CURS DE COSMETICA

CAPITOLUL I
Generalităţi

Cuvântul „cosmetică” vine de la cuvântul grecesc „kosmetikos” înseamnă igiena pielii, având
ca obiectiv îngrijirea tenului sănătos.
Rolul cosmeticii este, în special, preventiv şi se referă la menţinere (prin diverse procedee) cât
mai îndelungată a frăgezimii şi a catifelării pielii, a elasticităţii ei, precum şi la menţinerea tonusului
muşchilor pieloşi, pentru a întârzia cât mai mult apariţia semnelor de bătrâneţe.
Odată slăbit tonusul muscular, adâncite ridurile şi vizibile celelalte semne ale îmbătrânirii
pielii, cosmetica devine nepuțincioasă. Ei îi rămâne rolul de păstrare a igienei pielii, de a corecta
prin machiaj unele aspecte inestetice, acţionând astfel favorabil asupra stării psihice.
Îngrijirile cosmetice se desfăşoară pe două planuri :
- îngrijirea tenului, bazată pe principii ştiinţifice şi igienice cu ajutorul diverselor procedee,
pentru a păstra sau a reda pielii şi muşchilor pieloşi un aspect eutrofic (v. index). Cu aceste
procedee se ocupă cosmetica fiziologică;
- ascunderea cu ajutorul fardurilor a micilor defecte ale tenului sau scoaterea în evidenţă, tot
cu ajutorul fordurilor, a trăsăturilor fetei pentru a obţine un aspect cât mai plăcut şi mai
atrăgător. Cu aceasta se ocupă cosmetica decorativă.
Factorul principal care stă la baza îngrijirilor cosmetice este igiena. La toate popoarele lumii,
din cele mai vechi timpuri, a existat o strânsă legătură între curăţenie şi frumusețe.
În cartea etnografului J. Lips Obîrşia lucrurilor sunt arătate o serii de fapte şi mărturii istorice
care dovedesc că preocupările cosmetice îşi au originea din timpuri străvechi.
Astfel, vopsirea părului se practica la triburile din America de Nord care îşi intensificau
culoarea neagră a părului cu ajutorul fierturilor de smoală sau şi-1 decolorau cu ajutorul leşiei şi al
varului. Ei ştiu să-şi prepare nişte şamponuri din seva unor plante. Practica vopsitului unghiilor cu
lac roz sau roşu a fost răspândită în China şi în vechiul Egipt. Tot în Egipt apar parfumurile, folosite
mai întâi la oficierile religioase, apoi pentru parfumarea apei de spălat, a părului sau a încăperilor.
Primul formular de preparate cosmetice a apărut în timpul reginei Cleopatra şi în el erau
indicate rețetele folosite de ea pentru înfrumuseţare.
Acest formular a fost distrus o dată cu incendierea bibliotecii din Alexandria, dar textul lui a
fost reprodus mai târziu de Criton, medicul împăratului Traian. Formularul acesta este şi el pierdut
dar părţile principale sunt reproduse apoi de Galenus, ultimul mare medic al antichităţii.
Din Egipt folosirea preparatelor cosmetice a trecut în Grecia, în Asia Mică, în Italia. La Roma
se ajunsese la un exces în folosirea lor după cum se vede din unele scrieri ale lui Ovidiu, Horaţiu,
Juvenal, Marţial. După căderea imperiului roman cosmeticele sunt folosite mai mult la Veneţia,
Florenţa şi Genova.

2
 Renaşterea reînvie cultul artei înfrumuseţării în Italia şi în Franţa şi de aici înmulțirea
preparatelor care aveau acest scop.
Dezvoltarea industriei cosmetice a luat avânt o dată cu progresul chimiei, ajungând de la
stadiul de artă empirică la una din ramurile tehnologiei chimiei.
Ca studiu organizat, știința cosmeticii, cosmetologia, datează din anul 1895, anul predării
pentru prima oară la o şcoală superioară a folosirii preparatelor cosmetice. După 1922 această
știință a început să fie predată în nenumărate şcoli, iar mai târziu în învățământul tehnic medical ca
o ştiință de sine stătătoare.
La noi în tară, primele lucrări de cosmetică au apărut în anu11829, începând cu lucrarea
doctorului Episcopescu, privitoare la unele noțiuni de igienă a părului şi a pielii. În anu11858 apare
o culegere de rețete ale lui Ştefan Fodor. Inițiatorul şcolii de cosmetică a fost doctorul Aurel Voina,
autor al unor valoroase lucrări de specialitate.
Practicarea acestei meserii se face în cabinete speciale, pe lângă unitățile de coafură, în unități
specializate în cosmetică.
În sectorul cooperatist, unde se desfăşoară activitatea de cosmetică în mod organizat şi
controlat, există o preocupare permanentă pentru şcolarizarea cadrelor, a perfecționării lor, a dotării
cabinetelor cu utilaje moderne şi perfecționate, cu produse cosmetice corespunzătoare.

3
 CAPITOLUL II
Organizarea cabinetului de cosmetică
din punct de vedere igienico-sanitar şi estetic

Deoarece cosmetica nu se mai lucrează empiric, ci bazată pe cunoștințe temeinic științifice,

este normal ca şi localul în care se practică să fie adecvat şi să îndeplinească anumite condiții de
igienă şi estetică obligatorie.
Cabinetele cosmetice pot fi de două feluri: independente (local numai cu cabine de cosmetică)
sau comasate, (pe lângă unități de coafură sau case de modă, în cadrul UCECOM-ului). Dacă
unitatea respectivă are un singur cabinet cosmetic, acesta trebuie să fie alcătuit din două camere :
una fiind sala de aşteptare şi alta cabinetul propriu-zis. În cadrul unei unități mari sau institut
cosmetic trebuie să existe o sală de aşteptare comună mai mare şi o altă încăpere spațioasă, cu mai
multe cabine cosmetice separate între ele prin perdele de plastic, sau pereți din P.F.L. uşor lavabiil
şi aspectuoşi.

A. Organizarea igieno-sanitară şi estetică a sălii de aşteptare

Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafață ce variază în funcție de numărul persoanelor
prevăzute aproximativ să aştepte, deci depinde în mărime de num ăru1 de cabine pe care îl
deserveşte. Se consideră circa 2-3 mp de persoană, deci o sală de aşteptare a unui singur cabinet nu
va avea mai puțin de 8-10 mp. Din punct de vedere sanitar, sala de aşteptare trebuie să aibă pereții
zugrăviți sau tapetați în nuanțe pastel, iar podeaua să fie din material plastic sau mozaic peste care
se poate aşterne o mochetă, pentru a crea o ambiant ă care să încânte ochiul persoanelor ce vor
aştepta aici ; perdele frumoase şi în armonie cu culoarea pereților şi a covorului, pe pereți tablouri
adecvate specificului unității.
Ca mobiiler o măsuță cu reviste de cultură generală şi modă, taburete şi fotolii îmbrăcate în
huse din material lavabil, însă în culori deschise, plăcute şi armonizate cu celelalte culori din
cabinet. Vasele cu flori vor da o notă veselă şi plăcută sălii respective. Într-un colt o garderobă
frumoasă, unde clientele îşi lasă pardesiile sau paltoanele.

B. Organizarea igieno-sanitară şi estetică a cabinetului de cosmetică

Din sala de aşteptare se trece în cabinetul de cosmetică care trebuie să strălucească de
curăţenie şi ordine, ştiut fiind că igiena şi cosmetica trebuie să fie inseparabile.
Cabinetul trebuie să fie amenajat într-o cameră spaţioasă de minimum 12 mp, cu geamuri
mari ce se deschid (dacă este posibil) oblic înăuntru, asigurând astfel o bună aerisire a cabinei.
Aerisirea mai poate fi asigurată şi de un ventilator electric sau chiar de o instalaţie de aer
condiţionat.
Este de preferat ca acest cabinet să fie orientat cu geamurile spre nord, asigurându-se o
luminozitate suficientă şi în acelaşi timp s-ar evita soarele care ar jena la lucru şi ar supraîncălzi
atmosfera. Seara, cabinetul trebuie să fie luminat electric suficient, evitându-se însă lumina de neon
care denaturează culorile, este supărătoare la ochi şi creează şi un aspect auster cabinetului. O bună
vizibiiltate în timpul lucrului poate fi asigurată şi de prezenţa unei lămpi protector în apropierea
fotoliului cosmetic.
Instalațiile sanitare ale cabinetului prevăd o chiuvetă cu apă caldă şi rece. Pereţii se tapetează
cu material plastic lavabil sau vopsiţi în ulei, în tonuri deschise, pastelate. Podeaua se execută din

4
mozaic sau linoleum pentru a fi uşor lavabilă şi deci să poată fi posibilă menţinerea unei igiene
perfecte. În apropierea cabinetului poate exista o încăpere mică prevăzută cu duş şi W.C., cu o
chiuvetă, săpun şi prosop.
Din punct de vedere estetic, cabinetul poate fi aranjat cu perdele la geamuri, armonizate cu
culoarea pereţilor, un mic birou sau măsuţă într-un colţ unde se întocmesc şi Xin fişele cosmetice
ale clientelor, precum şi caietul de programări. O măsuță de toaletă cu oglindă more, pe măsuță un
pieptene, perie de haine şi o lingură de pantofi. În perete un dulap, sau amenajat un loc pentru
vestiar, unde clienta îşi lasă pe umeraș rochia pe care a dezbrăcat-o şi va îmbrăca halatul cu care va
sta în timpul tratamentului. În afară de acest dulap trebuie să mai existe un altul format din două
părţi (o parte în care se ţine inventarul moale — cearşafuri de pat, bonete, prosoape, bavete cealaltă
parte unde se ţin halatele cosmeticienei).

5
 CAPITOLUL III
Noţiuni de educaţie profesională

Trebuie să se ţină seama de toate normele de igienă, deoarece curăţenia se vede imediat, dacă
există.
Materialele ce se folosesc la o clientă nu vor mai fi folosite a doua oară decât după spălare,
fierbere şi călcare (prosoape, pelerine sau halate, bonete, comprese), iar ustensilele folosite se
dezinfectează, de asemenea şi piesele aparatelor cu care se lucrează (pensulele, bolurile pentru
măşti etc). Feşele din tifon cu care s-a făcut extragerea comedoanelor se aruncă, precum şi
tampoanele de vată folosite.
Mâinile cosmeticienei trebuie să fie îngrijite, cu unghiile moderat de lungi şi rotunjite ca să nu
producă zgârieturi, să nu poarte inele sau brăţări care ar putea deranja în timpul lucrului.
Mâinile trebuie să aibă pielea netedă, să fie agile şi uşoare. Aceasta se poate obţine şi
conserva printr-o îngrijire riguroasă, îngrijire care se referă atât la piele cât şi la mobilitatea
articulațiilor.
Pentru a avea o piele netedă, fără asprimi, mâinile trebuie spălate în fiecare seară cu periuţa,
apă caldă şi săpun şi unse cu creme speciale. O dată sau de două ori pe săptămână se poate face o
baie de ulei cald (de exemplu ulei de germeni de porumb) pentru catifelarea pielii (circa 20 minute).
Pentru menţinerea supleței articulaţiei mâinii se recomandă o gimnastică ce trebuie făcută
zilnic. Această gimnastică este foarte necesară mai ales cosmeticienelor începătoare, pentru a-şi
forma mâinile în vederea masajelor ce urmează să le facă.
Pentru gimnastica mâinilor se folosesc următoarele mişcări :
a) Mişcări pentru mobilizarea pumnului: poziţia de plecare aşezat în faţa unei mese cu
coatele sprijinite pe masă, cu antebraţele verticale şi mâinile în sus.
- Mişcare de flexie-extensie a mâinii (înainte-înapoi).
- Mişcare de aducţie-abducţie (îndoire într-o parte şi alta lateral).
- Mişcări de circumducţie (rotire completă în ambele sensuri). Aceste mişcări
trebuie făcute fără a mişca antebraţul.
b) Mişcări pentru agilitatea degetelor :
- Mişcare de extensie. Poziţia de începere este cu mâinile şi antebraţele lipite pe
masă. Se ridică fiecare deget unul după altul, fără a dezlipi mâna de pe masă.
- Mişcarea de flexiune. Poziţia de plecare este cu mâna pe masă, cu palma în sus.
Se îndoaie fiecare deget, unul după altul încercând să se atingă cu pulpa degetelor,
palma mâinii.
- Mișcare de aducpţie şi abducţie a degetelor. Poziţia de plecare este cu mâinile
lipite pe masă. Se depărtează degetele cât se poate de mult apoi se apropie.
- Rotaţie pentru police şi index. Poziţia de plecare este cu pumnii strânşi pe masă.
Se efectuează mişcări de rotaţie cât mai largi posibil, întâi cu policele singur, apoi
cu indexul singur.
- Mişcări de opoziţie. Coatele sunt pe masă. Cu policele se atinge succesiv
extremitatea tuturor celorlalte degete.
Pentru cosmeticienele începătoare se mai fac unele mişcări speciale care pregătesc mâinile
pentru mişcările de masaj, şi anume :

6
 - Pălmuitul. Cu vârfurile degetelor strânse se efectuează cu ambele mâini loviri uşoare şi
rapide, în jurul genunchiului. Mâinile fac o mişcare de rotaţie, încheietura trebuie să fie
suplă.
- Vibrațiile plane. Se aşază toate degetele unite pe marginea mesei. Contractându-se muşchiul
antebrațului se obţine o mişcare vibrată a mâinii, mişcare perpendiculară pe suprafaţa mesei.
Mâinile vor lucra alternativ.
- Vibraţii în opoziţie. Ambele mâini cuprind genunchiul şi efectuează o mişcare vibrată
conjugată.
- Pianotări. Poziţia de plecare este cu mâinile aproape de marginea mesei, cu degetele uşor
curbate. Se execută loviri uşoare şi repezi cu fiecare deget în parte, succesiv, ca pe clapele
unui pian.
- Mişcări cu dosul falangelor. Falangele ambelor mâini îndoite efectuează o mişcare de du-te-
vino circulară. Se adaugă puţin câte puţin o mişcare de rotaţie a pumnului. Mişcarea se
exersează pe masă sau de o parte şi de alta a genunchiului.
- Mişcare de evantai. Poziţia de plecare este cu palma mâinilor de o parte şi de alta a coapsei,
cu degetele aşezate de o parte şi de alta a genunchiului cu policele depărtate. Indexul
execută o mişcare de alunecare spre rotulă, descriind un evantai. Celelalte degete urmează
unui după altul acelaşi traseu.
- Mişcare pentru decontractarea braţelor. În picioare, cu mâinile atârnând de-a lungul
corpului. Se execută o mişcare de structurare cu brațele relaxate. Se simte imediat o
deconectare a membrelor superioare.
Obligaţiile cosmeticienei fată de colectivul de muncă. Activitatea de cosmetică se desfăşoară,
în general, în unităţi mari cu servicii deosebite (coafură, pedichiură, manichiură, frizerie), cu
lucrători de vârste diferite, cu pregătire variată. Cosmeticiana trebuie să se integreze în colectivul în
mijlocul căruia lucrează, să respecte ea însăşi pe ceilalţi ca să fie şi ea respectată. Are aceleaşi
obligații ca întreg colectivul în privinţa orelor de program, la rezolvarea sarcinilor ce se impun.
Trebuie să păstreze şi să întreţină mobilierul şi aparatura ce i-au fost încredinţate pentru lucru.

7
 CAPITOLUL IV
Electricitatea în cosmetică

A. Utilizarea diferitelor feluri de curenţi electrici

a. Curentul continuu - utilizarea curentului continuu este foarte des utilizată în cosmetică,
pentru dezincrustări în tratamentul tenului gras sau pentru ionizări având ca rezultat tonifierea şi
rehidratarea pielii.
b. Curentul alternativ este folosit pentru scânteieri cu electrozi de sticlă. Efectul este căldura
locală, vasoconstricția urmată de o hiper-emie locală (v. index) activă, cu efect sedativ asupra
sistemului nervos şi o actiune antiseptică datorită ozonizării aerului înconjurător, rezultat al
descărcărilor electrice.
Furnizat de reţeaua electrică acest curent este folosit ca sursă de energie pentru alimentarea
tuturor aparatelor electrice, pentru iluminat şi pentru încălzit.
c. Curentul farodic este folosit în aparatele de masaj, pentru gimnastica musculară în
profunzime.
d. Curenţii interferenţiali produc excitaţii ce iau naştere în profunzimea ţesuturilor
determinând contracţii musculare fiziologice nedureroase. Rezultă o gimnastică musculară şi
vasculară, deci o tonifiere a ţesuturilor în profunzime.

B. Aparate electrice folosite în cosmetică

Aparatele electrice folosite în cosmetică se pot grupa în două categorii :
Aparatele electrice pasive (curentul electric pune în funcțiune aparatul, ca sursă de energie dar
nu acţionează direct asupra pielii).
Aparate electrice active (curentul electric este cel care acţionează direct asupra pielii). Aceste
aparate au anumite dispozitive care transformă, redresează sau modifică curentul electric continuu
sau alternativ primit de la reţeaua de alimentare electrică.

1. Vaporizator (Vapofor) (pasiv)

Vaporizatorul este un aparat (fig. 1) care produce vapori de apă. Vaporii de apă sunt generați
de un bazin cu apă adusă la fierbere cu ajutorul unei rezistenţe electrice. Vaporii sunt conduşi
printr-o ţeava de metal 1 într-o cască 2 cu o deschidere 3 pentru cap.
Vaporizarea este folosită în cosmetică pentru înmuierea stratului cornos, pentru deschiderea
porilor, uşurând astfel curățirea ulterioară a pielii pentru extragerea comedoanelor.
De asemenea, datorită căldurii degajate de aburul cald, se activează circulația la nivelul feței,
rezultând un aflux sanguin. Prin transpiraţie pielea elimină toxinele şi se îndepărtează impuritățile
de la suprafaţă. Este activată, de asemenea, şi funcționarea glandelor sebacee.

2. Ozonizor tip Vapozon (pasiv)

Este un aparat care produce vapori de apă ozonizaţi. Razele ultraviolete ionizează vaporii de
apă şi din oxigenul atmosferic se obţine ozon şi oxigen. Ozonul şi oxigenul pătrund în țesutul
superficial al pielii activând procesele vitale de schimburi, de oxigenare, favorizează şi intensifică
respiraţia pielii, contribuind astfel la regenerarea sa.

8
 La aceasta se adaugă şi efectul puternic bactericid al ozonului şi al razelor ultraviolete.

3. Aparat de aspiraţie fip Sebaspir (pasiv)

Aparatul (fig. 3) este dotat cu o pompă de aspiraţie 1, un dispozitiv de reglare a puterii de
aspirație 2, tub flexibil 3 şi diferite piese de sticlă ventuze (4, 5, 6, 7) de diferite forme şi
dimensiuni. Se foloseşte ca ajutător, atât pentru curățirea tenului cât şi pentru masaj (nu exclude
curăţirea manuală a tenului şi nici masajul manual).
În funcție de scopul urmărit se alege ventuza corespunzătoare, astfel:
a. La curăţirea tenului se folosesc următoarele ventuze:
- Pentru aspirarea comedoanelor şi pentru evacuarea pustulelor se foloseşte ventuza cu
deschiderea cea mai mică (tirecomedon), cu canula subțire 6.
- Pentru golirea foliculilor pilosebacei, în cazul tenului gras, pentru curăţirea regiunii
aripilor nasului, „se foloseşte ventuza cu deschidere rotundă, cu diametrul de mărime
mijlocie (ventuza de „nettoyage) 4.
Se lucrează fie prin aspiraţie continuă, deci ţinând degetul, arătător pe orificiul de deasupra
ventuzei, fie prin aspirație ritmică, acoperind şi descoperind acest orificiu. Se foloseşte aspiraţia
continuă numai pe trasee scurte, pentru a evita traumatizarea pielii.
- Pentru îndepărtarea surplusului de sebum, pe regiuni mai mari ale fetei se foloseşte
ventuza lung ă, cu deschiderea rotundă (ventuza de „petrissage”) 7. Se aplică aspirație
ritmată având efectul masajului stors, ciupit, frământat.
b. Pentru masaj. Metoda de masaj prin aspiraţie are următoarele efecte:
- activează circulația sanguină şi limfatică la nivelul pielii; îndepărtează deşeurile de la
nivelul pielii;
- produce o accelerare a schimburilor din straturile superficiale ale pielii;
- prin afluxul sanguin pe care îl provoacă, contribuie la o mai bună nutriție a straturilor
superficiale ale pielii.
Pentru riduri. Se foloseşte ventuza specială cu deschidere alungită 5. Se execută aspirația
ritmică, deplasând ventuza de-a lungul unui rid. Se repetă de mai multe ori pe acelaşi traseu,
Pentru completarea masajului manual. Se face masaj ritmic cu ventuza de petrissage, care se
foloseşte şi la curățirea tenului. Deoarece efectul acestui masaj este o uşoară hiperemie, nu se va
face în cazul tenului congestiv (pentru a nu se accentua congestia). Se foloseşte în toate cazurile în
care se recomandă masaje mai energice sau masaje speciale corectoare (regiunea din jurul ochilor,
șanțul nazalolabial). Traseele sunt cele obişnuite ale masajului manual de întreținere sau masajul
corector pentru diferite regiuni :
- În jurul ochilor pornind de la tâmple spre unghiul intern al ochiului (ca la masajul
corector al ochilor). Nu se lucrează prea aproape de ochi.
- La gură urmează traseul masajului corector al gurii, urcând prin aspirație ritmică pe
șanțul nazalolabial de mai multe ori pe acelaşi traseu.
- In regiunea obrajilor se fac mai multe trasee paralele cu șanțul nazololabial. Mâna
stângă susține pielea în regiunea de unde se începe masajul.
- La frunte se fac mai multe trasee paralele cu linia sprâncenelor.
Pentru a se obține rezultatul dorit, se tine seama de următoarele indicații:
 intensitatea de aspirație se reglează în funcție de deschiderea ventuzei astfel : cu cât
diametrul orificiului ventuzei este mai mare cu atât intensitatea de aspirație trebuie să
fie mai mică;

9
  trebuie să se tină seama de calitatea pielii, şi anume : cu cât este mai puțin fermă, cu
atât intensitatea trebuie să fie mai mică, iar timpul de aspirație mai scurt;
 regiunea din jurul ochilor sau pe pomeți se va lucra, de asemenea, cu intensitate mică;
 în timpul masajului, deplasarea ventuzei pe piele se face prin alunecare uşoară, după
ce s-a îndepărtat degetul de pe orificiu.
Pentru întreținerea aparatului de aspirație se recomandă:
 curățirea ventuzelor prin spălare cu un detergent şi clătire cu alcool;
 nu se tine aparatul deschis decât atât timp cât se lucrează cu el, pentru a nu-1 uza
inutil;
 în momentul întrebuințării, ventuzele trebuie să fie perfect uscate; urmele de lichid pot
fi aspirate prin tubul cu care se leagă de aparat şi provoacă avarierea lui.

4. Aparat pentru pulverizare tip Vaporel (pasiv)

Este un aparat pentru pulverizări de soluții apoase sau uleioase, la temperatura ambiantă,
folosită în cursul tratamentului cosmetic.
Se folosesc pentru pulverizări : sucuri de fructe, decocturi sau infuzii de plante, loțiuni
speciale cu efect astringent, dezinfectant etc.
Aceste pulverizări, la temperatura ambiantă, se foc de câte ori este necesar în timpul
tratamentului cosmetic:
 după demachiere, pentru a îndepărta urmele de emulsie demachiantă şi urmele de
impurități de pe piele ;
 după extragerea comedoanelor (loțiuni antiseptice sau uleiuri pentru masaj); după
masaj (loţiuni detergente sau tonice, după caz);
 la sfârşitul tratamentului (loţiuni tonice sau astringente după necesităţile tenului
respectiv).
Întreținerea aparatului:
Este absolut necesar ca toate soluţiile să fie bine filtrate, pentru a nu bloca pulverizatorul.
Dacă aparatul s-a blocat se foloseşte mandrina specială pentru desfundare (fir metalic subţire ce se
introduce în orificiul de pulverizare, pentru a îndepărta eventualele impurităţi depuse).
Este de dorit ca flacoanele 1 şi 2 să nu se umple până sus.
Dacă s-au pulverizat uleiuri, după golire se spală flacoanele cu un detergent şi apă caldă până
la îndepărtarea completă a urmelor de ulei. Pentru curăţirea pulverizatorului propriu-zis (partea
metalică) se pulverizează apă caldă cu detergentul din flaconul respectiv. Se clăteşte apoi cu apă
simplă.
Pulverizatoarele propriu-zise 3 şi 4 (deci părţile metalice) sunt montate în capacele
flacoanelor de material plastic. De aceea se manevrează numai capacul, pentru a nu dezlipi
pulverizatorul de capac, aceasta ducând la pătrunderea aerului prin eventualele spaţii ce se creează,
şi astfel buna funcționare este compromisă.
După fiecare schimbare a soluţiilor din flacoanele de plastic, acestea se spală pentru ca noua
soluţie să nu reacţioneze cu resturile de la ultima soluţie, mai ales să nu se producă precipitate sau
flacoane care ar înfunda orificiul pulverizatorului.

10
 5. Atomizator tip Carbatom (cu bioxid de carbon ) (pasiv)
Aparatul este construit pe principiul recipientului de apă gazoasă. Este alcătuit dintr-un
recipient, o supapă cu levier de deschidere, o canulă cu duză de pulverizare şi capsule (recipiente)
cu bioxid de carbon sub presiune.
Principiul de funcționare este următorul : lichidul de pulverizat (soluții apoase necesar în
tratamentul cosmetic, este introdus in recipientul aparatului până la un anumit nivel. Se conexează
la recipient capsula cu bioxid de carbon, care printr-un dispozitiv-supapă lasă să pătrundă în
recipient o cantitate din gazul carbonic sub presiune. După această încărcare, capsula se
deşurubează şi se pune deoparte.
Gazul carbonic creează în recipientul aparatului o presiune suficientă încât la deschiderea
supapei, de către levier, lichidul să fie proiectat cu putere şi fin dispersat de către duză în mici
picături (tip atomizor).
Se foloseşte pentru :
 Rehidratare — lichidul fin dispersat şi proiectat cu presiune, pătrunde mai bine şi mai
intim în piele.
 Tonifiere — lichidul fiind proiectat cu putere şi în jet fin, loveşte suprafaţa pielii cu o
intensitate mai mare decât la alte pulverizări.
Se realizează o reacidifiere a pielii prin prezenţa acidului carbonic, urmat prin dizolvarea
bioxidului de carbon în soluţiile apoase.
Precauții: în timpul folosirii, aparatului se ţine vertical (lichidul fiind recoltat de o ţeava din
fundul recipientului), se manipulează cu atenţie, evitându-se lovirile, temperatura excesivă (pericol
de explozie); nu se va încărca cu o cantitate prea mare de lichid. Lichidele folosite pentru
pulverizare trebuie bine filtrate, deoarece impurităţile pot obtura duza fină a aparatului.

6. Vibratorul (pasiv)
Este un aparat electric care se foloseşte pentru masaj. Aparatul conţine un vibrator
electromagnetic ale cărui vibraţii se transmit pielii şi muşchilor prin intermediul unor piese anexă.
Vibratorul pentru masajul facial are format mic, iar piesele anexe sunt din cauciuc sau
ebonită. Toate aceste piese au un dispozitiv de fixare la aparat. Unele aparate dispun de montaje cu
2-4 piese cuplate. În funcţie de scopul urmărit, se montează la aparat piesa de forma cea mai
convenabilă.
Prin punerea în funcţiune a aparatului, vibraţiile piesei se transmit pielii şi muşchilor din
regiunea ce se tratează. Aceste vibraţii, activează circulaţia sanguină şi limfatică, îmbunătăţesc
procesul de schimburi intracelulare şi au un efect sedativ asupra terminaţiilor nervoase în regiunile
unde se lucrează.
Vibromasajul facial nu înlocuieşte masajul manual, ci îl completează.
Vibromasajul se face pe pielea în prealabil unsă cu crema şi se urmează traseele obişnuite ale
masajului facial circular în jurul ochilor începând de la nas spre frunte şi întoarcerea pe sub ochi la
punctul de plecare, insistându-se în regiunea tâmplelor; pe obraji şi gât se fac mişcări circulare sau
liniare de jos în sus (pentru tenurile congestive de sus în jos); ca şi la ochi se insistă în regiunile mai
ridate. Sub bărbie (în cazul că există bărbie dublă sau numai o tendinţă la aceasta) se insistă prin
vibraţii pe loc sau deplasând încet vibratorul numai în regiunea respectivă. Pentru regiunea gâtului,
ca şi la celeilalte procedee de masaj, se evită regiunea mediană (unde se află glanda tiroidă şi
paratiroidele).

11
 7. Aparat de masaj cu perie rotativă tip Frimodyne
Aparatul are un motor electric care pune în mişcare de rotaţie perii de diferite dimensiuni.
Aceste perii se umezesc automat în timpul funcționării astfel că la masajul propriu-zis realizat prin
rotirea periei pe piele se adaugă şi actiunea soluţiei cu care se umezeşte peria.
Masajul cu peria are ca efect o nutriție a pielii printr-o activare a circulaţiei sanguine şi
limfatice, o curățire prin îndepărtarea stratului de celule moarte şi a impurităţilor de la suprafaţa
pielii. Dacă peria este îmbibată cu o loţiune detergentă, se obţine o înmuiere a stratului cornos, deci
o mai uşoară îndepărtare a deşeurilor cutanate. Pentru tonifierea pielii şi rehidratare se folosesc
loţiuni tonice (infuzii de plante, sucuri de fructe, ape minerale, apă de mare). Îndepărtarea deşeurilor
cutanate de la suprafața pielii şi hiperemia obţinută prin periere creează condiţiile necesare ca ceste
produse să pătrundă în piele.
În cazul tenurilor sensibile, acest masaj hidratant se face peste o cremă nutritivă, aplicată în
prealabil pe piele.
Dimensiunea periei se alege în funcţie de regiunea pe care se execută masajul. Troseele de
masaj sunt cele obişnuite în masajul manual.

8. Lampa de ultraviolete
Radiațiile ultraviolete sunt radiaţii invizibile din spectrul solar. Radiaţiile din acest domeniu,
deşi invizibile pentru ochiul omenesc, sunt foarte periculoase pentru ochi, şi în doze mai mari,
pentru întregul organism.
Artificial se pot produce radiaţii ultraviolete în concentraţii mari prin mijloace asemănătoare
celor folosite pentru producerea luminii: descărcări electrice în gaze, arcuri electrice, lămpi de cuarţ
cu mercur ăi gaz inert, etc.
Actiunea radiațiilor ultraviolete asupra pielii. Sensibiiltatea pielii la radiaţiile ultraviolete este
foarte variată, deci şi reacțiile vor fi variate. În general pielea este un ecran pentru ultraviolete, care
transformă energia acestor radiaţii în energie chimică (reacţii de protecţie).
Melanogeneza. Între celule 1 care formează statul bazal al epidermului (planşa 1) se găsesc
melanocitele 2, nişte celule specializate, care conţin un propigment incolor (proteină complexă) sub
formă de granulaţii citoplasmatice. Acest propigment sub actiunea radiaţiilor ultraviolete, se
transformă într-un pigment brun – melanina – explicându-se astfel procesul de bronzare a pielii.
Melanogeneza este influențată de activitatea glandelor cu secreție internă, de sistemul nervos,
de unele vitamine, de factorii nutritivi. De asemenea trebuie menționată ereditatea şi actiunea unor
medicamente numite fotosensibilizante.
La o expunere de o durată mai mare la actiunea radiației ultraviolete (planşa 2) intervine
prima reacție de apărare a pielii care se manifestă prin apariția eritemului. Este o roșeață însoțită de
degajare de căldură care apare după aproximativ 4 ore de la expunere, atinge maximum după 12 ore
şi apoi dispare. Pigmentatia urmează progresiv eritemului şi durează câteva luni. Dacă expunerile
sunt de scurtă durată şi la intervale mici, pigmentarea poate fi obținută fără eritem.
Radiațiile ultraviolete cu lungime de undă mare (3 600 Â) se numesc raze pigmentogene.
Cele cu lungimea de undă mai mică (2 900Â) se numesc raze eritematoase. Aceste radiaţii sunt
asociate mai ales dacă au ca sursă soarele şi nu se poate separa actiunea lor.
Alte reacţii datorite radiaţiilor ultraviolete :
Reacţii oculare. Excesul de radiaţii UV produce o conjunctivită care poate duce la pierderea
vederii. La orice expunere, ochii trebuie protejaţi cu ochelari speciali (sau tampoane de vată
umede).

12
 Reacţii sanguine. Creşterea numărului de globule roşii şi activarea circulației. Sinteza
vitaminei D, factorul de creştere şi de fixare a calciului în oase.
Efect stimulant: asupra tuturor funcțiilor vitale.
Efect bactericid: împiedică dezvoltarea germenilor patogeni. Datorită acestui efect, radiaţiile
ultraviolete se mai întrebuinţează pentru prevenirea unor afecţiuni microbiene, pentru sterilizarea
aerului în clinici şi laboratoare etc.
Efectul fluorescent: utilizat uneori în studiul pielii (lumina Wood).
Pentru uzul cosmetic sunt folosite lămpi cu bec de cuarț şi vapori de mercur sau gaze
rarefiate, sau lămpi mixte, numite şi lămpi solare, care asociază radiaţii ultraviolete produse de un
bec de cuarţ, radiațiile infraroşii şi lumina albă. Această asociere de radiaţii este cea mai apropiată
de radiaţia naturală a soarelui.
În cosmetică se întrebuinţează lămpile de ultraviolete (fig. 5) în special pentru prevenirea şi
combaterea acneii. Tenurile grase beneficiază în mod deosebit de actiunea lor, datorită normalizării
funcției glandelor sebacee şi a prevenirii infecțiilor. Descuamarea care urmează unei expuneri
regulate sub formă de cură, poate constitui, în unele cazuri, un procedeu care înlătură unele
imperfecţiuni superficiale ale pielii (urmele unei acnei).
Pentru aparatul de 100-125 W, distanţa optimă între reflector şi pielea expusă este de 70-80
cm.

9. Electodermul (aparat de înaltă frecvenţă, aparat de raze violete, aparat de scânteiere, aparat
de ozonizare) (activ)
Acest aparat foloseşte actiunea curentului alternativ cu frecvenţa intre 150 KHz–0.5 MHz.
Electrodermul este prevăzut cu electrozi din sticlă. Prin actiunea scânteilor ce se produc între
electrozi şi piele se obţine în cursul tratamentului cosmetic o serie de efecte stimulatorii. Electrozii
sunt tuburi de sticlă de diferite forme şi mărimi cu vid parţial (aer rarefiat) sau cu un gaz (neon).
Trecerea curentului de înaltă frecvență prin aceste tuburi este marcată de o coloraţie, fie violacee
(când este vorba de aer rarefiat), fie portocalie (în cazul neonului). La apropierea electrodului de
piele sau la aplicarea acestuia pe piele se formează scântei care acţionează atât asupra pielii (efect
vasoconstrictor, efect excitant asupra terminațiilor nervoase, efect stimulator asupra circulaţiei
sanguine şi limfatice, efect hiperemiant local) cât şi asupra aerului înconjurător : produce ionizarea
aerului, deci oxigen în stare născândă şi ozon (de aici, mirosul specific). Ozonul acţionează, la
rândul său, ca bactericid şi tonifiant prin oxigenarea pielii.
a. Întrebuinţarea electrozilor
Electrodul plat facial 1 se întrebuinţează după masajul manual, peste cremă. Efecte: înlesneşte
pătrunderea cremei, aflux sanguin, ozonizare. Se lucrează făcând mişcări circulare pe suprafaţa
pielii.
Electrodul de formă cilindrică, cu spirală metalică în interior, se întrebuinţează astfel :
 pentru asepsie, după extragerea comedoanelor, plimbând electrodul la o distanţă mică
de piele ;
 pentru tonifiere şi rehidratare: la sfârşitul tratamentului se plimbă electrodul la o
distanţă mică de pielea acoperită cu comprese îmbibate cu infuzii sau decocturi de
plante;
 pentru masaj indirect: la persoanele sensibile care nu pot suporta electrodul direct pe
piele, acesta se ţine în mână de către persoană în timp ce cosmeticiana execută mişcări

13
 de masaj pe faţă. Scânteile se produc între mâna cosmeticienei şi pielea persoanei
tratate astfel. Această metodă se numeşte „masaj indirect” sau „masaj sub saturație”;
 în tratamentul pielii capului se face masaj manual sub saturaţie (masaj indirect). Are
un efect stimulant asupra circulaţiei sanguine.
Electrodul pieptene 2 se foloseşte pentru îngrijirea pielii capului şi a părului. Se execută
mişcări de pieptănare începând de la frunte spre ceafă. Are un efect de tonifiere prin stimularea
circulaţiei sanguine la nivelul pielii şi de ozonizare a acestei regiuni.
Electrodul ascuţit 3 se foloseşte pentru scânteiere pe regiuni mici.
Electrodul plat mare 4 se foloseşte pentru îngrijirea pielii spatelui sau pe decolteu (deci pe
regiuni mai intinse).
Electrodul rulou se foloseşte pentru actiunea sa sedativă şi decongestionantă, îmbibând
actiunea scânteierilor cu un masaj bine tolerat de tenurile sensibile (cazul tenurilor congestive).
Electrodul special gât şi ceafă (curbat) 5. Prin forma sa permite masajul gâtului şi a regiunii
cervicale posterioare.
b. Întreţinerea aparatului.
Nu trebuie lăsat în priză sau deschis decât în timpul lucrului. Electrozii se dezinfectează cu
alcool ; se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se începe lucrul (pericolul de aprindere a alcoolului din
cauza scânteilor)

10. Galvanodermui (activ)

Este un aparat care furnizează un curent continuu constant, obținut prin redresarea curentului
alternativ cu ajutorul unui redresor şi trecut prin unele dispozitive de filtrare (fig. 7). Aparatul mai
dispune de un sistem de reglare fină a intensităţii curentului, aceasta realizându-se cu ajutorul unui
reostat. Ca aparate de control galvanodermul este dotat cu un miliampermetru 1 şi voltametru 2.
Aparatul trebuie să furnizeze curent de circa 20 mA la 80-100 V. Se foloseşte pentru dezincrustări
şi ionizări.
Ca surse de curent continuu se mai pot folosi pilele electrice (montate în serie pentru a se
obține diferenţa de potenţial necesară) sau acumulatoarele.
a. Efecte fizice şi fiziologice. Corpul omenesc poate fi considerat. în ceea ce priveşte
permeabilitatea ţesuturilor sale la curentul galvanic, ca o serie de lacuri de apă sărată, separate prin
pereţi protoplasmatici subţiri. Când moleculele de NaCI se dizolvă în apă, ele se disociază în ioni de
Na purtând o sarcină pozitivă şi în ioni de Cl cu sarcină negativă. Fluxul unui curent continuu,
traversând soluţia de apă sărată, provoacă o migrare a ionilor prezenți direcție diferită ; ionii de
sodiu migrează spre polul negativ (anod) şi ionii de clor, spre polul pozitiv (catod). Acest proces
este cunoscut sub numele de transfer de ioni, ionoforeză sau electroliză. Când ionii de sodiu,
pozitivi, ajung la polul negativ iar ionii de clor la polul pozitiv, pierd sarcina electrică şi devin atomi
liberi, neutri. Aceştia, la rândul lor, provoacă o reacție chimică secundară :
- la polul negativ se formează :
2 Na+ 2 H20 = 2 NaOH + H2 (eliberare de hidrogen); - la polul pozitiv se formează
2 Cl+ H20 = 2 HC1 + O (eliberare de O).
Principalele efecte fizice ale electrolizei prin curent galvanic sunt : reacție acidă la polul ( + )
şi reacție alcalină la polul (-). Aceste efecte acide şi alcaline pot fi descrise ca efecte polare, pentru
că se manifestă numai sub electrozi.

14
 Alături de efectele polare, datorită transferului de ioni există o migrație, sub influenta
curentului continuu, a particulelor soluțiilor coloidale, a celulelor sângelui, a bacteriilor etc. Acest
fenomen se numeşte „cataforeză”.
De asemenea, sub influenta sarcinii electrice achiziționate de structurile membranoase, se
produce o modificare a apei conținute în țesuturi ; acest fenomen se numeşte „electroosmoză”.
b. Acţiunea fiziologică a curentului galvanic. La locul de contact al electrozilor cu pielea se
simt slabe furnicături şi înțepături, senzații care se diminuează treptat, datorită marii rezistente a
pielii, transformându-se într-o senzație de căldură. Aceste efecte sunt mai accentuate atunci când se
aplică un curent mai puternic şi mai slabe sau imperceptibile atunci când intensitatea curentului este
slabă. La locul aplicării electrozilor se produce o uşoară hiperemie (roșeață) care dispare după
câteva minute. Această hiperemie se datoreşte stimulării chimice a capilarelor pielii (efect
vasomotor). Stimularea vasomotorie măreşte nutriția regiunii aflate între electrozi.
Curentul galvanic are o actiune antalgică, datorită resorbției metaboliților proceselor
inflamatorii şi produce diminuarea edemelor. Repetarea tratamentului ameliorează nutriția, măreşte
forțele de regenerare nu numai la nivelul pielii, ci şi în țesuturile profunde.
Un efect, fiziologic legat de polaritate este mărimea excitabilității sub electrodul negativ. Şi o
diminuare a acesteia sub cel pozitiv. Polul pozitiv este sedativ pentru unele dureri, iar polul negativ
stimulant. Efectul terapeutic se explică prin ameliorarea circulației şi calmarea durerii.
Deci galvanizarea nu este în realitate decât o dielectroliză poliionică plecând de la săruri
dizolvate în apă, precum şi a unui oarecare număr de ioni activi care se află în stare latentă în
țesuturi.
Aplicațiile galvanizării se soldează cu o îmbunătățire a stării generale, o ameliorare a poftei de
mâncare şi a somnului, o mărire a rezistentei la oboseală, o creştere în greutate şi o senzație de
reconfortare.
Dacă se utilizează electrozi de dimensiuni egale, efectul vasomotor este acelaşi sub fiecare
electrod. Dacă între metalul electrodului şi piele se pune un burete umed, nu se produce nici o
arsură.
Dacă în loc de electrozi de aceeaşi mărime se foloseşte un electrod activ de mică dimensiune
sau „vârf de ac”, în timp ce electrodul numit indiferent este mai mare, se produce o actiune diferită,
alcalină sau acidă, localizată pe faza electrodului activ; efectul va fi slab dacă electrodul activ este
(-) şi sever dacă este (+). Dacă curentul este destul de intens, efectul electrodului activ poate fi o
reală cauterizare a țesutului (acidă sau alcalină), însoțită de o senzaţie de arsură intensă.
c. Efect fizico-chimic. Este efectul cel mai important produs de curentul galvanic.
Se ştie că prin trecerea unui curent galvanic printr-o soluție chimică se produce migrarea
ionilor ce o compun spre polul negativ sau pozitiv.
Cum un mare număr de substanţe medicamentoase sunt solubile în apă şi se găsesc disociate
în ioni, este posibilă introducerea ionilor acestor medicamente în piele sau mucoase, folosind
polaritatea curentului galvanic. După necesităţi, un electrod se saturează cu astfel de soluție, se
conectează polul adecvat şi se trece un curent galvanic de o anumită intensitate.
Această metodă se numeşte ionizare medicamentoasă ionoforeză, transfer de ioni
medicamentoşi sau dielectroliză.
d. Tratamente cosmetice. In cazul tratamentului numit „dezincrustont” pentru pielea foarte
grasă se produce o saponificare a sebumului din piele, deci transformarea acestuia intr-o formă
solubilă în apa, se realizează astfel o degresare în profunzime a pielii.
Se procedează în felul următor :

15
 Firul electric care se termină cu o piesă de metal de formă cilindrică 3 se conectează la polul
pozitiv (roşu) al aparatului 4. Această piesă este ţinută în mână de persoana tratată (fig. 8)
(1).
Firul electric care se termină cu o piesă de metal de formă rotundă şi adâncită, 2 în care se
introduce un burete 3 se conectează la polul negativ (negru) (4) al aparatului. Cu acest
electrod se lucrează pe regiunea ce urmează a fi degresată.
Buretele se umectează într-o soluție de carbonat de sodiu în concentraţie de 10 g%0. Se
lucrează făcând mişcări circulare cu buretele pe regiunea de piele grasă (faţă, spate,
decolteu), ţinând electrodul între police, index şi degetul mijlociu. Mişcările circulare ample
se completează cu mici rotiri ale electrodului.
Prin trecerea curentului galvanic, soluţia de carbonat de sodiu (CO3Na2) se disociază, rezultă
ioni de sodiu (2 No+)cu sarcină electrică pozitivă care sunt atraşi spre polul negativ (electrodul cu
burete), deci la nivelul regiunii atinse de seboree. Radicalul carbonic (CO3 ) este atras spre polul
pozitiv (deci spre piesa metalică cilindrică, ținută în mână).
La nivelul regiunii seboreice, sodiul şi cu apa vor forma hidroxidul de sodiu (NaOH) care
saponifică sebumul (sebumul este format din colesterol, grăsimi neutre şi acizi graşi nesaturați).
Produşii saponificaţi solubili în apă sunt uşor de îndepărtat.
Procedeul se numeşte dezincrustare, deoarece aglomerarea de ioni de sodiu la nivelul unei
regiuni de piele produce înmuierea stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii, acest strat este
îndepărtat mai uşor eliberând pielea de deşeuri.
Durata de lucru este de maximum 10 min. (în funcţie de gradul de seboree a pielii).
Intensitatea curentului (se citeşte pe cadranul miliampermetrului) 5 este de maximum 2.5 mA.
După terminarea dezincrustatiei, pH-ul pielii este modificat spre alcalin. Deci este absolut
necesar să se facă readicifierea.Aceasta se face cu ajutorul galvanodermului, de data aceasta lucrând
cu buretele conectat la polul pozitiv al aparatului (pentru a se obtine o aglomerare de radicali acizi
la nivelul regiunii ce a fost tratată anterior). Se face acidifierea, fie cu aceeaşi soluţie de CO3INIa2
10%o, fie cu buretele îmbibat cu o loțiune acidă. Se mai poate face reacidifierea cu ajutorul
vaporelului prin pulverizări acide sau prin aplicarea de măşti cu soluţii acide.
Dezincrustarea se poate executa fie separat, ca tratament de sine stătător, fie în cursul
tratamentului cosmetic obişnui, în acest caz, dezincrustarea se face după vaporizare şi este urmată
de extragerea comedoanelor, dezinfecţie ş.a.m.d., urmând ca reacidifierea să fie făcută la sfârşitul
tratamentului.
e. Precauţii. în timpul tratamentului se iau anumite măsuri:
 se începe cu intensitatea mică şi se ţine seama de sensibilitatea persoanei tratate ;
 tot timpul lucrului, buretele trebuie să fie bine îmbibat cu soluţia respectivă (se mai
umezeşte între timp, dacă este necesar);
 nu se atinge pielea cu marginea metalică a electrodului ce poartă buretele ; buretele
trebuie mişcat pe piele tot timpul;
 mâna persoanei care ţine piesa metalică nu trebuie să aibă obiecte de metal (se
produce o senzaţie neplăcută, înţepături).
f. Ionizări. Pentru ionizări în cosmetică se pot folosi fructe proaspete (portocale, banane,
piersici, caise etc). Se lucrează cu jumătăți de fruct.
Se foloseşte în acest caz procedeul bipolar, adică se lucrează pe fată, în acelaşi timp, cu două
conductoare conectate la cei doi poli ai aparatului 1 (+ şi —) galvanoderm (fig. 9). Aceasta se
realizează introducându-se în pulpa fiecărei jumătăti de fruct capetele metalice ale celor două

16
conductoare (sau se pot confecţiona dispozitive speciale pentru acestea, de formă adecvată
scopului). Se aplică pe fiecare parte a fetei jumătatea de fruct astfel conectată la aparat şi se fac
mişcări de rotaţie co la procedeul de dezincrustare. După 5 min. se inversează cele două jumătăti de
fruct, astfel ca pe o parte a fetei să se lucreze 5 min cu jumătatea de fruct legată la polul pozitiv şi 5
min cu jumătatea de fruct legată la polul negativ 9).
Este necesar ca fructul să fie proaspăt şi destul de suculent. Prin trecerea curentului galvanic,
sucul se ionizează şi poate pătrunde astfel mai profund în piele. Se obţine o tonifiere şi o hidratare.
Se aleg fructele
în funcţie de felul tenului: pentru tenurile grase, fructe mai astringente; iar pentru tenurile
uscate fructe care nu sunt astringente, urmărindu-se mai ales nutriţia şi hidratarea pielii.

