Cursul 2. Fundamente Ale Calitatii Fua

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL ȘI ASIGURAREA CALITĂȚII
CURSUL 2. FUNDAMENTE ALE CALITĂȚII
ELABORAT: CONF. UNIV., DR. CAZAC VIORICA

OBIECTIVELE CURSULUI:
2.1. Demersul calității

2.2. Orientări în definirea Conceptului de calitate
2.3. Abordări moderne a conceptului de calitate
2.4. Termenii utilizați în abordarea calității
2.5. Standarde, norme și reglementări referitoare la calitate
2.6. Caracteristicile implicate în evaluarea calității
2.6.1. Orientări privind definirea caracteristicilor de calitate
2.6.2. Clasificarea caracteristicilor de calitate
Originea fenomenului de calitate datează de la începutul anilor

'30, putându-se stabili un prim reper: publicația Economic Control of
Quality of Manufactured Products, W. A. Shewhart, de la Bell
Telephone. După al doilea Război Mondial, când conceptul de calitate
începe să se dezvolte, J.U.S.E. (Uniunea Japoneză a Oamenilor de
Știință și Ingineri) formează un Comitet de investigații al calității
care inițiază organizarea primelor acțiuni de formare și instruire în
domeniul calității.
Totuși, inițierea unei noi orientări coincide cu sosirea în Japonia a

doi consultanți: W. E. Deming (în 1949) și J. M. Juran (în 1954), primul
specializat în metode statistice aplicate asupra calității, al doilea
specializat în implementarea sistemelor de calitate.
De asemenea, putem trasa evoluția calității de la apariție până în

prezent.
De aceea, ne situam în epoca în care producția era artizanala.

Atunci clientul comanda un produs direct producătorului, îi explica de
ce avea nevoie și care-i erau așteptările, comunicarea fiind directă.
Meșterul desena și elabora produsul în acord cu cerințele, iar
calitatea era ridicată, datorită metodei de fabricație folosită.
Mai apoi, producția industrială a substituit-o pe cea a meșterilor,

iar costurile se reduc drastic, și aceasta din două cauze importante:
•standardizarea pieselor (Samuel Colt 1814-1862) constă în desenarea

unui produs standard, în care se asamblau piese de asemenea
standardizate.
•fluxul de producție (Henty Ford 1863-1947) care a revoluționat

conceptul de fabricație.
Astfel, apare prima definiție a calității, și anume conformarea cu

standardele.
Lipsa calității (adică devierea de la valorile specificate, de la

standarde) produselor dă naștere unor costuri foarte mari
(recondiționarea sau aruncarea produselor). De aceea, evitarea
acestora se transformă în obiectiv prioritar. În aceste condiții, trebuie
respectați următorii pași
1.un organism tehnic fixează standardele calității;

2.alt organism, executiv, realizează fabricația;
3. un al treilea organ, informativ, duce la capăt inspecția măsurând
caracteristicile reale ale producției și comparând rezultatul cu ceea
ce ar trebui să rezulte, conform standardelor și punând în evidență, în
cazurile necesare, deviațiile create;
4. în final, produsele fără deviații ies din proces gata de a fi

comercializate sau pentru intrarea într-un alt proces, iar cele care
manifestă deviații intolerabile sunt recondiționate sau eliminate. Pe
de altă parte, informația obținută este utilizată pentru acționarea
asupra procesului, ajustându-l și corectând erorile. Astfel, în mod
tradițional, și considerat ca fiind primordial controlul calității, ca o
activitate de inspecție a subsistemului productiv și de recepție a
materiilor prime și semifabricatelor.
Procesul calității
Aceasta competiție comportă însa serioase inconveniente:

1. În primul rând, există un interval de timp între găsirea problemei și
ajustarea procesului: în acest interval se fabrică produse defectuoase
care vor trebui să fie recondiționate sau eliminate. Această întârziere
face mai dificilă identificarea cauzelor ce generează problemele
calitative.
2.În plus, controlul calității nu aduce informații cu privire la
momentul în care un produs sau dispozitiv va funcționa corect. Cu
alte cuvinte, un produs ar putea trece de controlul calității, dar ar da
greș după un timp.

