REZUMAT : Auditul mediului

Auditul – caracteristici principale:

- termeni de referință clari și preciși;

- examinare oficială sistematică;
- verificarea prin mărturii și documente justificative;
- realizarea de către o echipă de audit al cărei membrii sunt obiectivi,
profesioniști și de preferat independenți;
- confidențialitate în privința informațiilor furnizate;
- concentrarea asupra identificării și definirii problemelor;
- instrumentul de audit poate fi folosit pentru a evalua un obiectiv (organizație sau
o parte a acesteia);

Subiecte/domenii utilizate:

a)Management financiar;
b)Management operațional;
c)Sisteme manageriale de calitate;
d)Managementul de siguranță.

Definiția auditului de mediu:

- proces de verificare sistematică și documentată a dovezilor de audit, obținute și

evaluate în mod obiectiv, pentru a determina dacă activitățile, evenimentele,
condițiile, sistemele de managemnt de mediu stabilite sau informațiile asupra
acestora sunt în conformitate cu criteriile de audit și de comunicare a rezultatelor
acestui proces, clientului

Principiul de auditare:

- un audit de mediu care este în concordanță cu ghidurile internaționale

acceptate, reperezintă un instrument de gestiune care comportă o evaluare
sistematică, documentată, periodică și obiectivă pentru a stabili cât de bine
funcționează organizarea, gospodărirea și dotările de mediu, scopul fiind protecția
calității mediului prin: facilitarea controlului managerial al practicilor de mediu și
evaluarea conformității cu politicile companiei, care implică satisfacerea cerințelor
legislative;
- auditul de mediu este o procedură prin care o persoană sau o echipă
compară activitățile de mediu specificate (inclusiv energia, evenimente, condiții,
sisteme manageriale ca o entitate) cu o referință specifică legată de mediu (legislația

1
de mediu, autorizația de mediu, sistemul managerial) și raportează constatările
(diferența dintre activitățile, evenimentele studiate și cerințele de referință)
clientului;
- auditul de mediu este un exercițiu cât se poate de structurat pentru a garanta
o consistență și transparență maximă atât pentru subiectul entitate al auditului cât și
pentru client.

Tipuri de audit de mediu:

- relația dintre client și subiectul auditat determină tipul de audit, astfel încât
există trei tipuri de audit:
a)Audit intern;
b)Audit de secundă parte;
c)Audit de terță parte sau audit de certificare

a) Audit intern – organizația verifică ea însăși în ce măsură funcționează în

limitele cerințelor la care aderă (clientul și subiectul auditului se află în cadrul
aceleeași organizații)
b) Audit de secundă parte – o organizație ( a clientului) dorește să verifice în
ce măsură o altă organizație definită își desfășoară activitățile în limitele cerințelor
asupra cărora s-a căzut de acord de ambele părți (ar putea fi orice cerință legată de
mediu). Exemplu: audit efectuat de client asupra unui furnizor sau potențial furnizor
(de materii prime, de servicii, etc.)
c) Audit de terță parte sau audit de certificare – organizațiaa este verificată
de către o organizație independentă (terță parte), de obicei acreditată ca organism de
certificare, în scopul certificării clientului
Exemple de organizații acreditate ca organisme de certificare:
- TUV – CERT;
- BVQ I (Bureau Veritas Quality International);
- GP World Headquartes (General Physics Corp);
- Canadian Environmental Auditing Association;
- QCB (Quality Certification Bureau Inc,)

Auditul intern. Rolul auditorului intern

a)Identificarea punctelor tari și slabe ale sistemului

b)Evaluarea obiectivă a sistemului
c)Evaluarea conformării sistemului la legislația în vigoare și asigurarea
feedback-ului pentru îmbunătățirea sistemului
d)Evaluarea consecințelor organizației în menținerea sistemului de
management de mediu. Evaluarae îmbunătățirii performanțelor de mediu

2
 a)Identificarea punctelor tari și slabe ale sistemului
- auditorii interni fac parte din propria structură a organizației;
- auditorul intern poate face recomandări și da sugestii, la care conducerea
organizației poate să se opună;
- în astfel de situații poate fi utilă o cooperare între auditorii interni și auditorii de
terță parte;
- constatările auditoriilor de terță parte (similare cu cele ale auditorilor interni pot
determina conducerea organizației să întreprindă acțiuni în vederea cercetării
deficiențelor semnalate.

b)Evaluarea obiectivă a sistemului

- auditorii interni însoțesc auditorii externi în vederea realizării auditului de terță
parte;
- auditorii interni oferă justificări asupra unor decizii ale managementului, referitor
la practici sau proceduri;
- în calitate de observatori, auditorii interni au posibilitatea să evalueze obiectiv
punctele tari sau slabe ale sistemului de management de mediu;
- de asemenea, evaluează în general politica de mediu, stabilind căile și măsurile
necesare unor posibile îmbunătățiri,
- vor învăța despre tehnica de audit prin observarea metodelor folosite de alții

c)Evaluarea conformării sistemului la legislația în vigoare și asigurarea

feedback-ului pentru îmbunătățirea sistemului
- politica și strategia de mediu acceptată la nivel național trebuie să se regăsească
la nivelul firmei;
- Auditorul trebuie să cunoască/înțeleagă:
1.elementele de politică și strategii de mediu acceptabile pentru firmă
2.cum funcționează firma, nu doar cum crede conducerea că funcționează
3.impacturile asupra mediului ce decurg din activitățile, produsele și serviciile
firmei.

d)Evaluarea consecințelor organizației în menținerea sistemului de

management de mediu. Evaluarae îmbunătățirii performanțelor de mediu

Auditorul intern:
1.Sprijină conducerea firmei în formularea de noi proceduri și documentarea
celor existente
2.Determină și convinge conducerea firmei privind necesitate schimbărilor în
practica existentă

3
 3.Util în aplicarea noilor proceduri prin explicarea necesităților în legătură cu
asigurarea protecției mediului
4.Aduce dovezi obiective că firma se conformează cerințelor, că se
menține/îmbunătățește performanța de mediu a organizației, că se aplică consecvent
procedurile și practicile acceptate conform documentelor Sistemului de Management
de Mediu (SMM)

Auditul de secundă parte

Companiile mari, multinaționale, impun o serie de elemente de politică de
mediu pentru filiale/puncte de lucru.
Firma mamă poate solicita filialelor/punctelor de lucru rapoarte scrise sau să
se supună unor audituri pentru a demonstra că îndelinește acele elemente ale politicii
stabilite la nivelul grupului.
Prin auditul de secundă parte există posibilitatea ca numai un singur element
al sistemului să fie auditat (ex:conformarea cu un anumit set de cerințe ale clientului
referitor la specificația de produs sau de ambalaj.
Unele organizații pot efectua, ele însele, audituri de secundă parte asupra
furnizorilor sau contractorilor lor.

