CUPRINS :

INTRODUCERE …………………………………………………………………………… 3

CAPITOLUL I : RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA STOCURILOR

1.1. Cadrul, definirea şi structura stocurilor ……………………………………………... 5

1.2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor conform IAS 2 ……………………………... 7
1.3. Tratamente contabile recomandate de IAS 2 ……………………………………… 16
1.4. Metode de organizare a contabilitatii sintetice a stocurilor………………………... 19
 CAPITOLUL I

RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA STOCURILOR

1.1. Cadrul, definirea şi structura stocurilor

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii defineşte stocurile ca fiind “ansamblul

bunurilor şi serviciilor din cadrul entitătii destinate fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după
prelucrarea lor în procesul de producţie, fie a fi consumate la prima lor utilizare”. Conform
prevederilor cuprinse în OMFP 3055/2009 stocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi
vândute pe parcursul desfăşurării activităţii.

Conform IAS 2 “Stocuri”, stocurile sunt active:

 deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
 în curs de productie pentru a fi vândute în perioadele urmatoare;
 sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru productia unor
bunuri sau pentru realizarea unor servicii.1
Definiţia stocurilor potrivit IAS 2 scoate în evidenţă patru criterii în funcţie de care stocurile
sunt clasificate şi delimitate în contabilitatea financiară :
 fizic (materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar,
producţia în curs de execuţie, produse finite, semifabricate, mărfuri, ambalaje, animale
tinere, etc)
 destinaţie (stocuri fabricate în vederea realizării obiectului de activitate sau spre a fi
vândute; stocuri aflate în curs de execuţie; stocuri cumpărate şi deţinute în scopul
revânzării)
 faza ciclului de exploatare (stocuri aflate în una dintre fazele de aprovizionare,
productie sau desfacere)
 locul de creare a gestiunilor (stocuri aflate în depozitele întreprinderii, în curs de
aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate, sosite fără factură, stocuri livrate dar
nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terţi)2 .

1
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2 „Contabilitatea stocurilor”
 Din categoria stocurilor fac parte următoarele elemente:

Tab 1.1. Descrierea elementelor din categoria stocuri

Nr Elemente de stocuri Descrierea elemntelor
crt.
1. Materiile prime Bunuri care participă direct la fabricarea produsului şi se regăsesc
în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
transformată

2. Materiale consumabile Materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, furaje

şi alte materiale consumabile, care participă sau ajută la procesul
de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în
produsul finit

3. Produsele Semifsbricate Acele produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o
secţie şi care trec în continuare în procesul tehnologc al altei secţii
sau se livreaza la terţi

Finite Acele produse care au parcurs întregul proces de fabricaţie şi nu

mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor

Reziduale rebuturi, materiale recuperabile şi deşeuri

4. Producia in curs de executie Reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare
prevazute in procesul tehnologic
5. Marfurile Bunuri pe care întreprinderea le cumpără, le stochează şi le vinde,
de obicei în acelaşi stadiu, fără prelucrare

6. Ambalajele Bunurile necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul

transporturilor şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială
7. Animalele Tinere, animale la îngraşat, păsări şi colonii de albine

8. Material de natura obiectelor Bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru
de inventar a fi considerate mjloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu,
sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor,
destinate utilizării repetate în mai multe cicluri de fabricaţie

Desfăşurarea activităţii de evaluare implică existenţa unui cadru profesional, metodologic

acceptat şi recunoscut de organismele specializate din ţara respectivă. În ceea ce priveşte cadrul
legal după 1990, acesta este format din:

2
Ristea Mihai – „Contabilitatea financiară a întreprinderii” – Editura Universitară, Bucureşti 2005
  Legea contabilităţii nr. 82/1991;
 Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare.
 Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii;
 Ordinul nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene;
 Standardele Internaţionale de Contabilitate;
 Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene 78/660/EEC din data de 25 iulie
1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăţi 5 comerciale, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 222 din data de 14 august 1978, cu
modificările şi completările ulterioare ;
 Ordinul nr. 94/2001 al Ministerului Finanţelor pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate. 3
 Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene;