11. Estetodinul (activ)

Aparatul foloseşte actiunea curenților interferențiali cu frecvente joase, producând contracţii
musculare ritmate, deci o gimnastică a muşchilor, cu scopul de a menţine sau a îmbunătăţi tonusul
lor şi elasticitatea pielii. Se previne în acest fel sau se combate ridarea (fig. 10).
Pe tabloul de comandă al acestui aparat se găsesc :
 întrerupător basculant 1 pentru punerea aparatului în funcţiune, semnalizată prin
aprinderea unui bec roşu alăturat 2.
 buton pentru variaţia intensității 3.
 buton pentru variația frecventei 4 semnalizată de un bec verde de control 5 (clipiri
dese, frecvenţă mare ; clipiri rare, frecventă mică). Acest buton este un indicator optic.
 priză pentru conectarea electrozilor 6.
Estetodinul se foloseşte pentru regiunea feţei şi a gâtului sau pentru tratamentul special al
bărbiei duble.
Tratamentul se face sub formă de cură. Această cură se stabileşte de la un caz la altul, după
necesităţi. În general, ordinea este următoarea : 30 ședințe (câte 3 pe săptămână) sau o cură anuală
de două şedinţe pe lună. Durata unei ședințe nu trebuie să depăşească 30 min. Se insistă mai mult în
regiunile ridate.
Aparatul este dotat cu electrozi metalici 7 (plăcute) de mărimi diferite, precum şi cu pungi
din spontex 8 de mărimea acestor plăcute. Pungile din spontex se umezesc bine cu o soluție de
clorură de sodiu înainte de a introduce în ele plăcutele metalice. Se realizează astfel stratul umed,
bun conducător de electricitate între piele şi electrodul de metal.
Se aleg totdeauna electrozi de aceeaşi mărime şi se aşază simetric pentru fiecare regiune în
parte. Cu cât electrozii sunt mai mari, cu atât actiunea curentului electric este mai profundă.
Frecventa excitațiilor, controlată cu ajutorul indicatorului optic, produce:
 contracții ritmate (la frecventă mică);
 furnicături (la frecventă mare).
Se menționează că, cu cât frecventa este mai mică, cu atât actiunea curentului este mai
profundă. Tratarea fetei şi a gâtului se face cu electrozii tetrapolari 9 sau cu mentoniera.
Mentoniera are o formă care poate îmbrăca regiunea gâtului şi conturul feței în acelaşi timp.
Este confecționată din spontex şi prevăzută cu lăcașe pentru introducerea plăcutelor metalice.
Înainte de aplicarea electrozilor se curăță bine regiunea respectivă cu ajutorul unui
demachiont şi a unei loțiuni astfel ca pielea să fie perfect curată. Se pot face în continuare câteva
mişcări de masaj manual şi o aplicare de câteva minute a ozonizorului (vapozonului).

17
 Modul de lucru (fig. 11) Se începe prin aplicarea electrozilor tetrapolari 1 pe regiunea de
ieşire a nervilor faciali, foarte simetric, de o parte şi de alta a fetei. Electrozii de metal trebuie să fie
bine acoperiți cu săculețul de spontex, bine umezit. Se măreşte intensitatea şi frecventa încet, până
apar uşoare contracții musculare. Intensitatea depinde de sensibilitatea persoanei tratate.
Aplicarea electrozilor în această regiune are un efect general asupra regiunii cuprinse între
gură şi ochi (obraji, nas, gură, șanțul nazalolabial, pleoapa inferioară).
După 10 min. se înlocuiesc electrozii mari prin electrozi mai mici, care se aplică în regiunile
mai ridate : laba gâştei, regiunea frunţii bărbiei duble, sub ochi (pentru pungi) etc.; câte un minut
pentru fiecare regiune în parte. În total nu se va depăşi 30 min.
În locul electrozilor mari tetrapolari se poate folosi mentoniera 1 (fig. 12), pentru a trata faţa
şi gâtul în acelaşi timp, sau în mod special pentru a trata bărbia dublă. Pentru fata se aşază cele două
părţi ale mentonierei în sus. Dacă se tratează şi gâtul, se aşază celelalte două părţi în jurul gâtului.
Se leagă cele 4 pl ăcuţe metalice, introduse în mentonieră, cu cale patru cabluri electrice (câte două,
de culori diferite având grijă să fie aşezate încrucişat.
Timpul de lucru: 12-20 min.
După terminarea lucrului, cu ajutorul mentonierei, se poate insista în regiunile mai ridate prin
aplicarea electrozilor mici.
Aparatul mai poate fi folosit pentru dezincrustaţii, cu ajutorul anexei respective, numită
numită „dezincrustor”. Se procedează aşa cum s-a descris la aparatul galvanoderm.
Pentru ionizări:săculeţele din spontex pot fi îmbibate cu loţiuni tonice, ape minerale, apă de
mare etc.
După folosire, plăcuţele metalice se spală şi se usucă, iar săculeţele din spontex se spală bine
cu un detergent şi se clătesc cu multă apă.

18
 CAPITOLUL V
Examenul cosmetic şi fişa cosmetică

Îngrijirile cosmetice trebuie să se bazeze pe numeroase cunoştinţe teoretice şi practice care se

referă la anatomia şi fiziologia pielii şi muşchilor pieloşi şi chiar pe cunoştinţe ce se referă la întreg
organismul, acesta fiind un tot unitar.
Este deci absolut necesar ca înainte de a efectua orice tratament să se facă un examen
cosmetic clientei, examen în timpul căruia se obţin o serie de informaţii şi observaţii care duc la
stabilirea diagnosticului din punct de vedere cosmetic. De acest diagnostic depinde alegerea
procedeelor ce se vor folosi pentru tenul respectiv cât şi a produselor, corespunzătoare.
Este vorba deci de un examen estetic şi nu dermatologic, prin care să se depisteze acele
imperfecţiuni sau caracteristici ale pielii care nu exprimă o stare de boală, dar care îndreptate la
timp prin îngrijiri raţionale şi adecvate vor reda tenului aspectul frumos.
Examenul cosmetic se face în două etape:
- examenul superficial
- examenul de profunzime (examenul cosmetic propriu-zis).

A. Examenul superficial
Acest examen începe din clipa când clienta intră în cabinet. Cosmeticiana observă ţinuta
persoanei respective, receptivitatea faţă de modă, machiajul (stilul şi intensitatea), coafura. Se
semnalează unele greşeli are sunt in defavoarea aspectului exterior şi se recomandă unele retuşuri
necesare (pensare, epilare, vopsit de gene sau sprâncene, alt machiaj etc).
Tot în cadrul acestui examen sunt necesare o serie de informaţii referitoare la vârstă, sănătate,
mediu de lucru, alimentaţie, sensibilitate la unele produse cosmetice, felul în care se îngrijeşte
acasă, ce produse cosmetice foloseşte, la ce interval își face îngrijirea cosmetică.
B. Examenul de profunzime
Examenul de profunzime sau examenul cosmetic propriu-zis este format din: examenul
vizual, examenul prin palpare, examenul cu ajutorul lupelor, examenul cu lampa Wood şi
examinarea cu ajutorul pH-metrului.
a) Examenul vizual
Acest examen se referă la:
- Constatarea tipului morfologic al feţei care poate fi: oval, rotund, potrivit de lung, tsn
diamant, triunghiular cu vârful în jos, triunghiular cu vârful în sus, simetric sau
asimetric. Aceste observaţii conduc la stabilirea formei feţei, foarte necesară atât
pentru efectuarea unor corecturi (a sprâncenelor de ex.) cât şi pentru alegerea
machiajului corespunzător.
- Examinarea reliefului ridurilor. Acestea pot fi riduri fine superficiale, riduri de
expresie, riduri ce se datoresc pierderii elasticităţii pielii, riduri datorate deshidratării
profunde.
- Constatarea aspectului pielii. Pielea poate fi mată sau lucioasă, cu pori invizibili sau cu
pori dilataţi, descuamată sau netedă.
- Observarea coloraţiei pielii, care poate fi normală sau influenţată de grosimea stratului
cornos, de unele afecţiuni de ordin intern, de starea de oboseală sau de surmenaj, de
irigația sanguină sau de gradul de pigmentare a pielii.

19
 - Observarea imperfecţiunilor inestetice de natură vasculară (eritroză, cuperoză), de
natură pigmentară (efelide, cloasmă), sau de alte origini (cicatrice, arsuri, diferite
traumatisme, negi, cearcăne).
- Constatarea gradului de senescenţă a pielii, urmărind aspectele tipice ale îmbătrânirii.
b) Examenul prin palpare
Acesta poate fi superficial sau profund. Palparea superficială se referă la examenul epidermei
şi dermei şi se face în felul următor:
- Printr-o alungire uşoară a pielii cu pulpa degetelor se poate constata granulaţia pielii.
O piele normală are o granulaţie fină, este netedă şi catifelată. O piele anormală are o
granulaţie neregulată, este aspră la pipăit din cauza descuamărilor, dură la palpare
datorită sclerozării, grasă din cauza excesului de sebum.
- Printr-o presiune uşoară cu pulpa degetelor se poate constata elasticitatea şi rezistenţa
(dacă este elastică, fermă sau flască).
Palparea profundă se face cu ajutorul a două degete (police şi index) pentru a constata
grosimea pielii, gradul de hidratare sau deshidratare, tonicitate, aderenţa la straturile profunde,
conţinutul ţesutului adipos.
Pentru a constata grosimea pielii (fină, subţire, normală sau îngroşată) se face următoarea
palpare: se prinde între police şi index pielea (mai indicat este în apropierea bărbiei) rulând-o,
pentru a vedea grosimea şi aderenţa ei la straturile profunde.
Pentru a constata turgorul pielii (elasticitatea pielii datorită cantităţii normale de apă în celule
şi în spatiile intercelulare), se face următorul examen : se ridică între police şi index ridurile
transversale de sub pleoapa inferioara, formându-se în felul acesta o cută verticală. Când cantitatea
de apă este redusă, această cută persistă un timp mai îndelungat. La un turgor normal această cută
dispare repede, iar la pielea unui copil ridicarea unei astfel de cute este aproape
Pentru a cerceta irigația sanguină, se îndepărtează puţin pleoapa inferioară şi se observă
coloraţia. La o irigație sanguină normală corespunde o colorație roză, o irigaţie slabă corespunde
unei colorații palide. O coloraţie roşie intens (sângerie) nu înseamnă un ţesut bine irigat, ci ar putea
fi vorba de o afecţiune a conjunctivei.
- Funcţionarea glandelor sebosudorale se examinează în felul următor : se aşază o
lamelă de sticlă (bine degresată cu alcool) pe piele şi se îndepărtează (presând uşor)
deplasând-o paralel cu suprafaţa pielii. Se priveşte apoi lamela în lumină. Dacă lamela
este aproape curată, înseamnă că pielea este uscată, lipsită de grăsimi şi transpiratie ;
dacă se observă foarte clar urme de grăsime şi apă, înseamnă că există o hipersecreţie
sebosudorală.
- Reacţia pielii la o excitaţie mecanică, deci sensibilitatea pielii (dermografismul), se
poate constata trăgând pe piele, cu ajutorul unei spatule de plexiglas, o linie sau o
cruciuliță (pe frunte, pe obraz sau pe decolteu). După câteva secunde apare pe piele o
linie sau o cruciulița roşie sau albă, după cum au reacționat vasele sanguine, printr-o
dilatare sau constricţie.
- Culoarea pielii poate fi controlată mai exact în felul următor : se apasă plat pe piele o
spatulă subţire şi incoloră de plexiglas; prin apăsare se îndepărtează sângele din vasele
sanguine periferice şi, fără a fi induşi în eroare de irigaţia sanguină, se poate aprecia
culoarea exactă a pielii, privind prin transparenţa spatulei.
c) Examenul pielii cu ajutorul lupelor
Pentru acest examen se folosesc lupele simple, lupe binoculare, lupe cu luminare proprie
(lumină obişnuită sau fluorescentă).

20
 Cercetând pielea cu ajutorul acestor instrumente, se aprofundează examenul cu ochiul liber
Puterea măritoare a lupelor, avantajele unei iluminări puternice (concentrate) sau a luminii
fluorescente scot în evident ă amănunte ce nu sunt sesizate cu ochiul liber.
d) Examinarea cu lampa Wood
Aceasta este o lampă cu filtru de oxid de nichel care, emite radiații ultraviolete cu lungime de
undă apropiată de lumina vizibilă. Aceste radiaţii produc o fluorescenţă diferită asupra corpurilor
expuse.
Fluorescența pielii expusă la aceste iradiații este și ea diferită. Astfel s-a observat:
- pentru regiunile de piele cu stratul cornos foarte dezvoltat, fluorescenta este
albicioasă;
- pielea slab cheratinizată are o fluorescentă întunecată;
- pielea normală are o fluorescentă violacee;
- pielea hidratată este foarte fluorescentă;
- pielea deshidratată este slab fluorescentă. Folosirea lămpii Wood este foarte simplă;
- se aprinde lampa şi se lasă 2-3 min. pentru încălzire;
- se face întuneric în încăpere pentru a se vedea bine fluorescenta;
- distanta între lampă şi fată este de circa 20 cm;
- nu este necesar să se protejeze ochii.
e) Examinarea cu ajutorul pH-metrului
pH-metnul este un aparat care permite determinarea pH-ului pielii pe cale electrometrică. pH-
ul indică gradul de aciditate sau alcalinitate a unei soluţii. Valorile de pH se înscriu într-o scară de
la 01a 14, cu un punct de neutralitate la pH = 7, unde concentraţia ionilor de H' este egală cu cea a
ionilor (OH)-. Sub valoarea 7 se află zona de aciditate, care se accentuează pe măsură ce valoarea
pH-ului scade. Peste valoarea 7 este zona de alcalinitate, care se intensifică o dată cu creşterea
valorilor pH.
Pielea sănătoasă are o reacţie uşor acidă, un pH... 5,5 care este considerat pH normal.
Valoarea pH- ului pielii nu este fixă. Ea este influenţată de agenţi externi (lumina solară, diverse
produse de igienă, produse cosmetice etc), de digestie, de alimentaţie, de diverse afecţiuni ale pielii.
Pentru cosmeticiană cunoaşterea pH-ului pielii este importantă deoarece în cazul unei valori
anormale se aplică un tratament corespunzător, cu produse care să readucă la normal pH-uL.
Pielea are proprietatea de a reacţiona ea însăşi la variaţiile pH-ului provocate de produsele
alcaline şi de a restabili pH-ul iniţial. Această proprietate se numeşte putere tampon si poate fi
normală sau diminuată (prin rapiditatea cu care pielea îşi reface valoarea iniţială a pH-ului). Prin
compararea valorii pH-ului pielii înainte şi după spălare cu săpun se poate determina această putere
tampon care este de fapt o reacţie de apărare.
Determinarea pH-ului se face dimineaţa, pe nemâncate, cu faţa spălată de cu seară şi
nemachiată. Se determină pH-ul pe diverse regiuni ale feţei. Dacă are o valoare între 5,5 şi 6,5 se
consideră că este un pH normal. Dacă valoarea este sub 5 se consideră că pielea are o rezervă
suficientă de aciditate care permite utilizarea fără pericol a produselor uşor alcaline (săpunuri,
detergenţi, creme alcaline etc). Dacă valoarea este peste 7 se recomandă produse de igienă şi
cosmetice acide.
Pentru determinarea puterii tampon se procedează în felul următor: după ce s-a determinat
valoarea pH-ului se spadă faţa cu apă şi săpun, se clăteşte bine şi se determină din nou valoarea p-
Hului. Dacă aceasta este sub 7 se consideră că pielea suportă produsele uşor alcaline; dacă valoarea
este peste 7, puterea de apărare a pielii este scăzută, ea nu reuşeşte să neutralizeze agenţii alcalini,

21
deci puterea tampon este slabă. In acest caz se recomandă evitarea tuturor produselor alcaline şi
folosirea pentru tratament şi pentru îngrijirea acasă numai a produselor acide.
Prin toate procedeele enumerate se cercetează pielea luând în considerare cât mai mulţi
factori care influenţează aspectul ei. Vechile clasificări care luau în considerare numai funcţia
glandelor sebacee (secreţii în exces = ten gras; secreţie diminuată = ten uscat; secreţie moderată =
ten normal) sunt insuficiente şi nu corespund cu realitatea.

Prin examenul cosmetic se cercetează tenul din mai multe puncte de vedere :
- Starea de hidratare. Pielea copiilor este considerată normal hidratată şi prezintă
caracteristicile acestei stări: este fermă, fină, fără riduri. Deshidratarea poate fi
profundă sau superficială.
Deshidratarea superficială se recunoaşte după următoarele caracteristici: cu ochiul
liber se vede o uşoară exfoliere, este aspră la palpare, cu lupa exfolierea este mai
vizibilă, iar la lumina Wood apare o fluorescentă slabă.
Deshidratarea profundă se recunoaşte : cu ochiul liber se văd riduri fine care se
întretaie; privită cu lupa, pielea pare crăpată în toate direcţiile, la palpare se simte o
fermitate diminuată, iar la lumina Wood apare o fluorescentă mai slabă decât în cazul
precedent.

- Culoarea. Culoarea ideală este considerată uşor roz cu strălucire. Alterarea culorii este
datorită unor afecţiuni intestinale (ten pământiu),unor intoxicări cronice (ten gri fără
strălucire), oboselii şi surmenajului (culoare ştearsă, spălăcită), tulburărilor
ginecologice, pierderi de sânge etc. (ten palid, livid).
- Fineţea. Pielea fină, privită cu ochiul liber, prezintă o suprafaţă uniformă, granulaţie
fină, pori invizibili. Granulaţia se referă la aspectul de suprafaţă a pielii, şi anume:
celulele descuamate, înainte de a se detaşa, se ridică în grupuri mai mici sau mai mari
dând la prima vedere un aspect neted uniform sau granulat, şi la palpare o senzaţie de
catifelare sau asprime.
Pielea normală are o granulaţie fină, este netedă şi uniformă. Cu lupa se confirmă
unitatea perfectă a ţesutului, la palpare este catifelată, iar la lumina Wood apare o
fluorescenţă intens închisă, violacee.
Pielea groasă este o piele care se descuamează cu greu şi se reface încet. Cu ochiul
liber se observă o granulaţie mare neuniformă, pori dilataţi, este aspră la palpare, iar la
lumina Wood apare o fluorescenţă albicioasă.

- Gradul de îmbătrânire. Se urmăresc semnele de senescenţă cutanată, acestea sunt:piele

de culoare ştearsă, flască, cu riduri accentuate cu aspect veştejit din cauza
deshidratării, lipsită de elasticitate, care prezintă tulburări de pigmentare şi
hipertricoză.
- Tulburări de circulaţie sanguină locală. Cu ochiul liber se observă afecţiuni ca :
cuperoza, eritroza, acneea rozacee; cu lupa se observă dilatarea capilarelor, iar la
palpare produce impresia de căldură datorită stării congestive.
- Funcţionarea glandelor sebacee. Din acest punct de vedere se disting trei categorii de
tenuri, în funcţie de secreţia acestor glande care poate fi mărită, normală sau
diminuată. Pielea grasă este lucioasă, cu pori dilataţi, se constată deseori prezenţa
comedoanelor, este îngroşată, iar examenul cu lupa evidenţează o textură vizibilă.

22
 Pielea normală prezintă caracteristicile pielii fine. Pielea uscată-alipică prezintă riduri
fine care se întretaie, este aspră din cauza descuamării, deshidratată, porii mici.
- Sensibilitatea. Epiderma este legată de sistemul nervos cerebro-spinal prin terminaţiile
sale nervoase libere, senzitive, acestea asigură funcţiile senzoriale ale tegumentului.
Sensibilitatea la agenţii externi poate fi crescută (la tenurile sensibile apar cu uşurinţă
pete roşii), normală sau diminuată (reacţionează puţin sau de loc la diverşi excitanţi).
- Imperfecţiuni diverse. Se caută anomalii în repartiţia melaninei (efelide, cloasma),
existenţa părului de prisos, a cicatricelor, crustelor, etc.
C. Întocmirea şi rolul fişei cosmetice
Toate aceste date obţinute prin procedeele arătate la începutul capitolului şi urmărind toate
punctele de vedere enumerate mai sus se trec pe o fişă personală de îngrijire cosmetică, care pe
Ungă datele personale ale clientei cuprinde rezultatele examinării, îngrijirile aplicate, precum şi
recomandările pentru acasă.
întocmirea fişei cosmetice este necesară pentru a urmări efectul îngrijirilor executate, pentru
schimbarea unor procedee în cazul că cele folosite nu au dat rezultatele dorite. Dacă este necesară o
alternanţă de procedee, cosmeticiana va şti de fiecare dată ordinea lor, aceasta fiind consemnată în
fişa clientei (de exemplu îşi propune ca în cazul unui ten atipic — lipsit de grăsime — şi deshidratat
să introducă la anumite intervale diverse mijloace de rehidratare sau în cazul unui ten gras, să
introducă dezincrustaţia electrică între tratamentele obişnuite de curăţire pentru acest tip de ten). De
asemenea, caracteristicile tenului respectiv fiind notate în fişă, cosmeticiana nu reia de fiecare dată,
când clienta se prezintă la tratament, toate probele de determinare a tipului de ten, ci doar pe cele a
căror rezultate nu sunt permanente, sau dacă au intervenit schimbări ale calităţii tenului respectiv.
In privinţa produselor folosite, în special a măştilor, cosmeticiana îşi poate propune o seamă
de preparate pe care să le utilizeze într-un interval mai mare de timp. Ea va şti de fiecare dată ce
şi-a propus să folosească, având notată ordinea de la început. Se poate astfel controla şi efectul
preparatelor folosite şi deci repetarea aplicării dacă efectul este bun sau înlocuirea preparatelor
respective, în cazul cînd nu s-a obţinut rezultatul urmărit.
Toate acestea constituie şi determină seriozitate şi conştiinciozitate în efectuarea îngrijirilor
cosmetice, cu rezultate bune atât pentru cosmeticiana cât şi pentru clienta respectivă.

23
Nr. Fişei ____________________
Examinat de _________________
Data _______________________

FIŞA CLIENTEI
Fişă individuală de îngrijire cosmetică
Numele ____________ Prenumele ________________
Profesiune _______________ Adresa: Str ___________________ Nr _____________________
Sector ______________ Telefon __________________________
Data naşterii: anul _______________ luna __________________ ziua ____________________
Diagnostic:
Aspect morfologic _______________________________________________________________
Forma feţei (rotundă,pătrată,ovală,triunghiulara,etc) _____________________________________
Culoarea a) feţei _______________________________________
b) ochilor _______________________
c) tenului(culoare predominantă) __________________________
Granulaţia pielii - normală ________________________
- granuloasă,aspră,cu scuame,hipercheratoză __________________________
- neregulată _________________________________________
Temperatura: ______________________________
Pilozitate:(buza superioară,bărbia) _________________________________
Secreţiile: (hipersecreţie,secreţie normală,hiposecreţie sebacee) ___________________________
Concluzie(ten uscat,normal,gras,asfixis etc) ___________________________________________
Palpare superficială(catifelat,aspru,rugos) _____________________________________________
Palpare profundă(suplu,elastic,flasc) _________________________________________________
Imperfecţiuni inestetice: (pori dilataţi,comedoane,puncte negre) ___________________________
Tonicitate _____________________________________________

Tulburări ale pielii: congenitale dobândite

vasculare

pigmentare

Diverse__________________________________________________

Cute Frunte Ochi Gură Obraji Gât

expresie

riduri

Tonus muscular (gît,obraji,frunte)_______________________

Alte deficienţe ______________________________________
Tratamente recomandate ______________________________
Mijloace fizice ______________________________________
Mijloace Chimice ___________________________________
Mijloace mecanice __________________________________
Tratament indicat acasă _______________________________
Durata tratamentului ___________________________________
Data programării ______________________________________

24
 CAPITOLUL VI
Relaxarea

A. Rolul ei în tratamentul cosmetic

Cabinetul cosmetic a devenit nu numai o necesitate pentru îngrijirea şi înfrumuseţarea tenului,
ci dă şi posibilitatea unei destinderi şi relaxări nervoase.
Oboseala, surmenajul, nervozitatea, aerul închis lasă pe faţă urme vizibile şi neplăcute,
cearcăne, riduri, ten întunecat, oboseală în mişcări, îngrijirea facială care se acordă clientei în
cabinetele de cosmetică nu va da rezultate decât dacă este efectuată conştiincios, bazată pe cu-
noştinţe ştiinţifice de specialitate şi utilizând produse de calitate şi adecvate calităţii tenului.
Totuşi, un tratament aplicat unei persoane nervoase, pe o faţă crispată, încordată, obosită, nu
va da randamentul dorit.
De aceea este absolut necesar ca atât înainte cât şi în timpul tratamentului să se creeze clientei
o oră de destindere, de completă relaxare nervoasă. în acest fel ea devine mult mai receptivă
îngrijirilor ce i se aplică şi rezultatele tratamentului cosmetic vor fi apreciabil îmbunătăţite.
B. Diferite metode de creare a relaxării
Pentru a obţine această relaxare nervoasă a clientei, este absolut necesar ca tratamentul
cosmetic să se efectueze într-un cadru potrivit acestor cerinţe şi într-o atmosferă bogată în oxigen,
acest gaz fiind absolut necesar relaxării, deoarece el asigură o bună respiraţie, îmbunătăţeşte
acţiunea musculară şi cerebrală, îndepărtează oboseala din organism, intervenind în metabolismul
acidului lactic. Se ştie că atmosfera încărcată cu bioxid de carbon agravează starea de nervozitate.
Un prim factor în producerea relaxării este aspectul cabinetului de cosmetică. Acesta trebuie
să fie foarte curat şi bine aerisit, aranjat cu gust.
Un alt factor necesar relaxării este existenţa în cabinet a unui fotoliu special pentru relaxare.
Acesta trebuie să fie lucrat pe buret, cu faţă din material plastic lavabil, cu extremităţile mobile,
care să poată fi aranjate astfel încât poziţia corpului să fie confortabilă pentru clientă. Este ideală
existenţa unei mici încăperi alăturată cabinetului de cosmetică, încăpere care să fie folosită special
pentru relaxare, înainte de a începe tratamentul cosmetic propriu-zis. Această încăpere trebuie să fie
dotată cu un fotoliu de relaxare, să fie bine aerisită, să aibă eventual un aparat de ozonizare, lumina
trebuie să fie discretă.
Este recomandabil ca atât în timpul relaxării cât şi în timpul tratamentului cosmetic, clienta să
fie singură cu cosmeticiana ce o îngrijeşte. Prezenţa mai multor persoane-cliente sau asistenţă duce
la o stare de încordare pentru clientă, deci relaxarea nu este posibilă.
Clienta îşi dezbracă hainele de stradă şi se îmbracă cu un halat special sau o pelerină cu care
rămâne în tot timpul tratamentului. Pentru relaxare i se efectuează înaintea tratamentului cosmetic
propriu-zis masajul special de relaxare care se efectuează în regiunea spatelui. Acest masaj
acţionează asupra sistemului nervos producând destindere. Clienta se culcă pe fotoliu cosmetic şi
rămâne ¼ oră într-o destindere perfectă, în încăperea bine aerisită, în care lumina este indirectă,
difuză şi linişte perfectă.
Tot această încăpere poate servi pentru aplicarea măştii şi pentru ozonizare. Acolo unde
spaţiul nu permite, toate aceste operaţii se pot efectua în cabinetul cosmetic propriu-zis.
Tot un factor de relaxare îl formează şi culoarea ambiantă din cabinet. Se preferă nuanţele de
roz, bleu, gălbui, verde pal atât pentru tapetele pereţilor din cabinet cât şi pentru mobilier şi lenjerie,
sunt mai calde, mai odihnitoare şi mai plăcute.

25
 Deci ordinea, igiena perfectă, coloritul cabinei cosmetice, prezenţa unui fotoliu relax, masajul
de relaxare, aer curat, linişte şi lumină difuză sunt factori care asigură clientei acea destindere
nervoasă atât de necesară creării unei receptivităţi mărite în timpul tratamentului.
Relaxarea nervoasa se poate obţine chiar în timpul unui tratament cosmetic, în timpul
efectuării masajului facial. Un masaj făcut cu pricepere, de o manieră blândă, calm, cu mişcări de
effleurage executate lent, alternate cu mişcări vibratorii, masaj făcut fără întrerupere, în linişte şi cu
o lumină indirectă, produce clientei 20 min de odihnă perfectă, de destindere nervoasă care se va
reflecta pe faţă, mărind şi mai mult efectele masajului. Şedinţa la vapozon, efectuată înainte sau
peste mască, produce, datorită vaporilor fini de apă ionizaţi şi ozonizaţi, o relaxare, reînnoire
celulară şi o bună respiraţie cutanată.
Toate aceste procedee şi condiţii îndeplinite vor crea clientei o deconectare nervoasă şi o vor
face mai receptivă la tratamentul cosmetic propriu-zis.
C. Masajul de relaxare
Acest masaj face parte din categoria masajelor speciale. Se efectuează în regiunea cervicală
posterioară, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale până în talie, pe omoplaţi, pe umeri şi braţe.
Se face înaintea începerii tratamentului pentru a pregăti clienta în vederea îngrijirilor ce urmează.
Se lucrează într-un ritm lent cu mâinile lipite de piele. Poziţia clientei este şezând pe un taburet, cu
spatele descoperit până aproape de talie. Poziţia cosmeticienei este în spatele clientei. Masajul se
efectuează cu talc şi este compus din cinci mişcări de bază: effleurage, petrissage, foulage,
hachures, vibraţii.
Effleurage (netezire uşoară). Este prima mişcare de bază şi se execută în trei timpi:
- Timpul I. Mâinile se fixează cu marginea lor exterioară în regiunea mastoidiană şi coboară
apoi lipindu-se complet de piele, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale până în talie.
Policele sunt încrucişate deasupra regiunii coloanei vertebrale, fără a o atinge. Se revine
prin alunecare, la poziţia iniţială, pe acelaşi traseu. Se repetă de cinci ori. In timp ce
mâinile coboară spre talie se face o uşoară fandare, pentru ca palmele să fie tot timpul
lipite complet de piele (fig. 13).
- Timpul II. Se începe din aceeaşi poziţie ca la timpul I, apoi mîinile coboară pe spate
îndreptîndu-se prin netezire spre regiunile axiale. Se revine la poziţia de plecare pe acelaşi
traseu. Mişcarea se repetă de cinci ori (fig. 14)
- Timpul III. Se porneşte din acelaşi loc. Mâinile continuă mişcarea pe braţe, oprindu-se
deasupra cotului. Se repetă de cinci ori (fig. 15).
Petrissage (frământat). Este o mişcare de frământare şi se execută în patru timpi:
- Timpul I. Mişcarea începe de deasupra cotului lucrând cu ambele mâini pe aceeaşi parte.
Se execută o mişcare de frământare cu policele spre celelalte patru degete, urcând până în
regiunea cervicală posterioară. Când se ajunge la ceafă, se trece prin alunecare cu ambele
mâini pe celălalt braţ. Se execută aceeaşi mişcare ca mai înainte. Se repetă de cinci ori
pentru fiecare braţ în parte. (fig. 16).
- Timpul II. Se execută mişcarea de frământare în regiunea omoplaţilor, de la dreapta la
stânga. Mâna dreaptă execută frământarea acestei regiuni cu cele patru degete spre police.
Mâna stângă susţine pielea şi muşchii prin apăsare uşoară cu policele depărtate de
celelalte degete. Frământarea se termină în regiunea omoplatului stâng, apoi, prin
alunecare se revine la poziţia, de plecare. Se repetă de cinci ori (fig. 17).
- Timpul III. Se lucrează de o parte şi de alta a coloanei vertebrale de la ceafă până în talie.
Mâinile execută o mişcare de frământare a acestor regiuni la coborâre. Se revine în
regiunea cefei prin alunecare cu policele încrucişate deasupra coloanei fără a o atinge (fig.
18).

26
 - Timpul IV. Se execută în regiunea superioară a spatelui. Policele execută o mişcare de
presiune pe un traseu din afară spre înăuntru. Celelalte patru degete se spijină în regiunea
fosei supraclaviculare. Se repetă de mai multe ori. Se lucrează cu ambele mâini simultan
(fig. 19).
Foulage (presiune). Este o mişcare de presiuni circulare care se execută de o parte şi de alta a
coloanei vertebrale. Se începe din regiunea cefei şi se termină aproape de talie.
Întoarcerea se face pe acelaşi traseu cu policele încrucişate deasupra coloanei fără a o atinge.
Se repetă de cinci ori (fig. 20).
Hachures (haşurare). Se execută pe tot spatele, rotind mâinile de la încheietură pentru a lovi cu
partea dorsală a degetelor (fig. 21.)
Vibraţiile (fig. 22). Prin vibrarea mâinilor aceste mişcări se transmit regiunii pe care s-au
aşezat mâinile. Vibraţiile se execută de o parte şi de alta a coloanei vertebrale de la ceafă la talie pe
un traseu liniar şi pe un traseu în zig-zag pe tot spatele pornind din regiunea superioară a
omoplaţilor până în talie. Revenirea se face prin alunecare în partea superioară a spatelui. Se repetă
de cinci ori.

27
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL VII
Clasificarea tenurilor în funcţie de diversele tulburări ale
metabolismului lipidelor, apei, protidelor şi glucidelor,
tulburări de ordin pigmentar, vascular, senilitate

Studiind pielea prin diversele metode de examinare (vizuală, palpare, cu aparate), se pot
observa o serie întreagă de caracteristici care fac posibilă încadrarea tenului respectiv într-o
categorie anumită şi tratarea lui după necesităţi.
Pentru aceasta, examenul cosmetic trebuie făcut foarte minuţios şi cu atenţie, pe bază de
cunoştinţe temeinice, pentru ca prin interpretarea aspectelor ce se observă la nivelul pielii să se pună
un diagnostic cât mai exact şi în continuare să se aplice un tratament adecvat.
Organismul viu este sediul proceselor metabolice, deci al tuturor proceselor de asimilaţie şi
dezasimilaţie.
Diferitele tulburări metabolice au repercusiuni la nivelul pieli, alterând aspectul stării
normale, în funcţie de aceste tulburări de ordin general din organism, se ajunge la o clasificare a
tenurilor, astfel: tulburările metabolismului lipidelor duc la împărţirea tenurilor în gros şi atipic;
tulburările metabolismului apei duc la împărţirea tenurilor în: ten deshidratat sau hiperhidratat;
tulburările metabolismului protidelor şi glucidelor (asociate cu alte tulburări metabolice) duc la
existenţa tenului caşetic sau pletoric.
La toate acestea se adaugă tulburările de ordin pigmentar, de ordin vascular, tulburări legate
de vârstă, toate contribuind la posibilitatea unei clasificări a tenurilor şi la stabilirea procedeelor şi a
produselor de tratament pentru fiecare categorie în parte.

A. Clasificarea tenurilor în funcţie de tulburările metabolismului lipidelor

În funcţie de tulburările metabolismului lipidelor, tenurile se pot clasifica astfel: ten uscat
(atipic) şi ten gras; tenul norma! oglindeşte un metabolism normal.
Acest strat adipos împreună cu apa din ţesuturi, formează suportul plastic al pielii; acest
suport plastic o menţine elastică şi netedă. Deci tulburările ivite în metabolismul lipidelor
influenţează aspectul pielii atât din punctul de vedere al secreţiei glandelor sebacee (hipersecreţie
sau hiposecreţie) cât şi al acestui suport plastic (piele întinsă sau o piele ridată).
1. Tenul normal
Tenul normal reflectă o stare de sănătate a organismului, fără tulburări la nici un nivel.
La examenul vizual se constată: piele netedă cu pori invizibili, cu un luciu uşor, fără riduri, o
culoare uşor rozată.
La examenul cu lupa se vede o textură fină.
Prin palpare se constată: piele catifelată (deci granulaţie fină), fermă, elastică (turgor normal),
nu este iritabilă.
La lumina Wood apare o fluorescentă violacee.
pH-ul pielii situat în limite normale.
Acest tip de ten se întâlneşte la copii înainte de pubertate şi uneori după 20 de ani la
persoanele cu un organism perfect sănătos.

28
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

2. Tenul uscat
Tenul uscat este caracterizat prin hipofuncţia glandelor sebacee. Insuficienţa de sebum
determină şi pierderea de apă din straturile superficiale, ceea ce face să apară, ca o consecinţă şi o
deshidratare.
Acest tip de ten se datorează fie unei predispoziţii congenitale sau este dobândit (un ten
normal se poate transformă cu timpul într-un ten uscat — fie printr-o îngrijire necorespunzătoare cu
produse care usucă, fie datorită înaintării în vârstă, fie unor cauze interne ce favorizează apariţia
semnelor de ten uscat).
Factorii care influenţează uscarea pielii sunt:
factorii interni: tulburări endocrine (mai ales tiroida), tulburări nervoase, tulburări în circulaţia
sanguină, diverse boli interne.
factorii externi: vântul, soarele puternic, frigul, produsele de igienă care se alterează,
produsele cosmetice prea alcoolizate sau care conţin substanţe ce usucă.
Caracteristicile tenului uscat. Dacă tenul uscat se datoreşte unei predispoziţii congenitale se
caracterizează printr-un număr redus de glande sebacee, la care se adaugă şi o secreţie insuficientă a
acestora. Dacă tenul uscat este dobândit, numărul de glande sebacee şi mărimea lor sunt normale
secreţia fiind însă insuficientă, datorită unor cauze interne sau externe, aşa cum s-a mai menţionat.
Oricare ar fi originea unui astfel de ten, caracteristicile sunt următoarele:
La examenul vizual: piele mată, cu pori mici, uneori cu riduri, fine superficiale, datorită
deshidratării ce însoţeşte lipsa peliculei grase de protecţie, în cazul că această piele nu este protejată
de o cremă corespunzătoare. Culoarea este ştearsă, uneori se vede o descuamare furfuracee.
Cu lupa se văd mici fisuri liniare.
La palpare se constată: piele subţire, cu elasticitate diminuată (deci insuficiente grăsimi în
ţesutul adipos subcutanat şi insuficientă apă în spaţiile intercelulare). Este o piele sensibilă.
Persoanele cu tenul uscat au deseori senzaţii de usturime sau mîncărime.
Tratamentul unui astfel de ten urmăreşte să corecteze deficienţa de grăsimi naturale şi
aspectele datorate acestei deficienţe.
3. Tenul gras
Activitatea glandelor sebacee este legată de funcţia glandelor sexuale. Activitatea acestor
glande începe o dată cu pubertatea, când funcţionarea lor este foarte intensă, se menţine la un nivel
variabil în tot timpul activităţii glandelor sexuale, pentru ca, la sfîrşit, o dată cu înce tinirea funcţiei
lor să se producă şi o încetinire, a funcţiei glandelor sebacee.
Pielea grasă este caracterizată printr-o hipersecreţie de sebum şi o cantitate mărită de grăsimi
fixe în ţesutul adipos subcutanat.
Hiperactivitatea glandelor sebacee este influenţată de mulţi factori printre care se
menţionează: tulburări nervoase, surmenaj., tulburări hepatice, tulburări endocrine, alimentaţie prea
bogată în proteine şi grăsimi, constipaţie.
Tenul gras se poate prezenta sub două aspecte: ten gras uleios şi ten gras asfixie.
a) Tenul gras uleios se caracterizează printr-o scurgere liberă a sebumului la nivelul pielii.
La examenul vizual se văd porii deschişi, aspectul pielii este lucios, unsuros de culoare
gălbuie. La examenul cu lama de sticlă, aceasta se pătează cu grăsime.
La examenul prin palpare se simte o granulaţie neregulată, pielea este îngroşată. Sensibilitatea
poate f i uneori mărită.
La lumina Wood se vede o fluorescentă albicioasă (stratul cornos este foarte dezvoltat).

29
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

pH-ul pielii este neutru spre alcalin, deci un mediu favorabil dezvoltării unor microbi (de aici
tendinţa de infectare a tenurilor grase neîngrijite corespunzător).
La toate acestea se mai adaugă şi o stare de deshidratare superficială (manifestată printr-o
descuamare vizibilă), datorită faptului că sebumul în stare de seboree este hidrofob (sebumul
normal fiind hidrofil), şi această anormalie blochează circulaţia apei intercelulare.
b) Tenul gras asfixie. Se ştie că fiziologic, pielea respiră — absoarbe oxigen şi elimină
bioxid de carbon. Oxigenul este preluat pe două căi. Tot ceea ce împiedică sau încetineşte aceste
schimburi produce asfixie cutanată.
Factorii care pot determina o asfixie cutanată sunt:
- Descuamarea incompletă de pe piele a celulelor cornoase moarte.
- Sebumul uscat în pori pilosebacei.
- Exces de secreţie sudori pară (evaporarea apei şi depunerea sărurilor din transpiraţie în
orificiile canalelor excretoare).
- Hipercheratinizarea pielii împiedică evacuarea liberă a sebumului şi a transpiraţiei prin
astuparea orificiilor de ieşire a acestora.
- Circulaţia sanguină încetinită care determină o diminuare a aprovizionării cu oxigen a
ţesutului cutanat.
- Folosirea de produse de igienă sau cosmetice necorespunzătoare cu tipul de piele.
- Curăţirea insuficientă a pielii, impurităţile împiedicând funcţiile sale normale.
Toate aceste cauze pot determina o asfixie a tenului, atât a celui gras cât şi a celui uscat, însă
cele mai multe posibilităţi spre asfixie le are tenul gras, prin hipersecreţia sa de sebum, prin
hipercheratinizare.
Caracteristicile tenului gras asfixie:
La examenul vizual: se văd comedoane rezultate din retenţia sebumului în foliculii
pilosebacei, care se amestecă cu celulele moarte din pereţii canalului respectiv, formând un
chist. La nivelul pielii, chistul sub aspectul unui punct negru din cauza oxidării în contact
cu aerul a cheratinei (substanţă proteică, bogată în sulf, existentă în stratul cornos).
Datorită existenţei acestor „dopuri" de sebum, porii pilosebacei se dilată. Culoarea pielii
este cenuşie, din cauza punctelor negre şi a oxigenării insuficiente.
La examenul cu lupa: toate aceste semne sunt mai vizibile.
La palpare: pielea este neregulată ca relief, din cauza depozitelor de sebum închistat, fiind
aspră şi groasă.
La lumina Wood se vede o fluorescenţă.
Tratamentul acestui tip de ten urmăreşte în primul rând, evacuarea comedoanelor pentru a
elibera porii pilosebaceei şi a înlesni astfel respiraţia pielii; în al doilea rând se urmăreşte refacerea
aspectului pielii prin închiderea porilor etc.

B. Clasificarea tenurilor în funcţie de tulburările metabolismului apei

Rolul apei în organism este deosebit de important. Apa alcătuieşte partea fundamentală a
plasmei sanguine, a lichidelor interstiţiale şi a limfei; are rolul de solvent al substanţelor care se
absorb prin sânge şi limfă şi rol de transportor al acestor substanţe până la nivelul celulelor şi de aici
către organele de excreţie; înlesneşte reacţiile chimice din organism, deoarece toate aceste reacţii se
produc numai în soluţii apoase.