Auditul de terță parte (de certificare)

Se realizează atunci când organismul de certificare evaluează conformitatea

Sistemului de Management de Mediu în vederea certificării acestuia.
Raportul întocmit ca urmare a auditării se referă numai la neconformitățile
sistemului și nu include recomandări, deoarece păstrează caracterul de independență
și pentru a preveni ca acest audit să devină un audit de consultanță

Grupe principale de audit:

a)Audit de răspunderi

b)Audit de management (ISO 14000)

c)Audit de activități

Audit de răspunderi- tipuri specifice:

a)Auditurile de răspunderi (Liability audits)

b)Auditurile de conformare (Compliance audits)

4
c)Auditurile de achiziție și de înstrăinare (Acqusition audits)
d)Audituri de probleme
e)Audituri de sănătate și securitate
f)Auditurile de produs
g)Auditul de proces
h)auditul secției
i)Auditul fabricii
j)Auditul încrucișat

Principiile pe care este fundamentată politica Comunității Europene în

domeniul protecției mediului:

a) Principiul precauției și al acțiunii preventive;

b) Principiul corecției degradării mediului prin acționarea la sursă;
c) Principiul poluatorul plătește.

Actul european unic, intrat în vigoare la data de 01 iulie 1987, confirmă

competența comunității în elaborarea legislației pentru protecția mediului.

Scopul politicii de mediu la nivelul comunității Europene:

a)Respectarea reglementărilor de mediu;

b)îmbunătățirea continuă a performanțelor de mediu;
c)Prevenirea degradării mediului;
d)Integrarea acțiunilor de protecție a mediului în alte politici ale Comunității
Europene vizând dezvoltarea regională pe bază celor trei principii:
1. măsuri de prevenire;
2. remedieri la sursă a pagubelor produse mediului;
3. poluatorul plătește.
Ghidurile în domeniul auditării de mediu, acceptate și publicate în 1996 de
Organizația Internațională de Standardizare (ISO):
 Ghid pentru audit de mediu – Principii generale (ISO 14010);
 Ghid pentru auditarea de mediu – Proceduri de audit – auditarea sistemelor de
management al mediului (ISO 14011);
 Ghid pentru auditarea de mediu – Criterii de calificare pentru auditorii de
mediu (ISO14012).

Scopul acestor ghiduri:

5
 - descriu în termeni generali procedura de a efectua un audit de mediu;
- stabilesc calificările și rolul auditorului în procesul de audit;
- de asemenea, ghidurile sunt acceptate de Comitetul European de -
Standardizare (CEN) și sunt utilizate de toți practicienii din toată lumea;
- în U.E. se practică din ce în ce mai mult un nou instrument de gospodărire a
mediului – sistemul EMAS (Sistem de Management de Mediu și Audit, numit
curent eco-audit).
Eco – auditul (EMAS)

- este instrument de gospodărire a mediului practicat în țările Uniunii

Europene;
- 29.iunie 1993 – Consiliul Comunității Europene adoptă o reglementare
(Reglementarea europeană nr. 1836/93), care stabilește participarea voluntară a
intreprinderilor din sectorul industrial la un sistem de management de mediu și audit,
numit eco-audit (Eco-management and Audit Scheme-EMAS);
- a intrat în vigoareîn luna aprilie 1995 în contextul celui de al cincilea
Program de acțiune pentru mediu intitulat către durabilitate;
- reprezintă un sistem de piață dezvoltat cu scopul de a introduce în
managemntul mediului principiile de piață prin promovarea pe principii ecologice;
Reglementarea europeană este foarte amplă și se bazează pe trei mari
principii:
- Prevenirea riscurilor poluării;
- Integrarea conceptului de dezvoltare durabilă cu cel de gestiune a mediului
în perspectiva ameliorării continue a performanțelor de mediu;
- Informarea obiectivă a publicului cu privire al impactele activității sitului
asupra mediului.
Obiectivul sistemului EMAS este să promoveze îmbunătățirea constantă a
rezultatelor în materie de mediu în cadrul activităților industriale, să asigure
stabilirea și punerea în aplicare de către inteprinderi a politicilor, programelor și
sistemelor de gospodărire a mediului pentru zonele în care sunt amplasate.
Evaluarea este necesară a fi efectuată sistematic și periodic și trebuie să fie
urmată de o informare a publicului asupra rezultatelor în materie de mediu.
Regulamentul Parlamentului și Consiliului Europei nr. 761/2001 privind
participarea voluntară a organizațiilor la schema comunitară de management de
mediu și audit (EMAS) reglementează în țările membre UE procedura de organizare
și coordonare a schemelor de Management de mediu și audit (EMAS).
În cazul intreprinderilor industriale, înscrierea va fi acordată sit cu sit, iar un
sit va putea fi înregistrat cu condiția ca obligațiile stabilite prin regulament să fie
aplicabile tuturor activităților industriale pe care o organizație o desfășoară în
respectivul sit.