1.2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor conform IAS 2

IAS 2 “Contabilitatea stocurilor” precizează că stocurile trebuie evaluate la valoarea cea
mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Astfel, în cazul în care valoarea realizabilă netă
este mai mică decât costul de achiziţie sau de producţie, atunci în situaţiile financiare trebuie
prezentată valoarea realizabilă netă corespunzătoare, mai puţin provizionul constituit care dacă
devine total fără obiect, atunci trebuie reluat la venituri4.
Recunoaşterea
Recunosterea structurilor în situatiile financiare este procesul încorporarii în bilant sau în
contul de profit si pierdere a unui element care îndeplineste criteriile de recunoastere.
La data intrării în unitate, stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intarare în gestiune potrivit surselor lor de provenientă astfel :
 la cost de achiziţie pentru bunurile procurate cu titlu oneros

3
ORDIN pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
Europene (2009, p.4)
4
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2 „Contabilitatea stocurilor”
  la cost de producţie pentru bunurile obţinute din procesul de producţie propriu,
 la valoarea de aport pentru bunurile primite ca aport la capitalul social,
 la valoarea justă pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit din donaţii si subvenţii
guvernamentale.
Anularea recunoaşterii stocurilor se face la ieşirea din gestiune prin: vânzare, aport la
capitalul altor entităţi, donaţii, pierderi din calamităţi, etc.
Costul de achiziţie este propriu stocurilor din cumpărări şi cuprinde:
 pretul de cumparare
 taxele vamale si alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprindere
de la administratia fiscala)
 cheltuielile de transport, de manipulare si alte costuri direct imputabile achizitiei
de marfuri, materiale si servicii
Reducerile comerciale (rabaturi. remize risturnuri) şi alte elemente similare sunt deduse pentru a
determina costurile de achiziţie. Pentru reducerile financiare, în general motivate de o plata
anticipata, solutia retinuta trebuie sa fie coerenta cu cea adoptata pentru contabilizarea
cumpararilor .
Costul de producţie se utilizează pentru bunurile rezultate din producţia proprie şi este
compus din:
 Pretul de achizitie a materialelor consumate;
 Cheltuielile directe de fabricatie;
 Cheltuieli indirecte de fabricatie.
Valoarea de utilitate in cazul bunurilor aduse ca:
 Aport la capital;
 Obtinute cu titlu gratuit;
 Din donatii.

Alte costuri se includ în costul stocurilor numai în masura în care reprezinta costuri
suportate pentru a aduce stocurile în forma si în locul în care se gasesc în prezent. De exemplu,
poate fi adecvata includerea în costul stocurilor a regiilor sau costul proiectarii produselor
destinate anumitor clienti.
 Mai jos sunt enumerate exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci
sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:
a) Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie înregistrate peste
limitele normale admise;
b) Cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt
necesare în procesul de productie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricatie;
c) Regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor în forma si
în locul în care se gasesc în prezent; si
d) Costuri de desfacere.
În anumite circumstante, costul îndatorarii poate fi inclus în costul stocurilor. Aceste
circumstante sunt identificate prin tratamentul contabil alternativ permis IAS 23 Costul
îndatorarii. 5

Evaluarea stocurilor este un procedeu prin intermediul caruia sunt determinate

valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute la bilant, dar si in contul de
profit si pierdere. Din punct de vedere economic, evaluarea este expresia valorică a unui bun, a
unei lucrări, prestaţii, în general a unei activităţi. Baza de evaluare cea mai des folosită este
costul istoric, însă se admite şi folosirea sa în combinaţie cu alte baze de evaluare sau a unor
alternative la costul istoric cum ar fi: costul curent, valoarea realizabilă, valoarea actualizată,
valoarea justă.
Costul istoric exprimă costul aducerii sau producerii unui bun în unitate şi acesta rămâne
neschimbat până la data ieşirii din unitate cu excepţia cazului în care bunurile sunt reevaluate.
Acesta are un mare avantaj faţă de celelalte baze de evaluare dat de fiabilitatea sa. Tocmai
utilizarea costului istoric ca bază de evaluare permite furnizarea de informaţii obiective şi
verificabile în situaţiile financiare. 6
Costul curent sau de înlocuire se refera la cheltuielile necesare pentru achizitionarea sau
obtinerea unui bun echivalent sau identic. Costul de inlocuire este costul acceptat de entitate
pentru obtinerea unui bun similar care face obiectul evaluarii.