30
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Apa formează aproximativ 63% din greutatea corpului. Cantitatea variază cu vârsta. La
embrion apa constituie 94% din greutatea lui; la noul-născut 66—68%, la adult 58—65%, scade
deci cu vârsta. Cantitatea necesară de apă se obţine:
- prin alimente care conţin apă;
- prin arderile glucidelor, protidelor şi lipidelor (mai ales a lipidelor), arderi ce au loc
în organism.
Metabolismul apei este reglat de sistemul nervos şi de glandele endocrine (hipofiza, tiroida,
suprarenalele şi pancreasul). Eliminarea apei din organism se face prin:
- rinichi (apa din urină);
- intestin (apa din fecale);
- plămâni (sub formă de vapori de apă, o dată cu aerul expirat);
- transpiraţie (atât cea vizibilă cât şi cea invizibilă, datorită unui fenomen de osmoză
sau difuziune).
Pielea conţine circa 70% apă, din oare 10—20% in stratul cornos. Hidratarea normală a
ţesutului cutanat este întreţinută de rezerva de apă conţinută de limfa din spaţiile intercelulare şi
care înlocuieşte rapid apa ce se pierde la suprafaţă prin acţiunea agenţilor externi.
Din punct de vedere cosmetic este foarte importantă starea de hidratare, tulburările ducând la
modificări în aspectul tenului. Astfel, în funcţie de cantitatea de apă din piele se conturează
aspectele a două tipuri de ten: hiperhidratat şi deshidratat, starea normală oglindind un echilibru
între apa ce se evaporă la suprafaţa pielii şi aceea care provine din straturile profunde.
a) Tenul normal hidratat, caracteristici. Pielea copiilor este cea mai hidratată în comparaţie
cu pielea adulţilor. Se caracterizează prin fineţe, elasticitate (datorită unui turgor normal) este
fermă, fără riduri. Aceste caracteristici se mai pot întâlni şi la alte vârste, dacă organismul se găseşte
într-o stare de perfectă sănătate, dacă influenţa dăunătoare a factorilor externi este diminuată sau
înlăturată prin îngrijirea corespunzătoare a pielii.
b) Tenul hiperhidratant, caracteristici. Are aspectul edemaţiat, datorită retenţiei de apă în
ţesuturi ca o consecinţă a unor boli, şi este întâlnit, în special, la persoanele cu afecţiuni
cardiovasculare sau cardiorenale.
c) Tenul deshidratat superficial. Cauzele ce-1 determină şi modul de recunoaștere a acestui
ten. In cazurile în care excreţia de apă depăşeşte ingestia, conţinutul în apă al corpului scade, iar
organismul se găseşte în stare de deshidratare.
Această deshidratare poate proveni din diverse motive:
- Eliminarea crescută a apei din organism, datorită influenţei agenţilor externi, fizici
sau chimici (o umiditate scăzută a atmosferei, vânt, soare puternic, temperaturi
ridicate etc.) face să crească evaporarea apei din piele, creând astfel un dezechilibru.
- Însetarea în diverse situaţii.
- Pierderea excesivă a apei din cauza anumitor boli (diaree, febră mărită etc).
- Temperament nervos hipertiroidian.
- Oboseală excesivă, surmenaj.
- Vârsta.
- Reducerea cantităţii de electroliţi de sodiu şi clor Care fac ca apa să nu fie reţinută în
corp.
- Electroliţii de sodiu reţin apa în spaţiile intercelulare, şi cei de clor în celule.

31
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

- Deshidratarea pielii poate fi de două feluri: superficială şi profundă.

Deshidratarea superficială se datoreşte unor cauze externe şi este însoţită întotdeauna de doua
caracteristici ale pielii: grosimea mica a stratului cornos (deci piele fină, subţire), scăderea secreţiei
sebacee (cum e cazul la pielea atipică). Deci, această deshidratare superficială se în-tâlneşte la tenul
uscat, subţire, mai puţin cheratinizat.
În cursul transformării lor în epidermă, celulele pierd din cantitatea de apă iniţială, ajungând
ca în stratul cornos să rămână doar o mică cantitate de apă de 10—20%. în cazul când acest strat
este mai subţire şi secreţia sebacee mai scăzută, din cauza diverşilor factori externi fizici sau amici
se diminuează sau dispare şi stratul protector şi astfel se evaporă şi cantitatea de apă existentă.
Vântul, soarele puternic, umiditatea scăzută a atmosferei, temperatura prea ridicată sau folosirea de
produse detergente, sicative măresc evaporarea apei, dând naştere la un dezechilibru între apa ce se
pierde şi cea care provine din straturile profunde. Pielea devine în acest caz fragilă, uscată, iar
celulele stratului disjunct se elimina într-un strat fin pulverulent.
Un ten deshidratat superficial se recunoaşte după următoarele semne:
- Cu ochiul liber se observă o exfoliere a pielii, iar la nivelul comisurilor prin
formarea de deşeuri cutanate.
- La lupă, exfolierea este şi mai evidentă.
- La lampa Wood apare o fluorescentă slabă.
- La palpare, pielea este uşor aspră şi pierde din fermitate.
Deshidratarea profundă. În timp ce deshidratarea superficială se petrece în straturile
superficiale ale pielii şi se datoreşte unor factori externi, deshidratarea profundă are loc în straturile
profunde ale pielii — derm şi hipoderm —, cauzele fiind de ordin intern, datorită unor tulburări
ivite în metabolismul apei. Aceste tulburări în metabolismul celular al apei se manifestă prin
incapacitatea organismului de a reţine apa în ţesuturile subcutanate.
În acest caz, organismul este obligat să-şi procure apa din ţesuturile proprii. Acest lucru
necesită un efort special care face să se diminueze cantitatea de grăsimi subcutanate. Diminuându-
se astfel atât cantitatea de grăsimi fixe cât şi apa din ţesuturile subcutanate, dispare acel suport
plastic al pielii, devine mai mobilă, mai sensibilă la contracţiile muşchilor. In felul acesta se
formează cute, pliuri la suprafaţa pielii sau reţea de riduri adânci la tenul uscat.
Un ten cu deshidratare profundă se recunoaşte după aspectul pielii care este flască, fanată,
veştejită, cu tendinţă la riduri profunde, mobilă şi cu o slabă aderenţă de straturile mai profunde. La
lampa Wood se observă o fluorescentă şi mai slabă.
La tenurile deshidratate, tratamentul ce se aplică are ca scop rehidratarea pielii prin diverse
mijloace — fizice, chimice şi mecanice.

C. Clasificarea tenurilor în funcţie de tulburările metabolismului protidelor şi glucidelor

Pielea participă la metabolizarea glucidelor şi a protidelor şi orice dereglare pe plan general
sau local are repercusiuni asupra pielii.
Astfel cheratogeneza, melanogeneza, reînnoirea straturilor epidermice se datoresc
metabolismului local al proteinelor aduse de sânge la acest nivel. Un metabolism defectuos va
influenţa deci toate aceste funcţii.
O dereglare în metabolismul glucidelor duce la creşterea glucozei în transpiraţie şi astfel
straturile superficiale ale pielii se impregnează cu glucide şi devine un mediu bun de dezvoltare a
unor microbi.

32
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

În funcţie de tulburările metabolice ale protidelor şi ale glucidelor se pot deosebi două tipuri
de ten: pletoric şi caşectic.
a) Tenul pletoric. Denumirea vine de la cuvîntul grecesc „plethore" şi înseamnă „surplus".
Acest tip de ten este determinat de un metabolism defectuos al protidelor şi al glucidelor la care se
adaugă şi tulburări ale metabolismului lipidic şi hidromineral, astfel că aspectul pielii este
caracterizat prin depuneri anormale de substanţe şi apă. Pielea este groasă, aspect cărnos,
congestionată permament sau se congestionează la cel mai mic efort, este grasă, cu toate
caracteristicile respective (comedoane, pori dilataţi, chisturi sebacee etc.), deseori prezintă o
pilozitate crescută. Acest ten nu se ridează uşor, datorită suportului format de substanţele depuse în
exces care ţin epiderma întinsă.
Contrar aspectului, nu este un ten rezistent. Metabolismul defectuos al glucidelor determină o
fragilitate capilară şi predispoziţie la infecţie, aceasta din urmă fiind mărită şi de hipersecreţia
glandelor sebacee ce caracterizează acest tip de ten.
Cauzele sunt de ordin general intern, dar se impune pe lângă tratamentul medical şi un regim
alimentar prin diminuarea cantităţilor de proteze, grăsimi, glucide, apă.
b) Tenul caşectic. Denumirea vine de la cuvîntul„caşexie" care înseamnă „atrofie generală".
în cazul tenului, termenul se referă la diminuarea tuturor funcţiilor pielii. Este cauzat de afecţiuni
grave de ordin intern care influenţează funcţiile metabolice ale pielii.
Ca aspect, pielea este subţire, uscată (deshidratată şi atipică), atonă, flască (lipsă de
elasticitate), palidă (insuficient irigată), aspect de pergament (topire musculară).

D. Diferenţieri de ten din punctul de vedere al tulburărilor de ordin vascular

De multe ori se pot observa la nivelul pielii diverse imperfecţiuni de ordin vascular, care fac
parte din leziunile incipiente ale unei dermatoze de tipul rozaceei.
Rozaceea se prezintă în trei stadii:
- stadiul incipient care este eritroza facială;
- cuperoza;
- acneea rozacee.
a) Eritroza facială — prima formă a rozaceei — poate apărea chiar după pubertate, la unele
persoane, sub forma unui eritm difuz, la început trecător, cu timpul devenind persistent — pe
pomeţi, aripile nasului, regiunea preauriculară şi mentonieră. La început apare sub forma de puşee
congestive trecătoare, care însă repetându-se duc la o stagnare a sângelui în anumite regiuni ale
pielii.
b) Cuperoza. Cu timpul, datorită repetării permanente a puşeelor congestive, ca şi datorită
unei dilatări a capilarelor, acestea devin vizibile la nivelul pielii; acest fenomen se numeşte
telangiectazie, iar aspectul pielii poartă numele de cuperoză.
De cele mai multe ori eritroza facială şi cuperoza sunt inseparabile, telangiectaziile apărând
pe o faţă cu eritroza facială. Sunt însă cazuri când aceste telangiectazii apar pe o piele necongesti-
onată, normal colorată, având aspectul unor linii roşii pe o foaie albă. Această stare reprezintă
cuperoza adevărată.
Cuperoza deci se datoreşte unor dilatări permanente ale capilarelor, provocate de pusee
congestive repetate şi de o elasticitate insuficientă a pereţilor vasculari. Instalarea cuperozei este
lentă şi câteodată neobservabilă.
În afară de condiţiile arătate mai există o serie de factori externi şi interni care pot influenţa
apariţia eritrozei faciale şi a cuperozei.

33
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Factorii externi:
- Agenţii atmosferici (vântul, frigul, soarele puternic, schimbările bruşte de
temperatură) pot contribui la apariţia puşeelor congestive şi la dilatarea capilarelor.
Femeia cu o piele subţire şi uscată, care îşi expune faţa fără a o proteja la acţiunea
agenţilor atmosferici, sau se spală cu apă prea caldă, sau prea rece, este o candidată
la cuperoză.
- Agenţii fizici şi chimici (produsele prea detergente, expunerea prelungită la o sursă
de căldură mare etc. constituie de asemenea, motive de instalare a cuperozei.
Factorii interni:
- în primul rând proasta elasticitate a pereţilor vasculari, şi apoi tulburările digestive şi
nervoase care pot determina pusee congestive repetate (gastrită, colită, constipaţie).
Tulburările digestive decurg din rapiditatea cu care mănâncă unele persoane, din proasta
masticaţie a alimentelor. în felul acesta se supune stomacul la un efort suplimentar, care se traduce
prin pusee congestive repetate la faţă, şi care cu timpul dau naştere la apariţia telangiectaziilor.
Datorită tulburărilor nervoase, multe persoane roşesc uşor la cea mai mica iritare sau emoţie,
iar aceste eriteme cu timpul devin permanente, declanșând şi apariţia cuperozei.
c) Acneea rozacee este ultima fază a rozaceei. Se caracterizează printr-un eritem general, în
special pe obraji, nas şi partea de jos a frunţii, şi o temperatură ridicată a pielii în aceste regiuni,
precum şi prin prezenţa de foliculită. Prin aceasta acneea rozacee se aseamănă cu acneea vulgară, cu
deosebirea că aceste pustule nu au la bază un comedon infectat, apar câte două, trei o dată, de
mărimea unei gămălii de ac, devin roşii, uşor iritate, unele evoluează rapid, în două, trei zile, altele
mai lent, fiind mai profunde. Acneea rozacee apare, în general, pe un ten seboreic, în special în
perioada premenopauzei şi a menopauzei
Cauzele instalării acneei rozacee sunt tulburările endocrine şi vasomotorii, declanşate de
încetarea funcţiei menstruale. Se presupune, de asemenea, că rozaceea se datoreşte şi unor tulburări
digestive (gastrită acidă, constipaţie sau abuzuri alimentare).
Acneea rozacee, spre deosebire de eritroza facială şi cuperoză, reprezintă o stare de boală, şi
ca atare — în acest stadiu — cosmeticienei îi este interzisă tratarea unui astfel de ten. Ea are doar
rolul de a o recunoaşte şi de a îndrepta clienta către medic pentru tratament. Cunoscând cauzele
acestei afecţiuni, cosmeticiana poate face unele recomandări, ca: excluderea alimentelor greu
digestibile, excitante, toxice, o masticaţie lentă, mese la ore fixe, urmate de odihnă, îngrijirea dan-
turii, evitarea factorilor ce favorizează congestia feţei (căldură, frig, soare).

E. Diferenţieri de ten din punctul de vedere al tulburărilor de ordin pigmentar şi alte

imperfecţiuni
1. Coloritul normal al pielii
Culoarea normală a pielii pentru rasa albă este uşor rozată, cu variaţii de la individ la individ.
Culoarea pielii este determinată de amestecul a patru culori de bază: albă (datorită cheratohialinei
din stratul granulos), galbenă (datorită stratului cornos), brună (datorită melaninei), roşie (datorită
sângelui din vasele sanguine din piele). Din amestecul acestor culori rezultă culoarea pielii
respective, influenţată fiind uneori de predominarea uneia din ele.
Diferite modificări în coloritul pielii. Coloritul normal al pielii poate fi modificat datorită unor
cauze de ordin intern. Apar modificări de colorit datorită pigmenţilor biliari (hepatită) sau datorită
diverselor substanţe medicamentoase colorante ca atebrina, sau datorită unor substanţe colorante
utilizate în diverse profesiuni. Mai apar modificări de colorit în cazul unor boli ale organelor

34
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

hematopoietice, boli infectocontagioase, boli ale pielii, boli care privesc circulaţia sanguină, boli ale
inimii (maladia albastră) etc.
Pielea este un organ cu multe funcţii, printre care şi aceea de a elimina anumite substanţe
rezultate din metabolismul normal sau patogen al organismului prin secreţia sudorală.
Când aceste toxine sunt în cantitate mare şi ritmul de eliminare este încetinit, se produc
modificări de aspect şi culoare ale pielii. Astfel se poate întâlni piele de culoare palidă-spălăcită în
stări de intoxicaţii sau oboseală, piele cu aspect întunecat în unele boli cronice; ten pământiu ,n
diferite afecţiuni gastrointestinale, autointoxicaţii; piele palidă-gălbuie în tulburări endocrine,
ginecologice, tuberculoza glandelor suprarenale, pierderi de sânge.
În toate aceste cazuri, cosmeticiana are obligaţia de a îndruma persoana respectivă către
medic, care va cerceta cauzele şi va prescrie tratamentul intern necesar.
2. Diferite imperfecţiuni pigmentare la nivelul pielii
a) Nevii pigmentări plani sunt modificări circumscrise ale coloraţiei pielii care nu fac relief.
Petele hepatice sunt numite aşa din cauza culorii asemănătoare cu a ficatului. Sunt ovale sau
rotunde şi de mărimi diferite. în cazul acesta, pielea nu este modificată decât din punct de vedere
cromatic.
Efelidele sunt pete pigmentare lenticulare, galbene sau brune, multiple, cu sediul pe părţile
descoperite: faţă, gât, partea superioară a toracelui, antebraţe etc. Apar sau devin mai evidente sub
acţiunea razelor solare. Deşi sunt de natură nevică, nu degenerează niciodată. Ca tratament se
recomandă preparate exfoliante (săruri de mercur, hidrochinonă, perhidrol), vitamina A, complex B
sau crioterapie.
Lentigoul se prezintă sub formă de pete brune, negre sau albastre localizate pe faţă şi gât.
Uneori petele pot fi uşor infiltrate. Aceste pete se pot transforma în nevocarcinoame spontane dacă
sunt iritate prin traumatisme repetate sau agenţi chimici. Cosmeticiana are obligaţia să le evite în tot
cursul tratamentului cosmetic ce-1 execută pe faţă şi gât.
b) Nevii celulari sunt ridicături din planul pielii, de mărime şi formă variabile, de culoare roz,
galbenă sau neagră (nevii celulari pigmentări) sau pot fi necoloraţi (nevii celulari acromiei). Uneori
sunt acoperiţi de păr (nevi celulari piloşi) sau iau aspect verucos. Nevii pigmentări (în vorbirea
curentă se numesc aluniţe) se pot transforma în nevocarcinoame dacă sunt iritaţi.
Cosmeticiana trebuie să evite iritarea sau sângerarea lor sau a regiunilor apropiate.
c) Nevii vasculari (angioamele) sunt tumori benigne rezultate din hiperplezia sistemului
vascular. Sunt de cele mai multe ori congenitale, dar pot apărea la orice vârstă. Pata sau tumoarea
care caracterizează angiomul este constituită dintr-o îngrămădire de vase ectaziate. După natura
vaselor există hemangioame (formate din vase sanguine) şi limfangioame (formate din vase
limfatice).
Hemangioamele se pot prezenta sub următoarele forme: angioame plane, angioame tumorale
sau angioame cavernoase etc.
Angioamele plane se prezintă sub forma unor pete vasculare, de dimensiuni variabile,
punctiforme sau difuze, de culoare roz, roşie sau violacee. Angiomul stelar se întâlneşte, de obicei,
pe nas sau sub orbită, sub forma unui punct vascular central mai ridicat, din care radiază vase mici
apare, de obicei, la adult.
Angioamele tumorale sunt tumori vasculare circumscrise sau difuze care apar, de regulă, la
noul născut şi cresc cu vârsta. Au culoare roşie sau violacee şi sunt de consistenţă moale, reductibile
total sau parţial la presiune.

35
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Angioamele cavernoase sunt tumori voluminoase care deformează regiunea pe care apar
(buze, urechi, pleoape), sângerează uşor la traumatisme. Cosmeticiana nu va face nici un fel de
tratament cosmetic persoanelor care prezintă astfel de formaţiuni.
Punctele rubinii sunt nevi vasculari tardivi, multipli, ce apar după 40 de ani. Se caracterizează
prin mici angioame punctiforme sau lenticulare, localizate mai ales pe torace şi membre.
Cunoaşterea acestor imperfecţiuni pigmentare este necesară pentru cosmeticiana pentru a
evita orice ar putea duce la agravarea acestor formaţiuni.
a) Cloasma este o discromie reprezentată prin pete pigmentare sub forma unor plăci deseori
confluente şi cu contur neregulat. Aceste pete apar pe faţă (frunte, tâmple, obraji, în jurul gurii şi
nasului). Ele apar mai ales la femeile însărcinate, de unde şi numele de „masca gravidităţii". Mai
pot apărea şi în cazul unor afecţiuni, ca: metrite, salpingite, dismenoree, anemii. Instalarea petelor
se face pe nesimţite. Se descriu două aspecte de cloasmă: una mediană, dezvoltată sub forma unor
benzi care ocupă baza nasului, fruntea şi regiunile suborbitare, şi a doua marginală, localizată pe
tâmple şi regiunea maseterină. Cauzele sunt de ordin endocrin (la femeia gravidă) sau afecţiunilor
ulcero-ovariene, tulburări ale funcţiei suprarenalelor sau ale tiroidei. Mai intervin de asemenea,
tulburări ale funcţiilor digestive şi, în special, a funcţiei hepatice.
b) Melanoza Riehl. Se datoreşte carenţei în vitamine. Apare mai alesla femei între 30 şi 50 de
ani, dezvoltându-se, în special, pe părţile expuse la lumină (fruntea, tâmplele, regiunile
preauriculare, regiunile submaxilare, părţile laterale ale gâtului). Debutează printr-o uşoară
mâncărime şi un eritem, după care se instalează o pigmentaţie roză-violacee care cu timpul devine
brună-închis. Pigmentaţia se întinde încetul cu încetul, formând suprafeţe difuze sau reticulate, pe
care se suprapun apoi puncte hipercromice în jurul orificiilor pilosebacee în care se constată şi un
uşor proces de hiperoheratoză. Aceste puncte hipercheratozice se lăţesc, unindu-se între ele prin
nişte punţi care dau aspectul reticulat al melanozei.
3. Imperfecţiuni care se datoresc lipsei de pigmenţi
Vitiligo. Se prezintă sub formă de pete albe neregulate, înconjurate de o zonă de
hiperpigmentaţie. Se pot dezvolta pe orice regiune a suprafeţei corpului; părţile descoperite însă
sunt locurile unde apar mai frecvent. Regiunile afectate au un aspect caracteristic: insule de culoare
albă, de formă circulară, înconjurate la periferie de o zonă intens pigmentată. Culoarea brună se
degradează pe măsură ce se depărtează de centrul alb, până se confundă cu pielea sănătoasă. Se pot
descrie mai multe forme de vitiligo: vitiligo punctat (mici insule albe), vitiligo universal (acromia s-
a întins pe toată suprafaţa corpului), vitiligo de pe pielea capului (reprezentat prin şuviţe de păr alb).
4. Alte imperfecţiuni inestetice
1. Milium este o tumoare benignă epitelială, un chist epidermic de mărimea unei gămălii de
ac, alb, dur, perlat, localizat la nivelul pleoapelor, tâmplelor şi frunţii. De multe ori, aceste chisturi
apar grupate. Iau naştere prin astuparea mecanică a foliculului pilosebaceu şi, mai rar, a canalului
sudoripar în porţiunea sa epidermică. Conţinutul acestor chisturi este format din celule cornoase şi
resturi grăsoase. Distrugerea lor se poate face electric sau mecanic, după ce au fost înţepate cu un ac
flambat.
2. Chistul sebaceu este o formaţie rotundă sau ovală, de consistenţă moale, acoperită de piele
de culoare şi aspect normal. Mărimea poate fi cât un bob de grâu sau mult mai mare. Conţinutul este
păstos, fiind constituit din celule epidermice cheratinizate, grăsime, colesterol etc.
3. Chistul ostiu-folicular. Rezultă prin dilatarea şi astuparea unui ostiu-folicular. Se formează
mai întâi un comedom şi apoi un chist superficial, de mărimea unui bob de linte, care poate creşte
şi, în unelecazuri, infecta.
4. Nevii moIIuscum sunt tumori moi, de consistenţă flască, acoperite de piele cu coloraţie
normală, subţire şi zbârcită. Uneori sunt aplatizaţi, întinşi ca suprafaţă sau uşor proeminenţi, iar

36
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

deseori sunt pediculaţi. Cei pediculaţi au ca sediu gâtul, faţa posterioară a toracelui, pleoapele.
Mărimea acestor nevi poate varia de la mărimea unei gămălii de ac până la cea a unui bob de
strugure.
5. Adenoamele sunt tumori benigne, rezultând prin multiplicarea celulelor glandulare ale
pielii (ale glandelor sebacee sau sudoripare). Adenomul sebaceu circumscris se prezintă ca o placă
reliefată, cu marginile neregulate, cu suprafaţa granulară, de culoare galben-lucitoare, cu depresiuni
punctiforme (orificiile dilatate ale glandelor hiperplaziatej.Se întâlnesc pe faţă, gât şi pielea capului.
Nu se transformă în leziuni maligne, dar pot creşte şi se pot extinde.
Adenoamele sebacee simetrice ale feţei se prezintă sub formă de tumorete de mărimea unui
bob de mazăre, pe şanţurile nazogeniene, rădăcina nasului, bărbie sau pielea capului. Sunt de
culoare albă sau roşietice şi moi, sau foarte mici şi de consistenţă tare. Tratamentul se face prin
diatermocoagulare pentru toate tipurile de adenoame.
Hidradenoamele pleoapelor inferioare se întâlnesc la femeile adulte sau în vârstă,
prezentându-se ca nişte formaţiuni papuloase de mărimea unei gămălii de ac, de culoarea pielii. Se
tratează prin diatermocoagulare.
6. Hipertricoza reprezintă o dezvoltare exagerată a sistemului pilos în anumite regiuni ale
feţei, la femei (buza superioară, bărbie, părţile laterale ale feţei). Tratamentul se face prin
electrocoagulare sau îndepărtarea mecanică cu ajutorul pastei de epilat.
7. Xantelasma reprezintă forma cea mai frecventă a xantomului cu localizare aproape
exclusivă în regiunea pleoapelor. Se prezintă sub forma unor pete galbene cu suprafaţa netedă sau
uşor reliefată. Cauzele sunt tulburări generale ale metabolismului grăsimilor. Tratamentul constă în
excizie chirurgicală şi regim alimentar sărac în grăsimi. Nu sunt leziuni maligne.
8. Cheratomul senil este o dermatoză precanceroasă. Se prezintă sub forma unor pete
galbene-brune, pigmentate, cu contur neregulat, apar după 60 de ani pe faţă sau dosul mâinilor, mai
rar în alte regiuni.
Aceste leziuni au suprafaţă aspră, uscată, prezentând deseori o uşoară descuamare. Cauza este
degenerarea senilă a ţesutului cutanat. Razele solare au un rol important în apariţia acestor leziuni la
persoanele în vârstă.
Tratamentul se face prin diatermocoagulare sau radioterapie. Cosmeticiana trebuie să evite
orice iritare a unor astfel de pete, mai cu seamă atunci când persoana respectivă are o vârstă
înaintată. Transformarea lor în cancer este foarte frecventă.
9.Verucile sunt excrescenţe papilare şi hipercheratozice de dimensiuni variabile. Se datoresc
unui ultravirus.
Veruca vulgară apare la copii şi adulţi tineri, pe faţa dorsală a degetelor şi a mâinilor, sub
forma unor ridicaturi rotunde, cu dimensiuni variabile, cu suprafaţa convexă, culoarea cenuşie-
gălbuie, brună sau negricioasă, de consistenţă tare, aspră.
Verucile papilomatoase sau papiloamele sunt ridicături de câţiva milimetri, pediculate,
filiforme, care apar pe faţă sau pe gât. Verucile plane juvenile apar la copii şi adolescenţi. Se
prezintă ca nişte papule plane, rotunde sau uşor poligonale, de culoarea pielii sau mai închise.
Tratamentul verucilor care nu se vindecă spontan este diatermocoagularea.
5. Diferenţieri de ten în raport cu vârsta
Pielea, ca şi celelalte organe, suferă în decursul vieţii o serie de modificări ale stării sale
morfofuncţionale.

37
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Aceste modificări sunt accentuate şi de faptul că, fiind un organ extern, este supusă acţiunii
diverşilor factori fizici şi chimici. Procesul de degenerare începe în regiunile descoperite şi este mai
evident la acest nivel.
Cercetând modificările care le suferă pielea în diferitele etape ale vieţii, s-a constatat că
activitatea fiziologică a acestui organ creşte până în jurul vârstei de 25 de ani. între 25 şi 40 de ani
funcţiile se stabilizează, pentru ca după această vârstă să înceapă diminuarea lor care duce treptat la
stadiul de senescenţă.
Studiind aspectul tenului în etapele principale ale vieţii, se poate face următoarea clasificare:
 Tenul normal al copilului sănătos de la naştere până la pubertate. Este caracterizat
prin aspectul său neted şi fin, cu o culoare uşor rozată, elastic, cu pori invizibili.
Aceste calităţi se datoresc bunei funcţionări a întregului organism, care influenţează
organul cutanat (procese metabolice normale) cât şi buna funcţionare a acestui organ.
Aceste caracteristici ale tenului se mai pot întâlni în jurul vârstei de 25 de ani la
persoanele cu un organism perfect sănătos.
 Tenul în epoca pubertăţii. Pubertatea este o etapă biologică ce marchează trecerea
către maturizare (hormonală şi neuropsihică).
Începe în jurul vârstei de 11—13 ani la fete şi 14—16 ani la băieţi. Pe parcursul
acestei etape, datorită perturbărilor hormonale, apar unele fenomene la nivelul pielii.
Trebuie menţionate în mod deosebit seboreea şi acneea juvenilă, care sunt foarte
frecvente în această perioadă. Tulburările hormonale şi tulburările digestive
favorizează sensibilitatea organismului faţă de infecţiile stafilococice. Acestea
determină o hipertrofiere a glandelor sebacee şi o stimulare a secreţiei de sebum, la
care se adaugă inflamaţia cronică a foliculilor pilosebacei.
Localizarea acestei afecţiuni este faţa, regiunea presternală şi interscapulară (datorită
faptului că în aceste regiuni glandele sebacee sunt în mod natural mai dezvoltate).
 Tenul între 25—40 ani. în jurul vîrstei de 25 de ani, activitatea glandulară se
normalizează. Dacă echilibrul hormonal este însoţit şi de o bună funcţionare a tuturor
organelor, dacă persoana respectivă duce o viaţă igienică, aspectul tenului poate fi
asemănător cu tenul copilului: catifelat, culoarea sănătoasă, elastic, pori mici
invizibili, fără riduri.
Dacă intervin tulburări metabolice, endocrine, alte cauze de ordin intern sau extern,
se conturează diferitele tipuri de ten descrise într-un capitol precedent.
Ceea ce determină aspectul tenului în această etapă este tonusul muscular ferm,
pielea elastică, riduri puţine sau puţin adâncite care prin îngrijire raţională pot fi
atenuate.
Toate aceste aspecte se modifică spre sfârşitul etapei. Elasticitatea pielii şi tonusul
muscular sunt diminuate, deci şanţurile naturale ale feţei se adâncesc, ridurile se
înmulţesc, iar trăsăturile feţei tind să se schimbe.
 De la 40 de ani, caracteristicile tenului la femei sunt legate de apropierea
menopauzei. Modificările hormonale care au loc în această perioada influenţează
activitatea tuturor organelor, inclusiv a organului cutanat.
În etapa de premenopauză apar fenomene de vasodilataţie sub formă de eriteme
localizate pe faţă, gât, regiunea presternală.
Tot în etapa acesta începe diminuarea stării de imbibiţie a pielii si a elasticităţii ei.

38
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Instalarea definitivă a menopauzei coincide cu existenţa tuturor semnelor de senescenţă a

organului cutanat:
 Epidermul este subţiat, datorită micşorării celulelor, sale precum şi a scăderii puterii
de regenerare.
 Procesul de cheratinizare scade.
 Este modificat procesul de pigmentogeneză.
 Limita dintre epiderm şi derm îşi pierde aspectul sinuos.
 Dermul se atrofiază datorită subţierii fibrelor de colagen; ţesutul conjunctiv este
degenerat. Accentuarea acestor fenomene de involuţie conduce la atrofia senilă a
pielii.
 Se constată o tendinţă spre hipermineralizare (creşte conţinutul de Ca, Mg. K).
 Procesele metabolice ale pielii ajunse în acest stadiu sunt diminuate.
 Cicatrizarea se face mai greu.
 Capilarele pielii devin fragile.
 Secreţia sebosudorală este mult scăzută.
 Puterea de tamponare a pielii şi rezistenţa ei la factorii externi sunt reduse.
În consecinţă, toate aceste cauze duc la următorul tablou al tenului senil:
 riduri adâncite;
 pliurile naturale foarte adâncite;
 piele flască (mai ales la partea inferioară a feţei şi părţile laterale ale gâtului); culoarea
de fildeş vechi;
 pete pigmentare pe faţă sau partea dorsală a mâinilor; pilozitate accentuată;
 la palpare: aspră, senzaţie de uscăciune ca la hârtie.
Procesul de îmbătrânire este un proces ireversibil. Nu poate fi oprit, dar poate fi întârziat prin
menţinerea în stare de sănătate a întregului organism, printr-o viaţă igienică, iar în privinţa tenului,
prin îngrijiri regulate de timpuriu, când pielea este tânără, pentru a întârzia apariţia semnelor de
bătrâneţe.

39
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL VIII
Procesele care stau la baza tratamentelor cosmetice
şi importanţa lor

A. Generalităţi
Dorinţa femeii de a-şi îngriji şi machia faţa ca să arate cât mai frumoasă şi strălucitoare a
existat din totdeauna.
De aceea, îngrijirile din cabinetele de cosmetică trebuie făcute pe bază ştiinţifică, conştiincios
şi urmărind anumite rezultate precise.
În acest scop s-au menţionat toate imperfecţiunile ce ar putea exista la nivelul pierii şi s-au
descris tipurile de tenuri ce trebuie îngrijite, cu toate calităţile şi deficienţele lor.
Astfel, în decursul unei îngrijiri cosmetice se urmăreşte remedierea — prin diverse mijloace
(manuale, fizice şi chimice) — a imperfecţiunilor existente.
În general, pentru ca un tratament cosmetic să îşi ajungă scopul urmărit, trebuie să nu
neglijeze în cursul îngrijirilor ce le efectuează nici unul din procesele de bază ale unui tratament:
 procesul de curăţire;
 procesul de hrănire;
 procesul de rehidratare;
 procesul de tonifiere.
Ţinând seama de calitatea tenului ce trebuie îngrijit şi de deficienţele lui, se va insista, în
timpul tratamentului în cabinet, mai mult asupra unuia sau a mai multor din aceste procese, şi
anume se vor folosi acelea prin care se vor remedia lipsurile sau imperfecţiunile tenului respectiv.
1. Procesul de curăţire. În general, orice tratament cosmetic trebuie să înceapă prin procesul
de curăţire a pielii. Această curăţire este absolut necesară la orice ten (în special însă la tenurile
grase uleioase, asfixice sau pletorice), deoarece, niciodată o îngrijire cosmetică nu va da rezultate
dacă masajul, măştile, etc. nu vor fi efectuate pe o piele perfect curăţită de impurităţi: praf, surplus
de grăsimi sau celule moarte. Impurităţile neîndepărtate la timp, pătrund şi mai mult în piele în
decursul operaţiilor următoare.
2. Procesul de hrănire. Al doilea proces foarte important din cadrul unui tratament cosmetic
este procesul de hrănire. Pe acest proces trebuie insistat în special la tenurile uscate caşectice,
deshidratate. Hrănirea ţesutului cutanat este foarte importantă, căci prin ea se întârzie îmbătrânirea,
şi pielea îşi păstrează timp îndelungat aspectul frumos de la început.
Hrănirea pielii se poate obţine printr-un aflux mărit de sânge care aduce la nivelul cutanat
elemente nutritive, asigurând astfel schimburile intracelulare şi din exterior prin aplicarea pe piele a
diverselor substanţe hrănitoare, grase, vitaminizate, substanţe biologice care vor fi absorbite de
piele, hrănind-o şi împiedicând îmbătrânirea ţesuturilor.
3. Procesul de rehidratare. Procesul de rehidratare a pielii este unul din cele mai importante
procese din cadrul unui tratament cosmetic. Hrănirea şi hidratarea pielii — grăsimile şi apa —
formează acel suport ce o menţine catifelată, strălucitoare şi netedă.
De aceea se caută ca prin diverse mijloace să se obţină această hidratare a ţesutului cutanat, în
special la tenurile deshidratate, uscate, caşectice cât şi la unele tenuri grase.

40
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

4. Procesul de tonifiere. Ultimul din cele patru procese este cel de tonifiere şi revitalizare a
pieli. Pe acest proces se insistă, în special, la tenurile caşectice, uscate, eenile, la tenurile deci lipsite
de vitalitate, cu pielea flască, atonă, lipsită de elasticitate.
Fiecare din aceste patru procese se pot îndeplini printr-o seamă, de procedee cosmetice, prin
diverse mijloace manuale, fizice şi chimice care se vor descrie pe rând la fiecare proces în parte.
Un singur lucru nu trebuie să-1 uite orice cosmetiriană: să ştie să recunoască calitatea pielii pe
care o are de îngrijit, să-i cunoască lipsurile şi mijloacele prin care aceste lipsuri pot fi remediate.
Numai astfel tratamentul cosmetic aplicat clientei va da rezultatul dorit sau împiedică
absorbţia în piele a produselor care se aplică.

B. Procesul de curăţire al pielii. Rolul său în tratamentul cosmetic

Prin curăţirea pielii se înţelege atât curăţirea pielii pe care şi-o face fiecare persoană seara,
înainte de culcare şi dimineaţa; cât şi curăţirea mai profundă pe care o execută orice cosmeticiană
clientei în cabinet, în timpul tratamentului cosmetic.
Curăţirea individuală a feţei seara şi dimineaţa are rolul de a îndepărta de pe piele fardul,
deşeurile cutanate, surplusul de grăsimi care altfel ar împiedica pielea să respire, dând naştere la
modificări inestetice.
Această curăţire a feţei, atât de necesară, de cele mai multe ori este făcută în mod defectuos.
Unele persoane nu-şi curăţă decât foarte superficial faţa, repede, lăsând impurităţi pe piei care
rămân tot restul nopţii; altele nu se curăţă de loc, sau folosesc creme sau emulsii în cantitate
exagerată, care rămân pe piele peste noapte, producând uneori modificări epidermice nedorite.
De aceea este necesar ca orice cosmeticiana să explice clientelor rolul curăţirii feţei făcută
acasă şi modul cum se face o corectă curăţire a pielii.
Adevăratul proces de curăţire a tenului se execută în cabinetul cosmetic. El este mult mai
complex, cuprinzând o serie de procedee cosmetice necesare pentru a îndepărta cât mai perfect de
pe piele impurităţile, praful, fardul, deşeurile cutanate sau surplusul de grăsimi, comedoanele,
eliberând astfel porii şi pregătind pielea pentru a fi cât mai receptivă la procedeele următoare,
asigurând o bună respiraţie şi absobţie cutanată.
Procesul de curăţire este alcătuit din următoarele procedee cosmetice:
a) demachierea, b) vaporizarea caldă, c) extragerea comedoanelor, d) gomajul, e)
dezincrustarea electrică.
Toate aceste procedee de curăţire a pielii se execută la începutul tratamentului cosmetic şi
trebuie făcute cu foarte multă atenţie şi conştiinciozitate, în special la tenurile grase şi pletorice
unde sunt absolut indispensabile.
a. Demachierea este primul procedeu din cadrul procesului de curăţire a pieilii. Prin
demachiere se înlătură de pe epiderm praful şi impurităţile încrustate în stratul cornos, deşeurile
cutanate, rezidurile fardurilor — uneori folosite în mod exagerat de către clientă —, surplusul de
grăsimi epidermice şi transpiraţia.
Demachierea pregăteşte pielea în vederea unei bune examinări cosmetice: cu ajutorul ei se
constată perfect imperfecţiunile şi calitatea tenului respectiv.
O bună demachiere este o manevră estetică foarte importantă şi reprezintă — când este făcută
conştiincios — aproape o veritabilă îngrijire cosmetică.
Atât demachiajul executat în cabinetul de cosmetică cât şi cel pe care trebuie să şi-1 efectueze
clienta acasă, înainte de culcare, trebuie făcute corect, nici neglijent, dar nici în mod exagerat în

41
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

ceea ce priveşte cantitatea demachiantului folosit — şi cu produse de demachiaj adecvate calităţii

tenului şi de bună calitate.
b. Produsele de demachiat. Pentru demachiere se folosesc trei categorii de produse: loţiuni
spumoase ; cremele de demachiat; emulsiile sau laptele demachiant.
1) Loţiunile spumoase se folosesc, în special, la tenurile grase ca detergent final, după
aplicarea laptelui demachiant. Ele au inconvenientul că sunt prea detergente şi deci riscă să fie
iritante şi să usuce pielea în cazul celorlalte tipuri de ten.
2) Cremele de demachiat se folosesc, în special, în teatru şi cinema. Prezintă inconvenientul
că au o consistenţă mare şi lasă pe suprafaţa epidermului o peliculă de corp gras care poate deruta
examenul cosmetic în plus, pentru a îndepărta crema de pe faţă, cu ajutorul unui tampon de vată
învelit cu tifon, este necesar, datorită acestei consistenţe, o apăsare pe piele, producând astfel un fel
de masaj nedorit; acest masaj uşurează mai mult pătrunderea în orificiile foliculilor pilosebacei a
grăsimii şi a materiilor colorante existente la suprafaţa pielii, ceea ce nu este de dorit.
3) Laptele demachiant este o emulsie — fiind cel mai indicat dintre cele trei produse,
deoarece are avantajul că este gras, dar puţin consistent, deoarece are multă apă. Nu lasă pe piele
reziduuri, dă tenului catifelare, supleţe, prospeţime, curăţă pielea fără a o irita sau a o usca.
De aceea, el rămâne demachiantul ideal pentru toate tenurile.
c. Tehnica demachierii. In vederea demachierii, părul clientei se izolează cu o faşă elastică
sau o bonetă specială, lăsând liberă fruntea, iar decolteul este protejat cu ajutorul unui colţar—,
bretelele de la sutien şi combinezon fiind lăsate în jos, lăsând umerii liberi.
Clienta va sta pe un taburet, iar poziţia cosmeticianei este în spatele clientei puţin într-o parte.
După ce cosmeticiana şi-a spălat mâinile cu apă, săpun şi alcool, începe demachierea, prin
întinderea laptelui demachiant.
Laptele demachiant se poate aplica în trei moduri:
Se varsă o cantitate mică de lapte într-un bol de porţelan sau de plastic pe care-1 ţine
cosmeticiana în mâna stângă, iar cu degetele mâinii drepte muiate în lapte va executa întinderea lui
pe faţă şi decolteul clientei.
O altă metodă ar fi ca laptele demachiant să fie vărsat în palma stângă (în loc de bol de
porţelan).
Un procedeu mai steril ar fi luarea laptelui din flacon cu ajutorul unei seringi, aplicându-se
apoi picături de lapte pe faţa, gâtul şi decolteul clientelor.
Cea mai folosită metodă rămâne cea a vărsării laptelui într-un bol de plastic sau porţelan.
Cu degetele mâinii drepte muiate în lapte se începe aplicarea acestuia prin mişcări de
mângâiere, pe faţa, gâtul şi decolteul clientei în anumite direcţii (fig. 23) şi anume:
 de la moţul bărbiei spre ureche;
 comisura gurii— ureche;
 comisura gurii spre şanţul nazolabial până aproape de unghiul intern al ochiului;
 de-a lungul arcadei zigomatice până spre tâmplă.
Toate, aceste mişcări se încep pe o jumătate a feţei repetă aceleaşi mişcări şi pe celălalt obraz,
apoi se întinde laptele pe marginile superioare ale nasului mergând spre frunte, se coboară apoi pe
tâmplă în jos spre gât şi decolteu, unde întinderea laptelui se face prin mişcări de te-vino până se
cuprinde întreg gâtul şi decolteul. După această întindere, cosmeticiana va executa cu pulpa
degetelor de la ambele mâini un uşor effleurage pe faţa şi decolteul clientei, pentru a ajuta
amestecul emulsiei cu impurităţile de pe faţă.

42
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Îndepărtarea laptelui demachiant de pe faţă se face cu ajutorul a două tampoane de vată

pătrate cu latura de circa 4 cm, învelite în tifon cu care se protejează degetele mijlocii ale ambelor
mâini. Poziţia cosmeticienei este în acest moment în spatele clientei, ştergerea se face simultan cu
ambele mâini, urmărind aceleaşi direcţii ca şi la întinderea laptelui demachiant (fig.24). în caz că
laptele nu a putut fi complet îndepărtat la sfârşitul mişcărilor, se reia demachierea din nou cu alte
două tampoane curate, până ce pielea rămâne perfect curată.
În acest moment, demachierea cu lapte este completată — la tenurile grase — uleioase sau
asfixice — prin ştergerea feţei cu o loţiune detergentă sau o infuzie pentru celelalte tipuri de ten.
Orice demachiere a feţei, a gâtului şi a decolteului este precedată întotdeauna de demachierea
ochilor şi a gurii.
Demachierea ochilor. Se aplică două tampoane de vată umezite cu apă sub cilii pleoapei
inferioare. Clienta este rugată să îşi închidă ochii, şi apoi cosmeticiana stând în spatele clientei
(puţin într-o parte) cu degetul index şi mijlociu de la mâna stângă susţine tamponul;iar cu mâna
dreaptă, cu ajutorul unui tampon de vată muiat în apă, lapte sau ulei, în funcţie de natura rimelului
întrebuinţat, se şterg uşor genele prin mişcări de sus în jos până ce se curăţă perfect. Apoi cu
degetele mâinii stângi se strânge tamponul de sub ochi,, ştergând cu el printr-o mişcare circulară
pleoapa superioară şi sprânceana. Se procedează în mod identic şi la celălalt ochi.
Demachierea buzelor. Buzele, în caz că sunt fardate, se şterg cu ajutorul unui tampon de vată
învelit în tifon şi muiat în lapte demachiant. Ştergerea se face prin mişcări circulare repetate, în.
timp ce cu o mână se susţin muşchii din regiunea învecinată gurii.

2. Vaporizarea caldă. Rolul şi tehnica vaporizării

Al doilea procedeu din procesul de curăţire al pielii, procedeu ce completează şi
perfecţionează demachierea pregătind tenul pentru operaţiile următoare, este vaporizarea caldă sau
pulverizarea caldă.
Presiunea dată de aparatele de pulverizare caldă este aşa de slabă încât în realitate are loc o
proiectare de vapori, sub forma unui nor fin proiectat .pe faţă, gâtul şi decolteul clientei. Se
proiectează în acest fel apă simplă distilată, ozonizată, sau aromatizată, sau infuzii de diverse
plante, în special muşeţel, cu acţiune emolientă. Această vaporizare caldă se obţine cu ajutorul
pulverizatorului de tip Lucas Championieres sau cu Vaporizatorul (Vapoforul).
a. Efectele pulverizării calde :
Lichidele pulverizate calde sub foarte slabă presiune sunt emoliente, având rolul de a înmuia
celulele stratului cornos, curăţind bine suprafaţa epidermului şi antrenând în picăturile de
transpiraţie ce se formează pe faţă, deşeurile solubile sau emulsionate prezente încă pe suprafaţa
pielii.
Vaporizarea caldă uşurează atât extragerea comedoanelor prin dilatarea trecătoare a porilor
cât şi absorbţia produselor ce vor fi aplicate ulterior pe piele.
Are rolul dea stimula funcţiile glandelor sebacee şi sudoripare.
Activează circulaţia sanguină, dând naştere la o uşoară hiperemie.
Activează metabolismul celular (determinând o mai bună asimilare şi dezasimilare la nivel
cutanat).
Hidratează pielea atunci când vaporizarea se face la o intensitate mică şi o durată mai mare.
Înmuierea stratului cornos uşurează îndepărtarea celulelor moarte, descuamate de la nivelul
pielii.