6
 Dacă o organizație se angajează să se conformeze exigențelor reglementării
pentru toate siturile, ea va putea să se înscrie pentru toate activitățile sale industriale.
Principiul are la bază adeziunea voluntară a intreprinderilor la acest sistem
(EMAS) prin înscrierea care se publică anual de către Comisia Europeană în Jurnalul
Oficial al Comunității Europene.
Intreprinderea sau compania trebuie să prezinte o declarație de mediu pentru
obiectivul care face obiectul eco-auditului, declarație care se va verifica și valida de
către verificatori autorizați.
Verificatori autorizați, după constatare, pot atribui eticheta de calitate Logo
Eco Audit (marca Eco-audit).
Acest logo(simbol) poate fi înscris pe declarațiile de mediu, pe rapoarte,
corespondență, etc.
Statele membre ale Comunității Europene trebuie să înființeze la nivel
național echipe de specialiști care să aibă responsabilitatea alegerii auditorilor,
persoane fizice sau juridice, care la rândul lor trebuie să fie autorizate pentru a
realiza auditurile de mediu.
Firmele care au aplicat programul EMAS primesc dreptul folosirii declarației
de Eco-audit de participare, ceea ce reprezintă câștigarea prestigiului de către firma
care se dovedește prietenoasă față de mediu pe piața concurențială.
Pentru a putea solicita marca eco-audit, o întreprindere trebuie să facă o
analiză preliminară globală și aprofundată a problemelor, a efectelor și a
performanțelor de mediu relative la activitățile desfășurate într-o zonă dată.

Analiza presupune abordarea următoarelor aspecte:

- Influența activității asupra calității factorilor de mediu;
- Consumul de energie și resursele energetice;
- Alegerea, gestionarea și transportul materiilor prime;
- Gestionarea apei;
- Gestionarea deșeurilor(reducere, reciclare, reutilizare, transport și
eliminare);
- Prevenirea și reducerea accidentelor;
- Informarea și instruirea personalului pe probleme de mediu;
- comunicarea externă cu informarea publicului.
Cunoașterea soluțiilor practice și mai ales a noilor tehnologii vor permite,
celor în drept, alegerea soluțiilor optime pentru managementul întreprinderii, în
funcție de investițiile determinate de costurile de exploatare, de pierderile
comerciale și consecințele asupra ansamblului de procese de producție.
Pe baza analizei (diagnosticului inițial), intreprinderea va trebui să identifice
măsurile care trebuie luate și să utilizeze sistemele de protecție a mediului acolo

7
unde este cazul (implementarea unui program și a unui sistem de management de
mediu).
Implemtarea sistemului Eco-audit impune ca intreprinderea să efectueze
audituri de mediu pentru a verifica la intervale stabilite aplicarea și eficacitatea
dispozitivelor sale, pentru fiecare aspect determinat.
Rezultatele auditurilor trebuie să permită îmbunătățirea continuă a
performanțelor de mediu, fixând noi obiective și măsuri.
Eco-auditul permite o mai bună gospodărire a resurselor naturale, asigură
nobilizarea personaluluiîn direcția protecției mediului, îmbunătățește imaginea
intreprinderii în exterior prin intermediul etichetelor obținute.
Eco-auditul are un rol important în politica de prevenire a riscului deoarece
determină aplicarea conceptului supravegherii mediului în cadrul întreprinderii
pentru a evita orice incident potențial.
Eco-auditul pentru IMM-uri constituie o procedură costisitoare, având în
vedere că astefl de intreprinderi nu au capacități de expertiză internă, iar avantajele
nu sunt cuantificabile, fiind foarte puțin spectaculoase, motiv pentru care este
necesară asigurarea de mijloace pentru informarea mai ales a clienților cu privire la
conformarea față de legislația de mediu.
Statele membre ale Comunității Europene pot lua măsuri de încurajare a
firmelor de participare la eco-audit, incluzând în legislația proprie stimulente
economice și asistență tehnică.
Comisia și Consiliul Europei urmăresc îmbunătățirea participării IMM-uri la
Sistemul Eco-audit prin mijloace indirecte cum ar fi informarea, instruirea și
asistența tehnică.
Programul de mediu va cuprinde acțiunile care vor fi întreprinse,
responsabilitățile și termenele de realizare vizând implementarea politicii de mediu a
intreprinderii și realizarea obiectivelor de mediu luând în considerare rezultatele
auditului de mediu.
Declarația de mediu și marca Eco-audit

Intreprinderea are obligația să stabilească o declarație de mediu, accesibilă

publicului, care este un document complet ce prezintă nu numai activitățile din
întreprindere din zona luată în considerare, ci și o descriere în detaliu pentru toate
problemele importante de mediu legate de activitatea descrisă.
Declarația de mediu trebuie să conțină un rezumat al datelor în cifre asupra
emisiilor de poluanți, producției de deșeuri, consumului de materii prime, energie și
apă.
Declarația de mediu mai poate conține și alte aspecte de mediu importante
cantitativ și chiar calitativ: nivelul zgomotului, impactul asupra faunei, florei și
peisajului.

8
 Politica, programul și obiectivele de mediu specifice intreprinderii, inclusiv
data publicării viitoarei declarații de mediu vor fi prezentate în declarație.
Marca eco-audit poate fi utilizată de întreprindere numai după verificarea și
validarea declarației de mediu.
Obligatoriu, pe marcă va trebui să figureze permanent zona pentru care s-a
acordat aceasta, fiind interzisă aplicarea mărcii pentru alte zone decât cele verificate.
Marca poate fi aplicată pe declarația de mediu, pe cataloagele intreprinderii,
rapoarte, documente informative și la en-tete.
Folosirea pentru publicitate este permisă cu condiția să nu se facă referire la
produse și servicii specifice, fiind interzisă pe ambalaje.

Aderarea la sistemul ,,Eco-management și Audit” (EMAS)

Candidaturile la sistemul comunitar de management de mediu și de audit vor

putea fi adresate la Direcția de strategie și Reglementări din cadrul Autorității
Centrale pentru Protecția Mediului, conform normelor elaborate în acest sens.
La nivelul UE există o structură de asistență tehnică, creată special pentru a
ajuta organizațiile în acest demers.
La nivel național, consiliile județene au optat pentru asistarea tehnică și
financiară a întreprinderilor în acest sens.
Implementarea unei gestiuni a mediului este mai ușoară când un demers
pentru calitate este deja demarat.
Lista siturilor înregistrate este actualizată anual.
Intreprinderea are obligația legală de a publica anual o declarație de mediu
simplificată.
Frecvența auditurilor depinde de importanța și de activitatea sitului, dar nu
trebuie sp depășească 3 ani.
La sfârșitul fiecărui audit, se întocmește o declarație de mediu mai completă,
care este comunicată pentru validare.