5
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Standardul-International-de-Co123192138.php (06.05.2018)
6
Feleagă Niculae, Liliana Feleaga – “Contabilitate financiară”, vol I, Editura Economică, 2007
 Valoarea realizabilă (valoarea actuală de ieşire) se refera la valoarea pe care ar primi-o
entitatea pe loc, in cazul in care ar vinde in mod normal activul sau ar plati datoriile.
Valoarea realizabilă netă este definită ca “preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut
pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea
bunului şi a costurilor necesare vânzării”. 7
Valoarea actualizată (valoarea capitalizată) are în vedere valoarea corespunzătoare
încasărilor nete viitoare pe care bunul, prin utilizarea lui le-ar aduce în perioada intrării în unitate
şi ieşirii acestuia.
Conform legislatiei contabile în vigoare, evaluarea bunurilor se face în patru momente si anume
:
1. la data intrării în gestiune (evaluarea se face la costul istoric)
2. la data inventarierii (evaluarea se face la valoarea actuală estimată în funcţie de starea
bunului, utilitatea sa şi preţul pieţei)
3. la închiderea exerciţiului financiar (evaluarea se face la valoarea contabilă pusă în acord
cu rezultatele inventarierii).
4. la data ieşirii din gestiune sau la darea în consum (evaluarea se face la valoarea
contabilă de intrare).

Evaluarea stocurilor la intrare

Conform IAS 2 costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi
prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se
găsesc în prezent. Acest cost este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare, la ieşire şi la
închiderea exerciţiului financiar.

Exemplu de evaluare la cost de achiziţie:

SC NIVERS S.A. a cumpărat în baza facturii nr. TEC 1005674 mărfuri (Cherestea stejar) în
valoare de 50.000 lei de la S.C. Iulirom Market S.R.L, remiză 10%, scont de decontare ( pt plata
înainte de data scadentă ) 5%, TVA 24 % .
Factura se prezintă astfel:

7
Ristea Mihai – „Contabilitatea financiară a întreprinderii” – Editura Universitară 2005
 Mărfuri 50.000 lei
Remiză 5.000 lei

Total 45.000 lei

TVA 24 % 10.800 lei

Total factură 55.800 lei

Înregistrarea facturii de achiziţie :

% = 401 ”Furnizori” 55.800 lei
371.3 ”Mărfuri” 45.000 lei
4426 ”TVA deductibilă” 10.800 lei
Ulterior se emite factura pentru reducerea financiară ( scont de decontare ).

Scont de decontare 2.250 lei ( 45.000 * 5 % )

TVA 24 % 540 lei

Total factură 2.790 lei

Înregistrarea facturii de achiziţie :

401 ”Furnizori” = % 2.790 lei
767.3 “Venituri din sconturi obţinute” 2.250 lei
4426 “TVA deductibilă” 540 lei

Exemplu de evaluare la cost de producţie :

SC NIVERS S.A. produce noptiere, capacitatea normală este de 1.000 buc/lună. Producţia
efectivă a lunii septembrie 2017 este de 800 noptiere.
 Cheltuieli directe ……………………………..7.000 lei
 Cheltuieli indirecte ……………….…………. 2.500 lei, din care :
- Cheltuieli fixe ……….. 1.500lei
- Cheltuieli variabile …….1.000 lei
 Cheltuieli generale ………………………… 1.800 lei
 Cheltuieli de desfacere……………………….. 100 lei
1. Calculul regiei fixe recunoscută drept cheltuiala a perioadei în luna septembrie 2017 ( RFP ) :
Nivelul real al activităţii
RFP = Chelt. Fixe * 1
Nivelul normal al activităţii

RFP = 1.500 lei * ( 1 - 800 buc / 1000 buc ) = 300 lei

2. Calculul regiei fixe încorporabilă în costul stocului ( RFI ) :

RFI = Regie fixă totală – RFP = 1500 lei – 300 lei = 1.200 lei

3. Calculul costului de producţie total ( CPT ) :

CPT = Chelt directe + Chelt indirecte fixe (încorporabile) + Chelt indirecte variabile
CPT = 7.000 lei + 1.200 lei + 1.000 lei = 9.200 lei