3. În al treilea rând, se creează impresia potrivit căreia, calitatea
depinde exclusiv de organul de inspecție, favorizând o atitudine de
non-preocupare în a face lucrurile bine de la început. Posibilele erori
care se detectează vor fi corectate ulterior. Aceasta înseamnă
deplasarea responsabilității privind calitatea, simulând o cultură de
conformism și acceptare a erorilor; de fapt, important este să se
asume plenar ideea că, în fond, calitatea este problema tuturor.
4. Pe de altă parte, acest punct de vedere clasic duce la reducerea

calității la sistemul de fabricație, lăsând de-o parte alte aspecte de
importanță vitală într-o organizație ca: procesele administrative,
procesele de facturare, de transport, post-vânzare etc.
5. De asemenea, pentru a fi posibil controlul calității, este necesar un

interval de timp între procesarea produsului și predarea lui. Acest
lucru nu este posibil în majoritatea situațiilor în care bunul predat
este un serviciu pentru că, în general, serviciul se produce sau se
definitivează în momentul predării (prestării).
6. În ultimul rând, clientul nu poate participa la definitivarea calității

unui produs.
Primele doua probleme se abordează prin:
•introducerea metodologiei controlului statistic al procesului.
Procesul este observat pentru a constata dacă există deviații și pentru
a le corecta înainte de a afecta produsul până într-acolo încât acesta
să fie respins pentru că nu s-a încadrat în standard. Este vorba despre
o activitate cu caracter preventiv.
•aplicarea conceptului de fiabilitate, care ar putea fi exprimat ca
fiind probabilitatea ca un echipament să funcționeze în anumite
condiții într-un timp dat.
2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate
Trăim într-o eră în care evoluţia vieţii sociale pune un accent tot
mai mare pe calitate, rezultată din diverse procese, la nivelul
diverselor domenii ale dezvoltării economice şi sociale. În general,
termenului de „calitate” (cuvântul vine de la latinescul „qualitas”,
„qualis” care înseamnă „fel de a fi”) i se pot atribui mai multe
înţelesuri, în funcţie de contextul în care este
utilizat.
Pe măsura creşterii şi diversificării cererii de produse şi

dezvoltării producţiei industriale, noţiunea de „calitate” a
produselor a evoluat continuu, ajungându-se astăzi, în condiţiile
utilizării calculatoarelor electronice pentru controlul calităţii, la
noi semnificaţii prin noţiuni de „calitate dirijată, asigurată,
calitate totală şi management de calitate totală etc”.
Se impune o definire care să reflecte atât conţinutul complex al

noţiunii cât şi caracterul ei evolutiv – dinamic. Punctul de pornire,
larg acceptat, îl constituie, în primul rând, valoarea de
întrebuinţare, ca totalitate a însuşirilor care fac ca produsele să
fie utile omului, diferenţiindu-le după utilitatea pe care o satisfac.
Calitatea reprezintă expresia gradului de utilitate socială a

produsului, măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale
(tehnico-funcţionale, psiho-senzoriale şi al parametrilor
economici), satisface nevoia pentru care a fost creat şi respectă
restricţiile impuse de interesele generale ale societăţii, privind
eficienţa social economică, precum şi protecţia mediului natural şi
social.
Conform standardului ISO 8402, calitatea reprezintă ansamblul

caracteristicilor unei entităţi - produs, activitate, proces,
organizaţie, persoană - care conferă acesteia aptitudinea de a
satisface cerinţele exprimate sau implicite. Conform unor aspecte
parţiale ale calităţii unui produs sau serviciu, semnifică:
• aptitudinea de a fi utilizat sau întrebuinţat;
• satisfacerea cerinţelor clientului;
• conformitatea cu o documentaţie sau cu exigenţele
beneficiarului.
Ansamblul activităţilor având ca scop obţinerea calităţii

formează demersul calităţii

Conform unor anumite orientări calitatea poate semnifica unele
aspecte speciale. Astfel:
•în orientarea spre produs – calitatea este considerată o
caracteristică măsurabilă;
•în orientarea spre proces;
•în orientarea spre costuri (implicit preţul de comercializare);
•în orientarea spre utilizator.
Calitatea este considerată o sumă de însuşiri cu caracter

dinamic, întrucât cerinţele progresului tehnic impun producţiei
crearea şi realizarea permanentă a unor noi produse moderne cu
caracteristici şi performanţe superioare.
Diversitatea şi îmbunătăţirea calităţii produselor implică