Obiectivul EMAS – îmbunătățirea continuă a performanțelor de

mediu ale organizațiilor se realizează prin:

a)elaborarea și implementarea de către organizații a sistemelor de

management de mediu, conform cerințelor sistemului de managemnt al
mediului;
b)evaluarea sistematică, obiectivă și periodică a performanțelor acestor
sisteme;
c)furnizarea informațiilor privind performanța de mediu și menținerea unui
dialog cu publicul și cu alte părți interesate din afara organizațiilor;

9
d)implicarea activă a angajaților în organizarea și instruirea proprie,
adecvată, inițială și avansată, care să le permită participarea activă la
elaborarea și punerea în aplicare a sistemelor de management de mediu.

Condiții ce trebuie respectate de organizație pentru a obține

înregistrarea EMAS:
1. să realizeze cel puțin o analiză de mediu pentru activitățile, produsele și
serviciile sale, referitoare la aspectele de mediu specifice;
- pe baza rezultatelor obținute:
a)să implementeze un sistem de management de mediu care răspunde tuturor
cerințelor sistemului de management al mediului;
b)să respecte legislația relevantă în domeniul mediului.
2.să efectueze sau să solicite efectuarea a cel puțin unui audit de mediu în
conformitate cu cerințele privind auditul intern de mediu (auditul de mediu
are ca scop evaluarea performanțelor de mediu a organizației);
3.să pregătească un raport de mediu, care trebuie să includă:
a)rezultatele obținute de organizație față de obiectivele și țintele de mediu
propuse;
b)cerințele de îmbunătățire continuă a performanței de mediu și să ia în
considerare necesitățile de informare ale părților interesate.
4.să se asigure că:
a)analiza de mediu, sistemul de management, procedura de audit și raportul
de mediu sunt examinate în scopul de a verifica îndeplinirea cerințelor din
legislația incidentă;
b)raportul de mediu este validat de către un verificator de mediu, pentru a
garanta conformarea cu raportul de mediu.
5.să înainteze organismului național competent raportul de mediu validat, de
cei în drept.
1.să dețină un sistem de managemnt de mediu și un program de audit privind
frecvența verificărilor, conform cerințelor privind acreditarea, supravegherea
și atribuțiile verificatorilor de mediu;
2.să înainteze anual către organismul competent actualizările necesare și
validate ale raportului de mediu și să le pună la dispoziția publicului.

Autoritatea competentă pentru aplicarea procedurii de organizare și

coordonare a sitemului EMAS este autoritatea publică centrală de mediu în
cadrul căreia s-a înființat:
- Comitetul consultativ EMAS;
- Biroul EMAS.

10
- Comitetul consultativ EMAS și Biroul EMAS fac parte din Serviciul
control integrat al poluării și asigură procedurile pentru suspendarea și
anularea înregistrării organizațiilor, cu aplicare pentru:
a)evaluarea observațiilor părților interesate despre organizațiile interesate;
b)refuzul, anularea sau suspendarea înregistrării organizațiilor.
- Comitetul consultativ EMAS – stabilește un sistem de acreditare a
verificatorilor de mediu independenți și de supraveghere a activității
acestora;
- Biroul EMAS – asigură înscrierea și menținerea organizațiilor într-un
registru și actualizează lista cu organizațiile înregistrate EMAS;
- activitățile de acreditare și supraveghere a verificatorilor de mediu se
realizează de Institutul de Național de Cercetare – Dezvoltare pentru
protecția Mediului – ICIM București.

Documentele necesare înregistrării unei organizații în cadrul

EMAS:

a)Raportul de mediu;

b)formularul tipizat, completat, cuprinzând cerințele minime cu privire la

datele de înregistrare;

c)dovada achitării tarifului de înregistrare.

Situații în care Comitetul consultativ EMAS poate suspenda sau anula

înregistrarea unei organizații:
a)organizația nu prezintă actualizările anuale validate ale raportului de
mediu, în termen de 3 luni de la data la care sunt solicitate;
b)organizația nu achită tarifele de înregistrare corespunzătoare, în termen de
3 luni de la data la care sunt solicitate;
c)organizația nu respectă unul sau mai multe condiții prevăzute de legislație
pentru înregistrare;
d)autoritatea publică locală de mediu informează că organizația a încălcat
una dintre prevederile legislație privind protecția mediului.

Institutul de Național de Cercetare – Dezvoltare pentru protecția

Mediului – ICIM București în calitate de organism de acreditare, deschide,
revizuiește și actualizează lista cu verificatorii de mediu, pe care o comunică
lunar Comitetului consultativ EMAS.

11
 Organizațiile înregistrate în cadrul EMAS pot utiliza marca EMAS, în
limba română și în oricare alte 12 limbi reglementate ale țărilor membre UE,
cu condiția să folosească formularea reglementată.

Documentele pe care poate fi utilizată și aplicată marca EMAS:

a)pe informații validate, prin care se elimină confuzia cu etichetele

produselor ecologice;
b)pe rapoartele de mediu validate;
c)pe antetul organizațiilor înregistrate;
d)pe informațiile care anunță participarea unei organizații în cadrul EMAS;
e)pe sau în reclame la produse, activități sau servicii, doar în condițiile în
care există siguranță că nu se produce o confuzie cu etichetele produselor
ecologice.

Situații în care nu trebuie folosită și aplicată marca EMAS:

a)pe produse sau pe ambalajul acestuia;

b)pentru alte produse, activități și servicii ale aceleiași organizații, care nu

fac obiectul înregistrării EMAS.

Etapele într-un audit de mediu:

a)pregătirea auditului propriu-zis(desfășurarea activităților de pre-audit);

b)analiza impactului activității întreprinderii(organizației) asupra mediului

sau auditul de mediu(Environmental Audit);

c)desfășurarea activităților post-audit.

Etapele într-un audit de mediu:

a)pregătirea auditului propriu-zis(desfășurarea activităților de pre-audit)

Scop: pregătirea auditului
Activități: - stabilirea scopului și obiectivelor; - selectarea și programarea
sectoarelor pentru auditare; - colectarea informațiilor; - selectarea echipei de
auditori; - pregătirea planului de audit; - pregătirea fișelor chestionar, - vizită
preliminară a amplasamentului; - programarea activităților în zonă; -
alocarea resurselor necesare; - planificarea individuală.

