Healing gardens-Grădini terapeutice

Peisajele de vindecare au fost mult timp un aspect important al vieții umane. Când
oamenii au început să ridice locuințe, locurile de vindecare puteau fi gasite în natura, în
săculețe, roci speciale și peșteri.
În lumea occidentală, comunitățile monahale au fost bazate pe folosirea ierburilor și a
rugăciunii și aproape întotdeauna au inclus o grădină cristalizată. Progresele moderne în
tehnologie spre vindecare au a diminuat în mare măsură importanța naturii în procesul de
vindecare și acesta a fost un rezultat nefericit al fenomenelor de "vindecare peste îngrijire"
găsite în multe aspecte din domeniul sănătății.
Mai recent, a început să existe un interes crescut în ceea ce privește efectele
vindecătoare ale naturii. Kaplans și Roger Ulrich au arătat cu ajutorul literaturii de specialitate
despre peisajele care pot fi considerate restauratoare. Oferind un sentiment de fascinație dar,
într-o mai mare măsura, oamenii s-au ”vindecat de distragerea atenției”, reducerea emoțiilor
negative, au reușit să capteze atenția persoanelor și blocarea gândurilor stresante, s-a
demonstrat că toate acestea s-au întâmplat în peisaje naturale. (Kaplan, R., Kaplan, S. and R.
Ryan. 1998). De asemenea, Ulrich a demonstrat că pacienții care au panoramă spre natură, au
o perioada de recuperare post-operatorie mult mai mică, au nevoie de mai puțină medicație și
au experimentat mai puține complicații post-operatorii față de pacienții care aveau ca
panoramă peretii cladirilor din împrejurimi.
Pe baza cercetărilor realizate de Kaplans și Ulrich, se poate afirma că orice grădina
este terapeutică. Cu toate acestea, pentru a fi definită ca atare, noțiunea de healing garden
(grădină terapeutică), trebuie să dea un sens de restaurare din stres și să aibă alte efecte
pozitive asupra pacienților, vizitatorilor și a personalului de îngrijire. Aceste peisaje
terapeutice pot fi localizate atât în spații închise cât și în aer liber, dar pentru a putea fi
calificate ca fiind healing gardens ele trebuie să conțină o natură adevărată cum ar fi plante
și/sau elemente de apă. (Cooper-Marcus și Barnes, 1999).
Tradiționalele grădini terapeutice sunt adesea întâlnite în interiorul sau exteriorul
centrelor de îngrijire a sănătății. Grădinile terapeutice pot fi întâlnite în spitale, școli sau
centre de sănătate mentală, în cenetrele pentru persoanede cu dizabilități, aziluri și diferite
case de îngrijire medicală, cu toate acestea, cele mai populare exemple de grădini terapeutice
se găsesc în interiorul sau în apropierea spitalelor și a centrelor de îngrijire pentru bolnavii de
Alzheimer.
 Grădinile terapeutice care sunt destinate persoanele care sunt bolnave sau cu
dizabilități, vor fi folositoare în măsura în care aceste persoane cu nevoi speciale sunt prezente
și sunt capabile fizic sau măcar vizual să aibă contact cu aceste locuri amenajate. Cu toate
acestea, chiar și în interiorul centrelor de îngrijire medicală, grădinile terapeutice sunt utilizate
de o populație mai extinsă, inclusiv cadre medicale, vizitatori precum și de pacienti și rezienți.
La o scară mai largă, unii consideră că orice grădină poate fi considerată terapeutică
iar cea mai mare masă a populației poate avea parte de beneficii restaurative în astfel de spații,
indiferent de caracterul fizic sau de nevoile de sănătate. Luate la o scară mai largă, aceste
grădini verzi cu efecte restaurative ar trebui să fie ușor accesibile populației.
În cele ce urmează vom oferi un exemplu de grădină terapeutică de la un centru clinic
pentru cancer din San Francisco, California.
Grădina terapeutică de la acest centru a fost realizată în curtea centrului și este limitată
de clădirile spitalului și de o proprietate comercială. Din fericire, aproximativ jumătate din
grădină primește lumin directă a soarelui la prânz. Plantele au fost alese astfel încât să
înflorească pe toată perioada anului și să ofere o varietate de culori. A fost amenajată și o
fântână mică pentru pentru a diminua zgomotul de pe strada din apropiere și multe băncuțe și
mese din lemn și câteva scaune mobile.