promovarea unor activităţi unitare, pornind de la prospectarea pieţii
şi continuând cu un ciclu industrial complet în care se realizează
produsele.
Acest ciclu, conform unei evoluţii dinamice a calităţii, se poate

concretiza în procesul de producţie printr-o curbă (spirală, buclă)
a calităţii
Bucla/spirala calității
În corespondenţă cu procesul de producţie, deci cu producătorul,

calitatea produsului poate fi:
•potenţială - proiectată;
•realizată - rezultată la capătul liniei de fabricaţie;
•livrată - asigurată produselor livrate;
•totală - care integrează gradul de utilitate, de economicitate, dar şi
estetic, ergonomic, funcţional, social etc.
Calitatea unui produs în procesul de producţie se obţine în trei

etape:
•în etapa de cercetare-proiectare prin calitatea concepţiei şi a
documentaţiei rezultate (tehnologia de utilizare);
•în etapa de fabricaţie prin calitatea materiei prime, a
echipamentelor de execuţie şi control şi a forţei de muncă;
•în etapa de exploatare unde este asigurată prin calitatea
activităţii de asistenţa tehnică şi de “service” post-vânzare.
Interdependenţa dintre calitatea rezultată din fiecare etapă
poate fi redată sub forma ,,triunghiului calităţii”
Triunghiul calității
2.3.  Abordări moderne a conceptului de calitate
În industrie obținerea calității se dovedește a fi o sarcină

complexă ce presupune activități eterogene din punct de
vedere al specificului, dar complementare și convergente prin
prisma realizării obiectivelor prognozate. Aceste activități
diverse susțin ideea caracterului complex al calității
produselor.
Datorită creșterii nivelului de educație și cultură estetică al

beneficiarilor, a diversificării permanente a producției chiar de la
un ciclu de fabricație la altul, a perfectibilității activităților
desfășurate pentru realizarea produselor, a îmbogățirii experienței
tehnice calitatea are și caracter dinamic.
Un alt aspect al noii concepții despre calitate vizează

deplasarea accentului de la simpla identificarea a
neconformităților spre prevenirea lor, relevându-se caracterul
preventiv al calității. În viziunea modernă asupra calității, aceasta
nu mai reprezintă doar o problemă de respectare a documentației,
noțiunea extinzându-se și înglobând metode științifice de
determinare a nivelului de calitate.
Se remarcă faptul că definirea modernă a calității deplasează

accentul de la probleme tehnice la cele economice, determinând
necesitatea corelării performanței produsului cu prețul acestuia.
Aceasta presupune, pe de o parte, realizarea de produse
competitive care să satisfacă cerințele beneficiarilor și, pe de altă
parte, efectuarea de cheltuieli minime care să asigure eficiența
scontată de către producători.
2.4.  Termenii utilizați în abordarea calității
Calitatea (Q) este ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale

unei entităţi (produs, serviciu, persoană, activitate, organizaţie,
etc.) care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface anumite
necesităţi exprimate şi implicite.

Managementul calităţii (MQ) – reprezintă activităţile de
management care determină politica în domeniul calităţii,
obiectivele şi responsabilităţile şi le implementează în cadrul SMQ
dezvoltat în cadrul organizaţiei respective prin mijloace specifice
(planificarea, controlul, asigurarea şi îmbunatăţirea calităţii).
Managementul calităţii reprezintă un ansamblu de activităţi
cordonate pentru a orienta şi controla o orgnizaţie ăn ceea ce
priveşte calitatea. Managementul calităţii este cel care
promovează, implementează, menţine şi îmbunătăţeşte continuu
un sistem al calităţii în cadrul unei organizaţii.
Noţiunea de managent a calităţii denumeşte de asemenea şi ştiinţa
care studiază, cercetează şi promovează activităţile de
management pentru atingerea obiectivelor în domeniul calităţii,
Sistemul de management al calității (SMQ) – reprezintă

structurile organizatorice, procedurile, procesele şi resursele
necesare pentru implementarea managementului calităţii. SMQ
trebuie să fie atât de cuprinzător cât este necesar pentru a
satisface obiectivele din domeniul calității
Planificarea calităţii – este o parte a managementului calităţii,

concentrată pe stabilirea obiectivelor calităţii şi care specifică
procesele operaţionale necesare şi resursele pentru a îndeplini
obiectivele calităţii.
Îmbunătăţire calităţii – este o parte a managementului