12
b)analiza impactului activității întreprinderii(organizației) asupra mediului
sau auditul de mediu(Environmental Audit)
Scop: stabilirea conformării
Activități: - ședința de deschidere; - inspectarea zonei auditate și
intervievarea personalului relevant; - strângerea datelor de evidență; -
evaluarea datelor (rezultatul constatărilor și interpretarea rezultatelor); -
verificarea datelor; - evaluarea rezultatelor găsite; - ședința de închidere.
c)desfășurarea activităților post-audit
Scop: stabilirea remedierilor și a priorităților pentru conformare
Activități: - întocmirea raportului de audit; - realizarea planului de acțiuni
corective; - implementarea planului de acțiuni corective și a strategiei de
mediu; - planificarea auditului de urmărire.

Aspecte ce pot fi puse în evidență pe timpul auditului:

- proporțiile deteriorării mediului și cauzele generatoare;

- informația tehnică asupra proporțiilor contaminării preexistente și
potențialelor daune determinate de activitatea desfășurată în prezent și în
viitor;
- elementele necesare pentru stabilirea programelor pentru remediere;
- în situația transferului de proprietăți, trebuie stabilită limitele
responsabilității pentru poluarea din trecut, dacă acest lucru este posibil.

Avantajele auditului de mediu

- constă în micșorarea riscurilor în domeniul mediului, reducerea

costurilor și înfăptuirea asigurărilor în viitor;
- Auditul de mediu constituie un instrument indispensabil pentru o
conducere eficientă, orientată spre viitor a societății (organizației);
- posibila valorificare a know-how-ului propriu al firmei, dacă există o
cooperare strânsă în cadrul echipei de audit.
Know-how este un termen preluat din limba engleză, care desemnează
cunoștințe specifice, deținute de o persoană fizică sau de o întreprindere,
asupra unui produs sau procedeu de fabricație, adesea obținute prin lucrări
de cercetare și de dezvoltare importante și costisitoare.
În practică know-how-ul poate consta în informații concrete despre
procedeele de combinare a unor substanțe și materiale pentru obținerea unui
produs finit.

Avantajele auditului de mediu:

13
a)problemele potențiale sunt identificate înainte de apariția incidentelor,
evitându-se atingerea calității mediului. Verificarea regulată a tehnicii și
organizării joacă un rol central în reducerea riscului, mai ales în cazul
firmelor care sunt supuse unor prevederi cu durată lungă ale Legii
răspunderilor în materie de mediu;
b)înlocuirea substanțelor periculoase pentru mediu cu materiale inofensive;
c)utilizarea durabilă a resurselor prin eliminarea produselor cu ciclu de viață
scurt, generatoare de deșeuri la încheierea ciclului de viață,
d)conformarea la standardele de emisie și imisie. Cerințele ce trebuie
respectate și gradul lor de înfăptuire sunt actualizate cu regularitate. Prin
aceasta este micșorat pericolul nerespectării prescripțiilor și legilor în situații
complexe;
e)dezvoltarea de produse noi acceptate pe sacră mai largă;
f)evitarea problemelor de mediu la produsele noi;
g)pregătirea întreprinderilor pentru investitori sau pentru oportunități de
asociere;
h)conformarea la presiunile comunității;
i)identificarea necesităților de instruire și perfecționare a personalului;
j)protecția resurselor naturale și asigurarea unui mediu curat pentru
generațiile viitoare;
k)crește competența salariaților în legătură cu problemele de mediu;
l)identifică posibilități de economisire a unor materiale și utilități;
m)identifică situații care pot determina producerea, scurgerea sau pierderea
de poluanți în mediu;
n)oferă date pentru solicitări de asigurări sau finanțări suplimentare;
o)mărește credibilitatea întreprinderii cu privire la eforturile vizând
asigurarea calității mediului și îmbunătățește imaginea publică, cu vantaje în
planul competitivității. Prin prezentarea unui raport certificat de audit de
mediu, societatea (organizația) documentează abordarea sa responsabilă și
orientată spre viitor în domeniul protecției mediului;
p)oferă baza de datepentru luarea deciziilor și permite îmbunătățirea
practicilor manageriale. Se asigură o documentare clară a delegării
răspunderilor în cadrul societății, iar îndeplinirea și respectarea sarcinilor
este controlată în mod regulat. În acest fel pot fi înlăturate în mare măsură
greșelile de organizare;
r)oferă posibiltăți pentru stabilirea responsabilităților privind evenimentele
din trecut;
s)asigură stabilirea cauzelor și proporțiilor daunelor din trecut;

14
ș)îmbunătățește relațiile cu autoritățile de mediu și cu administrația publică.
Sarcinile oficiale referitoare la informațiile despre măsurile interne de
protecția mediului aplicate în exploatare sunt îndeplinite cu regularitate.
Comunicarea cu autoritățile de protecția mediului se desfășoară fără
dificultăți și cu efort redus;
t)îmbunătățește comunicare în interiorul intreprinderii. În acest sens
societățile (organizațiile) pot utiliza auditurile de mediu ca instrument de
management cu alte efecte pozitive;
ț)eficiența auditurilor operaționale de mediu este amplificată considerabil
prin verificarea critică regulată a obiectivelor legislative, a măsurilor
realizate și a rezultatelor obținute. Aceasta se referă atât la angajarea
mijloacelor de investiție orientate pe obiective cât și la calificarea
angajaților;
u)costurile de asigurare pentru obligațiile de garanție pot fi micșorate
întrucât nivelul contribuțiilor de asigurare depinde, printre altele, de măsirile
operaționale adoptate pentru reducerea riscului de garanție;
v)micșorarea încărcării mediului din procesul de producție asigură pe termen
lung șansele de desfacere a produselor. De aceea, adaptarea la evoluțiile
politicii de mediu și un comportament preventiv sunt imperios necesare;
x)Identificarea colaboratorilor cu societatea (organizația) depinde astăzi în
măsură crescândă de ,,imaginea de mediu” a acesteia, comportamentul activ
al conducerii are în plus o funcție de model și mărește motivația
colaboratorilor.

