avortului , Preocuparea pentru a
rămâne din nou însărcinată , Anxietate în privinţa fecundităţii şi procreaţiei , Comportament de
evitare, Incapacitatea de relaţionare adecvată cu proprii copii , Vinovăţia supravieţuirii, Tulburări
psihosexuale, Tulburări de alimentaţie, Crize bruşte, incontrolabile de plâns ,Comportamente
autodegradante

- Defense specifice avortului : Compensare , Reacţia inversă , Negarea , Raţionalizarea ,

Refularea, Reprimare
-