43
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

b. Tehnica vaporizării calde. După ce s-a efectuat demachierea perfectă (ochi, gură, faţă,
gât, decolteu) se aplică o cremă grasă protectoare în jurul ochilor, şi clienta este expusă la
vaporizator, cu capul acoperit cu un prosop, pentru ca vaporizarea caldă să se poată face în cele mai
bune condiţii.
Durata vaporizării este între 5–15 min, în funcţie de calitatea tenului respectiv. De asemenea
intensitatea vaporilor se variază tot în funcţie de natura tenului.
La pulverizările calde ce se fac cu ajutorul aparatului „Lucas Championieres" clienta rămâne
culcată pe fotoliul cosmetic şi se pulverizează faţa în această poziţie, în timp ce ţine sub bărbie un
vas special de plastic în care să se scurgă picăturile de apă ce se formează.
După expunerea la aceşti vapori calzi se tamponează uşor faţa clientei cu un tampon de vată
învelit în tifon, pentru a îndepărta picăturile de apă ce s-au format la suprafaţa pielii. Clienta se
întinde pe fotoliul cosmetic şi se începe în acest moment extragerea comedoanelor şi a surplusului
de sebum din piele.

3. Extragerea comedoanelor. Tehnica extragerii comedoanelor

Studiind structura pielii, se constată la suprafaţa ei o serie de orificii numiţi pori. Aceşti pori
sunt de două feluri: pori sudoripari, prin care se elimină transpiraţia şi care sunt invizibili cu ochiul
liber, şi pori pilosebacei, prin care se elimină sebumul produs de glandele sebacee. Aceştia din
urmă pot fi invizibili sau foarte mici la tenurile normale şi uscate, deschişi sau dilataţi la tenurile
grase, datorită hipersecreţiei sebacee.
Tenul care a fost curăţit prin demachiere, căruia i s-a făcut examenul cosmetic şi a fost expus
pulverizării calde este acum pregătit pentru cel de-al treilea procedeu din cadrul procesului de
curăţire, şi anume extragerea comedoanelor şi curăţirea porilor de surplusul de sebum.
Acest procedeu definitivează curăţirea pielii, completând primele două procedee de curăţire,
şi pregătind astfel tenul în vederea masajului facial, care nu poate fi efectuat în bune condiţii şi nu
poate da rezultate decât dacă este efectuat pe pielea perfect curată şi eliberată de orice impurităţi,
deşeuri cutanate sau surplus de sebum.
Extragerea comedoanelor este foarte importantă în special pentru tenurile grase şi asfixice,
unde curăţirea pielii este esenţială în reuşita unui tratament. La aceste tenuri, caracterizate prin
hipersecreţie de sebum, pori dilataţi, extragerea comedoanelor trebuie făcută cu multă răbdare şi
minuţiozitate. La tenurile uscate, care prezintă comedoane puţine doar în axul facial, extragerea este
mai puţin importantă; trebuie însă făcută cu multă atenţie si delicateţe, prin manevre suple, uşoare
pentru a nu irita pielea şi. aşa foarte sensibilă şi a nu provoca echimoze.
La tenul gras-uleios în care sebumul se prelinge la suprafaţa pielii, porii nefiind astupaţi, se
curăţă faţa pe toată suprafaţa ei, în scopul golirii canalelor sebacee de surplusul de sebum.
La tenurile asfixice cu prezenţă de comedoane multiple şi pori dilataţi, extragerea
comedoanelor şi a filamentelor seboreice este extrem de necesară pentru a elibera porii de sebum
uscat în foliculii pilosebacei, de a destupa aceşti pori închistaţi, asigurând astfel, pe de o parte,
respiraţia cutanată, şi pe de altă parte, absorbţia produselor ce se vor aplica ulterior pe piele în
diverse scopuri.
Tehnica extragerii comedoanelor. Tenul curăţit prin demachiere şi expus apoi la vaporizator
(vapofor) este pregătit pentru extragerea comedoanelor. Stratul cornos este înmuiat, porii sunt
dilataţi în aşa fel încât extragerea comedoanelor se poate efectua în condiţii optime.
Clienta este culcată din nou în fotoliul cosmetic, se şterge faţa uşor, cu şerveţele moi, fără a o
freca, se aprinde lampa proiector din apropiere pentru a asigura o cât mai bună vizibilitate a
comedoanelor şi a diverselor imperfecţiuni ale pielii şi se începe extragerea.

44
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Se procedează în felul următor: se taie o bucată de tifon lată de 8—10 cm şi lungă de 50—60
cm, se îndoaie în două în lăţimea ei şi se protejează cu ea indexul ambelor mâini, pentru a nu veni
în contact direct cu pielea clientei, evitând astfel atât zdrobirea ţesuturilor cât şi posibilitatea unei
infecţii. Extragerea se începe întâi cu regiunile mai sensibile, unde pielea este mai subţire, ordinea
fiind următoarea: regiunea din jurul ochilor, nas, frunte, obraji, bărbie. Extragerea se face prin
manevre suple, presând uşor pielea cu indexul ambelor mâini, mai precis cu partea laterală a
indexului ambelor mâini, şi nu cu vîrful, pentru a evita zdrobirea ţesuturilor cu vârful unghiei,
determinând echimoze sau infecţii.
Extragerea comedoanelor trebuie făcută cu multă atenţie şi răbdare, cu delicateţe, minuţios şi
nu brutal, pentru a nu lăsa urme inestetice pe piele. Bineînţeles că extragerea comedoanelor
necesită o igienă perfectă a mâinilor cosmeticienei şi a feşelor de tifon care trebuie schimbate după
fiecare clientă.
Extragerea pustulelor acneice se face cu ajutorul a două comprese sterile, care se vor schimba
la fiecare pustulă în parte, pentru a evita infectarea celorlalte regiuni din jur.
Extragerea comedoanelor se poate efectua — aşa cum s-a descris — manual sau cu ajutorul
aparatului Sebaspir, un aparat electric cu acţiune pasivă, prevăzut cu o ventuză mică şi care prin
producere de vid aspiră sebumul din foliculii polisebacei. în acest fel se evită zdrobirea ţesutului
printr-o presiune prea puternică.
Extragerea comedoanelor este urmată în mod obligatoriu de o dezinfecţie perfectă a regiunii
pe care s-a lucrat cu o loţiune dezinfectantă şi astringentă. După ştergerea cu loţiune urmează — tot
în scop de dezinfecţie — o şedinţă de 2—3 min. cu electrodul facial al aparatului de înaltă
frecvenţă (Electrodermul); în contact cu pielea se produc scântei şi ozo-nizarea aerului, asigurându-
se astfel o dezinfecţie a regiunii respective, o ozonificare a ţesuturilor şi o calmare a iritaţiilor pielii.

4. Gomajul. Rolul şi tehnica gomajului

Gomajul (gommer = a şterge) este un procedeu cosmetic care face parte din procesul de
curăţire a pielii. Se aplică numai în anumite cazuri şi completează curăţirea superficială, prin
îndepărtarea celulelor moarte, a surplusului de grăsimi. în funcţie de produsele folosite acţionează
mecanic sau chimic, prin macerare.
Acest procedeu se aplică în cazul tenurilor care se descuamează, cu pori oxidaţi (de culoare
neagră), cu o culoare cenuşie (datorită celulelor moarte de la suprafaţă, care nu se elimină normal).
a. Tehnica gomajului. în general, produsul cu care se execută gomajul se aplică pe faţă cu
vârful degetelor, evitând pleoapele şi regiunea din jurul ochilor. Se lasă să se usuce, apoi se
îndepărtează cu degetele umezite în felul următor: în anumite regiuni ale feţei, ca aripile nasului,
bărbia, prin mişcări circulare. în celelalte regiuni se susţine pielea cu mâna stângă, cu degetul
mijlociu şi index, în formă de foarfece, în timp ce cu indexul şi mijlociul mâinii drepte se fac
mişcări de du-te- vino în foarfecele mâinii stângi. Traseul de goma re este oblic pe fiecare parte a
feţei, de la bărbie spre tâmplă şi orizontal pe frunte.
După ce s-a procedat în felul acesta, pulverizează faţa cu apă sau infuzii, pentru a îndepărta
produsul de gomaj, se şterge cu comprese de tifon şi se trece la operaţia următoare.
b. Produse de gomaj. Se folosesc în acest scop diferite produse :
Pentru macerare se întrebuinţează diferite extracte vegetale: papaia, suc de smochin, frunze de
ananas asociat cu acid acetic sau suc gastric de porc. Aceste produse pot fi iritante pentru tenurile
sensibile.
Pentru gomare mecanică se folosesc:
- albuş de ou spumă amestecat cu mălai fin, cernut;

45
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

- mucilagiu din flori de tei, fără codiţe şi bractei (se face un decoct din 20 g de flori de tei
la 500 ml de apă; se fierbe până scade la jumătate, se filtrează cald; după răcire se
amestecă cu mălai fin, cernut, până se obţine o pastă);
- cremă pe bază de stearină, saponificată, amestecată cu bioxid de siliciu;
- carbonat de calciu aplicat cu un tifon umezit.
Toate aceste preparate de gomaj trebuie îndepărtate bine de pe piele, pentru a nu rămâne
reziduuri care ar jena în timpul masajului facial.
Gomajul se aplică cel mult de două ori pe lună la tenurile grase şi o dată pe lună la celelalte
tipuri de ten.
c. Dezincrustarea electrică este un procedeu care face parte din procesul de curăţire a pielii
şi se aplică numai în cazul tenurilor foarte grase. Acest procedeu a fost descris la capitolul IV,
punctul C (folosirea aratului Galvanoderm).

C. Procesul de hrănire a pielii

Unul dintre procesele cele mai importante de care depinde aspectul sănătos şi frumos al pielii
este procesul de hrănire care se realizează pe două căi:
- activarea circulaţiei sanguine şi limfatice care provoacă un flux de sânge şi limfa ce aduc
substanțele nutritive necesare metabolismului celular;
- prin absorbţia cutanată a unor substanţe.
1. Activarea circulaţiei sanguine şi limfatice
Se reaminteşte că epidermul, nefiind vascularizat, este hrănit prin stratul papilar al dermului.
Plasma trece cu uşurinţă prin membrana ce separă dermul de epiderm şi hrăneşte' celulele stratului
germinativ al epidermului. Celulele corpului mucos a lui Malpigni sunt, de asemenea, sediul unui
proces foarte activ de nutriţie. Spaţiile dintre celulele străbătute de filamentele de unire sunt pline
de plasmă. Aceasta ajunge până ia nivelul statului lucid. Nutriţia pielii este deci legată de circulaţia
sanguină locală. Această circulaţie locală poate fi intensificată prin diferite mijloace mecanice şi
fizice.
Unul dintre mijloacele mecanice foarte eficace este masajul manual prin anumite mişcări
specifice, datorită intensităţii sau rapidităţii cu care se efectuează se produce o hiperemie locală a
pielii. Cu un rezultat asemănător se foloseşte masajul prin aspiraţie cu ventuza aparatului Sebaspir.
Prin această tehnică se activează circulaţia sanguină şi limfatică, se aduc substanţe nutritive spre
straturile superficiale ale pielii. Ca mijloace fizice se menţionează folosirea electrozilor de
scânteiere a aparatului de tip Electroderm, a razelor infraroşii care produc căldura locală, de aici
vasodilataţie, aflux de sânge, deci nutriţie.
2. Absorbţia cutanată
Prin absorbţia cutanată propriu-zisă se înţelege pătrunderea unor substanţe în straturile
profunde ale pielii şi de aici prin circuitul sanguin şi limfatic în organism.
În afară de această absorbţie propriu-zisă se mai întâlnesc două aspecte cu care nu .trebuie
confundată, şi anume: asimilarea cornoasă, reprezentată prin combinarea directă a unor produse cu
cheratina, care formează stratul cornos al epidermului, şi îmbibarea stratului cornos cu preparate
care provoacă umflarea sa.
Asimilarea cornoasă. Cheratina, substanţa principală a stratului cornos, este o scleroproteină.
Se poate combina cu unele substanţe care o menţin într-o oarecare stare de umiditate, făcând-o să
absoarbă grăsimi sau constituenţi graşi hidrofili. Produsele cosmetice care conţin astfel de substanţe

46
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

pătrund între celulele aplatizate şi se contopesc cu lipidele naturale. Ele dau stratului cornos o
oarecare turgescenţă. Beneficiază de această asimilare pielea fină uscată şi sensibilă la intemperii.
Un astfel de exemplu îl constituie preparatele care bronzează. Aceste preparate nu sunt
colorate şi nici nu favorizează pigmentogeneza, ci sunt substanţe ce se combină cu acizii animați ai
cheratinei, dând o coloraţie brună care rezistă la spălat. Coloraţia dispare după câteva zile pe
măsură ce se produce eliminarea fiziologică a celulelor cornoase moarte.
Îmbinarea stratului cornos. Aspectul stratului cornos şi a stratului descuamant joacă un rol
foarte important din punct de vedere estetic. Stratul cornos este constituit din celule cheratinizate,
aplatizate, deshidratate, legate între ele prin substanţe grase. Privit la microscop se văd asperităţile
celulelor în curs de descuamare. Privit cu ochiul liber acest strat poate fi neregulat solzos sau,
dimpotrivă, neted şi uşor pigmentat. Procedeul de curăţire a pielii prin periere urmărea îndepărtarea
stratului descuamant, pentru a lăsa să se vadă un strat mai uniform. Dar, de cele mai multe ori,
stratul cornos nu prezintă o suprafaţă netedă şi o culoare armonioasă. Pentru a obţine acest aspect
trebuie să se apeleze la hidratare, factorul cel mai important care contribuie să dea pielii adultului
un aspect apropiat pielii de copil, tipul ideal de piele. Majoritatea produselor cosmetice moderne
acţionează asupra acestei aparenţe prin umflarea epidermului, ceea ce dă pielii ofilite sau aspre o
aparenţă suplă şi întinsă. Apa conţinută în aceste produse, devenită activ, legată de substanţe
hidratante sau de lipide hidrofile, îmbibă cu uşurinţă stratul cornos, dând rezultatul estetic dorit.
a. Absorbţia cutanată propriu-zisă. Pielea se comportă ca un material de protecţie
împotriva acţiunilor mecanice şi termice ca organ de excreţie, unde se efectuează descuamarea
permanentă a straturilor superficiale şi eliminarea prin glandele sudoripare a diferitelor substanţe
fixe sau volatile. Structura densă şi stratificată a epidermului, slaba reţinere de apă a celulelor sale
par să creeze un obstacol pentru pătrunderea substanţelor venite din exterior. Totuşi, aceste funcţii
de absorbţie există, ele reprezentând un interes neîndoielnic atât din punct de vedere fiziologic cât
şi terapeutic, igienic estetic sau toxicologic. în condiţii fiziologice permeabilitatea pielii nu se
manifestă decât pentru oxigenul din mediul ambiant. Straturile epidermice lasă să difuzeze în
exterior o oarecare cantitate de anhidridă carbonică provenind din ţesuturi şi oferă în sens invers o
trecere a oxigenului din aer. Oxigenul absorbit pe aceasta cale reprezintă numai 1,9% din absorbţia
prin plămâni. De asemenea există substanţe solide, lichide sau gazoase care sunt capabile de a
pătrunde în organism pe cale cutanată.
Din studiul pielii se reamintesc câteva noţiuni pentru a înţelege care sunt factorii ce se opun
fenomenului de absorbţie.
Bariera electrofiziologică a lui Rein. Stratul cornos al epidermului este format din elemente
cheratinizate, bogate în lipide şi colesterol. Acest strat are o acţiune acidă în jur de un pH - 5,5.
Rein a demonstrat că regiunea acidă a epidermului este limitată în profunzime de trei-patru straturi
de celule (stratul granulos şi stratul lucid). Această zonă este foarte acidă în partea sa externă şi mai
puţin acidă sau alcalină spre partea internă, deci spre straturile profunde, prezintă o diferenţa de pH.
Această regiune este polarizată electric şi constituie o barieră pentru impermeabilitatea pielii la apă
şi la substanţe lichide în general. La observaţiile lui Rein trebuie adăugat faptul că polaritatea
externă a cheratinei nu este fixă şi nici nu poate fi, deoarece pielea îndeplineşte rolul de a fi un
organ de adaptare la mediu înconjurător.
Alt factor care se opune absorbţiei este fenomenul de cheratinizare. Se numeşte cheratinizare
transformarea pe care o suferă celulele stratului germinativ în cursul evoluţiei lor spre straturile
superficiale, unde ajung deshidratate, aplatizate, fără.nucleu, foarte bogate în cheratină, pentru a
forma straturile cornos şi descuamant. Prezenţa deşeurilor celulare în jurul şi în orificiul canalului
pilosebaceu poate împiedica pătrunderea unor substanţe din afară prin epiderm.
Se mai opun absorbţiei grăsimile cutanate, înţelegând prin acestea: substanţe elaborate de
celulele epidermice în cursul degenerării lor, secreţia glandelor sebacee şi unele substanţe din

47
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

componenţa transpiraţiei. La toate acestea unii fiziologi susţin existenţa unor minuscule bule de aer
la nivelul canalului pilosebaceu. Acestea ar forma o manta gazoasă care se adaugă celorlalţi factori
ce se opun pătrunderi în piele a unor substanţe din afară.
Cu toate aceste deficultăţi există totuşi posibilitatea ca unele substanţe să pătrundă în piele în
profunzime. Singura cale de pătrundere este considerată canalul foliculului pilosebaceu. La nivelul
bulbului pilos epidermul se subţiază şi se reduce la baza foliculului la un singur strat de celule
necheratinizate, corespunzând stratului bazai germinativ. La acest nivel, stratul germinativ nu este
separat de mediul ambiant decât de produsele glandelor sebacee care se deschid la acest nivel şi de
produsele de descuamgre. în concluzie, orice substanţă care poate învinge obstacolul constituit din
sebum poate fi absorbită. Deci, liposolubilitatea, trebuie să fie condiţia esenţială pentru pătrunderea
substanţelor prin piele.
Unii cercetători au studiat învelişul epidermei la microscopul electronic şi au descoperit că
ţesătura cheratinică nu este continuă. Fiecare celulă cheratinizată este legată de celelalte prin
intermediul unei materii lipidice căreia i-au dat numele de substanţă „liantă”. Aceasta este de un
interes considerabil, deoarece explică acţiunea băilor termominerale asupra organismului: o
oarecare cantitate de lichid poate, cu sărurile pe care le conţine în soluţie, să-şi deschidă o cale de
acces în epiderm, prin această substanţă „liant". La fel se presupune că diverse tipuri de emulsii
care se utilizează prin masarea pielii ar avea aceeaşi cale de acces. Un fapt clinic rămâne valabil:
toată suprafaţa cutanată, inclusiv foliculii sebacei participă la absorbţie.
Experienţa demonstrează că şi porii sudoripari pot fi locuri posibile de absorbţie (de exemplu,
albastrul de metilen folosit pentru luarea amprentei tălpilor, după o oră se regăseşte în urină; după
cum se ştie, cheratinizarea este foarte intensă la nivelul tălpilor, glandele sebacee fiind foarte puţine
sau de loc, în schimb sunt foarte multe glande sudoripare.
b. Condiţiile necesare pentru a înlesni absorbţia unei substanţe sunt:
Degresarea suprafeţei cutanate şi golirea foliculilor pilosebacei. Curăţirea se face cu ajutorul
emulsiilor speciale şi a detergenţilor. Aceste preparate sunt mai bune decât săpunurile a căror
acţiune este mai superficială. La acestea se mai adaugă o pulverizare caldă, iar în cazurile pielii
foarte grase, dezincrustarea electrică dă rezultate foarte bune.
Îndepărtarea stratului de celule moarte care se realizează prin procedeele de gomaj.
Aceste condiţii fiind îndeplinite, se va recurge la mijloace mecanice, pentru a înlesni
pătrunderea unei substanţe în straturile profunde ale pielii. Masajul prin mişcări de petrissage are
un efect foarte bun:
- goleşte foliculii de surplus de sebum ;
- provoacă o vasodilataţie capilară, activând circulaţia locală;
- îndepărtează minusculele bule de aer situate pe suprafaţa peretelui foliculului, care
formează mantaua gazoasă a pielii.
Petrissageul manual poate fi completat cu un petrissage executat cu ventuza aparatului cu
aspiraţie (tip Sebaspir).
Alţi factori favorizanţi pentru absorbţie sunt :
- Agenţii termici (razele infraroşii, razele ultraviolete, comprese calde, vaporii ionizaţi
şi ozonizaţi, scânteieri cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţă :
- Pulverizaţiile (proiectarea pe piele a unor soluţii fin dispersate şi cu o oarecare
intensitate face ca acestea să pătrundă cu uşurinţă în piele).
- Ionizările (cu fructe proaspete).

48
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

c. Absorbţia cutanată a diferitelor substanţe. Apa poate îmbiba stratul cornos în regiunile
unde acesta este mai gros, adică pe tălpile picioarelor, pe palmele mâinilor, dar nu poate fi
absorbită de epiderm în celelalte regiuni, din cauza grăsimilor cutanate şi a existenţei barierei
electrofiziologice a lui Rein. în aceste regiuni, trecerea apei sefaceprin, canalele pilosebacee si prin
intermediul substanţei liante hidrofiie situată între celulele stratului cornos.
Gazele majoritatea gazelor sunt absorbite de către piele; această pătrundere este influenţată de
presiunea gazului din atmosfera exterioară, de temperatură, de gradul de solubilitate a gazului în
apă, de solubilitatea gazului în lipide. Astfel, oxidul de carbon nu poate pătrunde prin epiderm din
cauza insolubilităţii sale. Aviditatea pielii pentru oxigen este foarte mare. S-a demonstrat că acest
gaz este absorbit chiar când mediul ambiant nu conţine decât 0,5%. Pielea utilizează deci mai mult
oxigenul provenit din aerul înconjurător decât cel furnizat de sânge. Bioxidul de carbon poate
pătrunde, de asemenea, în piele, pătrunderea fiind determinată de presiunea şi concentraţia sa în
mediul exterior.
Esenţele vegetale şi componentele lor pătrund în profunzime datorită faptului că sunt solvenţi
pentru lipide (şi pentru sebum de asemenea), datorită puterii mari de pătrundere în piele; în
cantitate mare pot fi toxice.
Solvenţii organici: eterul, cloroformul, acetona, alcoolul, pătrund, de asemenea, repede în
piele şi pot fi folosiţi ca vehicul pentru diferite substanţe medicamentoase.
Vitaminele. Absorbţia cutanată a vitaminelor liposolubile şi a unor vitamine hidrosolubile -a
fost demonstrată de multă vreme, ceea ce a dus la încorporarea lor în creme.
Grăsimile şi uleiurile. Experieneţele lui Rovesti au demonstrat că uleiurile care sunt compuse
din acizi graşi nesaturaţi sunt absorbite cu atât mai repede de piele, cu cât proporţia de acizi graşi
nesaturaţi este mai mare. Uleiurile care sunt constituite din acizi graşi saturaţi se comportă ca
excipienţi graşi inerţi. Lanolina, uleiurile animale şi vegetale (uleiul din ficat de morun, de rechin,
de avocado, de măsline, de migdale, de porumb) sunt uşor absorbite de piele. Uleiurile minerale, ca
vaselina şi parafina, nu sunt absorbite, ele rămân la suprafaţa pielii.
Emulsiile, mai ales cele de tipul ulei-apă, pătrund cu uşurinţă în straturile profunde ale
epidermului, aderând de peretele intrafolicular, deoarece sebumul normal este hidrofil, iar
cantitatea de apă în acest caz, foarte mare.

3. Substanţe biologice care se aplică pe piele cu scopul de a o hrăni

Chimia cosmetică studiază şi perfecţionează preparate conţinând diferite substanţe active,
preparate care acţionează în profunzimea pielii, stimulând şi revitalizând ţesutul cutanat alterat de
îmbătrânire. Astfel de substanţe sunt:
a. Aminoacizii, constituenţii principali ai proteinelor sunt substanţele de bază ale oricărui
ţesut. Prin hidroliză, proteinele se descompun în aminoacizi şi tot din aminoacizi sunt resintetizate
în organism. Importanţa lor rezidă şi înfăptui că se pot transforma în cursul metabolismului, punând
la dispoziţia organismului elemente pentru alte substanţe necesare acestuia (de exemplu, pentru
pigmentul sanguin). Unii acizi aminaţi nu pot fi sintetizaţi de organism. Ei sunt luaţi din alimentele
bogate în proteine (carne, peşte, albuş de ou etc.) care sunt descompuse prin digestie. Proprietăţile
aminoacizilor sunt numeroase. Incorporaţi în creme grase au rolul de a hrăni ţesutul cutanat şi
refacerea stratului acid. De asemenea influenţează creşterea şi revitalizarea firelor de păr (înlesnesc
refacerea cheratinei). Cremele cu aminoacizi sunt indicate nu numai pentru ţesuturile fanate, deci
pentru revitalizare, ci şi pentru pielea tânără, cu scop de întreţinere. Printre aminoacizii folosiţi în
preparatele cosmetice sunt: tirozina, cisteina, metionina etc.

49
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

b. Extractele aromatice. Extractele din: mentă, rosmarin, muşeţel, levănţică, petale de

trandafir, flori şi coji de portocale, cimbru, sunătoare, pin etc. sunt cunoscute de multă vreme şi
folosite pentru îngrijirea pielii sau pentru parfumarea preparatelor cosmetice.
în funcţie de plantele din care s-au extras, au acţiune tonică (menta), antiseptică şi calmantă
(muşeţelul), antitoxică şi antiseptică (cimbru), cicatrizantă (levănţică, sunătoarea) etc.
Toate aceste extracte sunt liposolubile şi datorită acestui fapt au putere mare de pătrundere în
piele (unele sunt folosite pentru vehicularea altor substanţe). Acţionează asupra ţesutului cutanat
normalizând respiraţia şi metabolismul celular, oxidează deşeurile celulare, stimulează în general
activitatea celulei. Se folosesc sub formă de loţiuni pentru comprese, pulverizări sau încorporate în
creme.
c. Biocatalizatorii sunt substanţe care, fără a îndeplini un rol energetic sau plastic, devin
indispensabile organismului animal sau vegetal, pentru desfăşurarea proceselor biologice. Prezente
în organism în cantităţi mici, biocatalizatorii orientează şi determină viteza reacţiilor chimice ale
diferitelor transformări metabolice. Din categoria biocataiizatorilorfac parte hormonii, vitaminele şi
enzimele. Insuficienţa sau lipsa acestor substanţe poate determina tulburări organice grave, carenţe
hormonale, avitaminoze etc).
Importanţa încorporării acestor substanţe în preparatele cosmetice este evidentă.
Vitaminele au un rol foarte important pentru organism în menţinerea echilibrului general şi al
echilibrului cutanat în special (dovadă unele dermatoze datorită carenţelor vitaminice).
Întrebuinţarea unor vitamine în stare pură nu este indicată, deoarece abuzul poate duce la o
stare de hipervitaminoză, deci o tulburare a echilibrului organic (vitamina D, E, PP). Se recomandă
să se utilizeze produse naturale care conţin vitamine (uleiuri vegetale sau animale, sucuri de fructe
proaspete, drojdie de bere proaspătă etc). Se obţin rezultate mai bune astfel, deoarece aceste
produse nu conţin o singură vitamină, ci deseori complexe vitaminice (uleiul de avocado) şi nu este
exclus ca activitatea vitaminelor să se manifeste în grup.
Hormonii sunt substanţe elaborate de glandele endocrine, şi în doze extrem de mici,
influenţează toate fenomenele fiziologice. Este interzisă încorporarea hormonilor de origine
animală în produsele cosmetice, dat fiind riscul de a produce grave tulburări. Hormonii de origine
vegetală (fitohormonii) foarte răspândiţi în natură sunt utilizaţi în multe preparate (auxina) cu efect
stimulant asupra activităţii celulare.
Enzimele se mai numesc fermenţi. Sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din
organism. Sunt componente de natură proteică produse de celula vie ce catalizează reacţiile de
sinteză şi de degradare din organismele animale şi vegetale. Au rol fundamental în reglarea
proceselor metabolice, a proceselor de creştere si de regenerare. Sunt puţin utilizate în cosmetică.
Drojdia de bere proaspătă conţine, în afară de vitaminele din grupa B, şi unele enzime (fermenţi de
oxidare) şi care au acţiune rapidă asupra tenurilor grase, pământii (favorizează arderea deşeurilor
celulare, reţinute de piele şi care îi dau aspectul pământiu).
Oligoelementele sunt catalizatori prezenţi în organism în cantităţi extrem de mici. Au o
importanţă foarte mare pentru organism, unele sunt indispensabile vieţii, intrând în componenţa
unor enzime. Fiind în cantităţi mici, nu pot deţine un rol plastic.
Oligoelemente pot fi metale (Fe, Mg, Zn, Cu, Ni, Co, Mg, Al, Ti, Sb, Mb) şi nemetale (I, F,
Br, As, Si, B).
d. Apa de mare este din ce în ce mai des întrebuinţată în cosmetică. Apa de mare conţine
15.49 g substanţe minerale la litru (cloruri, bromuri, sulfaţi, bicarbonaţi de sodiu, de potasiu, de
magneziu, precum şifoarte mici cantităţi de ioduri).

50
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Se foloseşte apa de mare ca atare, dar mai adesea apa de mare adusă la concentraţia de circa
9%0 (similară serului sanguin) obţinută prin diluarea cu apă comună (apă de mare izotonică). Este
folosită în preparate cosmetice (creme, loţiuni) sau în pulverizări, comprese (calde sau reci) etc.
Se obţin rezultate bune în tulburări circulatorii la nivel cutanat.
e. Algele marine. Din unele alge verzi sau brune ce cresc în apa mărilor şi oceanelor se
prepară unele extracte (alginate) care se folosesc pe o scară din ce în ce mai largă în practica
cosmetică. Aceste alge conţin cantităţi importante de vitamine (A şi C), glucide (circa 60°/o) (mai
ales algină cu aspect gelatinos), substanţe albuminoide (8—12%), puţine grăsimi, clorofilă şi iod,
fier, calciu, brom etc. în cantităţi apreciabile.
Datorită cantităţilor mari de substanţe mucilaginoase pe care le conţin şi a celorlalte
substanţe, mai sus menţionate, extractele de alge marine se folosesc cu bune rezultate încorporate în
creme, loţiuni şi măşti cosmetice, cu efect emolient (catifelează pielea), calmant, rehidratant şi nu-
tritiv.
f. Extractele placentare sunt încorporate în excipienţi speciali care străbat stratul cornos şi
degajă biostimuline la nivelul stratului bazai. Sunt indicate pentru pielea grasă cu pori dilataţi,
pielea veştejită, ridată, pentru vitalizare. Se prepară în soluţii apoase şi se încorporează în creme.
Extractele embrionare (embrionul de pui liofilizat), extractele de ţesut conjunctiv sunt
indicate, de asemenea, pentru revitalizare în cazul tenurilor fanate, ridate, deshidratate.
g. Lăptişorul de matcă, este foarte utilizat în cosmetică, datorită numărului mare de elemente
vitale ce le conţine (aminoacizi, vitamine hidro şi liposolubile, glucide, săruri minerale), substanţe
necesare organismului. Acest produs biologic stimulează orice ţesut conjunctiv, îmbunătăţeşte
nutriţia celulară. Deci utilizarea acestui produs la tenurile atinse de îmbătrânire este foarte indicată,
are efect însă şi la tenurile deshidratate, seboreice, ridate.
h. Uleiurile animale sunt folosite, în general, ca vehicul pentru anumite substanţe. Unele din
acestea, datorită conţinutului lor, sunt veritabile substanţe active; se menţionează uleiul de broască
ţestoasă, de vizon, de rechin (numit cosbiol) etc.
i. Uleiurile vegetale sunt, de asemenea, utilizate în cosmetică, fie încorporate în creme, sau ca
vehicul pentru alte substanţe active (uleiul de migdale dulci, de ricin, de helianti, de măsline etc).
Se menţionează uleiul de avocado, cu efect emolient şi nutritiv (puternic vitaminat), uleiul de
germene de porumb, de germene de grâu, bogate în vitaminele E şi F.
j. Fitocosmeticele sunt produsele cosmetice preparate cu sucuri, pulpă sau extracte din fructe,
de legume sau alte plante. Se folosesc pentru prepararea măştilor nutritive, tonice, rehidratante.
k. Polenul este elementul fecundant al florilor şi conţine o bogată rezervă de substanţe
necesare vieţii. Extractul de polen este bogat în vitamine şi aminoacizi. Este folosit în cosmetică
încorporat în creme sau loţiuni. Efectul său este revitalizarea ţesutului cutanat.
Toate aceste substanţe active biologice încorporate în diverse produse cosmetice şi absorbite
de către piele asigură hrănirea şi revitalizarea ţesutului cutanat.

51
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL IX
2Masajul cosmetic

A. Generalităţi
Masajul cosmetic este o combinaţie de mişcări şi presiuni executate manual asupra unui
individ sănătos, în scop igienic şi estetic, pentru a păstra un timp cât mai îndelungat strălucirea
pielii, elasticitatea şi vitalitatea dermului şi a muşchilor pieloși.
Acest masaj are deci un rol preventiv, urmărind un scop estetic. în mod ştiinţific i se mai
spune masofilaxie estetică. El se deosebeşte de masajul dermatologic-terapeutic — numit ştiinţific
masoterapie —, masaj ce este indicat în anumite afecţiuni ale pielii şi destinat să corijeze anumite
imperfecţiuni cutanate sau să trateze alteraţiile pielii şi ale ţesutului subcutanat (este folosit în
acneea polimorfă, cuperoze, celulite, cicatrici, nevrodermite).
Masajul facial este cunoscut de mii de ani. Cu 4 000 de ani în urmă era practicat de greci,
romani, arabi, egipteni. Cuvântul masaj provine de la cuvîntul mas din limba arabă şi înseamnă
pipăi. S-au găsit imagini şi desene din acea vreme înfăţişând un masaj facial şi corporal.
La noi în ţară s-a ocupat de această problemă dr. conf. Aurel Voina. El este acela care a iniţiat
masajul biotehnic, în care tehnica masajului trebuie să urmărească necesitatea tenului respectiv, nu
numai a diverselor regiuni.
Masajul cosmetic acţionează atât local asupra pielii şi muşchilor pieloşi, aducând modificări
favorabile şi influenţând funcţiile acestora, ci şi în general, având efect asupra sistemului nervos
central, producând o stimulare a nervilor obosiţi şi o relaxare nervoasă.
Masajul are un rol preventiv, de păstrare cât mai îndelungată a elasticităţii dermului, a
tonusului muscular, al aspectului eudermic al pieli.El poate prelungi aspectul tineresc al ţesutului
cutanat, nu poate însă împiedica îmbătrânirea. în ridurile profunde masajul nu mai are efect el poate
doar întârzia apariţia lor sau a le masca pentru un timp. La pielea senilă masajul nu poate avea
efecte favorabile decât stimulând circulaţia sanguină locală, asigurând respiraţia cutanată şi
influenţând considerabil asupra psihicului persoanei prin relaxarea nervoasă ce o produce.
Masajul, în general, are o serie de efecte, acţionând direct asupra funcţiilor pielii şi indirect
asupra diverselor sisteme : vascular, glandular, muscular, nervos.

B. Clasificarea masajului cosmetic

În funcţie de scopul urmărit prin masaj, acesta se poate clasifica în mai multe categorii:
- Masaj de întreţinere a feţei şi a detolteului, ce are drept scop menţinerea vitalităţii
ţesutului elastic din derm şi a muşchilor pieloşi şi aspectul catifelat al pielii.
- Masajul corector al ochilor,gurii şi bărbiei duble cu rol de a corecta anumite
imperfecţiuni estetice sau riduri din aceste regiuni ale feţei.
- Masajul de relaxare ce se efectuează în regiunea spatelui, acţionând prin terminaţiile
nervoase din piele asupra sistemului nervos central, producând o relaxare a întregului
organism Diverse masaje speciale;
- masajul pentru întreţinerea mâinilor;
- masajul pentru întreţinerea picioarelor;
- masajul pentru ligamentele suspensoare ale bustului;
- masajul â sec al lui Jacguet;

52
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

- masajul decongestiv şi anticuperozic;

- masajul pielii capului în scopul stimulării bulbului pilos şi a circulaţiei sanguine
locale.
Masajul, în general, este alcătuit dintr-o gamă de mişcări de bază. Aceste mişcări, în funcţie
de modul special de mişcare a degetelor sau mâinii, cât şi de intensitatea cu care sunt efectuate au
fost grupate în trei categorii:
- mişcări de effleurage sau mângâiere,
- mişcări energice sau tonice,
- mişcări vibratorii,
fiecare din aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte.
Cosmeticiana are obligaţia să ştie să aleagă din aceste mişcări pe acelea care sunt adecvate
calităţii tenului respectiv şi necesare ameliorării, acestuia.

C. Masajul de întreţinere a feţei şi a decolteului

1. Generalităţi
Masajul facial este un masaj preventiv de întreţinere şi păstrare a catifelării şi supleţei pielii, a
elasticităţii ei, a tonusului muşchilor pieloşi, întârziind astfel apariţia semnelor dizgraţioase ale
senilităţii.
Acest masaj este alcătuit dintr-o serie de mişcări de bază, adecvate fiecărei regiuni în parte,
diferite ca intensitate, durată şi mod de executare, în funcţie de calitatea tenului, de vârsta clientei şi
starea psihică a acesteia.
Masajul facial se execută manual, în anumite condiţii speciale şi poate fi completat cu
ajutorul anumitor aparate electrice. Aparatele electrice pot completa masajul manual — nici într-un
caz înlocui —, cel mai eficace rămânând tot acesta din urmă, deoarece cosmeticiana simte direct
prin mâna ei fiecare muşchi în parte, elasticitatea şi reacţia pielii în timpul masajului. Astfel, ea ştie
cum să-şi dozeze intensitatea mişcări lor pentru a obţine efectul dorit.
Masajul feţei şi al decolteului are multiple efecte direct asupra funcţiilor pielii cât şi indirect
asupra diverselor sisteme din organism, cu condiţia d e a fi aplicat din timp, cu regularitate, înainte
de instalarea definitivă a semnelor senilităţii. El poate preveni şi atenua ridurile şi celelalte
imperfecţiuni cutanate — nu le poate însă înlătura. Uneori în aceste cazuri, chirurgia estetică
intervine cu mult succes.
2. Efectele masajului facial şi al decolteului
Efect mecanic de curăţire a pielii de deşeurile epidermice, celulele moarte, surplusul de
sebum şi eventualele impurităţi existente încă pe piele.
Masajul contribuie la menţinerea catifelării şi supleţei pielii.
Masajul împiedică şi împrăştie depunerile de grăsimi de prisos în ţesutul celular adipos
subcutanat.
- Efect asupra sistemului glandular, stimulează şi activează secreţia glandelor
sebosudoripale, permiţând deci o gresare normală a pielii: o mai abundentă eliminare
a toxinelor prin transpiraţie.
- Efect asupra sistemului vascular. Prin masaj se activează circilaţia sanguină şi
limfatică locală. Se produce o uşoară hiperemie, deci un aflux de sânge favorizând în
cel mai înalt grad schimburile nutritive la nivel celular cutanat. în felul acesta se
obţine o reînnoire celulară, masajul având deci o acţiune cheratoplasticâ.

53
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

- Efect asupra reşpiraţiei pielii. Datorită efectului de curăţire mecanică a pielii prin
masaj cât şi activării circulaţiei sanguine, deci un aport mărit de oxigen în piele,
masajul asigură funcţia respiratorie a ţesutului cutanat. Porii fiind eliberaţi de
diferitele impurităţi sau sebum, cât şi prin irigarea pielii cu sânge bogat în oxigen,
masajul asigură pielii o absorbţie de oxigen şi din exterior şi din interior şi eliminarea
bioxidului de carbon în condiţiii optime.
- Efect asupra sistemului muscular. Masajul măreşte şi întreţine elasticitatea dermului şi
tonicitatea muşchilor pieloşi.
- Efect de golire a foliculilor pilosebacei. Prin anumite mişcări de petrissage se obţine,
cu ajutorul masajului, o golire a canalelor sebacee de surplusuri de sebum.
- Efect asupra sistemului nervos. Masajul acţionează asupra terminaţiilor nervoase din
piele, influenţând asupra sistemului nervos central. Rezultatul este o relaxare totală a
organismului, masajul având o acţiune sedativă, liniştitoare, antinevralgică chiar.
împrăştie oboseala din corp, respiraţia devine mai rară, mai regulată, ca în timpul unui
somn liniştit, o senzaţie de bine şi de cald cuprind tot organismul.

D. Reguli de aplicare a masajului

Pentru ca toate aceste efecte ale masajului să poată fi obţinute, este necesar ca în efectuarea
lui să se ţină seama de anumite condiţii esenţiale, care neîndeplinite, ar micşora sau anula efectele
binefăcătoare ale masajului.
Cosmeticiana trebuie să cunoască perfect anatomia şi fiziologia pielii şi-a muşchilor pieloşi,
să ştie să determine perfect calitatea tenului respectiv şi să aplice acele mişcări de masaj ce sunt
necesare pentru a îmbunătăţi aspectul acestuia.
Masajul trebuie efectuat întotdeauna pe o piele perfect curată, cu porii eliberaţi de orice
impurităţi, celule moarte şi sebum. Altfel aceste aceste impurităţi, în timpul masajului, ar pătrunde
şi mai adânc in piele, iar absorbţia în piele a produselor hrănitoare aplicate ar fi redusă sau
imposibilă.
Legea de bază a masajului este ca mâna cosrneticienei să nu părăsească faţa clientei în tot
timpul duratei masajului, mişcările de masaj fiind legate între ele şi într-o continuitate perfectă.
Masajul trebuie efectuat într-o anumită succesiune, a mişcărilor de la frunte spre decolteu sau
invers, în funcţie de natura tenului respectiv — congestiv sau palid-anemic.
Masajul facial trebuie să fie adecvat calităţii tenului, vârstei clientei şi stării psihice a acesteia.
Timpul de efectuare a masajului cât şi intensitatea mişcărilor trebuie să fie, de asemenea, în
raport cu calitatea pielii şi vârsta clientei.
Masajul trebuie efectuat într-un mod cât mai igienic şi cu produse de calitate, adecvate tenului
şi păstrate, de asemenea, într-o igienă perfectă.
Masajul nu trebuie făcut brutal, să nu fie dureros, să nu producă echimoze, rolul lui este de a
produce relaxarea nervoasă a clientei, şi nu crisparea acesteia.
Masajul facial trebuie aplicat într-o poziţie de perfectă relaxare a clientei, pe fotoliu cosmetic,
cu părul izolat într-o bonetă specială, pentru a nu deranja în timpul masajului, cu umerii eliberaţi de
bretelele de la sutien sau combinezon, deoarece şi decolteul trebuie să beneficieze în aceeaşi
măsură cu faţa de mişcările de masaj necesare. în tot timpul masajului, lumina trebuie să fie cât mai
discretă, nu directă asupra feţei clientei pentru a nu-i produce o crispare nervoasă nedorită. O
muzică plăcută şi în surdina măreşte de multe ori eficacitatea unui masaj.

54
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Cosmeticiana trebuie să-şi spele mâinile cu apă şi săpun şi să şi le dezinfecteze cu alcool

înainte de a începe să efectueze masajul.
Ea trebuie să nu-şi întrerupă masajul tot timpul duratei lui, să nu întreţină conversaţii cu alte
persoane şi să încerce să păstreze o atmosferă cât mai liniştită în cabinet — în tot acest timp să fie
calmă şi relaxată.
Cosmeticiana trebuie să aibă o dexteritate a mâinilor dobândită în timp şi în urma experienţei.
Mâna cosmeticienei, pentru a putea efectua un masaj eficace, trebuie să fie potrivit de mare,
nu prea groasă, cu degete şi articulaţiile mobile, neanchilozate, şi având o bună degitaţie.
Să nu aibă mâini transpirate, producând un efect neplăcut asupra clientei. în caz că suferă de
această transpiraţie a mâinilor să şi le îngrijească cu toate produsele indicate în aceste cazuri.
Mâinile cosmeticienei trebuie să lucreze simultan, să nu fie grele, şi să nu poarte inele sau
brăţări, în timpul masajului, care ar jena sau zgâria pielea clientei.
Cosmeticiana să-şi îngrijească după lucru mâinile, masându-le şi ungându-le cu creme
hrănitoare, pentru a le păstra supleţea şi catifelarea. O mână aspră şi neîngrijită jenează clienta în
timpul masajului.
Unghiile să fie întotdeauna tăiate mai scurt, pentru a nu jena sau produce zgârieturi pe pielea
clientei.