Cerințele unei analize de mediu:

Analiza trebuie să acopere cinci domenii cheie:

a)cerințe legislative, de reglementare și de altă natură, la care se supune
organizația;
b)Identificarea tuturor aspectelor de mediu cu impact semnificativ,
clasificate și cuantificate în mod corespunzător, precum și redactarea unui
registru al aspectelor de mediu cu impact semnificativ;
c)descrierea criteriilor de evaluare a ierarhizării aspectelor de mediu cu
impact semnificativ
d)exeminarea tuturor practicilor și procedurilor existente de management de
mediu;
e)evaluarea rezultatelor investigării incidentelor anterioare.

Etapele de identificare a aspectelor și impacturilor de mediu:

a)alegerea unei activități/produs/serviciu:

15
- elaborarea schemei bloc;
- identificare intrărilor și ieșirilor;
- identificarea fluxului subproduselor și a produselor.
- b)identificarea aspectelor de mediu ale
activității/produsului/serviciului;
- c)identificarea impacturilor asupra mediului;
- d)evaluarea semnificațiilor impacturilor.

Fazele unei execuții de audit:

a)Faza pre-audit;

b)Faza de execuție a auditului;

c)Faza post-audit.

a)Faza pre-audit
- este faza în care sunt efectuate toate aranjamentele necesare pentru
pregătirea execuției auditului actual la locul amplasamentului;
- acțiuni importante sunt pregătirea planului de audit în consultare cu
clientul și auditatul, aranjamente logistice și de obicei o vizită preliminară a
amplasmentului pentru a pregătii un proces verbal al auditului și pentru a
obșine asigurarea pentru disponibilitatea informațiilor;
- succesul auditului de mediu este condiționat de o cooperare strânsă
între conducerea societății, salariații acesteia și experții companiei angajate;
- gestionarea sarcinilor complexe impune constituirea unei echipe
comune, interdisciplinare, de audit;
- conținutul listei de probleme, elaborate de la caz la caz, în baza
datelor culese cu aspecte relevante asupra situației existente a societății în
următoarele domenii:
-gestiunea (managementul) mediului;
- organizarea protecției mediului în cadrul societății;
- nivelul tehnic în privința instalațiilor de producție, depozitare,
transport și a eliminării substanțelor periculoase.
- la începutul unui audit de mediu trebuie să existe o înțelegere și un
acord între părțile implicate (client, auditat și auditor), asupra obiectivelor,
scopului și realizarea în timp a execuției auditului;
- înțelegerea și acordul între părțile implicate previne discuții
îndelungate după executarea auditului și preentarea constatărilor;

16
- important pentru audit este definirea obiectului sau subiectului
organizației și să se specifice criteriile/referința auditului cât mai exact
posibil.
Chestionarul este un instrument folosit de echipa de auditare înainte
de începerea activităților la locul amplasamentului, motivat de faptul că
anumite date și informații asupra efectelor de mediu a funcționării unei
societăți (organizații) sunt limitate sau sunt disponibile numai pentru un
anumit număr de persoane de la diferite nivele din cadrul organizației.
Vizitarea amplasmentului, în faza de pregătire este util pentru:
- o imagine de ansamblu și o impresie a stării fizice a instalației, fiind
posibilă solicitarea de informații suplimentare (raportat la ceea ce s-a
completat în chestionar);
- planificarea diferitelor activități, raportat la timpul afectat și numărul
de membrii necesari în cadrul echipei de auditare.
Procesul verbal al auditului:
- este documentul întocmit în care sunt precizate următoarele aspecte:
a)Termenii de referință ai auditului;
b)Planificare și documentarea tuturor pașilor din procesul de auditare
(Exemple: care membru al echipei va face ceva și ce anume, când va face și
de care documente are nevoie pentru ca el/ea să se pregătească?; cu cine
trebuie să vorbescă pentru a verifica informațiile într-un mod eficient?)

b)Faza de execuție a auditului (auditul propriu-zis)

Foarte important !
– echipa de audit trebuie să funcționeze în mod unitar, adică nu este acceptat
ca un membru al echipei să decidă, individual, dacă există sau nu
conformare cu referința folosită – decizia este a echipei de audit;
- constatările asupra obiectului auditat se aduc la cunoștință la întâlnirea de
închidere, fără nicio excepție din partea membrilor echipei de auditare;
- toate informațiile trebuie tratate în regim de confidențialitate
Activitățile desfășurate pe timpul auditului propriu-zis:
- vizitarea amplasmentului;
- colectarea dovezilor;
- tehnici de audit;
- verificarea conformităților;
- înregistrarea neconformităților
- comunicarea neconformităților (ședința de închidere).
a)Ședința de deschidere – este primul pas important și activează faza
de lucru a auditului (auditul propriu-zis).

17
- organizatorul întâlnirii este conducătorul de audit, iar scopul este de a
introduce echipa de audit, de a prezenta o privire de ansamblu a obiectivelor
auditului, metodologia folosită și forma de raportare, persoane cheie
(reprezentantul conducerii obiectivului auditului, persoana responsabilă
pentru problemele de mediu și șefii diferitelor departamente/secții);
- personalul obiectivului are posibilitatea de a pune întrebări pentru o
mai bună înțelegere a obiectivelor;
- Ședința, de regulă, durează maximum 45 minute.
Conducătorul echipei de auditare, în calitate de lider, în timpul
ședinței de deschidere desfășoară următoarele activități:
- prezintă echipa de audit;
- confirmă motivele și scopul auditului ( prezentarea – scrisă în
prealabil – include activitățile și departamentele auditate și
detaliază/aprofundează auditul);
- prezintă cerințele standard ce vor fi folosite ca bază pentru audit;
- detaliază cine și ce va face;
- explică noțiunea de neconformitate și felul în care va fi raportată și
clasificată (minoră/majoră);
- specifică documentele de sistem ale auditatului agreate și folosite pe
durata auditului;
- anunță activitățile prevăzute în Planul de audit, care trebuie cunoscute
de cei în drept;
- indică locul unde vor avea loc ședințele echipei de audit, precum și
ședințele cu reprezentanții auditatului;

- verifică dacă personalul organizației auditate cunoaște că auditul are

loc;
- confirmă aspectele logistice necesare (transport, comunicații, copiere,
etc.);
- organizează dacă este necesar o prezentare sau vizitare a organizației;
- explică necesitatea și rolul ședinței de închidere, detaliile acesteia,
planificarea timpului și scopului ședinței;
- răspunde la întrebările asistenței referitoare la desfășurarea auditului.
Vizitarea amplasamentului – are ca scop familiarizarea echipei de
audit cu amplasmentul și operațiile, pentru o primă impresie.
- vizita se face planificat, după harta amplasamentului sau plan, cu
echipament personal de protecție;
- vizita durează o oră și jumătate, maximum două ore;
- membrii echipei notează observațiile pentru o cunoaștere mai
aprofundată și pentru discuții ulterioare.