calităţii, concentrată pe creşterea abilităţii de a îndeplini
cerinţele referitoare la calitate.
Organizaţia – este o asociație, instituție socială care reunește

oameni cu preocupări și uneori cu concepții comune, constituită pe
baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei
activități organizate și realizării unor scopuri comune.
Controlul calităţii – reprezintă tehnicile şi activităţile cu

caracter operaţional utilizate pentru satisfacerea condiţiilor de
calitate.
Asigurarea calităţii (AQ sau AC) – este un ansamblul de

activităţi/acţiuni planificate şi sistematice implementate în cadrul
sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că
acea entitate va satisface condiţiile referitoare la calitate.
Termenul de AQ se referă atât la calitatea activităţii desfăşurate
cât şi la calitatea produsului realizat. AQ presupune deci un sistem
managerial în cadrul entităţii (firmei) respective care asigură
premisele de realizare ÎN MOD CONSTANT A CALITĂŢII cerute.
Politica (în domeniul) calităţii – reprezintă obiectivele şi

orientările generale ale organizaţiei în ceea ce priveşte calitatea
aşa cum sunt ele formulate şi exprimate oficial de managementul
de la cel mai înalt nivel
2.5. Standarde, norme și reglementări referitoare la calitate
Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifica

astfel:
1) Documente care prescriu calitatea produselor:
•standarde;
•caiete de sarcini;
• norme tehnice.
2) Documente care certifica calitatea produselor:
•buletin de analiză;
•certificatul de omologare;
•certificatul de garanție;
•certificatul de calitate.
Standardul reprezintă ansamblul de reguli tehnice voluntare

sau obligatorii, prin care se stabilesc, potrivit nivelului dezvoltării
tehnice intr-un anumit moment, caracteristicile tehnico-
economice pe care trebuie sa le îndeplinească un produs, precum
și prescripțiile privind recepția, marcarea, depozitarea,
transportul.
Caietul de sarcini este un document tehnico-normativ care

vine să întregească prevederile standardelor sau normelor tehnice
cu noi parametri. Se elaborează prin conlucrarea furnizorului cu
beneficiarul, stabilind pe lângă nivelul de calitate a produselor
metodele de control, modalitățile de recepție, ambalare, livrare.
Norma tehnică reprezintă documentația tehnic-economica în
care sunt cuprinse prescripțiile de calitate a unui produs.
Normele tehnice pot fi:
•departamentale;
• de întreprindere (norme interne).
Buletinul de analiza este un document de certificare a calității

prin care se face o descriere detaliata a anumitor caracteristici
fizice, mecanice ale produsului.
Certificatul de omologare este documentul prin care se face
omologarea produselor, cu scopul de a verifica daca produsele noi
corespund documentației tehnico-economice.
Omologarea se face in doua etape :
a) Omologarea preliminara (de prototip) in urma căreia unitatea
producătoare poate trece la pregătirea fabricației și execuției
serie zero (tiparul de proba).
b) Omologarea finala, pe baza căreia se definitivează
documentația pentru fabricație de serie.
Certificatul de garanție este documentul prin care se

garantează calitatea produsului. Un certificat de garanție
cuprinde:
•denumirea completa a produsului;
•data livrării către unitatea beneficiara sau data când a avut
loc vânzarea;
•termenul de garanție;
• semnătura conducătorului unității.
Certificatul de garanție are un dublu rol:
•confirma calitatea produsului;
•garantează comparatorului remedierea defectelor aparente
sau ascunse ivite în perioada de garanție (care, obligatoriu,
Certificatul de calitate este documentul care certifică

calitatea produselor în raportul dintre unități. El trebuie să
menționeze încercările fizice, mecanice, chimice, organoleptice și
probele la care a fost supus produsul în conformitate cu
documentele tehnico-normative sau alte condiții de calitate
prevăzute în contract.
Se semnează de conducătorul unității și de seful
compartimentului de controlul tehnic al calității C.T.C.
2.6. Caracteristicile implicate în evaluarea calități
Funcționalitate
Estetice
Sanogenetice
Fiabilitate
CARACTERISTICI
DE CALITATE
Economicitate
Tehnologicitate
Ergonomice
Mentenabilitate
Psihosenzoriale
Clasificarea caracteristicilor de calitate