E. Descrierea mişcărilor de bază ce alcătuiesc masajul cosmetic

Masajul facial este alcătuit în totalitatea lui dintr-o serie de mişcări de bază, ce au fost grupate
în trei mari categorii: mişcări de netezire, mişcări energice şi mişcări vibratorii — grupări ce s-au
făcut în funcţie de modul de mişcare a degetelor şi mâinilor, precum şi de intensitatea efectuării. în
general, acele mişcări ce se execută blând, calm, lent şi fără presiune mare au un efect liniştitor,
relaxant — în timp ce mişcările executate mai energic, mai rapide, au un efect stimulant.
Toate aceste categorii de mişcări, în totalitatea lor, efectuate cu pricepere, conştiincios şi în
funcţie de tipul clientei, vârsta şi calitatea tenului, reuşesc să menţină sau să redea pielii un aspect
cât mai strălucitor şi mai plăcut.
1. Mişcări de netezire (effleurage)
Mişcările din această categorie se executa cu toată faţa palmară a mâinii sau degetelor,
aderând bine de piele într-o mişcare de netezire, mângâiere uşoară sau cu pulpa degetelor,
executând mişcări circulare, în zig-zag, spirală, sau foarfece pe suprafaţa pielii.
Rolul mişcărilor de netezire este :
- de întindere a cremei pe faţă, gât şi decolteu şi de luare în contact cu pielea clientei;
- de a uşura prin aceste mişcări de netezire pătrunderea cremei hrănitoare şi a
substanţelor biologice aplicate pe piele, obţinând astfel o hrănire, gresare şi catifelare
a acesteia
- prin natura executării lor, aceste mişcări au rolul de a calma şi relaxa.
Mişcările de netezire, datorită acestor efecte, vor fi acelea cu care începe şi sfârşeşte orice
masaj şi care în timpul masajului vor alterna mişcările energice pentru destindere. în funcţie de
modul cum sunt executate şi de intensitatea şi direcţia mişcărilor pot avea efecte variate :
Executate calm, lent, fără prea mare presiune, ele procură clientei si o senzaţie de relaxare
nervoasă, precum şi o relaxare locală a ţesuturilor. Astfel, aplicate la începutul masajului pregătesc
clienta pentru a fi cât mai receptivă, iar executate în alternanţă cu alte mişcări energice, profunde,

55
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

produc o destindere a ţesuturilor, stimulate de aceste mişcări, repezi, cât şi o relaxare nervoasă
generală.
Când mişcările de netezire (effleurage) sunt executate cu oarecare presiune şi cu rapiditate, se
obţine o activare a circulaţiei sanguine locale, o mai bună nutriţie celulară, ajută la împrăştierea
lichidelor ce stagnează în ţesuturile subcutanate, atenuând edemele şi stimulează totodată
terminaţiile nervoase din piele.
În alte ocazii, aceleaşi mişcări executate lent, cu presiune şi în direcţia circulaţiei venoase
produc o descongestionare a vaselor sanguine şi limfatice.
În general, mişcările de netezire executate cu dexteritate produc o imensă destindere şi
relaxare nervoasă îh organism.
2. Mişcări energice
A doua categorie de mişcări de bază o alcătuiesc mişcările energice. Spre deosebire de
mişcările de effleurage, care se adresează, în special, straturilor superficiale ale pielii, epidermului,
mişcările energice sunt mult mai de profunzime, adresându-se straturilor profunde ale pielii (derm
şi hipoderm), terminaţiilor nervoase, circulaţiei sanguine şi limfatice şi muşchilor pieloşi.
În general, prin modul lor energic de executare au rolul:
- de a stimula şi păstra elasticitatea pielii şi tonicitatea muşchilor pieloşi;
- de a activa circulaţia sanguină şi limfatică locală;
- de a stimula funcţia glandelor sebosudorale;
- de a stimula terminaţiile nervoase din piele;
- de a împrăştia depozitele de grăsimi subcutanate;
- de a ajuta la evacuarea surplusului de sebum şi transpiraţie din canalele sebosudorale.
Din această categorie de mişcări energice fac parte următoarele mişcări, fiecare din ele având
un efect special: (pianotatul, tapotatul, ciupitul, pălmuitul, fricţionatul, frământatul, arpegiul.
Pianotatul este alcătuit din mişcări asemănătoare cu cele ale degetelor alunecând pe clapele
pianului. Se execută cu o intensitate variabilă, dar nu prea mare.
Reuşita acestor mişcări depinde de rapiditatea şi agilitatea degetelor, asemănătoare cu ale
unui pianist, mişcări de batere a tobei cu degetele răsfirate, degetele lovind pe rând pielea.
Se execută pianotatul în jurul ochilor, pe şanţul nazolabial sau chiar pe toată faţa, mâinile
lucrând simultan. Sunt mişcări stimulante, acţionând asupra terminaţiilor nervoase senzitive şi
redeşteptând vitalitatea ţesuturilor. Au un efect bun asupra ridurilor fine superficiale, producând un
edem uşor în şanţul ridului şi atenuându-le astfel foarte mult.
Tapotatul— mişcare ce se execută cu toată faţa palmară a degetelor, mâinile lucrează
simultan toate degetele o dată lovind pielea uşor. Se execută, în special, în regiunea geniană — au
rolul de a activa circulaţia sanguină, asigurând schimburile nutritive şi eliminarea deşeurilor
organice la nivel cutanat, stimulează ţesutul elastic din piele şi tonusul muşchilor pieloşi.
Ciupitul este alcătuit din mişcări repezi, de scurtă durată, de strângere a pielii între police şi
mijlociu, urmată de o ridicare uşoară a acesteia şi eliberarea imediată. Mâinile lucrează alternativ,
pe anumite direcţii în regiunea geniană, pe frunte, gât şi decolteu. Aceste mişcări sunt, în special,
indicate la tenurile anemice, palide, atone, cu proasta circulaţie sanguină. Au rolul de a stimula
circulaţia sanguină defectuoasă de a tonifia fibrele elastice şi musculare, de a stimula funcţia glan-
delor sebosudorale şi de a împrăştia şi drena depozitele cutanate şi subcutanate. Este foarte eficace
la tenul cu tendinţă de acnee.

56
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Pălmuitul este alcătuit din mişcări uşoare de pălmuire executate cu ultimele trei degete unite
ale mâinilor — mişcări ce se execută alternativ în regiunea submandibulară şi în regiunea geniană
şi cer o deosebită mobilitate articulaţiei mâinii. Pălmuitul produce o stimulare a circulaţiei
sanguine, o tonifiere musculară, precum şi o îndepărtare, împrăştiere a depozitelor de grăsime din
regiunea submentonieră.
Masajul fricţionat se execută cu dosul falangelor ambelor mâini prin mişcări circulatorii sau
de du-te-vino, mâinile lucrând simultan în regiunea geniană, pe frunte, gât şi decolteu. Aceste
mişcări se fac cu o oarecare intensitate — nu prea mare —, pentru a nu fi brutale. Se cere o apăsare
mai vie a pielii şi muşchilor pieloşi, fără însă a produce echimoze. Produce o activare a circulaţiei
sanguine, cu acţiune asupra ridurilor, iar când este executat fricţionatul prin mişcări circulare în
regiunea geniană cu intensitate mai mare la coborâre, produce şi o decongestionare locală.
Frământatul este asemănător în modul de executare cu mişcarea de frământare a aluatului.
Pielea şi ţesutul subcutanat sunt prinse şi rulate cu pulpa degetului index şi mijlociu către police. Se
execută începând de pe pielea gâtului în sus pe toată regiunea geniană. Sunt mişcări stimulatoare
prin excelenţă. Ajută la tonifierea fibrelor elastice şi musculare, la îndepărtarea deşeurilor
epidermice, la uşurarea evacuării surplusului de sebum şi transpiraţia din porii sebacei şi sudoripari,
având totodată şi o acţiune de stimulare a circulaţiei sanguine.
Arpegiul aseamănă în modul de executare cu pianotatul, degetele însă atingând pielea pe rând
într-o anumită succesiune (de la degetul mic la index). Mişcarea este asemănătoare arpegiului de la
pian — mâinile pot lucra simultan sau alternativ; se execută pe decolteu, în regiunea
submandibulară, şi în regiunea geniană. La efectuarea arpegiului se cere, de asemenea, multă
supleţe şi agilitate în degete. Este o mişcare stimulatoare a circulaţiei sanguine, şi a fibrelor elastice
şi musculare.

3. Mişcări vibratorii
Ultima categorie de mişcări de bază o alcătuiesc mişcările vibratorii. Sunt mişcări ce se
execută cu ambele mâini simultan, care execută o vibraţie continuă, comandată de la distanţă din
braţ şi antebraţ, ce trebuie resimţită atât de clientă cât şi de cosmeticiană. Sunt mişcări ce necesită
deosebit de multă agilitate şi mult exerciţiu în execuţie.
Există două feluri de vibraţii:
Vibraţii punctate executate cu pulpa degetelor.
Vibraţii plane executate cu toată faţa palmară a mâinilor. Se execută pe toate regiunile masate
— faţă, gât, decolteu —, stimulează terminaţiile nervoase din piele, influenţând sistemul nervos
central şi având ca urmare o relaxare nervoasă generată în tot organismul.
Mişcările vibratorii au un efect excelent, calmant şi în tenurile cu cuperoză şi congestive.
Datorită efectului lor liniştitor, ele vor fi mişcările de încheiere a oricărui masaj facial,
terminat în final cu o presiune efectuată cu pulpa degetelor mijlocii în anumite regiuni, ca unghiul
intern al ochilor în fosa temporală şi în regiunea preauriculară — unde se află centrii nervoşi. Prin
această apăsare se face o întrerupere de o clipă a circuitului nervos, ceea ce produce o stare de
relaxare şi calmare nervoasă ulterioară.

F. Descrierea masajului feţei şi al decolteului pe regiuni

Orice masaj facial va începe prin mişcări de întindere a cremei şi luare de contact cu pielea
clientei, mişcări lente, mângâietoare, executate cu faţa palmară a ambelorj mâini aderând bine pe
piele. în timpul acestor manevre de gresare şi luare de contact cu pielea clientei, se poate constata şi
mai bine calitatea ţesuturilor respective, dacă sunt lipsite sau nu de tonicitate şi elasticitate, dacă

57
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

prezintă imperfecţiuni la palpare. în acest fel se poate stabili precis cu ce mişcări de masaj trebuie
intervenit, cu ce intensitate şi de ce durată. De modul de executare a acestor prime mişcări, deci de
acest prim contact depinde încrederea pe care o va avea clienta în cosmeticiana care o îngrijeşte. Ea
trebuie să aibă senzaţia unei mâini sigure, experte, unei mâini care-i va procura relaxarea şi
destinderea aşteptată. Aceste mişcări trebuie să aibă o intensitate mai slabă la început, o presiune
mijlocie, pentru ca treptat intensitatea să se mărească, mişcările să aibă legătură între ele, mâna
cosmeticienei fiind mereu în contact cu faţa clientei.

1. Întinderea cremei pe faţă şi decolteu

Cu linguriţa de plastic se ia din crema de masat şi se gresează palmele mâinilor.
Mişcările de întindere a cremei încep întîi pe pielosul gâtului, cuprinzându-1 într-o mişcare de
mângâiere, apoi coboară pe decolteu, mâinile deschizându-se sub formă de evantai, pentru a-1
cuprinde în întregime. Se revine pe acelaşi traiect la masajul gâtului şi apoi se fac mişcări de
netezire, cuprizând regiunea geniană, nasul şi fruntea, în scopul de a gresa întreaga regiune de
masat, mişcări ce se termină cu o presiune făcută pe frunt cu toată faţa palmară a mâinii drepte, cu
degetele unite, după care printr-o mişcare de legătură executată în jurul ochilor, se revine la
regiunea gâtului de unde se începe masajul propriu-zis.
Prin mişcări de netezire executate cu ambele mâini simultan, cu palmele aderând bine de piele
se efectuează o mişcare de mângâiere pe pielosul gâtului, apoi mâinile ocolind regiunea tiroidiană şi
paratiroidiană coboară spre decolteu, într-o mişcare de du-te-vino, a cărei intensitate este mai mare
la coborâre; mâinile coboară apoi din nou pe decolteu, degetele se resfiră şi mâinile se desfac în
evantai, cuprinzând întreg decolteul. Se revine pe acelaşi traiect până în regiunea submentoniară, se
reia aceeaşi mişcare, de data aceasta revenirea este pe umeri până în regiunea cervicală, unde
policele ambelor mâini execută câteva presiuni circulare în această regiune, mişcări ce produc o
senzaţie de relaxare clientei. Mâinile revin apoi în regiunea submandibulară, unde pulpa degetelor
mâinii stângi este fixată în apropierea urechii, în timp ce mâna dreaptă cu palma aderând bine de
piele, execută o mişcare de mângâiere în regiunea submandibulară, alunecând de la urechea stângă
la cea dreaptă, unde rămâne în contact cu pielea în timp ce mâna stângă reia aceeaşi mişcare în sens
invers. Se repetă mişcarea de cinci ori.
Urmează „netezirea” celor trei ovale ale feţei, ochilor şi frunţii.
a) Netezirea primului oval al feţei. Mâinile se fixează în regiunea maxilarului inferior,
împreunate deasupra vârfului bărbiei. Din această poziţie ele alunecă într-o mişcare de
mângâiere executând foarfecele maxilarului inferior (maxilarul este prins între index
şi mijlociu). în dreptul gonionului degetele se unesc şi continuă mişcarea până în
dreptul urechii.
b) Netezirea celui de-al doilea oval al feţei. Faţa palmară a ambelor mâini se sprijină în
regiunea geniană cu degetele împreunate deasupra buzelor. Mâinile alunecă executând
foarfecele buzelor între index şi mediu, după care în dreptul comisurilor gurii degetele
se unesc şi continuă mişcarea de netezire până în dreptul urechii.
c) Netezirea celui de-al treilea oval. Mâinile sunt împreunate acum deasupra regiunii
nasului. Ele alunecă bine lipite de piele, şi urmărind sinuozităţile feţei până în dreptul
tâmplelor.
d) Netezirea regiunii ochilor. De data aceasta mâinile sunt împreunate deasupra regiunii
curbate, pentru a nu atinge regiunea sensibilă a pleoapelor, continuându-şi mişcarea
până în regiunea tâmplelor unde execută o uşoară presiune în fosa temporală.
e) Netezirea frunţii. Mâinile, cu degetele împreunate deasupra regiunii frontale, alunecă
spre tâmple prin aceeaşi mişcare de netezire, de aici coboară executând o mişcare

58
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

mângâietoare de legătură în jurul ochilor şi revin apoi pe frunte în dreptul tâmplei

drepte, de unde se vor începe mişcările de masaj ale regiunii frontale.

2. Masajul regiunii frontale

La prima mişcare mâinile lucrează alternativ, executând mişcări de netezire cu o intensitate
puţin mărită, cu faţa palmară a degetelor unite, mâna începe mişcarea de mângâiere din dreptul
sprâncenei, alunecând până la locul de implantare a părului. Când o mână ajunge în această regiune,
cealaltă reia aceeaşi mişcare, în acelaşi mp alunecând uşor de la o tâmplă la cealaltă. Această
netezire a frunţii se repetă de trei ori, având o intensitate mărită, în special în regiunea
intersprâncenoasă, unde se insistă mai mult (fig. 25).
Mişcarea a doua porneşte tot din dreptul tâmplei drepte. Se execută simultan cu pulpa
degetelor medii o netezire în zig-zag, alunecând de la o tâmplă la cealaltă. Mişcarea se repetă tot de
trei oiri, insistând mai mult în regiunea intersprâncenoasă (fig, 26).
Tot din dreptul tâmplei drepte se execută, tot cu pulpa degetelor medii a ambelor mâini o
netezire circulară pe toată regiunea frunţii de la o tâmplă la cealaltă. Aceeaşi repetare de trei ori a
mişcării (fig. 27).
Cu indexul şi mediul ambelor mâini în foarfece executăm o netezire de-a lungul muşchiului
sprâncenos până spre tâmplă (fig. 28). Mâinile por lucra alternativ sau simultan. Se revine apoi la
tâmpla dreaptă printr-o mişcare de legătură în jurul ochilor.
Din această regiune se execută un zigzag în regiunea frontală, cu indexul şi mediul mâinilor în
foarfece, alunecând de la o tâmplă la cealaltă. în regiunea intersprâncenoasăJ în dreptul ridului sub
formă de V dintre sprâncene, mâinile execută acest zigzag cu o intensitate mărită, plisând uşor
pielea din această regiune (fig. 29).
Printr-o mişcare de legătură cu regiunea ochilor se revine în regiunea tâmplei drepte, de unde
mediul mâinii drepte execută de-a lungul frunţii un zig-zag în foarfecele mâinii stângi. Se repetă
mişcarea de trei ori, revenindu-se apoi la tâmpla dreaptă (fig. 30).
Vibraţia punctată a regiunii frontale. în foarfecele mâinii stângi, mediul mâinii drepte a
cosmeticienei execută o vibraţie punctată, alunecând în acelaşi timp de la o tâmplă la cealaltă (fig.
31).
Vibraţia plană a regiunii frontale. Este ultima mişcare din această regiune, mâinile lucrează
alternativ, executând cu faţa palmară a mâinii o vibraţie plană alunecând de la o tâmplă la cealaltă
(fig. 32).

3. Masajul regiunii ochilor

Regiunea frontală a beneficiat doar de mişcări de netezire şi vibratorii. în regiunea ochilor se
fac mişcări de netezire uşoare, lente deoarece este o regiune foarte sensibilă, alternate de câteva
mişcări de pianotat şi vibraţii plane, mişcări ce vizează în special regiunea din coada ochiului, unde
se formează alele riduri numite „laba gâştei”.
Cu mediul mâinii stângi se execută o uşoară presiune în unghiul intern al ochilui, pe
terminaţiile nervului supraorbital, în scop de a calma şi a susţine în acelaşi timp muşchiul orbicular.
în acest timp, cu pulpa mediului mâinii drepte se execută mici cerculeţe începând de la unghiul
extern al ochiului, insistând pe ridurile de „laba gâştei", până la jumătatea arcadei zigomatice, de
unde mişcarea se continuă cu o uşoară netezire în jurul ochilor, revenindu-se la poziţia iniţială. în
acest timp, mediul mâinii stângi se ridică o clipă pentru a lăsa liberă trecerea mâinii drepte. Se
repetă mişcarea de trei ori, trecându-se apoi la celălalt ochi, printr-o mişcare de legătură, unde se
efectuează o mişcare identică (fig. 33. a, b).

59
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Dacă clienta are o piele uscată, ridată şi are nevoie de un masaj mai prelungit în această
regiune, se execută în continuare aceeaşi mişcare, de data aceasta însă cu ambele mâini simultan, la
ambii ochi. Mişcarea se termină cu o uşoară presiune pe nervul supraorbital şi în fosa temporală.
b) Mâinile lucrează simultan — cu indexul şi mediul ambelor mâini se execută o foarte uşoară
netezire din unghiul intern al ochiului, pe pleoape, până la unghiul extern, de unde mişcarea se
continuă printr-un uşor pianotat pe sub ochi până la poziţia iniţială (fig. 34).
c) Tot din unghiul intern al ochilor se execută cu indexul şi mediul ambelor mâini o netezire
pe sprâncene până în unghiul extern al ochilor, continuată cu o mişcare de mângâiere pe sub ochi,
doar cu indexul până la poziţia de plecare (fig. 35).
d) Cu degetele ambelor mâini simultan se execută un pianotat în jurul ochilor pe muşchiul
orbicular, insistând cu această mişcare la ridurile de la coada ochilor, la care pianotatul are un efect
excelent, producând un uşor edem în şanţul ridului şi atenuându-le.
e) Cu pulpa degetelor medii a ambelor mâini simultan se execută o mişcare în spirală în
regiunea ridurilor de la unghiul extern al ochilor (fig. 36).
f) Ultima mişcare din regiunea ochilor se execută cu cele trei degete: index, mediu şi inelar,
mâinile lucrând simultan. Se porneşte mişcarea din unghiul intern al ochilor, spre tâmplă, cu
degetele medii puţin curbate, pentru a nu atinge pleoapele. Se execută o simplă mişcare de netezire
pe acest traiect sau o alunecare vibrată. Se repetă de trei ori, mişcarea terminându-se cu o netezire în
jurul ochilor, cu presiune uşoară în fosa temporală (fig. 37)

4. Masajul regiunii nasului

Această regiune beneficiază tot de mişcări de netezire.
După mişcările de masaj din regiunea ochilor se coboară la aripile nasului, unde mediul
ambelor mâini execută cerculeţe având direcţia dinafară înăuntru, cuprinzând toată regiunea aripilor
nasului. După ce se repetă de trei ori aceste cerculeţe, degetele medii urcă cu o mişcare de
mângâiere pe muchia nasului şi apoi de-a lungul sprâncenosului', revenind la poziţia iniţială de
începere a acestei mişcări, mişcare care se repetă în totalitatea ei tot de trei ori (fig 38).
Din aceeaşi regiune şi pe acelaşi traiect se repetă mişcarea, de data aceasta însă executându-se
cu policele ambelor mâini simultan.
Tot cu policele ambelor mâini se execută în continuare un zig-zag pe muchia nasului, cu
coborâre prin alunecare pe sprâncenos, aripile nasului şi revenindu-se la poziţia iniţială a acestei
mişcări (fig. 39).
Această mişcare care se execută lent, este liniştitoare, de relaxare. Mâinile cu degetele
încrucişate se sprijină uşor în regiunea submentonieră, în timp ce policele ambelor mâini execută un
effleurage în jurul ochilor, cu o presiune puţin mărită de-a lungul muşchiului sprâncenos (fig. 40 a,
b).
Mişcarea de foarfece a nasului. De această mişcare beneficiază atât regiunea nasului cât şi cea
intersprâncenoasă şi frontală. Mişcarea se execută lent, este o mişcare lungă până la locul de
implantare a părului. Mâinile lucrează alternativ, cuprinzând aripile nasului între mediu şi index şi
executând o mişcare de mângâiere a nasului, mişcare ce se continuă pe frunte în sus. Când o mână a
ajuns la locul de implantare a pârului, cealaltă mânăr reia mişcarea de la început {fig. 41 ,a, b).
Se execută foarfecele nasului în acelaşi mod, însă când mâna ajunge în dreptul ridurilor
orizontale de pe frunte alunecă spre tâmplă în jos, cu o oarecare presiune — mişcarea aceasta este
foarte indicată la tenurile congestive (fig. 42).

60
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

5. Masajul regiunii gurii, mentonieră şi submentonieră

a) După foarfecele nasului, mâinile lucrând tot alternativ execută foarfecele orbicularului
gurii. Se prind buzele între mediu şi index, se execută o mişcare de foarfece prelungă, în dreptul
comisurilor gurii degetele se unesc şi continuă mişcarea până în dreptul urechii. Când o mână
ajunge în această regiune, cealaltă mână reia mişcarea de la început (fig. 43, a, b).
b) Se execută în continuare foarfecele bărbiei şi maxilarului inferior, mâinile lucrând tot
alternativ, prin regiunea mentonieră între index şi mediu, continuând mişcarea de-a lungul
maxilarului inferior până în dreptul urechii. La această mişcare prelungită degetul mediu este cel ce
lucrează cu o presiune uşor mărită, efectuând în felul acesta un masaj al regiunii submentoniere şi
submandibulare. Această mişcare este foarte ridicată la persoanele ce prezintă bărbie dublă (fig. 44,
a, b).
c) Tot în regiunea submentonieră şi a maxilarului inferior se execută mişcarea în arpegiu.
Mâinile lucrează tot alternativ, executând cu oarecare presiune un arpegiu în regiunea
submentonieră şi de- a lungul maxilarului inferior, mişcarea având un efect foarte bun la persoanele
cu depozite de celulită în această regiune. Tot la aceleaşi persoane şi cu acelaşi efect bun se poate
efectua şi o mişcare de netezire executată cu intensitate, cu faţa palmară a mâini şi la această
mişcare mâinile lucrează alternativ (fig. 45).
d) De această mişcare beneficiază toţi muşchii din regiunea mentonieră (triunghiularul,
pătratul şi muşchiul vârfului bărbiei). Cele trei degete (index, mediu şi inelar) al ambelor mâini se
sprijină în regiunea submentonieră în timp ce policele mâinilor execută dinafară înăuntru, în
regiunea vârfului bărbiei, cerculeţe ce se repetă de trei ori. Apoi policele se urcă în sus pe şanţul
nazolabial până în dreptul aripilor nasului. în acest moment policele se ridică, şi mişcarea se
continuă pe acelaşi traiect cu mediul ambelor mâini, până ajunge alunecând în regiunea
intersprâncenoasă, coboară de- a lungul muşchiului sprâncenos, pe temporal, maseter, revenind din
nou la poziţia de începere a mişcării. Mişcarea în totalitatea ei se repetă de trei ori (fig. 46).
e) Tot din aceeaşi poziţie de sprijin a mâinilor cu cele trei degete în regiunea submetoniera se
execută o netezire a vârfului bărbiei, cu policele ambelor mâini — alternativ. Mişcarea trebuie
efectuată lent (fig. 47)
f) Tot din aceeaşi poziţie de sprijin în regiunea submentonieră se efectuează tot cu policele
ambelor mâini, însă simultan, o netezire pe orbicularul gurii — o netezire deasupra buzelor şi
dedesubtul lor până în dreptul comisurilor gurii. Mişcarea se repetă de trei ori (fig. 48).
g) De această mişcare beneficiază şanţul nazolabial, mâinile execută simultan un pianotat în
această regiune cu apăsare şi uşoară presiune cu indexul la baza aripilor nasului.h) Tot în aceeaşi
regiune se execută cu mediul ambelor mâinii simultan o netezire în spirală.

6. Masajul regiunii geniene

Această regiune beneficiază de mişcări energice alternate cu mişcări de netezire ce au rolul de
a calma pielea iritată de intensitatea mişcărilor energice.
Fricţionatul. Această mişcare se execută cu dosul falangelor ambelor mâini simultan,
descriindu-se cercuri dinafară înăuntru pe toată regiunea geniană, în timp ce degetele sunt într-o
continuă mişcare. Acest masaj se efectuează cu oarecare intensitate întâi descriindu-se aceste
cercuri pe toată regiunea geniană şi pe pielosul gâtului şi decolteu şi apoi efectuând un fricţionat de-
a lungul maxilarului inferior, şi apoi de la comisura gurii spre tâmplă, urcând pe frunte, prin mişcări
de fricţionat de la o tâmplă la cealaltă, mâinile coboară apoi pe pielosul gâtului şi pe decolteu,
repetând mişcările de fricţionat în această regiune (fig. 49, a,b).
Ciupitul este o mişcare energică, se execută cu policele şi mediul ce efectuează ciupituri
scurte, repezi şi nu prea intense în regiunea geniană pe următorul traiect: vârful bărbiei, de-a lungul

61
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

maxilarului inferior până la ureche, comisura gurii, unghiul intern al ochiului, de-a lungul arcadei
zigomatice până la tâmplă. Mâinile lucrează alternativ, mişcarea continuând apoi pe celălalt obraz şi
la sfârşit pe frunte, insistând în regiunea intersprâncenoasă— sunt mişcări executate pentru
stimularea terminaţiilor nervoase din piele, activarea circulaţiei sanguine şi stimularea funcţiei
glandelor sebosudorale (fig. 50).
Urmează o mişcare de calmare, o netezire lentă, executată cu mediul, indexul şi inelarul-
mâinile lucrând alternativ, mişcarea de mângâiere se efectuează pe acelaşi traiect ca şi ciupiturile
(fig. 51).
Pălmuitul este tot o mişcare energică de activare a circulaţiei sanguine şi de tonifiere a
ţesuturilor şi a muşchilor pieloşi. Pentru această mişcare este necesară o deosebită mobilitate a
articulaţiilor mâinii (fig. 52).
Aceste pălmuiri se efectuează cu ultimele trei degete ale mâinii, mâinile lucrând alternativ. Se
loveşte cu o uşoară intensitate pielea şi muşchii pieloşi, prin mişcări suple, fără a produce senzaţii
dureroase clientei. Se efectuează întâi pălmuiri în regiunea submandibulară şi submentonieră (în
special la persoanele cu depozite de grăsime sau lichide în această regiune), se urcă apoi
efectuându- se pălmuitul în regiunea geniană şi chiar şi un uşor pălmuit în regiunea frontală.
Urmează o mişcare de frământat. Se rulează pielea şi ţesuturile subcutanate, cu indexul,
mediul şi inelarul spre police —mişcarea are la început un traiect orizontal de-a lungul maxilarului
inferior şi apoi de la comisura gurii - ureche, mâinile lucrează alternativ. Mişcarea se reia apoi pe
direcţii verticale, începând de pe pielosul gâtului cu netezire, urcând la marginea mandibulară de
unde începe rulatul până aproape de arcada zigomatică, până ce se cuprinde întreaga regiune
geniană. Se trece apoi la frământatul celeilalte regiuni geniene. Prin această mişcare, care se face
lent şi cu oarecare intensitate, se obţine o golire afoliculilor pilosebacei de surplusul de sebum (fig.
53 o,b).

7. Masajul regiunii gâtului şi a decolteului

Datorită efectelor lor calmante, linistitoare, miscările de încheiere a masajului facial vor
fi prin excelenţă mişcări de netezire ce vor cuprinde gâtul, decolteul şi "intreaga faţă, deci
toate regiunile masate anterior.
Aceste mişcări alternează cu mişcările vibratorii, având acelaşi efect de relaxare a
întregului organism.
La mişcările ce încheie masajul facial, mâinile lucrează simultan, mişcările executându-
se lent şi cu o oarecare presiune.
a) Se cuprinde printr-o mişcare de netezire pielosul gâtului (fig. 55).
b) Se efectuează o netezire în evantai a decoiteului, cu întoarcere pe umeri în regiunea
cervicală, unde se execută un uşor masaj cu policele al acestei regiuni — mişcare ce produce
o stare de relaxare clientei. Atât prima cât şi a doua mişcare sunt asemănătoare în modul lor
de efectuare cu mişcările cu cares-a început masajul facial (fig. 56).
c) Mâinile revin cu degetele împreunate deasupra vârfului bărbiei, de unde coboară într-o
netezire ondulată de-a lungul maxilarului inferior până în dreptul urechii (fig. 57). Aceeaşi
mişcare se repetă apoi vibrată.
d) Mâinile împreunate deasupra gurii alunecă executând foarfecele buzelor, şi apoi printr-o
netezire ondulată până în dreptul urechii. Aceeaşi mişcare se repetă cu mâinile vibrând.
e) Mâinile împreunate deasupra nasului execută o mişcare de netezire ondulatorie până spre
tâmplă. Pe acelaşi traiect se repetă mişcarea vibrată.

62
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

f) Mâinile cu degetele împreunate deasupra ochilor alunecă spre tâmplă cu mediul uşor
curbate, pentru a nu atinge pleoapele — mişcarea se efectuează cu presiune în unghiul intern
al ochilor şi în fosa temporală. Aceeaşi mişcare se execută din nou prin vibraţii.
g) Mâinile împreunate deasupra frunţii execută o netezire ondulată în această regiune până spre
tâmplă, terminată cu presiune în fosa temporală. Se execută apoi o vibraţie plană a regiunii
frontale, mâinile lucrând alternativ, într-o alunecare vibrată de la o tâmplă la alta.
h) Mâinile coboară pe pielosul gâtului, cu o uşoară presiune pe jugulare, până la decolteu, de
unde începe din nou un arpegiu în evantai, ce urcă până la regiunea geniană, unde mâinile
execută o mişcare specială de rotaţie cu trecerepe frunte, coborând din nou în regiunea
decoiteului (fig. 58).
Mişcarea aceasta se repetă de trei ori şi se termină cu mişcarea de netezire în jurul ochilor, cu
presiune în unghiul interior al ocjilorşi în fosa temporală —presiune prin care se obţine o oprire de
o clipă a circuitului nervos, având ca urmare o relaxare generală în organism.
Se mai poate efectua în final următoarea mişcare: cu faţa palmară a ambelor mâini se
efectuează o apăsare pe ambii obraji, urmată de o ridicare rapidă a mâinilor—mişcarea repetându-se
de câteva ori.

G. Diferenţierea masajului facial în funcţie de caracteristicile tenului, de vârstă şi de

starea psihică a clientei
Astăzi, când cosmetica a devenit o ştiinţă, şi când criteriile generale de îngrijire a clientei au
în vedere întregul organism, ţinând seama atât de cauze cât şi de efecte, tratamentele efectuate în
cabinetele de cosmetică vor fi diferenţiate de la o persoană la alta, fiind adecvate calităţii tenului
respectiv, vârstei clientei, cât şi stării psihice, a tipului constituţional al acesteia.

1. În funcţie de natura tenului

Ţinând seama de calitatea tenului care trebuie îngrijit, de deficienţele lui, se aplică un
tratament adecvat prin care se obţine ameliorarea tuturor deficienţelor constatate. Ţinând seama de
acest fapt şi masajul va fi diferit şi adecvat tenului respectiv. Cosmeticiana trebuie deci să ştie şi să
aleagă din totalitatea mişcărilor ce alcătuiesc masajul facial pe acelea care sunt indicate în cazul
tenului respectiv şi care ar ajuta la ameliorarea aspectului lui.
Astfel se diferenţiază:
 masajul indicat tenului uscat cu pielea subţire;
 masajul indicat tenului gras cu piele îngroşată;
 masajul indicat unui ten anemic;
 masajul indicat unui ten congestiv;
 masajul indicat unui ten tânăr, normal;
 masajul indicat unui ten senil.
Tenul uscat cu piele subţire beneficiază de un masaj alcătuit în majoritate din mişcări de
netezire, efectuate mai lent sau cu rapiditate, urmărind atât absorbirea substanţelor grase hrănitoare
de către piele (deci gresarea acesteia) cât şi activarea circulaţiei sanguine şi limfatice. Mişcările pot
fi alternate cu câteva mişcări energice, fără a insista însă prea mult asupra acestora din urmă.
Tenul îngroşat şi gras beneficiază de un masaj alcătuit prin excelenţă din acele mişcări
energice prin care se obţine o curăţire a pielii de celulele moarte descuamante, o golire a foliculilor
pilosebacei de surplusul de sebum, uşurând astfel respiraţia cutanată, încetinită la asemenea tenuri.

63
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Masajul fiind alcătuit în continuare de acele mişcări energice prin care se obţine o activare a
circulaţiei sanguine, încetinite în cazul tenurilor grase, sau o împrăştiere a depozitelor de grăsimi
subcutanate.
Masajul trebuie să conţină şi mişcări de netezire care vor alterna, din când în când, cu
mişcările energice, în scopul de a calma pielea.
Tenului anemic i se aplică un masaj alcătuit din mişcări de netezire executate cu rapiditate,
pentru a activa circulaţia sanguină locală, alternate cu ciupituri, pălmuit, tapotat, mişcări prin care se
urmăreşte acelaşi scop. în general, la acest ten, mişcările de masaj au o intensitate mai mare la
întoarcere, în scopul de a produce un aflux de sânge în faţă, îmbunătăţind astfel schimburile
nutritive şi respiraţia cutanată.
Tenul congestiv beneficiază de un masaj tipic decongestiv, alcătuit din mişcări de netezire
lente, cu presiuni mai mari la coborâre şi din mişcări vibratorii foarte indicate în astfel de cazuri.
Tenului normal i se aplică un masaj uşor,de scurtă durată, alcătuit din mişcări de netezire şi
energice, fără a insista prea mult, masajul având doar scopul de a menţine, de a păstra aspectul
frumos al tenului.
Tenul senil beneficiază de un masaj de lungă durata, alcătuit din mişcări adecvate tipului de
piele — uscat sau gras — mişcări ce nu trebuie efectuate prea dur, pentru a nu mobiliza mai mult
pielea.
Masajul la asemenea tenuri are un rol igienic de curăţire a pielii, de îmbunătăţire a irigaţiei
sanguine locale, cât şi un rol moral asupra psihicului clientei, creând o relaxare generală a
organismului, ca şi o refacere a încrederii în sine, datorită aspectului îngrijit al tenului.

2. În funcţie de vârstă
În ceea ce priveşte vârsta clientei, mişcările de masaj sunt diferite atât cu privire la
intensitatea lor cât şi la durata de execuţie a masajului.
Un ten foarte tânăr nu are nevoie decât de o curăţire a tenului, fără a i se efectua un masaj
facial.
Un ten tânăr beneficiază de un masaj de scurtă durată (circa 10 rnin.), alcătuit din mişcări de
netezire şi energice, fără intensitate mare şi fără a insista asupra lor.
Tenului matur i se efectuează un masaj cu o durată de 15—20 min., alcătuit din acele mişcări
de bază ce vor fi adecvate calităţii pielii, deficienţelor ei, şi a căror intensitate va varia tot în raport
cu aceste deficienţe.
Tenul senil, îmbătrânit, se bucură de un masaj mai de lungă durată (20—25 min.), alcătuit din
mişcări de netezire uşoare, alternate cu câteva mişcări energice, mişcări a căror intensitate nu
trebuie să fie mare, pentru a nu mobiliza şi mai mult pielea, având doar scopul de a îmbunătăţi
circulaţia sanguină şi a produce relaxarea generală a organismului.

3. Diferenţierea masajului după tipul constituţional al clientei

Ţinând seama că în cosmetică utilizarea unei clasificări a clientelor după tipul lor
constituţional ar fi mai dificilă, şi fiind cunoscută influenţa psihicului asupra expresiei şi
fizionomiei, s-a ajuns la clasificarea clientelor pe consideraţii de ordin psihologic. Se va insista
asupra a patru tipuri mai frecvent întâlnite în cabinetele de cosmetică, şi anume: tipul apatic, tipul
irascibil, tipul nehotărât şi tipul contractat.

64
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Pentru aceste tipuri există posibilităţi ca îngrijirile să aibă maximum de eficienţă, dacă se
aplică o tehnică bazată pe principii moderne, adică dacă se individualizează atât mişcările de masaj
cât şi tratamentul în ansamblu, folosindu-se culorile şi muzica în timpul tratamentului.
În multe cabinete se execută tratamente într-o ambianţă coloristică adecvată tipului psihologic
al clientei. Există diferite păreri, unii susţinând că trebuie alese culorile după constituţia psihică a
clientei, alţii că trebuie să fie adecvate felului tratamentului.
În institutele unde nu se pot asigura mai multe cabine colorate, se poate utiliza jocul de lumini
adecvat cu tipul clientei.
Indiferent de tipul respectiv al clientei, masajul facial va începe întotdeauna prin mişcări
efectuate pe gât şi decolteu, mişcări de netezire cu care se începe orice masaj facial.
Aceste mişcări obişnuite pot fi completate de :
1) ciupituri pe ridurile orizontale din regiunea gâtului;
2) o alunecare de-a lungul venelor (pentru drenaj) cu pielea prinsă între pulpele degetelor;
3) cu o netezire în zig-zag pe decolteu, efectuată cu pulpa degetelor mediu şi index;
4) şi o mişcare de alunecare în cruce, de la gonion la claviculă, mâinile lucrând alternativ.
a. Timpul apatic. Clienta este tristă, dă impresia că totul îi este indiferent. Această apatie
poate fi de multe ori consecinţa unei perioade de oboseală sau supărări temporare. Cosmeticiana
trebuie să-i acorde acestui tip de clientă o atenţie deosebită. Culoarea cabinetului şi a lenjeriei din
cabinet trebuie să fie caldă, tonică — cel mai potrivit pare a fi rozul. Lumina nu prea slabă,
deoarece lipsa ei întristează, muzica ar trebui să fie tonică, mişcările de masaj vor fi prin excelenţă
tonifiante, active (pianotat, ciupituri, pălmuit, arpegiu, frământat, evantai, vibraţii, încheiate cu
mişcări calmante de netezire).
b. Tipul irascibil. Acest tip este cel căruia trebuie să i se acorde atenţie, delicateţe. Pentru
aceasta trebuie apelat la mult tact.
Tratamentul trebuie efectuat într-o atmosferă de calm, zgomotele fiind excluse, pentru a se
produce destinderea clientei. Lumina puternică trebuie evitată, deoarece ar enerva clienta. Culoarea
ideală poate fi verde, care este o culoare liniştitoare. Muzica este sedativă. Mişcările de masaj vor fi
prin excelenţă mişcări de netezire, efectuate lent, calm si alternate, dacă este necesar, de câteva
mişcări energice. Masajul trebuie să urmărească, în primul rând, relaxarea nervoasă, aceste tipuri
fiind de multe ori congestive.
c. Tipul contractat. Şi la acest tip, scopul principal al tratamentului este de a obţine
destinderea. Foarte indicată în acest scop este începere tratamentului cu un masaj de relaxare în
regiunea spatelui.
Culoarea indicată este galbenul, lumina trebuie să fie mijlocie, zgomotul exclus, iar muzica
liniştitoare, eventual o melodie cunoscută care destinde. Mişcările de masaj sunt, în general mişcări
de netezire, care încep de la. decolteu în sus, de multe ori acest tip fiind palid. Masajul la acest tip
are rol de destindere nervoasă.
d. Tipul agitat. La acest tip, mişcările de masaj trebuie să fie în genere spectaculoase,
impresionante, să pară deosebite.
În general, în orice tratament cosmetic, cosmeticiana trebuie să ţină seama în alegerea
mişcărilor de masaj, în primul rând de calitatea tenului, de deficienţele lui, având grijă însă să nu se
neglijeze nici vârsta şi nici starea psihică a clientei, pentru ca efectele tratamentului să fie cât mai
satisfăcătoare.

65
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL X
Masajele corectoare. Rolul lor

A doua categorie de masaje o alcătuiesc masajele corectoare, a ochilor, gurii şi bărbiei duble.
Ele au un rol cu totul diferite de cel al masajului facial, care este un masaj preventiv, de
întreţinere. Aşa cum le indică şi numele, masajele corectoare au rol de a corecta, atenua, anumite
imperfecţiuni, cutanate survenite cu vârsta, boala (riduri, edeme, depozite de celulită etc.) şi sunt
intercalate în timpul tratamentului cosmetic — înainte sau după efectuarea masajului facial
obişnuit— de câte ori este necesar.
La efectuarea acestor masaje, poziţia clientei este şezând pe un taburet, cu părul izolat într-o
bonetă şi, bineînţeles cu faţa perfect demachiată şi curăţită prin procedeele cosmetice obişnuite.
Cosmeticiana va sta în timpul masajului în spatele clientei puţin într-o parte.

A. Tehnica masajului corector al ochilor

Acest masaj corector va fi introdus în cadrul tratamentului cosmetic efectuat în cabinet, de
câte ori se observă la clientă un edem al pleoapelor, ochi congestionaţi sau riduri foarte vizibile în
jurul ochilor.
Masajul corector al ochilor este alcătuit, în majoritate, din mişcări de netezire şi vibratorii,
mişcări ce se vor face cu multă fineţe şi întotdeauna cu o cremă,grasă, hrănitoare— întâi pentru a
hrăni ţesutul cutanat din această regiune şi apoi pentru a uşura alunecarea degetelor pe piele, evitând
astfel plisarea ei şi mai mult.
a) Cu o mână se susţine muşchiul orbicular, în timp ce cu mediul şi cu indexul celeilalte
mâini se execută o mişcare de netezire din unghiul intern al ochiului, de-a lungul muşchiului
sprâncenos până în unghiul extern al ochiului, de unde mişcarea continuă pe sub ochi doar cu
indexul, revenind la poziţia iniţială. Se repetă de două ori, apoi printr-o mişcare de alunecare cu
ambele mâini pe frunte se trece la celălalt ochi, reluându-se aceeaşi mişcare (fig. 59).
b) Aceeaşi susţinere a muşchiului orbicular cu o mână, cealaltă execută mici ciupituri
superficiale între index şi police, pornind din unghiul extern al ochiului, pe sub ochi până la
jumătatea arcadei zigomatice de aici mişcarea se continuă printr-o netezire efectuată cu indexul în
jurul ochiului până la poziţia de începere a mişcării. Prin aceeaşi mişcare de legătură pe frunte se
trece la celălalt ochi, pentru a se efectua aceeaşi mişcare (fig. 60, a, b).
c) Tot din aceeaşi poziţie de susţinere cu o mână a muşchiului orbicular, cu indexul celeilalte
mâini se execută din unghiul extern al ochiului până aproape de unghiul intern (pe sub ochi)
presiuni ondulatorii pe piele. La această mişcare, poziţia indexului este orizontală pe piele. Din
unghiul intern al ochiului, indexul continuă mişcarea cu o netezire pe sprâncenos, revenind la
poziţia de plecare. Această mişcare are un efect bun asupra edemelor din regiunea ochilor (fig. 61,
a, b).
d) Cu o mână se susţine muşchiul orbicular, în timp ce cu mediul, indexul şi inelarul celeilalte
mâini se efectuează o mişcare de netezire peste ochi, din unghiul intern spre cel extern al ochiului,
de unde mişcarea se continuă până la tâmplă. Când mâna care efectuează masajul ajunge la colţul
extern al ochiului, cealaltă mână se ridică pentru o clipă ca să lase liberă trecerea până la tâmplă. în
timpul efectuării acestei mişcări de netezire, degetul mediu, până ajunge la unghiul extern al
ochiului, are o poziţie uşor curbată, pentru a nu atinge pleoapa (fig. 62).

66
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

e) Mişcarea aceasta este o mişcare vibratorie punctată, efectuată cu cele trei degete (index,
mediu, inelar) sub ochi şi deasupra ochiului pe sprâncenos, în timp ce cealaltă mână susţine
muşchiul orbicular (fig. 63, a,b,c).
Fiecare din aceste mişcări corectoare se efectuează de 10 ori la fiecare ochi. Se poate executa
acest masaj întâi la un ochi, apoi printr-o mişcare de mângâiere cu ambele mâini pe frunte se trece
la celălalt ochi, sau se poate efectua fiecare mişcare trecând de la un ochi la celălalt.
f) Ultima mişcare este o mişcare vibratorie plană. Cosmeticiana stă în spatele clientei şi
efectuează cu ambele mâini simultan cu cele trei degete — index, mediu şi inelar — o vibraţie
plană, alunecând din colţul interior al ochilor până la tâmplă, mişcare ce are acelaşi traiect ca
mişcarea d), doar că acum se efectuează vibrând şi la ambii ochi simultan (fig. 64, a, b).
Acest masaj corector poate fi completat şi cu o gimnastică a ochilor în felul următor:
Cu o mână se acoperă şi descoperă alternativ fiecare ochi.
Se fixează privirea asupra unui deget care se ţine la o distanţă de 50 cm de ochi; cu el se
descrie un cerc destul de mare, căutând în acest timp ca ochiul să urmărească mişcarea degetului.3.