18
 Colectarea dovezilor – pe timpul auditului sunt colectate foarte multă
documentație (prin imtermediul chestionarului în faza de pre-audit, în timpul
interviurilor și în timpul inspecțiilor).
Important ! Documentația terbuie să fie arhivată corespunzător, înregistrată
imediat după primire și accesibilă tuturor membrilor echipei.
Tipuri de dovezi obiective:

- dovezi fizice;
- dovezi verbale;
- dovezi circumstanționale.
a)Dovezile fizice se obțin prin:
- observare directă;
- dezvoltarea aptitudinilor de a observa și analiza critic zonele
susceptibile ecologic;
- dovezi documentate, care se obșin prin: verificare prin sondaj a
procedurilor, documentelor și înregistrărilor.

b) Dovezi verbale – se obțin prin:

- interviuri;
- este necesar a fi susținute de dovezi fizice, documentate sau dovezi
verbale suplimentare de la o altă sursă.
c) Dovezi circumstanționale:
- coroborate cu informații suplimentare.
- auditorul trebuie să păstreze notele detaliate ale auditului pentru a face
referire în orice moment din cursul auditului și pentru a demonstra că
dovezile sunt bazate pe fapte și sunt obiective, ele putând fi utlizate și în
auditurile ulterioare;
- informațiile cuprinse în înregistrările auditorului: numerele de referință
pentru documentele analizate; observații; numele persoanelor intervievate;
răspunsurile la întrebările cheie; note despre elemente care necesită a fi
verificate ulterior în cursul auditului.
Auditul de la locul amplasamentului cu privire la documentație
presupune:
- revizuirea chestionarului și a documentației asociate: informația
trebuie să aibă un caracter complet, iar persoana care furnizează informația
trebuie să înțeleagă conjunctura;
- compararea documentației furnizate cu referința auditului: constatările
trebuie consemnate și cunoscute de toți membrii echipei, acestea fiind sursa
de informații ce reprezintă baza investigației ulterioare.

19
 Interviurile – sunt organizate pentru a înțelege în profunzime
organizarea, managementul, practicile operaționale, tehnologiile, etc. care
sunt folosite de auditat.
Recomandări pentru pregătirea și conducerea interviurilor:
- creați o atmosferă relaxată în relația cu auditatul;
- fiți politicos;
- fiți prietenos, dar profesional;
- nu dezaprobați;
- nu lăudați;
- de câte ori este posibil dați un exemplu;
- definiți rezultatul dorit al interviului și stabiliți o succesiune logică a
întrebărilor;
- când este necesar, conduceți discuția în zona de activitate a
intervievatului;
- încercați să aveți interviuri unu la unu și faceți ca intervievatul să fie
implicat în cea mai mare parte a discuțiilor;
Recomandări pentru pregătirea și conducerea interviurilor:
- puneți întrebări clare și evitați să faceți presupuneri sau să puneți
întrebări conducătoare;
- dacă documentele trebuie să fie consultate de întervievat în altă parte,
amânați acest lucru pentru sfârșitul interviului sau cereți intervievatului să
furnizeze aceste informații ulterior;
- păstrați tăcerea pentru a permite intervievatului să-și formuleze
întrebările și răspunsurile;
- asigurați timpul coresounzător și nu depășiți limita de timp fără a
obține acordul unei prelungiri.

Faza post-audit. Raportul auditului de mediu

Raportul de audit este pregătit sub îndumarea liderului auditor (auditorul șef) și
trebuie să conțină constatările auditului sau un sumar al acestora cu referiri la dovezile
care le vin în sprijin.
Auditorul șef este responsabil pentru acuratețea și pentru faptul că raportul este
semnat și datat, iar subiectele prezentate trebuie să fie acelea stabilite în planul de
audit, astfel încât părțile interesate trebuie să cadă de acord asupra oricăror schimbări
dorite în momentul pregătirii raportului.
Forma raportului depinde de tipul auditului și poate include:

20
- detalii ale tuturor neconformităților găsite;
- elemente pozitive sau detalii despre progresul înregistrat de la data ultimului
audit.
Auditurile interne și de secundă parte pot avea rapoarte mai detaliate și pot
conține inclusiv recomandări pentru îmbunătățiri, dacă s-a căzut de acord cu clientul
înainte de execuția auditului.
Raportul auditorului este în mod obișnuit un raport concis, care exprimă în
primul rând constatările auditului și concluziile legate de acestea, dar având în vedere
faptul că este un subiect asupra căruia auditorul șef și organizația auditată trebuie să
convină, el mai poate include și următoarele:
1.Introducere. Identificarea organizației auditate.Include numele clientului și al
auditatului, scopul și planificarea;
2.Obiectivele, scopurile și palnurile de audit convenite. Criteriile convenite,
inclusiv o listă de documente de referință, conform cărora are loc auditul. Obiectul și
scopul vor fi copiați din termenii de referință.
3.Descrierea pe scurt a obiectivului/auditatului. Descrierea obiectivului ar trebui
să fie cât se poate de concisă. Vor fi specificate principalele produse, personalul
angajat, principalele instalații de producție, emisiile principale ale obiectelor și
fluxurile de deșeuri;
4. Perioada acoperită de audit și data (datele) la care a avut loc auditul;
5.Identificarea reprezentanților organizației auditate care participă la audit;