4. Calculul costului de producţie unitar ( CPU ) :

CPU = CTP / Nivelul real al activităţii = 9.200 lei / 800 buc = 11.50 lei/buc

5. Calculul cheltuielilor neîncorporabile în costul stocului :

Cheltuieli generale de administraţie …………….……2.000 lei
Cheltuieli de desfacere ………………………………. 100 lei
Regia fixă recunoscută ca o cheltuiala a perioadei …. ...300 lei
TOTAL ……………………………………...………..2.400 lei

Daca societatea ar fi produs doar 600 de bucăti, atunci regia fixă recunoscută drept
cheltuială a perioadei ar fi fost de 6.000 lei, iar costul unitar de 15,33 lei/buc. În cazul în care
societatea ar fi produs 1.000 buc, atunci regia fixă recunoscută drept cheltuială a perioadei ar fi
fost de 0 lei, iar costul unitar de 8 lei/buc.

În concluzie, nivelul costului unitar de producţie creşte pe masură ce scade volumul producţiei
sub capacitatea normală de producţie şi scade cand volumul producţiei depăşeşte capacitatea
normală de producţie.
Evaluarea stocurilor la inventar
Regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la
valoarea actuala sau de utilitate denumita si valoare de inventar. Valoarea de inventar este
stabilită în funcţie de utilitatea bunului în economia entităţii, de preţul pieţei, de starea şi
amplasarea bunului.
Inventarierea este o activitate complexă care presupune operaţiunea de constatare faptică
a existenţei bunului prin numărare, cântărire, măsurare şi operaţiunea de constatare a stării fizice,
de funcţionare şi de utilitate a bunurilor cu scopul de a stabili gradul de depreciere în raport cu
care se efectuează operaţiunea de evaluare a bunurilor.
Entităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a gestiunii la începutul
activităţii, cel puţin o dată pe an, de regulă la sfârşitul anului, pe parcursul funcţionării sale, în
cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Plusurile la inventar In cazul in care se constata ca valoarea de inventar, stabilita in
functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decat valoarea cu
care sunt acestea inregistrate in contabilitate, in listele de inventariere vor fi inscrise
valorile din contabilitate.
Minusurile la inventar In cazul in care valoarea de inventar este mai mica decat
valoarea din contabilitate, in listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.
Minusurile imputabile În cazul minusurilor cauzate de unele persoane fizice sau juridice
fiecare operaţie în parte generează două înregistrări: evidenţierea minusului propriu zis şi
imputareaprejudiciului în contul persoanelor vinovate, ceea ce presupune fie debitarea contului
4282 ”Alte creanţe în legătură cu personalul”, dacă vinovaţii sunt salariaţii entităţii, fie a contului
461 “Debitori diverşi”. Contrapartida creanţei este un venit .

Exemplu: În urma inventarierii de la 31.12.2017, în gestiunea societăţii NIVERS S.A. s-au

constatat minusuri la stocul de marfa în valoare de 2.000 lei. Acestea sunt imputate gestionarului

Înregistrarea imputării prejudiciului:

4282 “Alte creanţe în legatură cu personalul ” = % 2.480 lei
7588 “Alte venit. din exploatare” 2.000 lei
4427 “TVA colectată” 480 lei
Evaluarea stocurilor la bilanţ
Evaluarea stocurilor si a bunurilor materiale la inchiderea exercitiului economico-
financiar prin bilantul contabil se efectueaza la valoarea de intrare in patrimoniu. Potrivit normei
contabile internaţionale IAS 2, la închiderea exerciţiului, stocurile trebuie să fie evaluate la
costul lor sau la valoarea netă de realizare, dacă aceasta e inferioară.