B. Tehnica masajului corector al gurii

Masajul corector al gurii se intercalează în cadrul tratamentului cosmetic în cabinet, de câte
ori se observă la clientă adâncirea prea evidentă a şanţului nazolabial sau acele riduri stelare din
jurul gurii sau rictus. Masajul se efectuează tot cu ajutorul unei creme hrănitoare şi are rolul de a
hrăni ţesutul cutanat şi de a tonifia muşchii pieloşi din cauza vârstei, sau din cauza unei slăbiri
bruşte etc.
Poziţia clientei la acest masaj este totşezănd pe un taburet, iar cosmeticiana în spatele clientei.
a) Cu o mână se susţine muşchiul din apropierea orbicularului gurii, iar cu cealaltă mână, cu
policele şi indexul se efectuează mici ciupituri la şanţul nazolabial, de la comisura gurii la aripa
nasului, de unde se coboară printr-o mişcare de alunecare cu indexul pe acelaşi traiect până la
poziţia iniţială (fig. 65, a, b).
b) Tot aceeaşi poziţie de susţinere cu o mână, în timp ce indexul celeilalte mâini efectuează
presiuni ondulate de-a lungul şanţului nazolabial de la comisura gurii până la aripa nasului, de unde
revine la poziţia iniţială printr-o alunecare cu acelaşi deget. Printr-o mişcare de netezire efectuată cu
ambele mâini peste frunte, sau pe sub bărbie, se trece la partea cealaltă a gurii, repetându-se
aceleaşi două mişcări (fig. 66).
c) Cu o mână se susţine muşchiul din vecinătatea orbicularului gurii, în timp ce cu pulpa
degetelor index şi mediu se efectuează o mişcare de netezire pe muşchiul orbicular al gurii,
descriind cercuri din ce în ce mai mici, până se ajunge la buze (fig. 67).
d) Aceeaşi poziţie de susţinere cu mână, în timp ce indexul, mediul şi inelarul celeilalte mâini
efectuează o vibraţie punctată sub buze şi deasupra buzelor (fig. 68, a, b, c).
e) Ultima mişcare se execută şezând în spatele clientei. Cu mâinile lucrând alternativ se
efectuează un foarfece prelung al gurii, care ajunge până aproape de ureche (fig. 69, a, b).
Fiecare din aceste mişcări corectoare se repetă de 10 ori.

C. Tehnica masajului corector al bărbiei duble

Bărbia dublă se datoreşte unei acumulări de deşeuri organice, unei retenţii de limfă, precum şi
unei îngroşări a hipodermului. Această îngroşare locală de multe ori este însoţită şi de o celulită
generală. Prin masajul corector se reuşeşte să se oprească sau să se diminueze această deformare

67
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

locală dizgrațioasă. Prin mişcări stimulatoare specifice se obţine evacuarea, împrăştierea acumulării
deşeurilor organice, o activare a circulaţiei sanguine locale şi o tonifiere a ţesuturilor şi a muşchilor
din această regiune.
Masajul corector al bărbiei este, în general, însoţit de un tratament specific, mai complex,
ajutând la atenuarea sau îndepărtarea acestei disgraţioase deformări locale.
În timpul masajului, clienta stă tot şezând pe taburet. Poziţia cosmeticienei este acum în
spatele clientei.
a) Mâinile sunt aplicate una peste cealaltă, în regiunea submentonieră, cu faţa palmară în sus.
Din această poziţie ele alunecă spre urechi. Această mişcare se efectuează cu o intensitate mărită
(fig. 70, a, b).
b) O mână se sprijină lângă ureche în timp ce cealaltă efectuează, cu toată faţa palmară o
mişcare de netezire de la o ureche la cealaltă —în regiunea submandibulara şi submentonieră. Când
ajunge la cealaltă ureche, mâna rămâne în contact cu pielea, până ce cealaltă mână reia mişcarea în
sens invers (fig. 71, a, b).
c) Această mişcare este o mişcare de frământare. Se rulează pielea cu indexul, mediu şi
inelarul spre police, mâinile lucrând simultan. Se începe mişcarea de la vârful bărbiei, se coboară
până la claviculă, se urcă apoi până în dreptul gonionului, iar se coboară la clavicule, urcând din
nou până aproape la ceafă. în tot timpul acestei mişcări pielea şi ţesuturile subcutanate sunt rulate
mereu între degete (fig. 72, a, b).
d) Pumnii strânşi ai ambelor mâini, cu dosul falangelor sprijinite în regiunea submentonieră,
în timp ce policele sunt împreunate deasupra vârfului bărbiei. Din această poziţie, mâinile alunecă
cu pumnii strânşi pe pielosul gâtului, efectuând o uşoară rotire în aşa fel ca policele să atingă
claviculele, se urcă din nou tot rotind pumnii din încheietură, până în dreptul gonionului, se coboară
iar până la clavicule, urcând apoi până aproape de ceafă (fig. 73, a, b)
e) Se execută un pălmuit, alternativ cu ambele mâini în regiunea submandibulară şi
submentonieră (fig. 74).
f) Tapotatul acestei regiuni, efectuat cu ambele mâini simultan (fig. 75).
g) Arpegiul regiunii submandibulare şi submentoniere, mâinile lucrând alternativ (fig. 76).
h) Mâinile aplicate una peste cealaltă cu faţa palmară în sus, în regiunea submentonieră,
alunecă într-o mişcare vibrată până în dreptul urechilor, fără a atinge obrajii (fig. 77).
Fiecare din aceste mişcări se repetă de 10 ori. Se lucrează cu o intensitate mărită.

D. Tratamentul bărbiei duble

Masajul corector al bărbiei duble este, de obicei, încorporat într-un tratament special, ce
urmăreşte împrăștierea şi topirea acestor depozite inestetice.
a) Tratamentul începe prin iradieri cu infraroşii a acestei regiuni în scopul activării circulaţiei
sanguine şi topirii ţesutului adipos subcutanat.
Aceste iradieri pot fi înlocuite prin împachetări cu parafină caldă, urmărind acelaşi scop.
b) Urmează masajul manual corector al bărbiei duble, ce se efectuează cu ajutorul unei creme
reductoare.
c) Masajul manual este completat cu un masaj cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţa, în
scop de a evita circulaţia şi a uşura absorbţia cremei reductoare de către piele.
d) Un masaj de câteva minute cu ventuza mare a sebaspirului, ce efectuează un frământat
excelent al ţesuturilor din această regiune.

68
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

e) Aplicarea unei măsţi astringente sau, dacă există, a unei meatoniere electrice. Se
procedează în felul următor: se aplică pe piele în regiunea submentonieră o cremă reductoare, apoi o
fâşie de material pluşat înmuiat într-o loţiune tonică, peste care se aplică mentoniera electrică. Se
ţine astfel 10—15 min.
f) Tratamentul bărbiei duble se încheie cu pulverizări cu o infuzie tonică, efectuate cu
pulverizatorul cu jet filiform al vaporelului.
Tot în scopul diminuării acestor depozite nedorite se pot face şedinţe de trei ori pe săptămână
(circa 20—30 şedinţe) cu aparatul Estetodin, care produce contracţii musculare, având ca rezultat o
activare a circulaţiei sanguine locale, o tonifiere a ţesuturilor şi o topire a ţesutului adipos
subcutanat.

69
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XI
Diferite masaje speciale

Masajul de întreţinere a mâinilor

Prin acest masaj se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine şi limfatice, o mai bună hrănire a
ţesuturilor şi păstrarea supleţei încheieturilor oprindu-se — prin acest procedeu — depunerea de
săruri la nivelul articulaţiilor respective.
Înainte de a începe masajul se spală mâinile având grijă să se îndepărteze orice urmă de săpun
de pe mâini. Se aplică apoi crema cu care se efectuează masajul, prin mişcări uşoare de netezire.
Masajul se compune din şase mişcări:
Mişcarea I este formată din două momente: A şi B.
Moment A — mâna stângă a cosmeticienei susţine degetele mâinii drepte a clientei, în timp
ce cu mâna dreaptă execută următoarea mişcare de masaj: mâna clientei cu degetele unite este
prinsă între cele patru degete şi police ale cosmeticienei, efectuând o mişcare de netezire cu policele
pe partea interioară a mâinii — mişcarea se continuă în traiectorie dublă, începând din vârful
degetelor clientei şi continuând astfel ca la vârful policelui clientei să se întâlnească policele şi
indexul cosmeticienei.
Moment B — această mişcare se adresează celeilalte părţi (partea laterală) a mâinii. De data
aceasta cu mâna dreaptă se susţine mâna clientei, iar cu stânga se execută o netezire a mâinii,
prinzând-o între cele patru degete şi police, netezire ce începe din vârful degetelor şi continuă până
dincolo de încheietură. De aici şi la primul moment presiunea mişcării este în unghiul format între
police şi celelalte degete. Fiecare din aceste mişcări a momentului A şi B se repetă de cinci ori la
fiecare mână.
La mişcarea a II-a mâna clientei se sprijină în cot pe o masă. Cu o mână se susţine mâna care
se masează în dreptul încheieturii, cu cealaltă mână se efectuează o mişcare asemănătoare cu cea a
îmbrăcării mănuşilor — degetele cosmeticienei se întrepătrund între degetele mâinii clientei şi
efectuează o mişcare de netezire înspre podul palmei unde degetele se unesc, mişcarea continuând
cu aceeaşi presiune până la încheietura mâinii. Se repetă tot de cinci ori la fiecare mână.
Mişcarea a III-a. Se masează falangele de la fiecare deget în parte, începând de la prima spre
ultima, mişcare ce se aseamănă cu îmbrăca rea fiecărui deget de la mănuşă. Cosmeticiana execută
acest masaj cu ajutorul celor cinci degete, masând cu presiune fiecare deget al clientei.
Mişcarea a IV-a. Mâna clientei se sprijină uşor pe mâna stângă a cosmeticienei, în timp ce
aceasta, cu mâna dreaptă, cu cele trei degete (index, mediu, inelar) execută
presiuni circulare pe suprafaţa exterioară a mâinii, începând de la vârful degetelor până
dincolo de încheietură, de unde se revine la poziţia de plecare printr-o mişcare de alunecare.
Mişcarea a V-a are rolul de a menţine supleţea încheieturilor falangelor.
Clienta sprijină mâna cu cotul pe o masă, palma cu degetele unite fiind întinsă vertical în sus
— mâna stângă a cosmeticienei susţine mâna clientei în dreptul încheieturii, în timp ce palma
dreaptă cu degetele unite este aplicată perpendicular pe vârful degetelor clientei. Se execută o
presiune încercând să se îndoaie, pe rând, fiecare rând de falange (primul, al doilea, al treilea) până
când se ajunge ca mîna clientei să fie închisă pumn, şi mâna cosmeticienei lipită cu faţa palmară a
degetelor de pumnul clientei. Se revine la poziţia iniţială. Mişcarea se repetă de cinci ori pentru
fiecare mână.
Mişcarea a Vl-a are rolul de a menţine supleţea articulaţiilor mâinilor. Clienta sprijină mâna
tot în cot pe o masă, cosmeticiana susţine cu o mână antebraţul clientei, în timp ce cu cealaltă mână

70
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

apucă vârful degetelor mâinii respective, efectuând o mişcare de rotaţie dinspre exterior spre
interior. Şi această mişcare se repetă de cinci ori pentru fiecare mână.
a. Îngrijirea mâinilor. Datorită activităţilor zilnice la servici şi acasă, de multe ori mâinile
femeilor îşi pierd catifelarea şi aspectul lor frumos. Pielea mâinilor se poate usca, zbârci, datorită
degresării sau unei avitaminoze. în ultimul caz, clienta va trebui să urmeze şi un tratament intern la
doctor, în afară de îngrijirile ce le va acorda mâinilor.
O mână uscată se îngrijeşte în felul următor:
- se spală, se curăţă cu lapte demachiant;
- se gresează cu o cremă hrănitoare şi hidratantă;
- se efectuează mişcările de masaj indicate mai sus;
- se unge apoi mâna din nou cu o cremă vitaminizată şi se aplică peste aceasta parafină
caldă (aceeaşi compoziţie cu masca de parafină), Prin pensulări repetate cu o pensulă
lată şi moale. Se pensulează parafina pe mână de la degete până la cot şi pe partea
exterioară şi pe cea interioară, învelind mâna ca într-o mănuşă groasă. Se aplică
parafina la o temperatură pe care o suportă mâna clientei. După 15 min. se
îndepărtează parafina închegată, cu ajutorul unei spatule. Se face un uşor masaj
decongestiv al mâinilor şi apoi se înfăşoară în comprese reci.
În loc de parafină se mai poate proceda în felul următor:
Se fac de trei ori pe săptămână băi călduţe în ulei de germene de porumb, având un efect
foarte bun emolient.
b. Îngrijirea unghiilor de la mâini şi picioare. Unghiile sunt formaţiuni cornoase ce
acoperă faţa dorsală a extremităţilor degetelor de la mâini şi de la picioare. De aspectul lor depinde
frumuseţea mâinilor şi a picioarelor.
Pentru aceasta, ele trebuie să fie mai întâi sănătoase. Orice afecţiune (schimbarea culorii,
schimbarea formei, schimbarea structurii, infecţiile) vor fi tratate de către medic.
Unghiile sănătoase se vor îngriji, pentru a le menţine sănătoase şi din motive estetice.
Unghiile de la mâini suferă, ca şi pielea mâinilor, din cauza activităţilor zilnice (munca în
gospodărie, munca în diverse profesiuni etc), a prafului, a murdăriei unor obiecte care inevitabil
sunt atinse cu mâna, a unor traumatisme (loviri, înţepături).
îngrijirea unghiilor începe cu spălarea lor cu apă şi săpun, cu o periuţă specială, de câte ori
este nevoie. Dacă unghiile sunt mai lungi, se curăţă regiunea de sub vârful unghiei cu ajutorul unui
beţişor pe al cărui vârf s-a înfăşurat puţină vată, care se umezeşte cu suc de lămâie, sare de lămâie,
apă oxigenată, pentru a albi pielea din această regiune, ceea ce dă un aspect frumos şi de curăţenie
perfectă.
Pilirea unghiilor se va face săptămânal, dându-li-se o formă ovală şi o margine netedă, pentru
a nu agăţa şi zgâria, chiar dacă sunt mai lungi. în privinţa lungimii, gustul personal, precum şi
îndeletnicirile persoanei respective îşi vor spune cuvântul.
În funcţie de obişnuinţă, pieliţele de pe unghii se taie după ce au fost muiate timp de 10 min.
în apă caldă şi săpun, în condiţii de igienă perfectă, sau sunt împinse şi deplasate spre baza unghiei.
Este recomandată o baie de ulei călduţ o dată pe săptămână, pentru întreţinerea lor în stare de
sănătate (se va folosi un ulei vegetal).
Dacă unghiile nu se lăcuiesc, vor fi lustruite cu un material moale; dacă se aplică un lac sau o
pastă colorată, culoarea acesteia va fi aleasă în funcţie de culoarea rujului de buze, în armonie cu
culoarea îmbrăcămintei, în armonie cu fardurile folosite pentru faţă. Când pasta începe să se
deslipească de pe unghii, se şterge imediat toată unghia cu ajutorul solventului respectiv, deoarece

71
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

unghiile lăcuite, cu lacul cojit din loc în loc, denotă neglijenţă, delăsare şi dau un aspect deprimant
mâinilor şi persoanei respective.
Toate acestea sunt valabile şi pentru unghiile de la picioare; îngrijirea lor face parte din
obligaţiile faţă de propria persoană.

Masajul de întreţinere a picioarelor

Prin masajul picioarelor se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine locale, precum şi păstrarea
supleţei articulaţiilor piciorului. în timpul masajului, piciorul clientei se sprijină pe genunchiul
cosmeticienei. Masajul este alcătuit din cinci mişcări.
Mişcarea I este formată din mişcări de netezire — mâinile alunecă alternativ, cu palma bine
lipită pe piele — de la vârful degetelor pe partea dorsală a piciorului până spre genunchi, presiunea
mare a mişcării fiind pe osul tibia.
Pentru a nu pierde contactul cu pielea clientei, când o mână termină mişcarea la genunchi,
cealaltă mână reia aceeaşi mişcare de la vârful degetelor. Mişcarea se repetă de 10 ori.
Mişcarea a II-a este tot o mişcare de alunecare, compusă din două momente:
a. O mână susţine piciorul clientei mai sus de gleznă, cealaltă mână execută o mişcare de
netezire pe partea laterală interioară a piciorului, începând de la vârful degetelor, încercuind călcâiul
şi urcând spre gleznă. Presiunea mişcării este în unghiul format de police şi celelalte patru degete
ale mâinii cosmeticienei.
b. Aceeaşi mişcare se repetă, însă netezirea se efectuează acum pe partea laterală exterioară a
labei piciorului.
Ambele mişcări a şi b se repetă de 10 ori pentru fiecare picior.
Mişcarea a III-a se efectuează în felul următor: o mână susţine piciorul clientei, iar cealaltă
mână execută cu mediul, indexul şi inelarul, presiuni circulare pe faţa superioară a labei piciorului,
începând de la vârful degetelor şi continuând până spre gleznă, de unde mâna revine pentru
mişcarea de netezire, înapoi la poziţia iniţială a mişcării. Mişcarea se repetă, la rândul ei, de 10 ori
pentru fiecare picior.
Mişcarea a IV-a. Cu o mână se susţine piciorul clientei, iar cu cealaltă se efectuează o mişcare
de rotire spre exterior a fiecărui deget în parte. Este o mişcare ce se adresează articulaţiilor
degetelor de la picior. Se repetă de trei ori pentru fiecare deget.
Mişcarea a V-a. Această mişcare are drept scop menţinerea supleţei articulaţiei piciorului. Cu
o mână se susţine piciorul clientei, iar cu cealaltă se prinde vârful piciorului şi se execută mişcări de
rotire din exterior spre interior. Se repetă de 10 ori pentru fiecare picior.
Toate aceste mişcări de masaj se efectuează folosind ca produs de masaj talcul sau — în cazul
unui picior cu piele excesiv de uscată — o emulsie.

Masajul pe uscat
Acest masaj se lucrează „pe uscat" deci fără ajutorul unei creme. Are un rol deosebit în
provocarea unui aport de sânge în regiunea masată, în drenarea deşeurilor atât epidermice cât şi
organice, de asemenea stimulează şi fibrele elastice din derm.
Masajul este alcătuit din ciupituri superficiale, alternate cu ciupituri profunde.
Ciupiturile superficiale se efectuează cu ambele mâini simultan — policele fiind situat în
dreptul primei articulaţii a indexului. Indexul execută o mişcare de alunecare, de coborâre spre

72
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

vârful policelui, rulând în acest fel suprafaţa pielii. Mişcarea se termină în momentul când vârful
indexului se găseşte la acelaşi nivel cu vârful policelui.
Ciupiturile superficiale se efectuează pe traiectorii în zig-zag, în regiunea geniană şi pe frunte
(fig. 78 şi 79).
Ciupiturile profunde se efectuează prinzând pielea, ţesutul subcutanat şi muşchii pieloşi, între
police şi celelalte patru degete. în ciupiturile profunde se rulează pielea cu cele patru degete spre
police, mişcarea antrenând ţesuturile în profunzime. Mâinile lucrează tot simultan,aceste mişcări
sunt incluse în masajul facial (fig. 80, 81, 82).
Masajul pe uscat este foarte indicat şi foarte eficace la tenurile acneice, comedoniene, la
tenurile cu cuperoză şi caşectice.
La tenurile acneice, această alternanţă de ciupituri superficiale cu ciupituri profunde
restabileşte circulaţia sanguină, încetinită la asemenea tenuri, şi drenează atât deşeurile organice cât
şi deşeurile cutanate, ajutând astfel la restabilirea funcţiei respiratorii a pielii. în felul acesta,
procesul de vindecare — în cazul tenului acneic — este mai rapid.
La tenurile cu cuperoză aceste ciupituri alternate stimulează circulaţia sanguină, ajutând la
drenarea sângelui ce stagnează în capilarele dilatate şi restabilind astfel circulaţia defectuoasă a
acestor tenuri.

Masajul decongestiv şi anticuperozic

Ţesuturile congestionate şi cuperozice se caracterizează printr-un aflux de sânge în regiunea
feţei şi o dilatare a capilarelor din această regiune. Masajul în astfel de situaţii se efectuează într-o
ambianţă calmă, plăcută, în completă linişte şi este alcătuit din mişcări de netezire şi victorii, care
au ca scop de a descongestiona şi calma faţa, drenând totodată sângele ce stagnează în capilarele
dilatate.
Masajul trebuie executat lent iar mişcările de netezire vor avea intensitate uşor mărită
în.direcţia circulaţiei venoase.
Se începe printr-un masaj obişnuit facial în care însă anumite mişcări sunt puţin schimbate, şi
anume :
- Mişcările din regiunea frontală şi a ochilor rămân identice ca la orice masaj facial.
- în regiunea nasului, cerculeţele ce se fac cu mediul în regiunea aripilor nasului cu
direcţia dinăuntru în afară, fără ca mediul să mai alunece în sus pe muchia nasului.
Tot în regiunea nasului se execută foarfecele nasului, combinat cu coborârea pe frunte în
regiunea temporală şi în jos, urmărind descongestionarea feţei.
În regiunea vârfului bărbiei, cerculeţele ce se efectuează cu policele ambelor mâini au direcţia
tot dinăuntru în afară.
În regiunea geniană, fricţionatul se efectuează cu presiune mărită la coborâre în direcţia
circulaţiei venoase, stabilindu-se astfel o decongestionare a feţei.
Tot în această regiune, în cazul tenurilor cu cuperoze se poate efectua masajul uscat în
regiunile cuperozate, în special pe pomeţii obrajilor.
În general, masajul facial se execută la aceste tenuri în mod obişnuit, eliminând însă mişcările
energice ca pălmuitul, ciupitul, frământatul, deci se vor păstra din mişcările masajului facial doar
mişcările de netezire, care însă se efectuează mult mai lent, calm, cu presiune doar în direcţia
circulaţiei venoase.

73
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

În regiunea gâtului, mişcările de masaj la tenurile congestive sunt următoarele: mâinile

lucrează simultan, mâinile sunt fixate cu faţa palmară în sus cu degetul mic sprijinit de gonion. De
aici ele pornesc într-o mişcare de netezire, cu o uşoară presiune pe vena jugulară, de o parte şi de
alta a gâtului, până în dreptul claviculei. Ajungând aici, mâinile se desprind şi reiau mişcarea de la
început. Se repetă mişcarea de 10 ori.
Aceeaşi mişcare, cu acelaşi traiect, se efectuează acum cu mâinile lucrând alternativ, întâi de
o parte şi apoi de cealaltă parte a gâtului. Când o mână a ajuns la claviculă, cealaltă reîncepe
mişcarea din dreptul gonionului, alunecând pe vena jugulară. Se repetă de 10 ori de fiecare parte a
gâtului.
Cu ambele mâini se încercuieşte gâtul clientei, degetele sprijinindu-se pe venele jugulare, în
timp ce policele ambelor mâini execută o mişcare de netezire cu presiune în regiunea cervicală, în
sensul de sus în jos.
Masajul decongestiv se termină cu o serie de mişcări vibratorii.
a) Masajul vibrator al regiunii submaxilare. Mâna dreaptă se aşază în partea stângă, sub
unghiul maxilarului inferior. Ea alunecă uşor, prin vibraţii, până spre urechea dreaptă. Ajunsă
aici rămâne fixată în această regiune, până ce mâna stângă reia mişcarea în sens invers (fig. 83).
b) Vibraţia muşchilor sterno-cleido-mastoidian. Trei degete cuprind muşchiul sterno-cleido-
mastoidian la nivelul mastoidei. Ele alunecă în vibraţii de sus în jos, pe traiectoria muşchilor.
Mâinile lucrează simultan spre stern (fig.84).
c) Vibraţia muşchilor gâtului. Ambele mâini se aşază în poziţie orizontală, pe cele două părţi
ale gâtului, sub maxilarul inferior. Coborârea prin vibraţii se face pe lungimea gâtului până la
decolteu (fig.85)
Vibraţia regiunii maseterilor. Se fixează palmele ambelor mâini, cu degetele unite, acoperind
unghiul maxilarului inferior. Mâinile cu palmele aderând bine de piele urcă vibrând vertical până la
arcada zigomatică, de unde se deplasează orizontal pe regiunea arcadei zigomatice până spre
tâmple, vibrând doar cu indexul şi mediul (fig. 86).
d) Vibraţia muşchiului vârfului bărbiei. Degetele sunt fixate sub bărbie. Policele execută
mişcarea vibratorie alternativ, unul în partea dreaptă, celălalt în partea stângă, executând un
semicerc deasupra bărbiei (fig. 87).
e) Vibraţia muşchilor elevatori şi triunghiulari. Mâinile sunt aşezate în poziţie vertical şi
paralelă de-a lungul obrazului. Indexul şi mediul se fixează pe marginea maxilarului inferior sub
bărbie. Ele alunecă în lungul triunghiularului până la comisura buzelor, de unde îşi continuă
mişcarea până în unghiul intern al ochilor. La nivelul nasului, indexul se desprinde, mişcarea fiind
continuată doar de mediu (fig. 88).
f) Vibraţia muşchilor orbiculari ai buzelor. Degetele se fixează sub bărbie, policele execută
mişcarea vibratorie pe muşchii orbicularului buzelor în semicerc din interior spre exterior (fig, 89).
Se efectuează aceleaşi mişcări ca la f) mişcări de legătură.
g) Vibraţia muşchilor nasului. Degetele sunt fixate sub bărbie. Pulpa policelor execută
vibraţia muşchilor dilatatori ai nărilor. Mişcarea începe de la vârful nasului, continuându-se spre
şanţul nazogenian. Apoi pulpele policelor urcă din nou la vârful nasului în lungul septului şi apoi
coboară pe traiectoria muşchilor transversali până la şanţulnazogenian (fig. 90, 91, 92).
h) Vibraţia muşchilor zigomatici. Indexul şi mediul pornesc de o parte şi alta a comisurei
gurii, alunecând în vibraţii de-a lungul muşchilor zigomatici până la inserţia lor pe osul molar (fig.
93).
j) Vibraţia muşchilor orbiculari ai ochilor. Policele se fixează pe banda de la frunte.

74
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Mişcarea se efectuează cu indexul, mediul şi inelarul, care pornesc de la unghiul intern al

ochilor, masând în semicerc partea inferioară şi superioară a ochilor. Această mişcare se execută din
încheietura mâinii. Este foarte indicată la persoanele cu cearcăne (fig. 94, 95).
k) Vibraţia muşchilor piramidali şi frontali. Policele sunt fixate tot pe frunte. Mediul alunecă
vibrând alternativ pe piramidal în sus. Apoi mâinile se plasează orizontal, masând alternativ prin
vibraţii de jos în sus fruntea până la tâmple (fig. 96).
Fiecare din aceste mişcări vibratorii se repetă de 5-6 ori.

Masajul pielii capului

Acest masaj este inclus în tratamentul cosmetic pentru îngrijirea părului şi a pielii capului.
Masajul are drept scop a stimula circulaţia sanguină din această regiune şi de a stimula bulbul
pilos, ajutând astfel la revitalizarea firului de păr. Acest masaj se efectuează în două etape:
În prima etapă se execută masajul manual al pielii capului, în timp ce clienta ţine în mână
electrodul cu spirala metalică al aparatului de înaltă frecvenţă. Este ceea ce se numeşte masaj „sub
saturaţie". în acest caz, scânteile electrice se produc între mâna cosmeticienei şi pielea clientei. în
acest fel se intensifică acţiunea masajului manual, scânteile electrice excitând terminaţiile nervoase
de la nivelul pielii capului. Se execută acest masaj sub saturaţie timp de 5 min.
În a doua etapă, masajul se continuă tot 5 min, de data aceasta fără ajutorul electricităţii.
Pentru ambele faze ale masajului manual, mişcările sunt aceleaşi.
Se aplică falangele mâinii drepte pe piele în regiunea frontală, iar falangele mâinii stângi, în
regiunea occipitală. Podul palmei nu este lipit de piele. Se exercită astfel o presiune energică de du-
te-vino, dar nu brutală asupra pielii capului, în sensul frunte-creştet, ceafă- creştet. în tot acest timp,
degetele nu se deslipesc de piele, nu freacă părul, este doar o mobilizare a pielii capului pe cutia
craniană.
Se aplică falangele degetelor de la ambele mâini pe fiecare parte a capului deasupra urechilor.
Podul palmei de asemenea nu este lipit de cap, degetele formând un unghi drept cu acesta. în
acest timp, coatele cosmeticienei sunt depărtate de corp, degetele fără a deplasa pielea şi freca părul,
presează şi împing piele pe cutia craniană spre creştet.
în a treia etapă, se aplică falangele degetelor în acelaş mod ca la etapa a doua. De data aceasta
se execută o mişcare de rotaţie menită să antreneze pielea capului în sensuri diferite.

Masajul ligamentelor suspensoare ale bustului

Acest masaj are drept scop menţinerea tonicităţii muşchilor şi ligamentelor ce susţin bustul. El
se efectuează absolut numai pe ligamentele suspensoare ale bustului deasupra glandei mamare.
Masajul este alcătuit din patru mişcări:
Mişcarea I este o mişcare de netezire. Mâinile lucrează alternativ cu faţa palmară a mâinii
aderând bine de piele. 0 mână se fixează deasupra claviculei, susţinând ligamentele suspensoare ale
bustului, în timp ce cealaltă mână cu degetele index şi mediu în foarfece începe mişcarea de
netezire din dreptul mamelonului. în continuare, degetele se unesc şi continuă mişcarea în sus până
în dreptul claviculei. în acest moment, cealaltă mână se desprinde şi reia aceeaşi mişcare pe acelaşi
traiect. Se repetă această mişcare de 10 ori pentru fiecare sân.
Mişcarea a II-a este o mişcare de frământat. Cu o mână se susţin ligamentele suspensoare ale
bustului deasupra claviculei, în timp ce cu cealaltă mână, cu cele trei degete (index, mediu, inelar)
se efectuează presiuni circulare spre police. Această mişcare de frământare se efectuează în

75
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

regiunea de deasupra mamelonului până spre claviculă. Mişcările de frământare se reiau apoi la
celălalt sân.
Mişcarea a III-a este o mişcare de „haşurare" asemănătoare cu cele din masajul de relaxare.
Mâinile lucrează simultan, efectuând rotaţii din încheietura mâinii, degetele lovind uşor pielea în
timpul acestor rotaţii în regiunea dintre mamelon şi claviculă.
Mişcarea a IV-a este o mişcare de vibratorie plană. Traiectul şi poziţia mâinilor sunt identice
ca la prima mişcare, dar de data aceasta mâinile lucrează tot alternativ, efectuează mişcarea vibrând.
Prin aceste mişcări de masaj se reuşeşte să se păstreze tonusul muşchilor şi ligamentelor ce
susţin bustul, astfel ca acesta să poată rămâne ferm, elastic, armonios un timp cât mai îndelungat.

76
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XII
Măştile cosmetice

Generalităţi
Prin noţiunea de mască cosmetică se înţelege utilizarea de amestecuri speciale de diferite
substanţe, simple sau complexe, care se aplică pe obraz, gât şi decolteu, menite să rămână în contact
cu pielea timp mai îndelungat (20—30 min.), pentru a putea produce efecte mai statornice.
Aplicarea măştilor cosmetice se face de foarte mult timp. în vechiul Egipt, în Grecia Antică,
precum şi la romani, femeile îşi aplicau pe faţă o serie de produse animale sau vegetale (ouă,
legume, fructe, carne, lapte, miere), care amestecate în proporţii potrivite produceau efecte estetice
remarcabile, frăgezind pielea şi prelungindu-i aspectul tineresc. Romanii le numeau „ vultus
domesticus", adică „faţa de acasă ", iar francezii „le masque au mari" (masca pentru bărbat).
Imaginaţia în combinarea măştilor cosmetice nu cunoaşte limite când este vorba de
prezervarea sau îndepărtarea ridurilor sau de a da tenului fanat strălucire.
în cosmetica modernă, măştile faciale constituie mijloace eficiente de tratament al tenului, cu
condiţia să fie aplicate raţional, adecvate tipului de ten şi ţinându-se seama de anumite reguli în
aplicarea lor. Acţiunea lor este foarte asemănătoare cu a masajului facial, însă nu este definitivă, ci
trecătoare. Pentru a fi eficientă este necesar să fie aplicată la intervale regulate şi un timp mai
îndelungat.

Efectele măştilor asupra tenului

În funcţie de compoziţia lor, de modul de preparare şi aplicare, măştile pot avea efecte variate
asupra tenului, acţionând asupra pielii pe planuri multiple, astfel:
- Măştile acţionează asupra circulaţiei sanguine, producând o uşoară congestie locală a
pielii, în cazul când sunt aplicate calde. Prin aceasta intervin favorabil asupra
metabolismului celular, influenţează şi determină o secreţie mai bună a glandelor
sebacee şi sudori pare.
- Când sunt aplicate reci, ori alcătuite din substanţe astringente, produc o tensiune locală
şi o netezire a pielii, strângând porii dilataţi şi dând pielii un aspect neted-catifelat.
- Au o acţiune de hidratare a ţesutului cutanat.
- Au rol de absorbţie, deci de a absorbi din piele surplusul de grăsimi şi transpiraţie, de
toxine şi celule moarte.
- Au rol de a hrăni ţesutul cutanat când conţin substanţe grase, hrănitoare, care sunt
absorbite de piele prin canalele excretorii ale glandelor sebacee şi sudoripare.
- Au rol de a calma tenul iritat.
- Descongestionează tenul.
- Măştile au un efect de curăţire a pielii.
- În funcţie de substanţele ce le conţin, pot albi pielea.
- Rol de tonifiere a ţesutului cutanat.
În cazul când trebuie să se obţină o hrănire sau o hidratare, calmare sau descongestionare a
pielii — deci efectul măştii trebuie să fie mărit —, se aplică peste masca respectivă o compresă
umezită în apă distilată, apă minerală sau infuzie calmantă sau tonică peste care se efectuează o

77
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

şedinţă de 2—3 min. cu electrodul plat facial al aparatului de înaltă frecvenţă. Datorită curentului
electric, efectul măştii este mărit, substanţele din mască fiind absorbite de către piele.
Tot în scopul de a mări efectul măştii în cazurile în care se urmăreşte hrănirea, hidratarea sau
tonifierea tenului, se aplică pe faţă o cremă hrănitoare vitaminizată, deci cu conţinut de substanţe
biologice; peste cremă se aplică o compresă dintr-un material pluşat muiat într-o infuzie tonică sau
calmantă, sau apă minerală peste care se aplică o mască electrică, care se păstrează pe faţă timp de
10 min, mărind în acest fel puterea de absorbţie a pielii.
Tot pentru a mări eficacitatea măştilor, se poate expune faţa cu masca aplicată la o lampă
solux sau de ultraviolete, timp de câteva minute (deci asocierea efectului caloric şi chimic al acestor
radiaţii), sau efectuarea peste mască a unei vaporizări cu apă ozonizată şi ionizată cu ajutorul
Vapozonului.
În general, măştile, în funcţie de substanţele din care sunt preparate, de modul lor de aplicare,
produc efecte variate şi multiple, însă nu statornice. Astfel, ele pot activa circulaţia, pot hidrata,
tonifia, calma, descongestiona, descuama, albi, netezi pielea, absorbind surplusul de grăsimi şi apă
din piele, sau mări transpiraţia pielii, deci eliminarea toxinelor.

Clasificarea măştilor în funcţie de scopul urmărit şi de modul lor de preparare şi de

aplicare
În funcţie de substanţele ce se folosesc şi de modul lor de preparare şi aplicare, măştile au
efecte variate asupra tenului. Astfel se deosebesc:
a) Măşti astringente, sicative, care sunt folosite în cazul tenurilor grase, cu pori dilataţi
(hipersecreţie de sebum şi transpiraţie). Ele au rolul de a absorbi surplusul de grăsimi şi toxine, de a
micşora porii dilataţi şi de a produce o tensiune locală, netezind astfel pielea. Aceste măşti trebuie
să conţină substanţele următoare: caolină, carbonat de calciu, carbonat de magneziu, amestecate cu
diverse sucuri de fructe sau infuzii cu rol astringent.
b) Măşti emoliente care conţin substanţe grase, emoliente şi se aplică la tenurile uscate,
alipice, ce prezintă descuamări ale pielii.
c) Măşti nutritive care conţin substanţe grase, hrănitoare, substanţe biologice active — măşti
ce sunt utilizate la tenurile uscate şi fanate în scopul de a hrănişi revitaliza ţesutul cutanat.
d) Măşti cu acţiune tonică, stimulatoare, utilizate la tenurile cu elasticitate scăzută, cu tendinţă
vizibilă spre riduri şi aspect flasc. Acţiunea stimulatoare a acestor măşti se obţine prin adăugarea în
masca de camfor, mentă sau diverse sucuri de fructe cu acţiune tonică (căpşuni, piersici, zeamă de
lămâi, zeamă de struguri albi etc).
e) Măşti calmante folosite la tenurile iritate, congestionate. Efectul de calmare se obţine prin
amestecul de amidon sau caolină, cu o emulsie şi diverse infuzii de plante cu efect calmant.
f) Măştile congestive se folosesc în scopul de a mări, activa, circulaţia sanguină locală. Sunt
măşti indicate la tenurile anemice, palide, caşectice.
g) Măşti hidratante sub formă de paste sau comprese, utilizate la tenurile deshidratate, cu un
defectuos metabolism al apei, având ca efec de a reda ţesutului cutanat cantitatea de apă necesară,
spre a-l menţine suplu şi catifelat (îmbibarea stratului cornos).
h) Măşti descuamante şi pentru albit, utilizate la tenurile cu tulburări pigmentare sau la
tenurile asfixice, în scopul de a obţine o albire şi o descuamare — îndepărtare deci a celulelor
moarte de la nivelul pielii, asigurând astfel procesul respirator al pielii.
i) Măşti medicamentoase, în compoziţia cărora intră diverse medicamente. Prin folosirea lor în
măşti se obţine un contact mai îndelung al substanţelor respective cu pielea, deci o acţiune mărită.

78
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Adăugând măştilor puţin camfor şi mentol, se obţine şi un efect răcoritor.

Din punctul de vedere, al modului lor de preparare şi aplicare, măştile se pot clasifica în :
- măşti faciale propriu-zise;
- împachetări faciale sau cataplasme.

Măștile faciale
Măştile faciale se prezintă sub formă de pastă şi pot fi calde sau reci.
Măştile faciale reci, după substanţele ce le conţin, pot avea două efecte:
- când conţin substanţe astringente ele se întăresc pe faţă, se usucă producând astfel o
tensiune a pielii, o închidere a porilor pilosebacei dilataţi şi o netezire a pielii. Ele au o
acţiune absorbantă, de a absorbi de pe piele surplusul de grăsimi şi toxine, precum şi
celulele moarte;
- măştile faciale sub formă de pastă, conţinând substanţe grase, nutritive, nu se usucă pe
piele, ele au rolul de a fi absorbite de piele, obţinându-se astfel o hrănire a ţestului
cutanat. Aceste măşti se aplică pe faţă, gât şi decolteu, spre deosebire de cele
absorbante care nu se aplică decât pe faţă (pe gât şi decolteu aplicându-se în acest caz,
măşti grase sau comprese).
Măştile faciale calde. Din această categorie face parte masca de parafină.
Parafina este o substanţă de origine minerală care nu pătrunde în piele. Rolul parafinei nu este
direct, prin faptul că se aplică caldă pe faţă, gât şi decolteu, formează un strat izolator perfect, care
prin căldura lui produce o congestie locală a pielii, stimulează secreţia sebacee şi sudoripară.
Nelăsând să se evapore transpiraţia abundentă a pielii, realizează şi o hidratare a ţesutului cutanat.
Aplicarea unui strat de cremă hrănitoare cu conţinut de substanţe biologice active face ca prin
căldura stratului izolator al parafinei aceasta să fie mai bine absorbită de către straturile superficiale
ale pielii prin canalele excretorii.
Pentru a prepara masca de parafină, se topeşte în bain-Marie 70 g parafină solidă, 10 g ceară
albă, 10 g glicerina şi 20 g ulei de parafină. Se topesc toate până la temperatura de fierbere, se lasă
să se răcească până la punctul în care se poate suporta pe piele. Aceasta este una din marile calităţi
ale parafinei. Aplicată caldă pe faţă, este suportată fără a produce arsuri până la temperatura de
50—60°C, în timp ce pielea nu suportă astfel de temperaturi în cazul apei sau al uleiurilor. Se
încearcă temperatura parafinei pe dosul mâinii ca să fie suportată de piele şi apoi cu o pensulă lată,
moale şi uscată (udă poate produce arsuri) se pensulează parafina topită pe faţă, gât şi decolteu,
ferind ochii şi gura. Pensulările se repetă până ce se obţine un strat izolator gros de câţiva milimetri.
Se lasă astfel 15—20 min. pe faţa clientei, sfătuind-o să stea cu faţa într-o cât mai perfectă
imobilitate, pentru a nu provoca fisuri în mască. în acest caz, masca nu ar mai reprezenta un strat
izolator perfect şi efectul nu ar mai fi acelaşi.
După trecerea celor 20 min, cu o spatulă de plastic se îndepărtează de pe faţă masca, începând
din regiunea gâtului. Datorită congestiei locale provocate de căldura măştii se produce o uşoară
dilatare a porilor pilosebacei, o înmuiere a celulelor moarte descuamante şi o transpiraţie mai
abundentă. în felul acesta se elimină şi toxinele din piele, având loc şi o absorbţie mai uşoară a
substanţelor aplicate pe piele sub mască. Datorită transpiraţiei care nu se evaporă, pielea se
hidratează, iar după îndepărtarea măştii rămâne umedă, curată, catifelată.
Masca de parafină este foarte indicată la tenurile foarte uscate şi deshidratate, care prezintă
descuamări. Nu este bine însă să fie aplicată prea des, deoarece căldura ce o degajă slăbeşte în
oarecare măsură tonusul pielii şi al muşchilor. Deci va fi folosită la tenurile respective, în special

79
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

atunci când ele au fost expuse un timp mai îndelungat acţiunii soarelui puternic, vântului sau
frigului.

Modul de preparare şi aplicare a măştilor

Pentru a putea să-şi atingă scopul urmărit, efectul scontat, completând astfel acţiunea
masajului facial, măştile faciale trebuie aplicate ţinând seama de anumite condiţii esenţiale:
Indiferent că masca este aplicată caldă sau rece, ea trebuie să fie adecvată calităţii tenului
respectiv, necesităţilor lui şi scopului urmărit. Deci masca trebuie să fie preparată din acele
substanţe, sucuri sau infuzii care sunt potrivite calităţii tenului respectiv. La un ten mixt se recurge
la aplicarea unei măşti combinate — astringentă şi hrănitoare — aplicată fiecare în regiunile
respective.
Orice mască trebuie să formeze o pastă moale, negrunjoasă şi fără miros neplăcut.
Masca trebuie aplicată pe faţă, gât şi decolteu, după ce acestea au fost perfect curăţite prin
demachieri, vaporizări şi extragere de comedoane.
întinderea măştii se face cu ajutorul unei pensule late, moi, pe faţă, gât şi decolteu, exceptând
ochii, gura, nările. Masca trebuie să fie aplicată într-un strat gros, uniform, care să adere bine de
piele.
Pensula rea se face în anumite direcţii, astfel: — de la moţul bărbiei-ureche; — comisura gurii
— ureche; — de-a lungul arcadei zigomatice până la tâmplă; — pe dosul nasului; — pe frunte; —
pe gât şi decolteu.
Masca trebuie să fie aplicată la o temperatură potrivită (în caz că este caldă), care să nu jeneze
clienta sau să-i producă arsuri pe piele.
Masca trebuie să fie întinsă uniform pe piele şi să fie menţinută pe faţă, în general, 15—20
min.
Măştile nu trebuie să conţină substanţe care să nu poată fi uşor îndepărtate de pe piele. în
acest caz, îndepărtarea lor ar necesita o frecare a pielii şi ar putea da naştere la iritaţii.
Măştile nu trebuie să conţină substanţe toxice sau alergice care ar produce iritaţii şi intoxicări
clientei.
Masca se aplică pe faţa clientei, după ce în prealabil s-a aplicat o cremă antirid în jurul
ochilor.
În tot timpul cât are masca, clienta trebuie să stea într-o poziţie de relaxare perfectă, culcată
pe un fotoliu cosmetic, cu ochii protejaţi cu comprese muiate în infuzii calmante, lumina trebuie să
fie difuză, indirectă şi linişte perfectă. O muzică discretă si plăcută va mări clientei senzaţia de
odihnă şi relaxare atât fizică cât şi psihică.
După trecerea celor 15—20 min, masca se îndepărtează de pe faţă cu ajutorul unei comprese
de tifon umezită în apă călduţă sau infuzii adecvate tenului.
La măştile care au rolul a fi absorbite de piele, se poate mări efectul lor şi uşura absorbţia
pielii prin aplicarea peste mască a unei comprese înmuiate într-o infuzie adecvată tenului, peste care
se va face o şedinţă de 2—3 min. cu electrodul facial al aparatului de înaltă frecvenţă. Datorită
curentului electric, substanţele din mască pătrund mai uşor în piele.
În acelaşi scop se poate face, peste mască, o şedinţă la ozonizor (Vapozon), prin proiectarea
pe faţă, gât şi decolteu a unor vapori ionizaţi şi ozonizaţi, mărind puterea de absorbţie a pieli şi
hidratarea ei.

80
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Un alt procedeu constă în expunerea câteva minute — cu mască — la o lampă solux, tot în
scopul uşurării absorbţiei cutanate (datorită efectului caloric al radiaţiei infraroşii).
După îndepărtarea măştii de pe faţă, cu ajutorul compreselor calde şi umede, se efectuează o
pulverizare rece tonifiantă cu jetul difuz al Vaporelului.
Se lasă faţa astfel umezită 1-2 min, apoi se şterge cu şerveţele moi speciale şi se aplică o
cremă de zi protectoare.