 În timpul procesului de proiectare, au avut loc diferite ateliere, unde pacienții și
personalul au oferit sugestii pentru elementele necesare pentru grădină. Au existat, de
asemenea, ateliere de confecționare de plăci, unde pacienții și-au adăugat povestea
suprviețuirii pe aceste plăci cu amprente de la anumite plante asiatice utilizate în vindecarea
cancerului. Aceste dale au format zidul coridorului interior, care trece prin grădină. Această
grădină a avut succes în rândul pacienților, al vizitatorilor și a personalului. Această grădină
reprezintă o oază verde în complexul spitalicesc și câștigă o mare popluaritate datoritp
procesului cominutar prin care a fost creată.
Grădinile terapeutice sunt eficiente dacă favorizează următoarele elemente:
- Sentiment de control
Pacienții/rezidenții trebuie să știe că există o grădină terapeutică, să o găsească cu ușurință și
să poată accesa și utiliza spațiul într-un mod activ sau pasiv. Ar trebui sa aibă, de asemenea,
anumite zone care să ofere confidențialitate, protejate de vedere de la fereastră. Sentimentele
de control pot fi, de asemenea, îmbunătățite prin implicarea utilizatorilor în designul grădinii.
 - Suport social
Spațiile închise care permit socializarea sunt de asemenea preferate de utilizatori. Proiectarea
pentru grupuri mici, si ocazional pentru grupuri mari, este importantă. Cu toate acestea, toate
considerațiile pentru suportul social nu ar trebui sa refuze accesul la viața privată (care
submineaza controlul pacientului).
- Mișcare și exercițiul fizic
Exercițiile ușoare pot fi încurajate prin desene sau modele care permit pacienților accesul și
independența și oferă caracteristici cum ar fi buclele pentru mersul pe jos. Pentru copii, ar
trebui incluse zone care permit activități fizice de reducere a stresului și jocuri.
- Accesul la natură și alte distrageri pozitive
Speciile de plante medicinale și comestibile, precum și cele care implică toate simțurile sunt
adesea o idee bună pentru desingul palatelor de plante, la fel și plantele care încurajează
sălbaticul. Plantele otrăvitoare, spinioase și cele care atrag multe insecte ar trebui evitate, în
special în grădinile folosite de copii și de persoanele cu boli mentale. (Cooper Marcus and
Barnes, 1999).
Mecanisme de achiziție/implementare
Multe exemple de grădini terapeutice au fost inițiate de un leadership puternic, dar au
fost implementate printr-un proces comunitar puternic. Spațiile exterioare ale unităților
medicale au fost trecute cu vederea pentru foarte mult timp și doar bugetele alocate pentru
aceste facilități, nu pot, de multe ori să sprijine crearea unui peisaj terapeutic.
De-a lungul lecturilor, în majoritatea studiilor de caz, grădinile terapeutice au fost
finanțate prin donații private și subvenții. De asemenea, construirea multor asemenea spații
s-a realizat cu ajutorul voluntarilor din exterior.

Bibliografie:
1. Cohen, U. and G. Weisman, 1991. “Positive Outdoor Spaces” in Holding onto Home:
Designing Environments for People with Dementia. (pp. 73-79). Baltimore: John Hopkins
University Press.
2. Cooper Marcus. C. and M. Barnes. 1999. Healing Gardens. New York: John Wiley & Sons.
3. Cooper Marcus, C. 2001. “Hospital Oasis.” Landscape Architecture. 91(10): 36-39, 99.
4. Kaplan, R., Kaplan, S. and R. Ryan. 1998. “Restorative Environments” in With People in
Mind. (pp. 67-77). Island Press.
5. The American Horticultural Therapy Association. (2003.) http://www.ahta.org/
6. Eckerling, Mara. (1996). Guidelines for Designing Healing Gardens. Journal of
Therapeutic Horticulture, 8, 21-25.
7. Larson, Jean, Anne Hanchek and Paula Vollmar. (2003). "Accessible Gardening for
Therapeutic Horticulture." University of Minnesota Extension.
8. Martin, Frank Edgerton. (September 1985). Home Truths. Landscape Architecture, 60-61.
9. Relf, Diane. "Human Issues in Horticulture." Virginia Tech Department of
Horticulture. http://www.hort.vt.edu/HUMAN/hihart.htm
10. Sachs, Naomi. (2002). "Therapeutic Landscapes Database." www.healinglandscapes.org
11. Ulrich, Roger S. (1991). Effects of interior design on wellness: Theory and recent scientific
research. Journal of Healthcare Interior Design: Proceedings from the third symposium on
healthcare interior design (pp. 97-110). California: National Symposium on Healthcare
Design, Inc
12. Ulrich, Roger S. (1981). Natural Versus Urban Scenes: Some Psychophysiological
Effects. Environment and Behavior, 13 (5), 523-553.
13. Ulrich, Roger S. (2000). Evidence-Based Garden Design for Improving Health
Outcomes. Investigating the Relationship between Health and the Landscape: Therapeutic
Conference Report. University of Minnesota Landscape Arboretum.