Evaluarea stocurilor la ieşire

Evaluarea stocurilor la momentul iesirii din gestiune se efectueaza la valoarea de intrare.
Ieşirea de stocuri prin consum sau vânzare se înregistrează în contabilitate pe baza bonurilor de
consum sau pe baza facturii de vânzare. Ieşirea elementelor din evidenţa firmei poate fi de două
feluri:
 ieşire voită prin cesiune, casare, donaţie etc.
 ieşire fortuită prin furturi, distrugeri, exproprieri etc.
Pentru bunurile fungibile care nu pot fi identificate dupa lotul de intrare exista cateva metode
speciale de evaluare: metoda identificarii specifice(IS), metoda costului unitar ponderat(CMUP),
iar pentru stocurile fungibile se folosesc:
 ca tratamente contabile de baza:
-metoda costului mediu ponderat (CMP);
-metoda primul intrat-primul iesit (FIFO);
 ca tratament contabil alternativ:
-metoda ultimul intrat-primul iesit (LIFO);
 Alte tratamente (tehnici de masurare a costurilor):
-metoda pretului prestabilit (cost standard);
-metoda la pret cu amanuntul

Metoda identificarii specifice

Fiecare articol sau categorie de stocuri este unica atat in momentul intrarii in patrimoniu,
dar si al stocarii si iesirii din stoc.In cazul in care exista un numar mare de elemente, nu se poate
realiza indentificarea specifica, deoarece metoda ar putea reprezenta o modalitate de aranjare a
beneficiului perioadei, prin selectarea artciolelor sau loturilor care raman in stoc.
Metoda costului mediu ponderat
Costul mediu ponderat (CMP) se poate calcula lunar sau dupa fiecare operatie de intrare,
ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor, pe de o parte, si cantitatea
existenta in stocul initial plus cantitatea intrata.
Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicat in doua variante:
a) Actualizarea costului unitar mediu ponderat dupa fiecare intrare.
b) Actualizarea periodica a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care
in principiu sa nu depaseasca durata medie de stocare.

Considerand urmatoarele date pentru stocul “X” in martie 2017:stoc initial 300bucx10lei
: intrari:05.03.2017 = 50bucx12lei; 19.03.2017 = 85bucx14lei;
iesiri:11.03.2017 =100buc; 27.03.2017 = 200buc
CMP calculat lunar:
CMP lunar=[(300bucx10)+(50bucx12)+(85bucx14)]/(300+50+85buc) = 11,01ei
Costul iesirilor = 100bucx11,01lei + 200bucx11,01lei = 3.303 lei
Stocul final = 100bucx11,01lei=1.101lei

CMP calculate dupa fiecare intrare:

Intrare pe 05.03.2017
CMP= [(300bucx10lei)+(50bucx12lei)] / (300buc+50buc)=10,28lei/buc
Costul iesirii pe 11.03.2017 = 100bucx10,28lei/buc=1.028lei
Intrare pe 19.03.2017:
CMP=[(100bucx10,28lei)+(85bucx14lei)] / (100buc+85buc)=11,98lei/buc
Costul iesirii pe 11.03.2017 = 200bucx11,98lei=2.396lei
Costul total al iesirilor = 3.424lei
Stocul final = 100bucx11,98lei=1.198lei

Ca diferente intre cele doua metode se observa ca CMP lunar prezinta avantajul unui
calcul simplu, dar care nu permite valorizarea iesirilor in cursul perioadei de gestiune(lunii), in
schimb la CMP calculat dupa fiecare intrare, exista posibilitatea evaularii iesirilor in cursul
perioadei de gestiune(lunii).
 Metoda primul intrat –primul iesit (FIFO)
Potrivit acestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al
primului lot intrat, iar pe masura epuizarii lotului, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la
costul de achizitie al lotului urmator in ordine cronologica.
Prin aceasta metoda iesirile se estimeaza la valoarea de intrare in ordinea intrarii loturilor in
gestiune.

Mentinand aceleasi date de la metoda CMP,calculul costului stocurilor iesite dupa

metoda FIFO se prezinta astfel:

-iesire pe 11.03.2017 100bucx10lei/buc=1.000lei

-iesire pe 27.03.2017:
-Costul total al iesirilor
-Stocul final:
200bucx10lei/buc=2.000lei
50bucx12lei/buc=600lei
50bucx14lei/buc=700lei
4.300lei
35bucx14lei/buc=490lei

Folosind medoda FIFO se observa majorarea rezultatului exercitiului si a impozitului pe

profit, prin perioadele de crestere sustinuta a preturilor, iar costul stocurilor iesite este aproape de
costul acestora in momentul intrarii lor in gestiune.