Împachetările faciale
Tenurile, în special cele uscate şi deshidratate, mai pot fi îngrijite cu efecte satisfăcătoare cu
ajutorul împachetărilor faciale sau cataplasmelor. Aceste împachetări se fac, de obicei\, calde, când
au drept scop de a înmuia şi hrăni ţesutul cutanat (la tenurile uscate ce prezintă descuamări). Reci se
aplică sub formă de comprese în scopul de a hidrata şi a tonifia pielea.
Împachetările calde se pot face cu diverse uleiuri, ca: ulei de măsline, de germene de porumb,
de migdale, de avocado sau unt de cacao. Se procedează în felul următor: se ia o bucată de flanelă
sau prosop de mărimea figurii, se taie orificii speciale pentru ochi şi gură, se înmoaie acest flanel în
uleiul încălzit la o temperatură suportabilă de către piele şi se aplică pe faţă şi gât. Peste acest flanel
se aplică un material plastic izolator, care are drept scop de a menţine un timp cât mai îndelungat
căldura şi umiditatea compresei. Aceste comprese pot fi înmuiate şi în infuzii calde adecvate, când
se urmăreşte doar efectul de calmare şi hidratare a pielii. Prin aceste împachetări se realizează o
înmuiere a stratului cornos descuamant şi o hrănire a ţesutului cutanat. Pentru a mări efectul acestor
împachetări, se pot face peste aceste comprese iradieri la lampa solux, care ridicând temperatura
locală, măresc puterea de absorbţie a pielii.
Tot în acest scop se poate aplica, peste aceste comprese calde, o mască electrică cu acelaşi
efect.
Împachetările faciale sunt foarte indicate ia tenurile uscate ce prezintă descuamări, datorită
efectului lor emolient, calmant.
Când se urmăreşte doar hidratarea şi tonifierea pielii, compresele se aplică reci şi îmbibate cu
infuzii tonice sau apă minerală, ştiut fiind că apa este mai bine absorbită de piele dacă se aplică sub
formă de comprese sau pulverizări.

Substanţele folosite în prepararea măştilor

O parte din materiile prime ce intră în compoziţia măştilor se întrebuinţează şi pentru alte
preparate cosmetice, cum ar fi cremele. Cremele fiind însă menite să dureze mai mult, în compoziţia
lor trebuie să intre substanţe ce nu se alterează uşor, sau substanţe menite să împiedice alterarea. De
aceea, măştile nefiind stânjenite de acest inconvenient, întrebuinţarea lor fiind de scurtă durată,
substanţele folosite în prepararea lor nu au timp să se altereze. Astfel, pentru prepararea măştilor se
va recurge chiar şi la substanţe care se alterează (cum ar fi sucurile de fructe sau oul), cu condiţia ca
ele să fie folosite proaspete.
La prepararea măştilor faciale se folosesc o seamă de substanţe de bază amestecate cu diverse
sucuri sau soluţii medicamentoase, în scopul de a da un amestec adecvat naturii tenului, precum şi
efectului urmărit. Dintre substanţele cele mai des folosite sunt: oul, cazeina, caimacul, frişca
nebătută, diverse făinuri, substanţe minerale (caolină, carbonat de calciu, carbonat de magneziu,
oxid de zinc, talc, oxid de titan), diverse alte produse, ca: drojdie de bere, iaurt, miere, tărâţe de
grâu, parafină, diverse nămoluri sau diverse substanţe medicamentoase, ca: sulf, mentol, camfor,
borax, gudron, acid salicidic, etc.
Prima substanţă folosită şi acasă de către clientă este:

81
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

a. Oul. în funcţie de scopul urmărit se foloseşte gălbenuşul sau albuşul; condiţia esenţială
este ca oul folosit în măşti să fie foarte proaspăt.
Albuşul de ou bătut spumă şi amestecat cu puţină zeamă de lămâie reprezintă o mască foarte
eficientă pentru tenurile grase cu porii dilataţi. Această mască, care se păstrează pe faţă timp de 15
min. şi se îndepărtează cu o compresă înmuiată în infuzii calmante călduţe, are ca efect o netezire a
pielii, închiderea porilor dilataţi, dând în acelaşi timp tenului matitate şi strălucire.
Gălbenuşul de ou frecat cu o linguriţă de ulei vegetal şi miere reprezintă o mască foarte
eficientă pentru tenul uscat. Curăţă şi înmoaie stratul superficial al pielii, fiind deci un înlocuitor al
săpunului pentru tenurile uscate. Ţinut tot 20 min. şi îndepărtat de pe faţă cu comprese calde,
reprezintă o mască emolientă şi hrănitoare pentru tenurile normale şi uscate.
b. Cazeina este o proteină obţinută din laptele de vacă. Se prezintă sub forma unei pulberi
gălbui, insolubilă în apă, alcool şi eter. în stare coloidală şi în mediu uşor alcalin, ea se
emulsionează perfect cu uleiurile vegetale, formînd o mască emolientă, care calmează, netezeşte şi
catifelează pielea.
c. Caimacul de lapte are tot o acţiune emolientă şi hrănitoare, cu condiţia ca să fie aplicat pe
faţă (la tenurile uscate) numai foarte proaspăt.
d. Făinurile vegetale: de grâu, secară, porumb, migdale, castane comestibile, amestecate cu
lapte, simplu, emulsie cosmetică, miere, gălbenuş sau diverse uleiuri vegetale, formează măşti cu
acţiune emolientă şi de curăţire a pielii.
e. Diverse substanţe:
Caolina este o substanţă folosită cel mai des în prepararea măştilor. Reprezintă un silicat de
aluminiu hidratat — se mai numeşte bolus alba sau lut de China —, este o argilă, şi anume argila
cea mai albă. Se prezintă sub forma unui praf alb, uşor gălbui, fără miros. Prin purificarea caolinei
şi tratarea ei pe cale electrolitică se poate obţine osmo-caolina sau caolina coloidală. Datorită fineţei
sale, caolina poate fi uşor încorporată în uleiuri cu care formează paste, cu sucuri de fructe, infuzii
etc. Datorită acestor proprietăţi se foloseşte mult în cosmetică, deoarece în funcţie de substanţele,
uleiurile, sucurile sau infuziile cu care este amestecată poate forma măşti astringente sau măşti
calmante ce netezesc şi satinează pielea.
Talcul este un praf foarte alb, fin şi puţin unsuros, mătăsos, alunecos, fără gust şi fără miros.
Se foloseşte în măşti mai puţin şi în general asociat cu alte substanţe minerale.
Oxidul de zinc este foarte opac, aderent şi aştringent. Abuzul de oxid de zinc însă usucă şi
aspreşte pielea. Datorită marii lui astringenţe cât şi faptului că fiind aderent se îndepărtează foarte
greu de pe piele, se foloseşte în măşti astringente pentru tenurile grase, însă în cantitate foarte mică,
împreună cu alte substanţe minerale.
Carbonatul de magneziu este o pudră albă, foarte uşoară şi absorbantă în ceea ce priveşte
secreţiile pielii. Se foloseşte în măşti pentru tenurile grase, amestecat cu caolină şi carbonat de
calciu. Se mai foloseşte şi în prepararea pudrelor.
Carbonatul de calciu usucă şi face să dispară luciul pielii. Este astringent şi absorbant. Se
foloseşte în măşti astringente pentru tenurile grase cu pori dilataţi, amestecat în diverse proporţii cu
alte substanţe minerale.
Oxidul de titan este foarte alb, opac şi sicativ.
Stearatul de zinc şi stearatul de magneziu sunt pudre albe, moi, mătăsoase, grase şi aderente.
Şi unul, şi celălalt se folosesc, în special, la prepararea pudrelor.
În prepararea măştilor intră şi o seamă de substanţe medicamentoase, c a : sulf, gudron, borax,
acid salicilic, mentol, camfor, alaun, chinină, rezoroină care amestecate cu alte substanţe minerale

82
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

si soluţii medicamentase dau măşti cu efecte foarte bune în tenurile acneice, cu tulburări
pigmentare etc.
Sulful se foloseşte cu succes în tratamentul tenurilor seboreice şi acneice amestecat cu
caolină. De asemenea este folosit şi în pudre, indicate tot tenului seboreic şi acneic, amestecat cu
talc, carbonat de calciu, stearat de zinc.
Boraxul este un derivat al acidului boric. Se foloseşte şi în soluţii şi în creme — în
concentraţii variind între 2—4% în combinaţie cu alte substanţe este folosit pentru îndepărtarea
petelor de pe faţă. în soluţii apoase de 3% este foarte indicat împotriva transpiraţiei feţei.
Boraxul este un bun emulgator, favorizând o mai uşoară penetraţie a substanţelor în piele. Ca
emulgatorse foloseşte în proporţie de 8% în apă.
Acidul salicilic este antiseptic. în concentraţie de 1-2% ajută la refacerea ţesutului cutanat,
înviorează, tonifică. Folosit în concentraţie mai mare, până la 10%, produce macerarea celulelor
stratului cornos. Se foloseşte atât în loţiuni cât şi în măşti amestecat cu caolină — măşti ce sunt
aplicate la interval de două zile, în scopul de a obţine o descuamare şi o albire a pielii. Deci, acidul
salicilic este indicat, şi cu rezultate bune, la tenurile ce prezintă efelide, cât şi la tenurile seboreice.
în soluţii alcoolice se foloseşte şi în tratamentul seboreii părului. Este alb, sub formă de cristale
pufoase, asemănător zăpezii şi foarte uşor, fără miros.
Alaunul, sau sulfatul de aluminiu şi potasiu sau piatră acră este pulbere cristalină incoloră,
fără miros, astringent, folosit în măştile astringente sau cu soluţii împotriva transpiraţiei feţei.
Mentolul sau camforul se prezintă sub formă de cristale. Folosite în proporţii mici, în măşti,
produc un efect răcoritor, înviorează şi tonifică pielea.
Chinina este folosită în pudre sub formă de chinină sulfurică în proporţie de 2%, ca filtrant al
razelor soarelui. Deci, este foarte indicată să fie folosită de persoanele cu predispoziţie la pete şi
efelide, ca o pudră ecran, încă din luna februarie. Chinina este folosită şi în diverse loţiuni pentru
păr.
Rezorcina este o substanţă mult folosită în cosmetică. Are o culoare uşor gălbuie, însă în
contact cu aerul şi cu lumina se descompune şi-şi schimbă culoarea, se face violetă, apoi roşie şi
pătează pielea. Se foloseşte mai mult în loţiuni alcoolice şi uneori în creme în proporţie de 1%
împreună cu acidul salicilic. Foarte indicată la tenurile cu efelide, pătate, cât şi la tenurile seboreice
şi acneice.
În cosmetică se folosesc o serie de substanţe oxidante (de exemplu, apa oxigenată, cloratul de
potasiu, permanganatul) care au proprietatea că cedează uşor oxigenul în contact cu pielea. Cu efect
opus se folosesc substanţele reducătoare, ca: rezorcina, ihtiolul, sulful, gudronul, naftolul, care au
rolul de a capta surplusul de oxigen din piele. Având şi o acţiune cheratoplastică şi cheratolitică,
aceste substanţe se folosesc la tenurile seboreice.
O altă substanţă folosită în măşti este parafina. Amestecată cu ceară şi ulei de parafină, se
aplică caldă, fiind suportată de piele la o temperatură mai ridicată decât apa. S-a descris în alt
capitol importanta şi efectul măştii de parafină.
Nămolurile sunt foarte indicate în prepararea unor măşti, în special pentru tenul seboreic şi
acneic. Reputaţia lor se datoreşte radioactivităţii unor anumite varietăţi. Aplicarea lui pe faţă aşa
cum se găseşte în diverse staţiuni balneare nu este indicată, fiind plin de impurităţi. Măştile
cosmetice se prepară din nămol deshidratat şi sterilizat, sub formă de praf şi amestecat cu apă caldă.
Nămolul de Petaglia, datorită sulfului ce-l conţine, estefoatre indicat la tenurile seboreice şi
acneice.
Nămolul de Pistian este renumit datorită conţinutului în calciu, magneziu şi fier.

83
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

În măşti se mai pot folosi cu rezultate eficiente alge marine preparate în diverse moduri,
drojdie de bere foarte indicată la tenurile grase şi acneice — dă strălucire şi luminozitate tenului;
mierea de salcâm, iaurtul care este un foarte bun degresant.
Toate aceste substanţe se folosesc în prepararea măştilor amestecate în diferite proporţii, în
funcţie de proprietăţile lor şi în combinaţie cu diverse infuzii, de plante, sucuri de fructe şi legume,
diverse uleiuri vegetale sau soluţii medicamentoase, dând naştere la paste omogene, uşor de aplicat
şi de îndepărtat de pe piele.
Uleiurile vegetale sunt folosite, în special, la tenurile uscate şi cu descuamări. Se pot folosi
reci, amestecate cu diverse făinuri (cu amidon, zeamil, tărâţe de grâu, făină de secară, de migdale
dulci, tărâţe de porumb etc.) cu care formează emulsii stabile. Se mai folosesc şi încălzite în
comprese ce se aplică pe faţă la tenurile foarte uscate şi asprite. Au rol, în general, emolient.
Cele mai folosite sunt uleiul de germene de porumb, de migdale dulci, de măsline, de arahide,
defloarea- soarelui.
Infuziile de plante sunt foarte folosite în cosmetică, sub formă de pulverizări reci sau
amestecate cu alte substanţe în măşti.
Infuziile sunt uşor de preparat chiar şi în cabinetul cosmetic (se fierbe apa, se adaugă planta,
se stinge focul şi după 5 min. se filtrează). Aceste infuzii sunt folosite în măşti în funcţie de
acţiunea lor şi adecvate deci naturii tenului şi scopului urmărit.
Astfel, infuziile de muşeţel, verbină, nalbă, flori de tei, flori de soc şi lăptucă au fiecare în
parte acţiune calmantă, emolientă, decongestivă deci sunt indicate a fi folosite în măşti şi
pulverizări la tenurile congestive iritate, uscate.
Infuziile de albăstrele, cimbru, hamamelis, pătlagină, levănţică, flori de trandafir, sunătoare,
prin acţiunea lor astrigentă, cicatrizantă, se utilizează în măşti sau pulverizări la tenurile seboreice,
cu pori dilataţi.
Infuziile de mentă, rosmarin, flori de portocal şi hamamelis au o acţiune tonică, stimulatoare,
de întindere a ţesutului cutanat, şi un rol vasoconstrictor, deci se utilizează în măşti şi pulverizări
reci la tenurile uscate, caşectice, atone, tenurile senile.
În prepararea măştilor se mai folosesc, în afară de uleiuri, şi infuzii de plante, sucuri de
legume şi fructe, cu condiţia de a fi preparate pe loc, foarte proaspete. Aceste sucuri dau pielii
strălucire, o satinează, catifelează, înviorează, tonifică, calmează sau au rol astringent în funcţie de
fructul folosit.
Astfel:
Portocalele satinează şi dau strălucire pielii.
Grapefruitul are acţiune foarte aştringentă — indicată deci la tenurile seboreice cu pori
dilataţi.
Lămîia este un bun astringent şi tonic.
Piersica luminează, catifelează şi tonifică pielea.
Caisa este bogată în vitamina A, calmează pielea, este deci indicată la tenurile iritate,
congestive sau la pielea arsă de soare.
Castravetele ras şi stors are o acţiune uşor astringentă şi decolorantă.
Strugurii albi conţin fosfor, au o acţiune neurotonică, utilizaţi în măşti pentru tenurile mobile,
au efect asupra ridurilor de expresie.
Fragii, căpşunile, vişinile sunt foarte indicate la tenurile fanate, cu aspect flasc, datorită
acţiunii lor tonice. Se foloseşte sucul amestecat cu lapte proaspăt fiert.

84
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Gutuia este foarte astringentă, utilizată deci la tenurile foarte seboreice cu pori dilataţi.
Morcovii raşi amestecaţi cu caimac proaspăt sunt foarte indicaţi la tenurile uscate, iritate,
datorită acţiunii lor calmante, emoliente.
Cartofii raşi şi storşi sunt foarte eficace în cearcănele şi pungile de sub ochi. Se folosesc în
comprese pe ochi.
Tot în prepararea măştilor, însă în proporţie mai redusă, se folosesc diverse soluţii
medicamentoase.
De exemplu:
Acidul acetic, un lichid incolor, cu gust caracteristic de oţet — concentrat este caustic —,
diluat însă este considerat un stimulent şi un bun tonic, ajutând la regenerarea epidermei.
Acidul lactic, un lichid siropos, incolor şi foarte acid la gust concentrat este şi el caustic —,
diluat are o acţiune astringentă şi de tonifiere a pielii.
Acidul tartric se prezintă sub formă de cristale incolore sau pulbere cristalizată, fără miros
şi cu gust acru — are o acţiune astringentă şi de reducere a transpiraţiei.
Acidul citric un foarte bun antiseptic, antipruriginos, uşor decolorant şi astringent. Albeşte
pielea, fără a o irita.
Acidul tanic este o pulbere albă-gălbuie, cu gust acrişor astringent, reduce secreţiile pielii.
Folosit în soluţii apoase, împotriva transpiraţiei — sau ca tonic în loţiuni pentru păr sau ape
de gură pentru întărirea gingiilor, în special la fumători.
Acidul boric este un dezinfectant, antiinflamator, calmează pielea iritată — în soluţie de 2-
3% se foloseşte la tenurile congestive, iritate, la diverse dermatoze şi eczeme.
Ihtiolul în soluţie apoasă de 2% este foarte utilizat în tenurile seboreice şi acneice, datorită
acţiunii sale cheratoplastice, de regenerare a epidermei.
Tinctura benzoe foarte folosită în măşti şi creme sau comprese. Este uşor astringentă,
decolorantă, redactoare şi calmantă. Are rol şi de conservant al substanţelor vegetale şi
animale.
Produse vegetale folosite în cosmetică
Florile de muşeţel conţin un ulei volatil bogat în camazulenă, o substanţă activă care se
formează în timpul fierberii plantei, acizi organici, vitaminele B] şi C. Datorită uleiului volatil şi a
celorlalte componente are proprietate calmantă, este de asemenea dezinfectant, emolient,
antiinflamator, cicatrizant. Se foloseşte ca infuzie şi decoct.
Florile de lumânărică conţin mucilagii, zaharuri, tanin. Au proprietăţi emoliente şi
antiinflamatorii. Se foloseşte ca infuzie 4 — 6%.
Florile de coada şoricelului conţin un ulei volatil bogat în azulena, acizi organici. Infuzia de 5
— 10% are un efect calmant, dezinfectant, antiinflamator. Poate fi folosit ca înlocuitor al
muşeţelului.
Florile de levănţică conţin un ulei volatil, tanin. Infuzia de 2% sau extractul alcoolic se
foloseşte ca parfumant, antiseptic, cicatrizant..
Florile de tei conţin un ulei volatil (care îi dă mirosul specific), mucilagii, gume, tanin etc.
Folosit sub formă de infuzie sau decoct este emolient, sedativ.
Florile de soc conţin un ulei volatil, tanin, mucilagii. Infuzia are un efect calmant,
antiinflamator, emolient.
Florile de albăstrele sub formă de infuzie au un efect calmant, astringent.

85
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Florile de salcâm sub forma de infuzie de 5% au un efect emolient, calmant, tonic.

Florile de sulfmă conţin un ulei volatil, acid benzoic, cumarma. Infuzia de 5% are proprietăţi
antiseptice, anticongestive, este emolientă, odorizantă.
Florile de sunătoare conţin substanţe rezinoase, ulei eteric, tanin, vitamina C şi caroten. Au
proprietăţi astringente, antihemoragice, cicatrizante, decongestive, calmante, uşor anesteziante,
antiinflamatorii. Se folosesc sub formă de infuzie din plante proaspete sau uscate, sau ca ulei de
sunătoare prin macerare în ulei vegetal timp de 10—14 zile, imbibând de câteva ori florile, până ce
uleiul capătă o culoare roşie-închis.
Frunzele şi florile de nalbă conţin mucilagii, vitaminele A, B, C, F. Infuzia de 5-10% are
proprietăţi emoliente antiinflamatorii, tonice.
Frunzele de pătlagină conţin mucilagii, tanin, protide, acid citric, vitaminele A, C şi K.
Infuzia de 5-10% are o acţiune emolientă, uşor astringentă. Frunzele proaspete au o acţiune anti
inflamatorie şi cicatrizantă.
Frunzele de mentă conţin un ulei volatil (format din mentol liber, circa 50%), tanin, substanţe
antibiotice. Infuzia are acţiune sedativă, calmantă, răcoritoare, uşor antispetică, tonică.
Frunzele de rozmarin conţin un ulei volatil, tanin, saponine acide, vitamina C. Infuzia are
proprietăţi bactericide, bacteriostatice, cicatrizante, tonice.
Frunzele de alun în infuzie au proprietăţi astringente şi tonice.
Frunzele de lăptucă au un bogat conţinut de vitamine (B, C, E, P), caroten. Sucul sau decoctul
din planta proaspătă are efect nutritiv, hidratant, cicatrizant.
Frunzele de spanac conţin întreaga gamă de vitamine (provitamina A, Bh B& C, P, K) şi fier.
Sucul sau infuzia din planta proaspătă are proprietăţi nutritive, emoliente, tonice.
Frunzele de dafin. Infuzia de 1 — 2 % are o acţiune tonică, hemostatică, antiseptică.
Busuiocul conţine uleiuri volatile (cineol, timol, eugenol, camfor). Infuzia are proprietăţi
antiseptice, bactericide, antiinflamatorii, uşor revulsive.
Cimbru conţine un ulei volatil (bogat în timol şi borneol), rezine, tanin, vitaminele B şi C.
Infuzia are o acţiune calmantă, sedativă, tonică, acidă.
Frunzele de varză albă. Varza este considerată în prezent o plantă medicinală. Prin presarea
frunzelor proaspete mărunţite se obţine sucul care conţine vitamina C, derivaţi sulfuroşi cu
activitate antimicrobiană şi un principiu activ cu proprietăţi antitiroidiene. în cosmetică, sucul
proaspăt este folosit în componenţa măştilor, pentru comprese şi pulverizări cu efecte nutritive,
hidratante, cicatrizante, tonice.
Rădăcina de nalbă mare. Rădăcina decorticată conţine mucilagii cu acţiune emolientă,
zaharuri, tanin. Decoctul de rădăcină se prepară la rece în concentraţie de 20%; este emolient,
calmant, hidratant.
Rădăcina de ciuboţica cucului conţine saponine, amidon, tanin. Infuzia de 2 — 4% are
acţiune sedativă, calmantă, iar decoctul de 5% acţionează ca detergent (datorită saponinelor).
Rădăcina şi rizomii de săpunariţă (ciuin) conţin saponine, glucide, substanţe minerale.
Datorită saponinelor decoctul de ciuin de 5% este folosit ca detergent al pielii în cosmetică.
Fructele de măceş conţin vitaminele C, B, provitamina A, P, tanin, acid citric şi malic. Se
foloseşte ca infuzie sau decoct de 5%. Datorită conţinutului ridicat în vitamina C şi provitamina A
au un efect nutritiv, uşor decolorant.

86
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Seminţele de in conţin mucilagii (în tegumentul seminţei), grăsimi, protide. Se prepară decoct
la rece din seminţele nesfărâmate şi se obţine un mucilagiu cu proprietăţi emoliente şi hidratante.
Făina de in folosită în măşti are un efect emolient şi revulsiv.
Făina de migdale dulci conţine un ulei gras. Turtele rămase de la extragerea uleiului pot fi
întrebuinţate pentru spălat, ca emolient al pielii.
Sucurile proaspete din: Portocale — uşor acid şi tonic. Mandarine — uşor acid şi tonic.
Grepfruituri — astrigent, bogat în vitamina C. Lămâi — foare astringent, foarte acid. Ananas —
astringent şi foarte acid. Coacăze tonic, uşor acid. Zmeură — calmant, tonic. Piersică — calmant,
tonic. Caisă — slab acid, calmant, tonic. Gutuieastrigent. Pepene galben — tonic, nutritiv. Roşii —
tonic, nutritiv, astringent. Morcov — tonic, nutritiv, calmant. Castraveţi — uşor astringent, tonic,
decolorant uşor. Struguri albi — slab acid, tonic. Vişine — astringent, acid, tonic.

87
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XIII
Procesul de rehidratare şi tonifiere a pielii

A. Importanţa rehidratării în tratamentul cosmetic

Se ştie că grăsimile şi apa formează suportul plastic care ţine pielea întinsă, netedă, catifelată.
Tulburările apărute în metabolismul lor vor avea cele mai neplăcute repercusiuni la nivel cutanat.
Procesul de rehidratare este al treilea mare proces ce trebuie urmărit şi efectuat în cadrul unui
tratament cosmetic raţional.
Pe acest proces se va insista, în special, la tenurile uscate deoarece acestea fiind lipsite de
grăsimi epidermice al căror rol este de a asigura pielii impermeabilitatea, nepermiţând evaporarea
apei din ţesuturi, sunt cele mai predispuse deshidratări. Uneori însă există şi tenuri grase
deshidratate în urma unor tratamente greşite, degresări prea brutale şi repetate cu loţiuni, lipsind
astfel pielea de stratul ei protector.
Ştiind că deshidratarea ţesuturilor şi, în special, deshidratarea profundă, formează una din
cauzele principale ale îmbătrânirii, se caută ca în cadrul unui tratament cosmetic să se introducă în
piele apa necesară unei bune hidratări a celulelor, prin toate procedeele posibile. De cantitatea
normală de apă din ţesuturi depinde aspectul tineresc, ferm, catifelat, neted al pielii.

B. Procedee şi produse de rehidratare

Un procedeu mecanic de rehidratare al ţesutului cutanat îl formează masajul manual efectuat
în anumite condiţii, si anume în cazul unui ten deschidratat se efectuează masajul cu cremă pe baza
de lanolină, capabilă să înglobeze multă apă, pe care apoi o cedează pielii. Cremele însă trebuie să
fie bine hidratate. Pentru a mări puterea de hidratare a pielii, se va efectua masajul manual sub
vapori ozonizaţi şi ionizaţi ai aparatului tip Vapozon.
La tenurile grase deshidratate se efectuează masajul manual cu cremă saponificată, muind
mereu mâinile în apă minerală de masă.
Ca procedee fizice de rehidratare a pielii se menţionează :
a) Masajul electric efectuat cu electrodul aparatului de înaltă frecvenţă (Electroderm) peste o
compresă umezită în infuzie calmantă sau tonică, aplicată peste o mască hrănitoare — la tenul uscat
sau înaintea aplicării măştii — la tenul gras.
b) Alt procedeu fizic de rehidratare sunt ionizările cu fructe cu aciditate medie şi suc bogat —
ca piersica, portocala.
Prin aceste ionizări, datorită principiului de electroliză, pătrund în piele, până în straturile
profunde, atât apa cât şi vitaminele conţinute în fructele respective. Deci se obţine în acelaşi timp şi
o hrănire, şi o hidratare a ţesutului cutanat.
c) Vapozonul reprezintă un alt mijloc fizic de rehidratare a pielii. Vaporizarea la Vapozon,
efectuată în timpul masajului manual, sau înainte de aplicarea măştii (la tenurile grase), sau peste
mască la tenurile uscate, asigură o hidratare excepţională a pielii.
Pulverizările reci cu jetul difuz al aparatului tip Vaporel, cu infuzii calmante sau tonice sau
apă minerală, asigură o mai uşoară penetraţie a apei în straturile superficiale ale pielii.
Hidratarea ţesutului cutanat se mai poate obţine şi printr-o şedinţă la Vapofor, cu o durată mai
mare şi o intensitate mai scăzută decât cea normală.
Produsele de rehidratare a pielii sunt diverse creme şi măşti.

88
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Dintre creme, cele mai indicate sunt cremele hrănitoare, pe bază de lanolină, bine hidratate
sau creme pe bază de stearaţi, foarte hidratate, creme cu sucuri de fructe etc. Dintre măşti, cele mai
indicate în tenurile deshidratate sunt măştile cu sucuri de fructe, cu o aciditate medie, măştile cu
alge marine, cu extracte de plante, cu extract de ţesut conjunctiv, cu apă de mare etc.
Prin toate aceste mijloace se va reuşi să se redea pielii apa necesară pentru a-i păstra
vitalitatea, fermitatea, catifelarea şi aspectul tineresc.

C. Importanţa tonifierii pielii

Tonifierea şi revitalizarea pielii se poate realiza printr-o seamă de procedee mecanice, fizice
sau prin aplicarea de produse active. Se insistă mai ales în cazul tenurilor caşectice, senile cu tonus
muscular diminuat, cu pielea fanată, flască.
Dintre aceste procedee cel mai important este masajul manual.
În cazurile menţionate mai sus se execută un masaj alcătuit mai ales din mişcări energice,
stimulatoare, prin care se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine şi limfatice, tonifierea muşchilor
şi revitalizarea ţesutului cutanat.
Masajul manual va fi completat de alte procedee, ca :
Masajul prin aspiraţie cu ventuza de „petrissage". Se urmăreşte aducerea de substanţe
nutritive spre straturile superficiale ale pielii, intensificarea schimburilor intracelulare,
intensificarea circulaţiei sanguine locale.
Scânteieri cu electrodul aparatului Electroderm, pentru stimularea funcţiilor pielii, pentru
ozonizare.
Vaporizarea ozonizată, la ozonizorul tip Vapozon, timp de 10 min, urmărind acelaşi scop de
revitalizare şi tonifiere.
Pulverizări, la temperatura ambiantă, cu ajutorul Vaporelului. Se foloseşte jetul filiform care
proiectează cu mai multă putere lichidul. Se folosesc pentru aceste pulverizări infuzii cu acţiune
tonică, sucuri de fructe, ape minerale, apă de mare izotonizată.
Masaj cu ajutorul duşului carbogazos (Carbatom). Datorită presiunii cu care lichidul loveşte
pielea efectul este tonifiant.
Folosirea aparatelor cu curenţi interferenţiali care produc contracţii musculare ritmate
(gimnastică musculară), de tipul Estetodinului.
Produse active: vitamine, extracte, placentare, extracte din plante, de alge marine, preparate
din polen, lăptişor de matcă, extracte embrionare etc. Acestea se încorporează în crema de masaj, în
măşti, în loţiunile de pulverizat.
O îngrijire facială raţională impune folosirea tuturor procedeelor şi a produselor în funcţie de
necesităţile tenului respectiv.

Procedeul clachetelor
Cuvântul vine din limba franceză şi înseamnă, plesnitoare (claquette). Acest procedeu constă
în lovirea feţei cu un dreptunghi din vată (mai gros şi cu marginile drepte) înmuiat într-o loţiune
tonică sau apă minerală. Se loveşte faţa ritmic de jos în sus, insistând mai ales în partea inferioară a
feţei şi pe obraji.
Efectul acestui procedeu este de tonifiere şi hidratare. Se poate aplica în cursul tratamentului
cosmetic, după masajul manual sau la sfârşit, după îndepărtarea măştii.

89
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XIV
Tratamentul fiecărui tip de ten în cabinet şi acasă

Tenul normal
Acest ten, caracterizându-se printr-un metabolism normal al grăsimilor şi apei, printr-o bună
circulaţie sanguină şi limfatică, printr-un echilibru între procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie şi
printr-un bun tonus muscular, necesită un tratament în cabinetul cosmetic doar preventiv. Multe
persoane consideră inutilă sau chiar dezastruoasă începerea unui tratament cosmetic în tinereţe la
persoanele cu ten normal, îngrijirile cosmetice — chiar în aceste cazuri departe de a dăuna, au
tocmai rolul de a păstra timp cât mai îndelungat aspectul eudermic, strălucitor şi fraged al pielii
normale.
Tratamentul acestui ten începe cu demachierea feţei, a gâtului şi a decolteului clientei cu un
lapte demachiant. Demachierea se efectuează după procedeul arătat într-un capitol anterior.
Urmează apoi o scurtă expunere la Vapofor, timp, de 5 — 7 min, unde se proiectează pe faţa
clientei vapori de apă simplă sau infuzie de muşeţel. înainte de a expune clienta la Vapofor,
cosmeticiana trebuie să ungă în prealabil, cu cremă grasă regiunea din jurul ochilor, în scopul de a o
proteja de acţiunea vaporilor.
Urmează extragerea comedoanelor în caz că există, în special în axul facial.
Se efectuează extragerea manuală cu ajutorul unei benzi de tifon cu care se protejază indexul
ambelor mâini. Se dezinfectează faţa cu un tampon muiat în loţiune astringentă şi dezinfectantă.
La tenul normal, gomajul se practică doar ocazional în urma unei boli sau a unei oboseli
îndelungate, care i-a alterat strălucirea.
Un gomaj, în acest caz, îndepărtează de pe suprafaţa pielii deşeurile epidermice pentru a reda
luminozitatea pielii.
Gomajul se efectuează cu cremă saponificată amestecată cu bioxid de siliciu, se umezesc
degetele şi se freacă pielea după modul în care s-a descris la tehnica gomajului.
Se îndepărtează prin pulverizare şi apoi ştergere cu o compresă umedă produsul cu care s-a
gomat.
Se efectuează masajul manual, alcătuit în special din mişcări de netezire şi câteva mişcări
energice cu ajutorul unei creme hrănitoare timp de 10 min. în continuare, la persoanele anemice,
care sunt surmenate sau după o boală, după masajul manual se execută un masaj cu electrodul
aparatului de înaltă frecvenţă, în scopul de a stimula ţesuturile, circulaţia sanguină încetinită în
asemenea cazuri şi tonusul muscular diminuat.
în general însă la persoanele tinere cu ten normal este inutil şi contraindicat să se folosească
masajul cu aparate electrice.
După masaj se efectuează o pulverizare rece, se îndepărtează cu o compresă umedă resturile
de cremă de la masaj şi apoi se aplică o mască neutră din caolină şi şucuri de fructe. în jurul ochilor
se aplică o cremă antirid, iar pe ochi o compresă de vată înmuiată în infuzie calmantă. După 15 min.
se îndepărtează masca cu ajutorul unor comprese călduţe şi se termină tratamentul cu o pulverizare
rece, cu infuzie tonică, cu jetul difuz al Vaporelului. Se lasă un min. faţa umedă şi se tamponează
cu şerveţele moi, se unge cu puţină cremă protectoare de zi.
Îngrijirile ce trebuie să le efectueze clienta acasă. înainte de a pleca clienta din cabinet,
cosmeticiana este obligată să o sfătuiască cum să se demachieze şi cum să-şi îngrijească faţa, gâtul,
atât seara cât şi dimineaţa, pentru ca prin îngrijirile ei să completeze tratamentul făcut în cabinet.

90
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Seara, clienta, cu un ten normal se demachiază cu lapte demachiant — această demachiere

fiind preferabilă spălării cu apă şi săpun, care ar putea irită şi usca pielea.
Pentru a se demachia, clienta toarnă puţin lapte în podul palmei stângi iar cu degetele mâinii
drepte unge cu lapte faţa, gâtul şi decolteul, prin câteva mişcări de netezire care să antreneze
impurităţile de pe faţă. Apoi cu un tampon de vată umezit şi după aceea cu unul uscat se
îndepărtează laptele de pe piele. în felul acesta s-au îndepărtat perfect impurităţile, praful şi fardul
existent la suprafaţa pielii. După demachiere, clienta îşi spală faţa cu apă simplă, în care a adăugat o
linguriţă de bicarbonat de sodiu, sau câteva picături de tinctură benzoe (pentru a-i lua duritatea) sau
o infuzie de muşeţel.
Pentru a menţine hidratarea normală a pielii se pot face şi pulverizări cu o loţiune foarte slab
alcoolizată şi pe bază de extracte de plante.
Pielea normală a tinerei fete sau femei nu are nevoie, în pricipiu, de creme de noapte decât
odată sau de două ori pe săptămână. Se vor folosi creme semigrase, cu uleiuri vegetale sau suc de
fructe, creme care au doar scopul de a menţine elasticitatea şi catifelarea pielii. La aceste tenuri,
care nu se întâlnesc, de obicei, decât la personale tinere, nu este indicat să se folosească creme cu
conţinut de substanţe biologice, active, sau creme excesiv de grase.
Crema va fi întinsă pe faţă, gât şi decolteu, în cantitate nu prea mare, uşurând absorbţia ei de
către piele prin mişcări de netezire sau uşoare tapotări şi pălmuiri. Crema trebuie să fie aplicată cam
o oră înainte de culcare.
Dimineaţa. Faţa se demachiază cu o emulsie. Urmează o spălare cu apă de ploaie sau o
infuzie rece de muşeţel. Este foarte bine să nu se aplice farduri cel puţin 30 min. după acest interval,
aproximativ, se va face machiajul de zi peste o cremă protectoare.
Clienta trebuie să revină la tratamentul cosmetic o dată pe lună. în acest interval este foarte
eficace să-şi spele faţa o dată pe săptămână cu tărâţe de grâu pentru a îndepărta celulele
descuamante de la suprafaţa pielii. La două săptămâni îşi poate face o mască cu caolină şi sucuri de
fructe sau gălbenuş de ou.

Tenul uscat
Deoarece acest tip de ten se caracterizează printr-o piele fragilă, iritabilă, cu o secreţie
sebacee scăzută, cu lipsă de vitamine, în special A şi D, lipsa de grăsime este de cele mai multe ori
însoţită şi de o deshidratare superficială. Tratamentul acestui ten are drept scop întâi îndepărtarea
celulelor moarte descuamante de la suprafaţa pielii precum şi introducerea în piele de substanţe
grase, hrănitoare, vitaminizate. Deci la acest tip de ten se va insista, în special, asupra procesului de
hrănire, de rehidratare şi în unele cazuri şi de tonifiere a pielii.
Tratamentul începe cu o demachiere cu lapte pentru ten uscat, deci lapte demachiant ce
conţine lanolină şi se completează cu o scurtă expunere a clientei la Vapofor timp de 3 — 6 min.
Intensitatea vaporilor trebuie să fie moderată, expunerea în timp prelungindu-se puţin în caz că este
nevoie. în felul acesta se obţine o înmuiere a stratului cornos fără a irita pielea, precum şi o uşoară
hidratare.
Extragerea comedoanelor, în caz că există, în special în axul facial, se face cu multă
delicateţe, cu degetele protejate cu faşă de tifon, ţinând seama că acest tip de piele este foarte fragil
şi iritabil.
La tenurile uscate ce prezintă descuamări la suprafaţa pielii este indicat să se facă un uşor
gomaj odată pe lună pentru îndepărtarea celulelor moarte descuamante de la nivelul pielii,
asigurând procesul respirator şi evitând o eventuală asfixie cutanată, posibilă chiar şi la tenul uscat.

91
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

După extragerea comedoanelor se procedează la o dezinfecţie a pielii cu un tampon muiat în

loţiune dezinfectantă, urmat de o scurtă şedinţă de 1 — 2 min. cu electrodul aparatului de înaltă
frecvenţă (Electroderm), în scop de dezinfectare şi activare a circulaţiei sanguine.
Masajul manual se face cu o cremă grasă, hrănitoare, vitaminizată şi bine hidratată. El
urmăreşte două scopuri:
Primul scop este să stimuleze funcţiile pielii, secreţia glandelor sebacee şi sudoripare şi
terminaţiile nervoase din piele prin mişcări de netezire, executate cu rapiditate, prin uşoare
ciupituri, tapotări, arpegii şi pălmuit. Mişcările trebuie să fie însă uşoare, fără presiune mare, în
majoritate mişcări de netezire, ţinând iarăşi seama de fragilitatea şi uşoara iritabilitate a acestui tip
de ten.
Al doilea scop este să activeze circulaţia sanguină şi limfatică, să provoace prin mişcări
adecvate un aflux mărit de sânge în piele, asigurând astfel atât schimburile nutritive cât si respiraţia
pielii.
Pentru a favoriza şi mai mult absorbţia în piele a produselor hrănitoare şi biologice aplicate,
se va efectua în continuare masajul manual din nou o şediinţă de 2 — 3 min cu electrodul
aparatului de înaltă frecvenţă (electrodul facial). Prin trecerea curentului electric, substanţele
aplicate pe piele sunt mai uşor absorbite fără a fi însă disociate.
După masajul cu electrodul facial al aparatului de înaltă frecvenţă se efectuează un masaj de
2-3 min. cu ventuza mare a aparatului tip Sebaspir în scopul de a produce tot o hiperemie locală, de
a stimula secreţia sebacee şi a tonifia fibrele musculare.
Se şterge apoi faţa cu o compresă umezită pentru a îndepărta urmele de cremă rămase de la
masaj şi se aplică masca pe faţă, gât şi decolteu, evitând ochii, unde se aplică — sub ochi — o
cremă antirid.
La tenurile foarte uscate, un masaj cu o fiolă de vitamina A înainte de aplicarea măştii este
foarte indicat.
Se aplică, la acest tip de ten, măşti foarte grase, hidratante, cu conţinut de uleiuri vegetale sau
animale, cu produse biologice, extracte placentare, extract de ţesut conjunctiv etc. Se aplică masca
de parafină la aceste tenuri doar din când în când, după o expunere mai îndelungată la soare
puternic, frig sau vânt. Când tenul este asprit şi cu descuamări, se pot aplica şi împachetări faciale
calde cu uleiuri vegetale, în scopul de a înmuia şi hrăni pielea.
În mod obişnuit la aceste tenuri se aplică măşti din amidon, emulsii grase, infuzie calmantă
sau caolină cu suc de caise care este calmant şi emolient sau făina de secară, emulsii grase plus
infuzie calmantă sau tonică, sau măşti din gălbenuş de ou frecat cu ulei şi puţină lămâie, sau zeamă
de morcovi plus caimac proaspăt sau mască pentru ten uscat cu conţinut de alge marine.
Peste oricare din aceste măşti se poate aplica o compresă umezită într-o infuzie calmantă sau
tonică peste care se efectuează un masaj de de 2 — 3 min. cu electrodul plan sau ruloul aparatului
de înaltă frecvenţă. în acest fel se uşurează absorbţia cutanată, obţinând totodată o hrănire si
hidratare a pielii.
În locul compresei umede şi a şedinţei cu aparatul Electroderm se poate efectua, peste mască,
o şedinţă la Vapozon cu scopul de a ozoniza şi hidrata pielea.
Masca se menţine pe faţă 20 min. Aceste tipuri de măşti se întind pe faţă, gât şi decolteu —
ochii în acest timp fiind protejaţi cu tampoane de vată umezite în soluţie de acid boric rece sau
infuzie calmantă. Masca se
îndepărtează cu ajutorul unei comprese umezite în apă sau muşeţel cald după care se
efectuează o pulverizare rece cu pulverizatorul cu jet difuz al Vaporelului, cu o infuzie tonică sau

92
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

calmantă sau cu apă minerală în scopul de a hidrata şi tonifia pielea. Se lasă pielea umezită 1 - 2
min, apoi se şterge cu şerveţele moi. Se aplică o cremă semigrasă protectoare.
La tenurile uscate şi uşor deshidratate sunt foarte indicate o dată la doua săptămâni ionizările
cu fructe cu aciditate medie, de preferat piersicile, caisele, pepenele galben.
Ionizarea se efectuează ca tratament de sine stătător sau în cursul tratamentului obişnuit.
Şedinţa de ionizare durează 10 min, apoi se efectuează un masaj de câteva minute cu sucul fructului
încă existent la suprafaţa pielii. Se şterge faţa cu o compresă umeda, după care se efecuează
masajul manual obişnuit. Prin aceste ionizări se obţine un un aport în piele de vitamine şi o
hidratare până în straturile cele mai profunde.
Clienta cu ten uscat va reveni la tratament la două săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă. Clienta îşi demachiază faţa, gâtul şi decolteul cu lapte
demachiant pentru ten uscat, după procedeul arătat în capitolul trecut. Se spală pe faţă cu infuzie
calmantă, şi din două în două seri va aplica comprese înmuiate în infuzii tonice sau calmante şi
emoliente. Se obţine astfel o înmuiere şi hidratare a epidermului.
Pielea se şterge apoi şi se aplică crema de noapte, care trebuie să fie cremă grasă, hrănitoare,
bogata în substanţe biologice, în vitamine şi bine hidratată. Această cremă se păstrează pe faţă si
gât toată noaptea.
Dimineaţa. Demachierea se face cu lapte pentru îndepărtarea reziduurilor din timpul nopţii, o
pulverizare sau ştergere cu o loţiune tonică slab alcoolizată. Se aplică apoi întotdeauna o cremă
protectoare de zi şi o pudră fină pentru ten uscat. Machiajul trebuie efectuat cu produse grase
hidratante pentru a nu usca şi mai mult pielea. Dacă persoana respectivă nu merge la servici, este
bine să-şi aplice dimineaţa, după pulverizare, o cremă hrănitoare pe care sâ o păstreze pe faţă timp
de 30 min.
O mască de gălbenuş de ou sau de caimac de lapte amestecat cu pulpă de morcovi păstrează
în intervalul dintre tratamentele efectuate în cabinet catifelarea pielii. Faţa nu se expune soarelui
puternic sau vântului fără a fi protejată cu cremă. Să nu se folosească ape calcaroase, loţiuni
astringente, săpun sau farduri uscate, pudră compactă etc.