2.6. Caracteristicile implicate în evaluarea calității

Criteriul de clasificare a caracteristicilor de Elementele definitorii
calitate
După natura tehnice Se concretizează prin funcții care se dimensionează tehnic
caracteristicilor economice Se concretizează prin dimensiunea economică a funcțiilor
estetice Funcții evaluate, atât tehnic, cât și economic
sociale Evaluarea implicațiilor pe care le au produsele și procesele asupra
mediului ambiental și social
După importanță critice Caracteristici care influențează decisiv funcționalitatea, utilitatea și
durata de viață a produsului
majore Caracteristici care influențează mult funcționalitatea, utilitatea și
durata de viață a produsului
minore Caracteristici care nu sunt definitorii pentru utilitatea produsului,
putând fi rezolvate la nivele inferioare sau pot chiar lipsi
După modul de măsurabile Caracteristici care pot fi direct cuantificate
cuantificare comparabile cu o mostră Caracteristici apreciate în conformitate cu o mostră de referință,
etalon apreciere subiectivă, dependentă de evaluator
psohisenzoriale Caracteristici apreciate prin intermediul senzațiilor evaluatorului
Clasificarea caracteristicilor de calitate
După modul de cantitative Caracteristici ce se exprimă prin mărimi concrete, măsurabile
exprimare calitative (atributive) Caracteristici care sunt definite prin antonime
VĂ MULTUMESC PENTRU ATENȚIE!

Cursul 2. Fundamente Ale Calitatii Fua

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 2. Fundamente Ale Calitatii Fua

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL ȘI ASIGURAREA CALITĂȚII

CURSUL 2. FUNDAMENTE ALE CALITĂȚII

ELABORAT: CONF. UNIV., DR. CAZAC VIORICA

2.1. Demersul calității

2.1. Demersul calității

Originea fenomenului de calitate datează de la începutul anilor

2.1. Demersul calității

Totuși, inițierea unei noi orientări coincide cu sosirea în Japonia a

De asemenea, putem trasa evoluția calității de la apariție până în

2.1. Demersul calității

De aceea, ne situam în epoca în care producția era artizanala.

2.1. Demersul calității

Mai apoi, producția industrială a substituit-o pe cea a meșterilor,

•standardizarea pieselor (Samuel Colt 1814-1862) constă în desenarea

•fluxul de producție (Henty Ford 1863-1947) care a revoluționat

2.1. Demersul calității

Astfel, apare prima definiție a calității, și anume conformarea cu

2.1. Demersul calității

Lipsa calității (adică devierea de la valorile specificate, de la

2.1. Demersul calității

1.un organism tehnic fixează standardele calității;

2.1. Demersul calității

4. în final, produsele fără deviații ies din proces gata de a fi

2.1. Demersul calității

2.1. Demersul calității

Aceasta competiție comportă însa serioase inconveniente:

2.1. Demersul calității

2.1. Demersul calității

4. Pe de altă parte, acest punct de vedere clasic duce la reducerea

5. De asemenea, pentru a fi posibil controlul calității, este necesar un

2.1. Demersul calității

6. În ultimul rând, clientul nu poate participa la definitivarea calității

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

6.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Pe măsura creşterii şi diversificării cererii de produse şi

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Se impune o definire care să reflecte atât conţinutul complex al

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Calitatea reprezintă expresia gradului de utilitate socială a

6.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Conform standardului ISO 8402, calitatea reprezintă ansamblul

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Ansamblul activităţilor având ca scop obţinerea calităţii

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Calitatea este considerată o sumă de însuşiri cu caracter

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Diversitatea şi îmbunătăţirea calităţii produselor implică

Acest ciclu, conform unei evoluţii dinamice a calităţii, se poate

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

În corespondenţă cu procesul de producţie, deci cu producătorul,

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

Calitatea unui produs în procesul de producţie se obţine în trei

2.2.  Orientări în definirea Conceptului de calitate

2.3.  Abordări moderne a conceptului de calitate

În industrie obținerea calității se dovedește a fi o sarcină

2.3.  Abordări moderne a conceptului de calitate

Datorită creșterii nivelului de educație și cultură estetică al

2.3.  Abordări moderne a conceptului de calitate

Un alt aspect al noii concepții despre calitate vizează

2.3.  Abordări moderne a conceptului de calitate

Se remarcă faptul că definirea modernă a calității deplasează

2.4.  Termenii utilizați în abordarea calității