Metoda ultimul intrat-primul iesit (LIFO)

Potrivit acestei metode, iesirile sunt evaluate la costul ultimului lot
intrat, iar dupa epuizarea lotului, cantitatile iesite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
Prin aceasta metoda iesirile se estimeaza la valoarea de intrare in ordinea inversa intrarii loturilor
in gestiune.
Mentinand in continuare datele metodei CMP calculul metodei LIFO se prezinta astfel:

-iesire pe 11.03.2017:50bucx12lei=600lei
50bucx10lei=500lei 1.100lei
-iesire pe 27.03.2017:85bucx14lei=1.190lei
 125bucx10lei=1.250lei 2.440lei
Costul total al iesirilor 3.540lei
Stocul final 100bucx10lei= 1.000lei

Prin folosirea metodei LIFO se observa micsorarea rezultatului exercitiului si a

impozitului pe profit, deoarece efectele sunt accentuate in perioada de inflatie, aceasta metoda
produce cea mai mica valoare posibila a rezultatelor.
Adoptarea uneia dintre metode se face pe baza factorilor de fiscalitate si rentabilitate ,
deoarece aprecierea cantitatii de stocuri la sfarsitul perioadei de gestiune, este cheia care conduce
la sub sau supraevaluarea profitului, iar mai departe inacdrarea sau u in principiul prudentei.
Supraevaluarea bunurrilor ramase in stoc duce la cresterea rezultatului, care duce mai departe la
cresterea de impozite si dividente. Pentru a evita sitautii de genul, intr-o economie stabila se
recomanda folosirea metodelor CMP si FIFO, daca este vorba de o economie inflationista este
recomandata folosirea metodei LIFO.

1.3.Tratamente contabile recomandate de IAS 2

Pentru stocurile identificabile, IAS 2 recomandă metoda identificării specifice care
presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul
unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
Metode de evaluare a stocurilor fungibile, exemple
Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 306 din 26 februarie 2002 defineste bunurile
fungibile drept “bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele”
8
(Feleaga 2000).
Aceste metode includ:
metoda primul intrat - primul iesit (FIFO),
metoda costului mediu ponderat (CMP),
metoda ultimului intrat - primul iesit (LIFO).
Trebuie mentionat ca in IAS 2 metodele FIFO si CMP sunt considerate tratamente
contabile de baza, iar LIFO este considerat tratament contabil alternativ (I.A.S.B. 2001).

8
Sisteme contabile comparate , Feleaga 2000
 Aceasta autorizează evaluarea stocurilor şi după alte tehnici de măsurare a costurilor,
cum ar fi: metoda preţului prestabilit (cost standard) şi metoda la preţ cu amănuntul. 9
Costul standard
Potrivit acestei metode, entitatiile in cadrul contabilitatii interne de gestiune, pot determina
preturile prestabilite si costurile pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. In acest
caz, bunurilor li se acorda, anticipat, costurile fixe de inregistrare, prin care se evalueaza si
inregistreaza intrarile si iesirile.
Metoda preţului cu amănuntul este adesea folosită în disributia cu amănuntul pentru a
evalua stocurile formate din cantitati mari de elemente cu rotatie rapida, cu marje similare si la
care este imposibila aplicarea altor metode de evaluare a costurilor. In aceasta situatie, costul
stocurilor, este aflat prin deducerea din valoarea de vanzare tatala a stocurilor a procentajului de
marja bruta. Acest procentaj ia in considerare stocurile care au fost marcate sub pretul lor initial
de vanzare, deobicei se aplica un procentaj mediu pentru fiecare raion in parte.

Metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO)

Potrivit IAS 2 , această metodă se refera la faptul ca primul stoc primit este si primul
vandut. Datorita acestei metode, stocul este evaluat la cel mai recent pret de achizitie. Costurile
inregistrare vor fi mai mici, iar evaluarea se va face la valoarea cea mai actuala dintre toate
evaluarile posibil obtinute prin metoda elementelor grupate.
Metoda costului mediu ponderat (CMP)
In acest caz, costul fiecarui elemet este aflat pe baza mediei ponderate a costurilor
elementelor asemanatoare afalate in stoc la inceputul perioadei si a elementelor asemanatoare
cumparate sau produse pe parcursul perioadei. Media se poate calcula periodic, la sfarsit de
luna, sau o data cu receptia fiecarui transport .