6. Echipa de audit. Se va specifica numele membrilor echipei de audit, expertiza

și responsabilitățile lor în cadrul auditului. Se va face o declarație a confidențialității
raportului și a confidențialității informațiilor care au fost înaintate membrilor echipei
de audit;
7. Lista de distribuție pentru raportul de audit;
8. Un sumar al procesului de audit, inclusiv orice obstacole întâlnite;
9. Constatări. Este capitolul în care sunt exprimate una câte una constatările
auditului. Vor fi menționate numai acele fapte descoperite de echipa de audit.
Constatările sunt în mod obișnuit făcute folosind criteriile de referință stabilite
(reglementări sau standarde). Nu se vor menționa generalități și declarații vagi:â;
10. Aspecte de preocupare (opțional). De obicei, pe lângă constatările oficiale
(care sunt în legătură cu referința auditului) există și aspecte sau observații relevante
în context care susțin constatările sau concluziile (probleme de
neconsistență/ineficiență sau situații care ar putea afecta mediul în mod substanțial
și care nu sunt reglementate prin intermendiul reglementărilor (naționale). Aceste
aspecte sunt notate separat constituind ,,aspecte de preocupare,,;

21
 11.Evaluarea (opțional). Acest capitol poate fi folosit pentru a evalua
constatările individuale, relația posibilă dintr o constatare și o altă constatare, impactul
constatărilor luând în considerare performanța de mediu și poate furniza o imagine de
ansamblu a constatărilor legate de referința auditului;
12. Concluzii. Acest capitol este de fapt și în mod obișnuit, o declarație scurtă și
rezumativă de câteva rânduri care exprimă ideiile principale ale constatărilor.

De exemplu:
- dacă Sistemul de management de mediu (SMM) este conform cu criteriile
SMM;
- dacă sitemul este implementat și menținut.
13. Recomandări. (opțional). Recomandările se fac numai la cererea specială a
clientului. În acest caz auditorul va indica la modul general doar direcția modului de
rezolvare a problemei identificate sau a domeniilor problemei.

Raportarea neconformităților

Este necesar să se folosească un mod specific de raportare a fiecărei

neconformități, iar deoarece nu există o formă standard, fiecare firmă trebuie să
elaboreze una care să fie adecvată condițiilor sale specifice și care trebuie să includă
câteva elemente:
- Un titlu cuprinzător care să permită referirea la toate detaliile auditului;
- Un număr unic;
- Secțiune pentru înregistrarea de către auditor a detaliilor deficienței
(neconformității);
- secțiune pentru înregistrarea de către firma auditată a acțiunii corective care trebuie
întreprinse și data propusă pentru îndeplinirea ei;
- secțiune pentru auditor, sau succesorul său, pentru a confirma că acțiunea a fost
fectuată la timp și dacă a fost eficientă;
- Secțiune pentru managementul firmei pentru a înregistra punctul de vedere
asupra constatărilor și pentru a permite solicitarea de acțiuni suplimentare.

Alte aspecte care trebuie luate în considerare:

- Fiecare deficiență/constatare trebuie să aibă un raport separat;
- Raportul auditorului trebuie să conțină trei puncte:
- observație care detaliază complet și exact ceea ce a fost văzut/găsit de către
auditor. Aceasta trebuie asistată de persoana auditată pentru ai confirma acuratețea
b) Atribuire la clauza standardului și/sau documentelor proprii firmei referitoare la
mediu;
c) explicație a cerinței clauzei/documentației citate.

22
- neconformitățile trebuie atribuite fiecare numai unei singute clauze din standard
– cea mai aplicabilă;
- ocazional singura atribuire este propria documentație a firmei;
- Nu există o cerință pentru utilizarea termenului ,,neconformare,,. Se pot utiliza
cuvinte similare, de exemplu deficiență, neconformitate, dar oricare termen adoptat va
trebui să fie utilizat cu consecvență.

Comunicarea raportului și înregistrarea auditului

Trebuie să se asigure accesul la raportul de audit și înregistrări pentru:

- sectorul (zona) audiată;
- partea relevantă a managementului;
- auditorii următori.

Rapoartele de audit se recomandă să fie luate în considerare la Analiza

Managementului (bilunar și/sau extraordinar) și de asemenea constituie baza
planificării pe viitor a auditurilor.
Aspecte ce sunt dezbătute în cadrul analizei efectuate de managemnt:
- rezultatele auditurilor;
- obiectivele și țintele stabilite;
- punctele de vedere ale părților interesate;
- utilitatea și relevanța SMM (dacă este cazul), pentru a se identifica
oportunitățile de schimbare a elementelor SMM ( politici de mediu,
obiectivele/programele de mediu).
Ghidul ISO 14004 recomandă evaluarea politicii de mediu luând în considerare:
- - schimbările de legislație;
- - adaptările și cerințele părților interesate;
- - modificări ale activităților sau produselor organizației;
- - tehnologii avansate;
- - experiența acumulată ca urmare a incidentelor de mediu;
- - cerințle pieței.

În ce privește înregistrările auditului este necesar:

- - să se stabilească timpul de păstrare;
- - să se stabilească limitele de acces.

Anexele raportului de audit sunt:

1. Termen de referință;
2. Lista de participare la întâlnirile de deschidere și de închidere;
3. Lista interviurilor 9cel care ia interviul și intervievații, incluzând subiectul);

23
4. Lista inspecțiilor (obiecte/părți ale instalației, etc.)
5. Lista documentelor consultate;
6. Lista de distribuție a raportului de mediu;
7. Planificare auditului.

Acțiuni de urmărire

Persoanele responsabile terbuie să determine programe de acțiuni corective pentru

eliminarea oricăror neconformități găsite în cadrul auditului.
În plus, poate fi necesară organizarea de ședințe suplimentare pentru a discuta
implementarea altor recomandări făcute în timpul auditului.
Acolo unde s-a convenit asupra programelor de acțiuni corective, auditorul trebuie
să găsească dovezi relevante a faptului că activitatea a fost executată satisfăcător.
Dacă este necesar, auditorul se poate întoarce la departament pentru închiderea
Rapoartelor de Neconformitate.
Nu este stabilită o limită de timp pentru acțiunea corectivă, deși ISO 14001
menționează că acțiunile corective trebuie să fie adecvate severității problemelor
întâlnite.
Dacă acțiunea corectivă nu este dusă la îndeplinire până la data convenită în
program – poate fi necesar ca acest subiect să fie supus atenției conducerii superioare.
Cauza care a generat lipsa de conformitate trebuie determinată, iar auditorii
trebuie să aibă suficientă autoritate pentru a putea lua orice măsuri ar fi necesare astfel
încât sî devină posibilă implementarea acțiunii corective.

24