(Stoc iniţial * preţ) + (Cantităţile intrate * preţ)

CMP =
Stoc iniţial + Cantiţăti intrate

9
Ristea Mihai – „Contabilitatea financiară a întreprinderii” – Editura Universitară 2005
Metoda ultimul Intrat-primul ieşit (LIFO)
Metoda LIFO se refera la faptul ca elemntele din toc care au fost fabricate sau achizitonnate
ultimele sunt vandute primele, astfel elemntele ramase in stoc la finele exercitiului sunt primele
achizitionate sau fabricate. LIFO este preferata de entitati in perioadele de crestere a preturilor,
deoarece modalitatea aceasta de evaluare duce la cresterea de valoare a consumurilor, iesirilor si
la dimiuarea valorii de stocuri finale.

Tab 1.2. Ajantaje si Dezavantaje Metode de determinare a costurilor

Metoda Avantaje Dezavantaje
FIFO(metoda primul intrat-  aloarea stocului  În perioade de schimbări
primul ieşit)
urmăreşte mişcarea rapide de preţuri,
fizică a elementelor de profiturile pot fi
stoc – ideea rotaţiei supraevaluate fată de
stocurilor costurile curente, datorită
 valoarea stocului este faptului că vânzările sunt
stabilită la un preţ actual evaluate la cost istoric,
si poate fi uşor conectat iar veniturile din vânzări
cu facturile sunt cele curente
 este uşor de calculat  comparaţia între costuri
 este metoda recomandată pe sarcini este dificilă
de IAS 2 din moment ce ieşirile
 stocul este evaluat în din depozit vor fi
bilanţ la preţuri mai evaluate la preţuri
realiste.
diferite şi preţurile de
ieşire este posibil să nu
reflecte costurile de piaţă
curente
 necesită un număr mare
de calculi

CMP(metoda costului mediu  nivelează profiturile, din  deoarece este o medie

ponderat)
moment ce utilizează o ponderată, există riscul
medie a valorii stocurilor ca valoarea stocurilor a
iniţiale şi finale fie deformată prin
  este relativ uşor de
calculat
 este metoda recomandată
de IAS 2
 comparaţia între diferite
stocurii este uşoară.
LIFO(metoda ultimul intrat-  sunt folosite costurile actuale 
primul iesit)
la data la care elementele din
stoc sunt eliberate în
producţie;
 este uşor de calculat;
 sunt folosite preţuri actuale 
menţionate pe facturile de
achiziţie.
 nu urmareşte distribuţia
ponderare
 preţul unitar al stocurilor
nu va fi identic cu cel
menţionat în orice
factură, decât prin
coincidenţă
 calculele sunt uşoare, dar
necesită timp si trebuie
făcute avându-se în
vedere acurateţea
rezultatului (utilizarea a
4 zecimale după virgulă).
valoarea stocurilor declarată
în bilanţ poate fi subevaluată
din moment ce trebuie sa
reflecte valoarea unor stocuri
vechi ;
este permisă de catre IAS 2
ca un tratament alternativ,
dar nu ca un tratament de
bază;
normală a elementelor fizice
de stoc.

1.4. Metode de organizare a contabilităţii sintetice a stocurilor

Dupa normele de aplicare a Legii Contabilitatii, entitatiile au posibilitatea gestiunii stocurilor
dupa doua metode10:
a. Metoda inventarului permanent
In cazul inventarului permanent, se inregistreaza in contabilitate toate operatiunile de intrare si
iesire, ceea ce faciliteaza cunoasterea si stabilirea in fiecare clipa a marimii stocurilor, atat
10
ORDINUL nr. 2861/2009 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ,publicat in MO 704 din 20.10.2009
cantitativ, cat si valoric. Determinarea sodului final după fiecare operaţiune de intrare sau de
ieşire se efectuează cu ajutorul următoarei relaţii :

SF ( stoc final ) = SI ( stoc iniţial ) + I ( intrări) – E ( ieşiri )

Folosirea acestei metode presupune utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a

stocurilor, folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, conducerea unei
contabilităţi analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică.
Indiferent de criteriul ales, gestiunile de mărfuri trebuie astfel organizate încât pentru
fiecare categorie de stoc a cărui evidenţă contabilă se realizează cu ajutorul unui cont distinct,
aceasta să poată fi identificată faptic şi spaţial
Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocabile se utilizează
următoarele metode de evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de mărfuri:

Metoda operativ contabilă (pe solduri) implica tinerea la locul de depozitare a

evidentei perative cantitativ pe categorii. La contabilitate se tine evidenta valorica desfasurata pe
gestiuni, iar in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri. Evidentele sunt inregistare in
‘’Fisele de magazin’’ si vizate de contabilul sef.

Metoda cantitativ valorică (pe fise de cont analitic) in forma sa clasica, se refera la
tinerea de evidenta cantitativa pe categorii de bucunuri materiale la locul de depozitare, iar la
contabilitate a evidentei cantitativ-valorice.
La locul de depozitare a bunurilor se primesc documentele privind intrările şi ieşirile de bunuri.
Aceste documente se înregistrează cantitativ în “Fişa de magazie”. Ulterior documentele sunt
predate la contabilitate pe bază de borderou semnat de gestionar şi de reprezentantul
compartimentului de contabilitate. 11
Metoda global valorică se realizează prin ţinerea evidenţei stocurilor numai valoric, atât
la nivelul gestiunii operative, cât şi în contabilitate.
Se foloseşte atunci cand nu există obligaţia legală sau nu se poate utiliza metoda
cantitativ valorică a stocurilor.

11
https://conspecte.com/Contabilitea-in-comert/organizarea-contabilitatii-analitice-a-marfurilor.html
Metoda inventarului intermitent
Spre deosebire de metoda inventarului permanent, cea a inventarului intermitent constă în
stabilirea stocurilor doar la finele perioadei (lună, trimestru, an), prin inventariere, care se face cu
respectarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice
nr. 2.861/2009. 12Relaţia de calcul este:

E ( ieşiri ) = SI ( stoc iniţial ) + I ( intrări) – SF ( stoc final )

În cazul utilizării acestei metode principala caracteristică constă în trecerea direct pe

cheltuieli a stocurilor achiziționate, fără a fi afectată gestiunea stocurilor. Altfel spus, intrarea
stocurilor nu se înregistrează prin conturile de stocuri din clasa 3, ele fiind trecute în conturile de
cheltuieli din clasa 6 .
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unităţii
faţă de cele provenite din producţia proprie şi anume:
 pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se foloseşte relaţia:

E ( ieşiri ) = SI ( stoc iniţial ) + I ( intrări) – SF ( stoc final )

 pentru stocurile provenite din producţie proprie se foloseşte relaţia:

I ( intrări) = SF ( stoc final ) + E ( ieşiri ) – SI ( stoc iniţial )

 pentru producţia în curs de execuţie, determinarea ei se face numai la sfârşitul perioadei

prin metode diferite şi se înregistrează în contabilitate ca stocuri la costurile
corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operaţia respectivă se stornează în
„roşu”.

Metoda inventarului intermitent nu garantează protecție gestionară, dar asigură avantaje fiscale și
nu presupune un volum ridicat de muncă, determinând reducerea corespunzătoare a costurilor.
Aceasta nu este recomandată pentru gestiunile care necesită protecție și urmărire stricte sau
pentru cele în care există posibilități de sustragere.

12
http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/inventarul-permanent-versus-inventarul-intermitent-a3131/
Tabel 1.3. Avantaje si Dezavantaje metoda inevtarului permanent sau intermittent
Metoda Inventarului Avantaje
Permanent  este cea mai cunoscută și
mai utilizată metodă;
 este ușor de aplicat;
 permite verificarea
permanentă a gestiunii;
 riscul de sustrageri,
fraude și erori este mult
diminuat;
 deprecierile și minusurile
pot fi ușor urmărite.
Intermitent  necesită un volum redus
de muncă;
 este ușor de aplicat;
 deprecierile și lipsurile nu
sunt fiscalizate.
Dezavantaje
 presupune un volum
important de muncă,
fiecare intrare și ieșire
necesitând operațiuni
contabile;
 deprecierile și lipsurile
sunt fiscalizate.
 este o metodă mai puțin
cunoscută și utilizată;
 nu permite verificarea
permanentă a gestiunii;
 riscul de sustrageri,
fraude și erori este mult
ridicat;
 deprecierile și minusurile
nu pot fi urmărite.