Tenul gras — uleios

Se ştie că tenul gras-uleios se caracterizează printr-o scurgere exagerată de sebum la suprafaţa
pielii, ceea ce îi dă aspectul unsuros, lucios, cu porii deschişi, fără a fi dilataţi.
La acest ten, tratamentul va urmări:
Diminuarea fluxului de grăsime (sebum).
Restabilirea mantalei acide diminuată din cauza excesului de sebum, evitându-se astfel
posibilitatea infecţiei cu microbi banali de pe piele.
Grija de a nu irita glandele sebacee prin degresări prea repetate şi puternice, ceea ce ar avea
ca urmare o şi mai abundentă secreţie sebacee.
Alt scop al tratamentului cosmetic este de a remedia deshidratarea pielii şi îngroşarea ei
(cauza aspectului cenuşiu al tenului) şi tonifiind ţesuturile.
Deci procesul căruia i se va acorda cea mai mare atenţie va fi procesul de curăţire şi
rehidratare a pielii.
În cabinet, îngrijirea unui asemenea tip de ten începe cu demachierea feţei şi a decolteului cu
lapte demachiant pentru ten gras pe bază de stearaţi şi fără a conţine lanolină. Demachierea este
completată — în scopul de a curăţi cât mai bine pielea — printr-o ştergere a feţei cu un tampon de
vată muiat în loţiuni detergente (de exemplu: 100 g apă sau decoct de rozmarin sau mentă şi 1 g

93
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

bicarbonat de sodiu, 1 g fulgi de săpun — se filtrează). Urmează o şedinţă la Vapofor de 10—15

min. — care poate fi făcută în două etape atunci când se efectuează şi o dezincrustare electrică.
Dezincrustarea se aplică o dată pe lună în scopul de a diminua fluxul seboreic, de a saponifica
sebumul şi grăsimile epidermice. în acest caz se expune clienta la Vapofor (după ce în prealabil s-a
aplicat o cremă grasă în jurul ochilor) circa 3 — 5 min, se efectuează dezincrustarea, se
pulverizează pe faţă o soluţie acidă. Se şterge faţa cu şerveţele moi şi se expune din nou la vapofor
încă 10 min, în scopul de a se muia bine stratul cornos al pielii, a se dilata porii, uşurând astfel
extragerea comedoanelor şi a filamentelor sebacee.
În şedinţele de tratament în care nu este cazul să se efectueză dezincrustarea se efectuează un
gomaj cu mălai şi albuş de ou, sau cremă saponificată cu bioxid de siliciu, înainte de vaporizare.
Extragerea filamentelor sebacee şi a comedoanelor existente se face foarte minuţios, fără a
neglija nici o porţiune din faţă în scopul de a goli şi curăţa canalele foliculelor pilosebacei de
surplusul de sebum. Datorită alcalinităţii aceastui tip de piele, extragerea este urmată, în mod
obligatoriu, de o dezinfecţie a feţei cu un tampon muitat în loţiune dezinfectantă şi în continuare cu
acelaşi scop cu o şedinţă de 2 — 3 min. cu electrodul aparatului Electroderm. în felul acesta se
evită posibilitatea unei infecţii.
Masajul poate fi efectuat ă sec (uscat) sau cu cremă saponificată şi cu mâna umezită în apă
minerală (astfel se obţine şi o hidratare a pielii) sau cu ulei de germene de porumb. Mişcările
masajului se adaptează scopului urmărit, adică golirii foliculilor polisebacei de surplusul de sebum,
drenării deşeurilor epidermice şi organice, activării circulaţiei sanguine şi limfatice. Masajul este
alcătuit în special din mişcări energice (ciupit, pălmuit, fricţionat, frământat, arpegii) alternate cu
mişcări de netezire, în scopul de a calma pielea iritată în urma procesului de extragere a
comedoanelor. Masajul durează 15 — 20 min., mişcările având o intensitate mai mărită.
Se continuă cu un masaj cu ventuza de petrissage a Sebaspirului timp de 4-5 min, obţinându-
se în acest fel o tonificare a ţesuturilor şi o activare a circulaţiei sanguine locale. Tot în acelaşi scop
se mai poate repeta şi un masaj de 2-3 min. cu aparatul de înaltă frecvenţă (Electroderm).
Se spală faţa cu o compresă muiată în apă călduţă sau cu o infuzie tonică şi astringentă
(rozmarin, levănţică) prin care se îndepărtează, de asemenea, deşeurile rămase de la produsul cu
care s-a masat. în acest fel se favorizează şi expulzarea sebumul ui ce are tendinţă să se acumuleze
în orificiile foliculilor pilosebacei.
Măştile ce se aplică acestui tip de ten sunt măşti absorbante şi astringente ce au rolul de a
absorbi surplusul de grăsimi şi toxine şi de a curăţi pielea.
În şedinţele în care s-a efectuat dezincrustarea, măştile nu vor fi prea astringente — vor fi
preparate din caolină şi sucuri de fructe (pentru a reacidifia pielea). în rest, la aceste tenuri se pot
aplica măşti cu fermenţi tactici (iaurt + caolină) sau caolină, carbonat de calciu şi magneziu +
sucuri de fructe cu rol astringent, sau măşti cu drojdie de bere, miere, caolină, lămâie pentru a da
luminozitate pielii (această mască nu se păstrează pe faţă decât 5 — 6 min).
Se mai pot aplica, cu mult succes, măştile de nămol amestecat cu apă caldă, care datorită
sulfului ce-l conţine este un bun reductor (nămol sterilizat şi sub formă de pulbere). Măştile se
aplică în strat gros pe faţă, ocolind ochii şi gura. Sub ochi se aplică o cremă antirid, se protejează
apoi ochii cu tampoane de vată umezită în acid boric sau infuzie calmantă, iar pe gât şi decolteu se
aplică în loc de mască o compresă de tifon umezită în infuzie tonică.
Înainte de aplicarea măştii, o şedinţă la Vapozon este foarte indicată pentru ozonizarea
ţesuturilor şi hidratarea lor. Masca se păstrează pe faţa circa 10 min. şi se îndepărtează cu comprese
calde. Urmează o pulverizare rece cu infuzie tonică sau astringentă, cu pulverizatorul cu jet difuz al
Vaporeluiui, în scop de tonifiere şi hidratare.

94
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

O cremă de zi protectoare aplicată pe faţă încheie tratamentul acestui ten, care trebuie efectuat
la interval de 2-3 săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijirea acasă a acestui ten. Clienta trebuie să meargă la control la un
medic internist, ştiut fiind că tulburările hepatice, intestinale, endocrine influenţează considerabil
aspectul acestui tip de ten. Ea trebuie să-şi supravegheze alimentaţia, sâ nu fie prea bogată în
proteine şi grăsimi să evite alcoolul, cafeaua, tot ce este picant, acru, piperat, conservat, sărat, etc. O
alimentaţie bogată în fructe şi legume evită constipaţia cu urmări atât de neplăcute la nivel cutanat.
Se evită surmenajul şi excesul cerebral care măresc fluxul seboreic.
Seara. Se demachiază faţa cu lapte pentru ten gras, apoi se spală cu apă caldă şi apă rece în
care s-a adăugat două linguriţe de oţet sau lămâie. Sunt foarte indicate compresele muiate în infuzie
astringentă de salvie sau (cimbru ce se păstrează pe fată 5 — 10 min. în jurul ochilor se aplică o
cremă antirid, iar faţa se tamponează cu o loţiune astringentă ce se păstrează toată noaptea.
Dimineaţa. Demachierea cu lapte-emulsie pentru ten gras urmată de o spălare, cu pastă de ras
şi apă caldă şi rece.
Se şterge faţa şi se tamponează pielea cu o loţiune tonică. O cremă de zi protectoare este
foarte indicată. Clienta trebuie să evite folosirea săpunurilor prea alcaline, sau a loţiunilor prea
astringente, cu concentraţii mari de alcool sau eter, care ar irita glandele sebacee, să evite, de
asemenea, fardurile prea aderente, care ar înăbuşi canalele sebacee producând o asfixie cutantă şi
împiedicând respiraţia pielii.

Tenul gras — asfixic

Acest ten se caracterizează prin retenţie de sebum, pori dilataţi, prezenţă de comedoane
multiple, piele aspră din cauza sebumului uscat în foliculii pilosebacei şi îngroşată, neregulată.
Tratamentul acestui ten, ţinând seama de aceste aspecte, urmăreşte:
îndepărtarea stratului descuamant de celule moarte de la suprafaţa pielii;
degresarea pielii şi extragerea comedoanelor existente, asigurându-se astfel respiraţia pielii;
rehidratarea pielii;
un tratament cu produse biologice pentru restabilirea funcţiei glandelor sebacee.
Deci, îngrijirile acordate acestui ten, în cabinetul de cosmetică, se vor axa în special pe
procesul de curăţire al pielii.
Tratamentul acestui ten are multe asemănări cu cel al tenului gras-uleios, se efectuează astfel:
Se începe la fel cu demachierea cu lapte pentru ten gras.
Ştergerea feţei cu o loţiune detergentă.
Vaporizarea în două etape: prima etapă 3-4 min, a doua de 10 min, în scopul de a înmuia cât
mai bine stratul cornos şi a uşura extragerea comedoanelor.
Intre cele două vaporizări se face un gomaj cu aceleaşi produse ca şi la tenul uleios şi din când
în când — cam la o lună, o lună şi jumătate o dezincrustare electrică.
Gomajul are un rol foarte bun în curăţirea pielii de crustele de sebum, de celulele moarte
descuamante şi de orice alte impurităţi, asigurând astfel respiraţia pielii, care la acest ten este în
genere defectuoasă.
După cea de a doua vaporizare urmează extragerea comedoanelor, care necesită multă
răbdare, trebuind să fie efectuată minuţios.
Este o piele îmbâcsită de comedoane, uneori cu câteva pustule acneice şi filamente sebacee,
care trebuie complet îndepărtate, având grijă să nu se zdrobească ţesuturile.

95
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

La aceste ten, mai mult ca la oricare altul, se cere a se lucra în condiţii de igienă perfectă,
deoarece, fiind alcalin, este un teren favorabil infecţiilor cu microbi banali de pe piele. De aceea
dezinfectarea cu loţiune dezinfectantă, după extragerea comedoanelor, este absolut obligatorie.
O şedinţă de 2-3 min. cu aparatul de înaltă frecvenţă activează circulaţia sanguină, obţinându-
se astfel şi un aport mărit de oxigen în piele — şi în special în scopul obţinerii unei dezinfecţii
locale cât mai perfecte.
Masajul se face tot cu ulei de germene de porumb sau cu cremă saponificată cu apă minerală.
Aceleaşi mişcări energice alternate cu mişcări de netezire şi cu o intensitate mai mărită. Prin aceste
mişcări se urmăreşte o golire a foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum, o drenare a deşeurilor
epidermice anorganice, o activitate a circulaţiei sanguine, precum şi o tonifiere musculară.
Masajul durează 15-20 min. în ceea ce priveşte durata depinde şi de vârsta clientei.
Masaj cu ventuza Sebaspirului având aceleaşi scopuri.
Din nou un masaj cu aparatul de înaltă frecvenţă, efectuat peste o compresă (în caz de
deshidratare remarcabilă şi îngroşare), înmuiată în soluţie de hiposulfit de magneziu sau sodiu 7—
8%, având rolul de a frâna secreţia sebacee prin sulful ce-l conţine. Prin trecerea curentului electric
se asigură o absorbţie mai mărită în piele a soluţiei respective.
Se îndepărtează cu ajutorul unei pulverizări reci deşeurile rămase în urma masajului, pentru a
rămâne pielea perfect curată.
Se aplică acelaşi gen de măşti absorbante şi astringente, având grijă să nu se aplice, după
dezincrustare, decât măşti cu astringenţă medie şi acide. Este foarte bine ca în primele şedinţe de
tratament să se aplice măşti absorbante de caolină şi carbonaţi, urmărind ca cele următoare să fie
alternate cu măşti de drojdie de bere (mai ales atunci când pielea are o culoare alterată), precum şi
măşti de nămol.
Înainte de mască este foarte indicat la aceste tenuri, o şedinţă de 10 min. la Vapozon, având o
influenţă remarcabilă în respiraţia pielii şi in hidratare.
În timpul măştii se aplică tampoane pe ochi cu infuzie calmantă.
Se îndepărtează masca cu comprese calde.
Se efectuează masca cu comprese calde.
Aplicarea pe faţa uscată a unei creme de zi protectoare.
La aceste tenuri — atât cel uleios cât şi cel asfixie — câteva şedinţe cu aparatul de joasă şi
medie frecvenţă asigură şi echilibrează funcţia glandelor sebacee.
Sfaturi pentru acasă. Aceeaşi grijă pentru controlul sănătăţii şi a diverselor tulburări interne
sub supravegherea medicului. Supravegherea alimentaţiei, căutând să fie cât mai raţională, fără a
excela în proteine, grăsimi, dulciuri, alimente picante.
Seara. Demachierea se face cu lapte pentru ten gras, se şterge faţa cu loţiuni detergente
(spălarea feţei cu o infuzie astringentă, aplicarea unei loţiuni astringente în timpul nopţii pentru a
asigura închiderea porilor dilataţi), în jurul ochilor se aplică creme antirid.
Dimineaţa. Demachierea este urmată de o spălare alternativă cu pastă de ras şi apă caldă şi
rece, sau cu mălai cernut fin, efectuând un fel de gomaj. Se înmoaie un burete în apă cu bisulfit de
sodiu şi apoi în mălai şi se spală faţa, se limpezeşte cu apă multă sau o infuzie. Se şterge faţa cu o
loţiune tonică, se aplidă o cremă de zi. Machiajul trebuie efectuat cu farduri nu prea grase sau prea
aderente, care ar înăbuşi şi mai mult porii pilosebacei, împiedicând respiraţia pielii şi aşa
defectuoasă.

96
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Tenul deshidratat
Tenul deshidratat se caracterizează prin lipsă de apă. La orice organism sănătos metabolismul
grăsimilor se îmbină, cu cel al apei, asigurând astfel acel suport plastic care menţine aspectul tânăr
precum şi strălucitor al pielii.Este deci normal să se pună un accent deosebit pe rehidratarea pielii şi
în special la acele tenuri care prezintă semne de deshidratare superficială sau profundă. în cursul
unui tratament cosmetic, la un astfel de ten se va căuta prin diverse procedee cosmetice să se
înlocuiască, să se introducă în piele cantitatea de apă ce-i lipseşte.
Se începe tratamentul cu o demachiere cu un lapte demachiant, urmată de ştergerea cu o
loţiune tonică. Vaporizarea caldă — tot în scopul obţinerii unei hidratări cutanate — se face cu o
intensitate mai scăzută şi cu o durată mai lungă — circa 10-15 min. Extragerea comedoanelor se
face în mod obişnuit, urmată de o dezinfectare a pielii cu loţiune dezinfectantă. La tenul cu o
deshidratare superficială, ce prezintă descuamări ale celulelor moarte, este foarte indicat gomajul cu
cremă saponificată si bioxid de siliciu, în scopul îndepărtări de pe suprafaţa pielii a celulelor
descuamante, care ar putea altfel să înăbuşe orificiile porilor pilosebacei, împiedicând respiraţia
normală a pielii. Prin înlăturarea scoamelor de la suprafaţa pielii, aceasta redevine catifelată la
palpare. Gomajul se va intercala între Vapozon şi extragerea comedoanelor.
Masajul la tenurile deshidratate se efectuează cu cremă grasă pe bază de lanolină, capabilă să
înglobeze multă apă şi s-o cedeze apoi pielii — la tenurile uscate —, sau cu cremă saponificată,
înmuind mereu mâinile în apă minerală. Mişcările de masaj vor fi adecvate tipului de ten respectiv.
Este foarte indicat la aceste tenuri masajul efectuat sub vapori ozonizaţi ai Vapozonului. în felul
acesta se asigură o hidratare excelentă a tenurilor.
După masaj se şterge faţa cu comprese pentru a îndepărta produsul de masaj şi apoi se
efectuează un masaj de câteva minute cu ventuza Sebaspirului în scopul activării circulaţiei
sanguine şi stimulării fibrelor musculare şi elastice, urmat de un masaj cu electrodul plat sau ruloul
aparatului de înaltă frecvenţă — masaj efectuat peste o compresă muiată în apa minerală sau o
infuzie adecvată naturii tenului. Prin trecerea curentului electric se asigură o şi mai bună penetraţie,
deci o hidratare mărită a pielii.
La tenurile deshidratate se aplică cu rezultate foarte bune, ionizările cu fructe suculente cu
aciditate medie, în special, portocalele, piersicile sunt cele mai indicate. Ionizările se efectuează
după extragerea comedoanelor, înainte de masajul facial. Prin aceste ionizări se obţine, în afară de o
hrănire a ţesutului cutanat, prin vitaminele conţinute de fructele respective, şi o hidratare în
profunzime a pielii datorită sucurilor respective.
După efectuarea masajului se face o pulverizare rece hidratantă cu apă minerală, lăsând faţa,
fără a o şterge 1 - 2 min. Se şterge faţa cu şerveţele moi, se unge regiunea de sub ochi cu o cremă
antirid şi se aplică masca adecvată tenului. La aceste tenuri se preferă aplicarea unei măşti cu sucuri
de fructe sau extracte de plante cu acţiune tonică sau calmantă, măşti cu alge marine sau măşti
grase, bine hidratate. Peste mască se aplică o compresă înmuiată cu apă minerală sau infuzie tonică
peste care se efectuează din nou un masaj cu electrodul rulou al aparatului de înaltă frecvenţă, în
scopul unei mai bune penetraţii sau absorbţii cutanate. în locul compresei se poate efectua o şedinţă
de 10 min. la Vapozon tot deasupra măştii.
După 15 - 20 min. se îndepărtează masca cu comprese calde. Se pulverizează apoi faţa cu o
infuzie tonică rece — se lasă faţa astfel umezită 2 min, se şterge cu şerveţele şi apoi se aplică o
cremă semigrasă, bine hidratată, sau o cremă saponificată în funcţie de natura tenului. Clienta
trebuie să repete tratamentul în cabinet la fiecare două săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijire acasă. în cazul unui ten cu deshidratare superficială, clienta nu
trebuie să-şi expună faţa acţiunii soarelui puternic, vântului sau frigului, fără a o proteja cu creme
grase şi bine hidratate. Persoanele care au în plus şi o deshidratare profundă trebuie să urmeze un

97
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

tratament intern la un medic, să facă o cură de ape minerale şi o alimentaţie raţională bogată în
lichide.
Seara, clienta se demachiază cu lapte demachiant pe care-1 îndepărtează de pe faţă cu un
tampon de vată umezit în infuzie calmantă. Este foarte indicat ca cel puţin de 2 — 3 ori pe
săptămînă să se aplice, după demachiere, comprese îmbibate în infuzie de muşeţel sau apă minerală
ce se păstrează pe faţă 5 — 10 min. în celelalte zile, demachierea va fi urmată de o spălare cu
infuzie calmantă.
Crema de noapte trebuie să fie hrănitoare şi foarte bine hidratată cu conţinut de vitaminele A
şi D sau cremă cu sucuri de fructe sau extracte de plante.
Dimineaţa, după demachiere cu lapte demachiant, clienta îşi spală faţa cu apă minerală sau
infuzie, spălând-o în mod obişnuit sau cu ajutorul unui pulverizator, îşi lasă faţa astfel umezită timp
de 3 min. fără a o şterge. Şterge apoi faţa cu şerveţele moi, apoi cu o loţiune tonică foarte slab
alcoolizată, aplicând în continuare o cremă de zi protectoare semigrasă sau saponificată, după
necesitatea tenului.
Machiajul va fi făcut, în genere, cu produse de bună calitate, foarte bine hidratate şi
nesicative. în timpul iernii, persoanele cu pielea fină trebuie să folosească o cremă de zi gen cremă-
ecran — împotriva vântului şi razelor soarelui —, în special cele care fac sport la munte. Acasă, în
fiecare dimineaţă, în sezonul fructelor, clienta trebuie să-şi maseze faţa după demachiere şi spălare
cu infuzie, cu două jumătăţi de piersică, bine coaptă şi zemoasă sau două jumătăţi de caisă sau de
portocală sau cu zeamă de castraveţi. Se lasă apoi sucul respectiv pe faţă timp de 15 min, apoi se
îndepărtează prin spălarea feţei cu infuzie călduţă.
Este bine ca persoanele care au tendinţă la deshidratare cutanată să folosească în apartamentul
lor, dacă este încălzit cu gaze, vase cu apă deasupra caloriferului pentru a umezi aerul din cameră.

Tenul pletoric
Acest ten se caracterizează prin depuneri mari de protide şi glucide la nivel cutanat, datorită
unui proces încetinit de dezasimilare ale acestor substanţe— deci unui metabolism defectuos.
Tratamentul acestui ten, care are la bază în genere un ten gras — asfixie, este foarte
asemănător cu tratamentul tenului gras. Deci trebuie ca procesul de curăţire să fie foarte profund şi
complex, ţinând seama de natura şi caracteristicile tenului, şi anume:
Demachierea se face cu lapte demachiant pentru ten gras.
Ştergerea se face cu o loţiune detergentă pentru a degrada pielea.
Vaporizarea este caldă timp de 10 - 15 min, în genere, în două etape.
Efectuarea unui gomaj la fiecare şedinţă, în afară de cazurile când o dată la o lună sau la o
lună şi jumătate se efectuează o dezincrustare electrică. Prin gomaj se îndepărtează de la suprafaţa
pielii crustele de sebum uscat, surpulsul de grăsimi epidermice şi celulele moarte descuamante
eliberând suprafaţa pielii şi asigurând o bună respiraţie cutanată, iar prin dezincrustare electrică se
produce o degresare în profunzime a acestui tip de piele infiltrată de grăsimi.
Având în vedere că tenul pletoric are o piele alcalină foarte favorabilă infecţiilor, deci cu
vizibilă tendinţă spre acnee, se va insista în dezinfectarea pielii atât prin ştergerea cu loţiuni
dezinfectante, după extragerea comedoanelor, cât şi prin efectuarea unei şedinţe, în acelaşi scop, cu
electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă. Masajul la acest tip de ten se efectuează cu ulei de
germene de porumb şi cuprinde în genere, în special mişcări energice, mişcări de profunzime,
efectuate cu o intensitate mai mărită, ţinând seama că acest ten are piele îngroşată şi rezistentă.

98
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Mişcările de ciupit, fricţionat, pălmuit, frământat etc. vor fi alternate din când în când cu
mişcări de effleurage liniştitoare. Masajul va dura 15 — 20 min, având acelaşi scop de activare a
circulaţiei sanguine locale, mai încetinite la acest ten şi de stimulare a fibrelor musculare. Se face
un masaj în continuare cu aparatul de înaltă frecvenţă, în acelaşi scop.
Urmează o pulverizare rece tonifiantă pentru a reacidifia pielea şi a o curăţi de urmele
produselor cu care s-a masat.
O şedinţă cu aparatul Vapozon de 10 min. asigură ozonizarea pielii, producând în felul acesta
şi o respiraţie cutanată îmbunătăţită şi o dezinfecţie a pielii.
Măştile la acest ten sunt asemănătoare cu cele aplicate tenului gras — mai astringente,
reductoare, conţinând caolină, carbonaţi şi sucuri astringente, sau caolinăşi sulf şi ihtiol sau măşti
de nămol, de drojdie de bere etc.
După îndepărtarea măştii se efectuează o pulverizare tonifiantă, se şterge faţa şi se aplică o
cremă de zi protectoare.
O şedinţă o dată sau de două ori pe lună cu aparatul de medie şi joasă frecvenţă asigură
restabilirea funcţiei metabolice şi dă rezultate satisfăcătoare.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă. Atât seara cât şi dimineaţa îngrijirile ce trebuie să le efectueze
clienta acasă sunt identice cu cele ale unei persoane cu ten gras în plus trebuie amintit persoanelor
cu ten pletoric să-şi supravegheze regimul alimentar, deoarece acesta este de multe ori principalul
responsabil. Să evite excesul de proteine, grăsimi şi dulciuri.
Sportul şi gimnastica la aceste persoane sunt foarte indicate, deoarece, producând în acelaşi
timp o transpiraţia abundentă, asigură o eliminare crescută a toxinelor din organism.

Tenul caşectic
Tenul caşectic care este opusul tenului pletoric se caracterizează printr-o asimilare
insuficientă de protide şi glucide, în timp ce procesul de dezasimilare este mult mărit. Acest ten are
la bază o piele uscată, subţire şi se poate întâlni la orice vârstă. Având în vedere caracteristicile
acestui tip de piele, tratamentul va urmări, în primul rând, procesul de hrăni re şi cel de toni fiere al
tenului, întrucât trebuie tratată o piele flască, lipsită de elasticitate, atonă şi palidă, astfel:
Demachierea se face cu lapte pentru ten uscat.
Vaporizarea caldă şi extragerea comedoanelor sunt identice ca la tenul uscat.
Dezinfecţia se face cu loţiune dezinfectantă.
Masajul manual se efectuează cu cremă grasă hidratată şi cuprinde mişcări de netezire
executate cu rapiditate, pentru a activa circulaţia sanguină locală, alternate cu mişcări de ciupit,
pălmuit, tapotat, arpegii, cu scopul de a stimula fibrele musculare şi elastice, de a stimula
terminaţiile nervoase din piele şi a combate atonia acestui tip de piele.
Masajul se completează cu masajul cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă,
plimbându-l pe suprafaţa pielii la o foarte mică distanţă, pentru ca prin scânteile ce se produc între
electrod şi piele să se stimuleze şi mai bine circulaţia sanguină şi fibrele musculare şi elastice. în
acelaşi scop se poate completa masajul manual cu un masaj de 3 — 5 min, în timp ce clienta ţine în
mână electrodul de sticlă cu spirala metalică a aparatului de înaltă frecvenţă, în acest fel scânteile,
deci descărcările electrice ce se produc între pielea clientei şi mâna cosmeticienei, în timpul
masajului, intensifică şi mai mult acţiunea acestuia.
- Un masaj cu ventuza Sebaspirului este foarte indicat tot în scopul combaterii aspectului
palid şi aton al acestui tip de piele.

99
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

- O pulverizare rece pentru a îndepărta produsul cu care s-a masat. Aplicarea de măşti grase,
hrănitoare, cu conţinut de sucuri de fructe sau extracte de plante cu rol tonic stimulator. Peste
mască, o şedinţă la Vapozon, în scopul de a hidrata şi ozoniza pielea.
O pulverizare tonifiantă cu jetul fiiiform al pulverizatorului de la Vaporel şi cu o infuzie sau
loţiune tonică încheie tratamentul acestui ten.
La acest ten sunt foarte indicate 1 - 2 ori pe lună o şedinţă cu aparatul de joasă şi medie
frecvenţă, tot în scopul restabilirii metabolismului defectuos al acestui ten.
Sfaturi pentru îngrijire acasă. Seara. Demachierea cu lapte pentru ten uscat, spălarea cu o
infuzie tonică în scopul hidratării şi tonifierii pielii. în acelaşi scop se şterge faţa în continuare cu o
loţiune tonică foarte slab alcoolizată, apoi se aplică o crema grasă bine hidratată şi cu conţinut de
substanţe biologice, active, stimulatoare.
Dimineaţa se face aceeaşi demachiere cu lapte demachiant pentru ten uscat, spălarea cu o
infuzie tonică, aplicarea pe faţă a unei loţiuni tonice, şi apoi a unei creme de zi protectoare,
semigrasă, izolantă, cu un pH neutru. Un masaj zilnic pe faţă, după demachiere, cu fructe (piersică,
căpşuni, portocale etc.) va asigura vitaminizarea, hidratarea şi tonifierea acestui tip de piele.

Tenul senil
O dată cu vârsta pielea suferă modificări pierzându-şi catifelarea din tinereţe şi evoluând spre
cele două aspecte — subţire sau îngroşare. în acelaşi timp, datorită încetinirii funcţiilor metabolice
interne şi deshidratare profundă, slăbeşte tonusul muşchilor, scade elasticitatea dermului, şi apoi ca
urmare directă apar ridurile adânci, definitive.
Tratamentul cosmetic în cazul unui ten atins de senescenţă va urmări în special procesul de
hrănire, de rehidratare şi tonifiere,încercând prin diversele procedee cosmetice să se întârzie
instalarea definitivă a semnelor senilităţii şi să mai atenueze pe cele apărute. Deci este vorba de
tratamentul persoanelor cu tenuri care prezintă unele semne de îmbătrânire şi nu de acele tenuri în
care îmbătrânirea ţesuturilor este foarte înaintată şi unde tratamentul cosmetic numai are decât un
rol moral asupra psihicului clientei, redându-i încrederea în sine.
De aceea, în aceste cazuri, examenul cosmetic se cere a fi foarte minuţios, pentru a putea
depista din timp primele semne de uzură a pielii şi a putea lua toate măsurile de remediere necesare.
îngrijirile în cabinet ale unei persoane ce prezintă un început de îmbătrânire a ţesuturilor urmăreşte :
 Îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi limfatice locale.
 Revitalizarea şi tonifierea ţesutului cutanat.
 Rehidratarea pielii.
 Îmbunătăţirea aspectului subţiat sau îngroşat al pielii
Tratamentul acestui ten are două etape:
 de preparare a clientei pentru a fi cât mai receptivă la tratamentul următor;
 tratamentul propriu-zis de revitalizare efectuat cu ajutorul electricităţii şi diverselor
produse biologice.
Etapa I. Tratamentele din prima etapă se efectuează săptămânal timp de o lună de zile. în
acest scop se încep primele îngrijiri cu o şedinţă de relaxare şi destindere a clientei pentru a-i calma
hiperexcitabilitatea nervoasă, a-i normaliza funcţiile pielii şi a o face cât mai receptivă
tratamentului propriu-zis de revitalizare.

100
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Se instalează clienta singură într-o cabină, acolo unde condiţiile localului o permit, în condiţii
de relaxare perfectă (fotoliu special, linişte, lumină difuză etc), timp de 20 — 30 min, în care timp
se poate efectua şi un masaj de relaxare în regiunea spatelui şi o şedinţă de 10 min. de oxigenare.
După această relaxare totală a clientei se începe tratamentul de pregătire a pielii pentru a o
face, de asemenea, cât mai receptivă următoarelor îngrijiri:
Demachierea se efectuează cu lapte demachiant adecvat tenului.
Ştergerea cu loţiune detergentă în cazul unui ten gras.
Vaporizarea caldă se face cu o intensitate scăzută şi mai de lungă durată, spre a hidrata
totodată pielea.
Gomajul şi dezincrustarea (după caz) sunt indispensabile în aceste şedinţe pregătitoare. Prin
aceste procedee se eliberează orificiile porilor pilosebacei de tot ceea ce ar putea împiedica sau
stânjeni pătrunderea produselor biologice ce se aplică: gomajul se aplică în fiecare şedinţă, în etapa
I, iar dezincrustarea (la tenurile grase) o dată sau de două ori pe lună.
Extragerea comedoanelor se efectuează minuţios, pentru a curăţi perfect pielea.
O şedinţă cu aparatul de înaltă frecventă în scop de dezinfecţie a pielii, după ce s-a dezinfectat
faţa şi cu loţiune dezinfectantâ.
Masajul manual trebuie să dureze 15 — 20 min şi va fi alcătuit din mişcări de netezire rapide,
din uşoare ciupituri, pălmuiri, tapotat, fricţionat prin care se urmăreşte activarea circulaţiei sanguine
locale, asigurând schimburile nutritive, oxigenarea tenurilor şi îndepărtarea deşeurilor organice.
Totodată prin mişcările de masaj se urmăreşte şi stimularea fibrelor elastice musculare şi
nervoase. Mişcările însă nu trebuie să fie prea puternice, pentru a nu mobiliza si plisa şi mai mult
pielea.
O pulverizare rece pentru a îndepărta resturile produsului cu care s-a masat.
Măştiile trebuie să conţină sucuri de fructe sau extracte de plante cu acţiune uşor astringentă
şi tonică.
O pulverizare rece tonifiantă cu pulverizatorul cu jet filiform şi infuzie adecvată încheie orice
tratament din prima etapă.
Etapa a II-a. în această etapă începe tratamentul propriu-zis de revitalizare şi tonifiere a
ţesutului cutanat Această reîntinerire a ţesuturilor se poate obţine cu ajutorul diverşilor curenţi
electrici şi a produselor biologice stimulatoare.
Curenţii electrici folosiţi în acest scop au rolul de a îmbunătăţi circulaţia sanguină şi limfatică,
de a asigura oxigenarea şi schimburile nutritive, de a stimula fibrele nervoase, de a combate atonia
musculară, de a reface fermitatea pielii şi de a asigura o mai bună repartizare a grăsimilor fixe din
ţesutul adipos subcutanat.
Se folosesc curenţi de înaltă frecvenţă, de medie şi joasă frecvenţă şi curentul galvanic.
Astfel, curentul de înaltă frecvenţă se foloseşte prin masajul efectuat cu electrodul aparatului
de înaltă frecvenţă — înainte de aplicarea măştii cu produse biologice. Se plimbă electrodul pe faţa,
gâtul şi decolteul clientei ţinându-1 puţin distanţat de piele, pentru ca scânteile ce se formează să
stimuleze fibrele nervoase şi circulaţia sanguina, mărind prin felul acesta puterea de absorbţie a
pielii.
Se mai poate intensifica acţiunea masajului manual, în astfel de cazuri, şi prin masajul
efectuat în timp ce clienta ţine în mână electrodul de sticlă cu spirala metalică.
Masajul manual va fi urmat de câteva minute cu ventuza dreptunghiulară a Sebaspirului
plimbând-o de câteva ori în lungul ridurilor. Prin acest masaj se obţine un uşor edem în şanţul

101
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

ridului, atenuându-l. Tot în scopul combaterii atoniei musculare şi a refacerii fermităţii pielii se
efectuează masajul cu ventuza mare a Sebaspirului, obţinându-se în acelaşi timp şi o uşoară
hiperemie locală.
Rehidratarea pielii şi hrănirea ei în cazul unui ten senil se asigură prin folosirea curentului
galvanic cu ajutorul ionizărilor cu fructe cu aciditate medie şi foarte suculente.
Tot în scopul hidratării, ionizării şi a unei mai bune absorbţii cutanate se foloseşte Vapozonul.
Se expune clienta la Vapozon în timpul masajului manual, sau peste masca cu produse biologice —
timp de 10 min.
La tenurile ce prezintă un început de îmbătrânire a ţesutului cutanat sunt foarte indicate
şedinţe repetate de trei ori pe săptămână cu aparatul tip Nemectron ce foloseşte curent de medie şi
joasă frecvenţă. Aceşti curenţi exercită o acţiune stimulantă şi tonică asupra ţesuturilor în
profunzime, nu dau efecte calorice, nici intoleranţe, nu irită pielea. Ei dau naştere la contracţii
musculare ce reprezintă o adevărată gimnastică facială, cu acţiune tonică asupra fibrelor elastice din
derm, împiedicând f/aciditatea pielii şi asigurând în acelaşi timp o mai bună repartizare a grăsimilor
din stratul celular adipos subcutanat.
Se va lucra cu electrozi tetrapolari, aplicându-i rând pe rând în regiunea gâtului până la
claviculă, regiunea submentonieră, de-a lungul maxilarului inferior, la comisura buzelor pe şanţul
nazolabial, în partea anterioară urechilor, în regiunea labei gâşte i şi în regiunea frunţii.
În cazurile în care clienta prezintă şi un început de bărbie dublă se lucrează şi cu mentoniera.
Şedinţele la început trebuie să fie de trei ori pe săptămână, şi apoi câte o dată pe săptămână.
Dar procesul de revitalizare a pielii se mai obţine în această a doua etapă şi prin aplicarea
direct pe piele sau în diverse măşti de produse biologice active (de exemplu: lăptişor de matcă,
vitamina A, E, D, Fj, extracte placentare, embrionare, polen etc, cu rol direct în hrănirea ţesutului
cutanat şi în reînnoirea celulară.
Etapa a II-a se încheie ca orice tratament cu pulverizări reci efectuate cu o infuzie sau loţiune
tonică şi cu jetul filiform al pulverizatorului de la Vaporel. Răceala produsului şi presiunea apei
asupra pielii produc o vasoconstricţie locală şi o stimulare a fibrelor elastice musculare, deci o toni
fiere a ţesutului cutanat.
Tratamentul tenului senil în cabinet este necesar să fie efectuat cu regularitate, timp mai
îndelungat şi la un interval de două săptămâni.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă. Seara, clientele cu tenul îmbătrânit nu trebuie să folosească apa
şi săpunul. Demachierea se face cu lapte demachiant, adecvat naturii tenului. Demachierea se
completează cu spălarea feţei cu o infuzie călduţă, apoi se aplică o loţiune tonică şi o cremă antirid
cu conţinut de produse biologice, care se păstrează toată noaptea.
Dimineaţa, demachierea se face cu lapte demachiant, aplicând pe faţă comprese cu infuzie
tonică timp de 10 min. în locul compreselor, deoarece tenurile senile sunt în genere şi deshidratate
şi lipsite de vitamine, un masaj al feţei cu pulpa fructelor de piersică, portocale, căpşuni, timp de
câteva minute, favorizează hrănirea şi hidratarea pielii.
După ce se lasă sucul pe faţă timp de 5 — 10 min, se spală faţa cu o infuzie, se aplică o
loţiune tonică uşor alcoolizată şi o cremă de zi hidratată. Machiajul unei cliente cu ten îmbătrânit
trebuie efectuat cu produse de bună calitate, hidratante, şi aplicat cât mai discret, atât în ceea ce
priveşte cantitatea produsului aplicat cât şi nuanţele folosite. Un machiaj exagerat ar evidenţia şi
mai mult ridurile, în loc să le estompeze.

102
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Tenul cuperozic şi congestiv

Acest tratament se aplică când la examenul cosmetic al clientei se observă o piele fină,
subţire, iritabilă, cu unele vase capilare cu tendinţă de dilatare, dovedind o fragilitate şi atonie
vasculară. Deci, tratamentul este necesar atât în cazul acestor cliente, viitoare candidate la cuperoză,
cât şi celor cu un stadiu al cuperozei mai avansat, cu tenuri congestive sau cu eritroză facială. Nu
vor fi tratate niciodată tenurile cu acnee rozacee, care reprezintă un stadiu de boală şi necesită
intervenţia medicului dermatolog.
Prin îngrijirile efectuate în cabinetul cosmetic, la aceste persoane cu ten cuperozic sau
congestiv, se va încerca, prin toate mijloacele, să se oprească în loc instalarea lentă a cuperozei sau
să se amelioreze starea de congestivitate a pielii. Fazele tratamentului sunt următoarele:
Demachierea se face totdeauna cu lapte damachiant pentru ten uscat.
Nu se mai şterge faţa cu loţiune detergentă.
Vaporizarea caldă se face cu infuzii calmante, decongestive şi cu o durată şi intensitate
scăzută.
Extragerea comedoanelor existente se efectuează doar manual şi cu multă precauţie şi
delicateţe. Nici într- un caz cu ajutorul ventuzei mici a Sebaspirului, şi având grijă să nu se producă
spargeri de vase, datorită fragilităţii vasculare în aceste cazuri.
Dezinfecţie cu loţiune dezinfectantă.
Un masaj de 2 min. cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă, având rol ca prin
stimularea circulaţiei sanguine să împrăştie sângele ce stagnează în capilarele dilatate.
Masajul, la acest tip de ten, este alcătuit în totalitatea lui de mişcări de netezire uşoară, având
o intensitate mărită doar în direcţia circulaţiei venoase. Masajul se încheie cu o serie de mişcări
vibratorii. Se aplică deci masajul adecvat tenurilor congestive care a fost descris la capitolul XI.
Este de preferat, mai ales în cazul tenurilor uscate, să se efectueze masajul cu creme hrănitoare, cu
conţinut de substanţe biologice.
Masajul manual este continuat cu un masaj cu electrodul rulou al aparatului de înaltă
frecvenţă, cu rol decongestiv, peste o compresă înmuiată într-o infuzie calmantă, în felul acesta
producându-se o vasoconstricţie şi o mai bună absorbţie în piele a produsului decongestionant, cât
şi o hidratare a ei. O pulverizare cu aparatul tip Carbatum produce o gimnastică vasculară, o
vasoconstricţie şi reface tonusul vascular.
Tratamentul se încheie cu măşti hidratante, calmante, vitaminizate, tonice, peste care se
efectuează o şedinţă de 10 min. la Vapozor, în scop de ozonizare şi tonifiere a pielii.
Urmează o pulverizare rece tonifiantă şi hidratantă, cu infuzii cu acţiune calmantă,
decongestivă. 0 cremă de zi protectoare este absolut necesară la aceste tenuri sensibile.
În genere se vor folosi creme cu sulf sau camfor, care aplicate pe regiunile cuperozate au
proprietatea de a decongestiona sau a stimula cheratinizarea stratului cornos, deci de a îngroşa uşor
pielea prea fină, obţinând astfel o protejare a vaselor din derm. Şi la tenurile cu tendinţă sau cu
cuperoză bine instalată, câteva şedinţe cu aparatul tip Nemectron cu curenţi de medie şi joasă
frecvenţă vor asigura o gimnastică vasculară, o refacere a tonusului vascular.
Sfaturi pentru îngrijiri acasă. Clienta trebuie să se controleze la medic pentru diversele
tulburări digestive, circulatorii şi nervoase, care influenţează direct aspectul acestor tenuri.
Clienta trebuie să mănânce încet, fără grabă, mestecând bine, pentru a evita să supună
stomacul unui efort mărit care ar da naştere unui puseu congestiv repetat.
Clienta trebuie să-şi protejeze în permanenţă pielea feţei cu creme protectoare sau creme-
ecran împotriva acţiunii agenţilor atmosferici.

103
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Se va evita spălarea cu apă prea caldă sau prea rece, sau cu apă calcaroasă şi se va prefera
spălarea cu infuzii calmante la temperatură ambiantă.
Demachierea se face cu lapte demachiant pentru ten uscat.
După demachiere îşi aplică comprese la temperatura camerei, cu infuzii calmante şi
decongestive pe care le păstrează pe faţă timp de 10 min.
Peste noapte trebuie să folosească creme grase simple, alternate cu creme ce conţin produse
biologice (nutritive).
În timpul zilei, faţa se protejează cu creme-ecran şi un machiaj protector, cu produse grase,
neiritante şi hidratante.
Clienta trebuie să evite expunerea prelungită la soare şi vânt puternic, ca şi trecerile bruşte de
la frig la o sursă de căldură puternică, care ar accentua sau grăbi şi mai mult instalarea cuperozei.
Tratamentul cuperozei, prin electrocuagulare, va fi efectuat, când este cazul, doar de medicul
dermatolog.

104
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XV
Diverse tratamente cosmetice în etape

Tratamente cosmetice de tipul A

Tenul prezintă următoarele caracteristici:
La examenul vizual: piele mată, riduri superficiale, pori invizibili, descuamant. La examenul
cu lupa se vede bine descuamarea.
La palpare — pielea este aspră.
La lampa Wood — apare o fluorescenţă slabă. Concluzie: ten atipic, deshidratat.
Tratamentul urmăreşte corectarea acestor aspecte, deoarece acest tip de ten se ridează repede.
Se recomandă un interval de două săptămâni între etape.

Tratamentul se face în etape astfel:

Etapa I:
Demachiere cu o emulsie, urmată de o ştergere cu infuzie de muşeţel.
Vaporizare caldă, timp de 5 min, care are ca scop înmuierea stratului de celule descuamante.
Extragerea comedoanelor care ar putea exista pe nas.
Gomaj — îndepărtarea stratului de celule moarte de pe suprafaţa pielii. Gomajul se face cu un
preparat din mucilagiu de flori de tei şi mălai, cernut, foarte fin.
Pulverizarea cu un tonic sau apă minerală, pentru a îndepărta produsele de gomaj.
Masaj normal cu o cremă grasă, nutritivă.
Masaj electric, prin scânteieri cu electrodul plat al electrodermului, peste o cremă sau peste o
compresă umezită într-o loţiune tonică sau în apă minerală.
Masca din extract din alge marine şi o emulsie grasă sau zeamil, caolin şi o emulsie grasă; sau
cremă grasă, miere şi zeamil.
Pulverizarea cu o loţiune tonică sau apă minerală.

Etapa a II-a:
Demachiere cu o emulsie demachiantă, urmată de ştergerea feţei cu o infuzie de muşeţel.
Vaporizare caldă 2 min, pentru înmuierea stratului cornos şi activarea circulaţiei, pentru ca
pielea să fie mai receptivă la procedeul următor.
Ionizarea cu fructe proaspete: caise, pepene galben, suc de struguri albi sau un tonic din
plante.
Masca: gălbenuş de ou cu miere şi ulei de măsline, sau o mască gata preparată (extract de alge
pentru ten uscat).
Pulverizare cu un tonic sau apă minerală.

Etapa a III-a:
Tratamentul va fi la fel ca la prima etapă.

105
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Etapa a IV-a :
Demachierea cu emulsie grasă, urmată de ştergerea cu infuzie de muşeţel.
Masaj manual cu o cremă grasă sub vapori de apă ozonizanţi. La efectul masajului manual şi
al cremei întrebuinţate se adaugă efectul vaporilor de apă ozonizaţi (hidratare, tonifiere prin
oxigenare etc,).
Masaj cu clachete (procedeul a fost descris într-un alt capitol).
Masca — suc de fructe (de struguri de exemplu) sau pulpă de piersică cu zeamil şi caolinâ.
Aceste etape se repetă apoi în ordinea descrisă.
În timpul iernii, când deshidratarea este mai accentuată, din cauza frigului sau din cauza
căldurii uscate din încăperi, se poate face pentru un astfel de ten, un tratament intercalând în
desfăşurarea sa periodică o etapă de 3—4 săptămâni în care se face, săptămânal, masaj manual sub
vapori de apă ozonizaţi (descris la etapă a IV-a).
Acelaşi lucru se poate face şi în timpul verii, după cură la mare, când tenul, prezintă mai
accentuat aspectele de alipicitate şi deshidratare.

Tratamente cosmetice de tipul B

Tenul prezintă următoarele caracteristici:
Cu ochiul liber se vede o piele lucioasă, cu pori dilataţi, comedoane, culoare gălbuie.
Examenul cu lupa întregeşte examenul cu ochiul liber. Se vede o granulaţie mare, suprafaţa
pielii are aspect neregulat, porii foarte dilataţi.
La palpare se simte o piele groasă, unsuroasă.
La lumina Wood se vede ofluorescenţă albicioasă, din cauza stratului cornos dezvoltat:
Concluzie: predomină hipersecreţia sebacee.
îngrijirile cosmetice se vor axa pe o curăţire riguroasă, deoarece acest tip de ten are tendinţa
la infectare.
Aceste îngrijiri trebuie astfel dirijate încât să normalizeze funcţia glandelor sebacee şi în final
să corecteze aspectul inestetic datorită porilor dilataţi.
Pentru a ajunge la aceste rezultate, tratamentele se eşalonează pe o perioadă mai mare de timp
(intervalul între etape două săptămâni) şi se pot combina în felul următor:
Etapa I:
 Demachiere cu o emulsie pentru ten gras, urmată de o curăţire cu un detergent
cosmetic (decoct de ciuin).
 Pulverizare caldă 10 min. pentru deschiderea porilor şi înmuierea stratului cornos.
 Gomaj cu o cremă de stearină saponificată şi bioxid de siliciu foarte fin sau silicagel,
pentru îndepărtarea stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii.
 Extragerea comedoanelor, foarte minuţios şi respectând toate regulile de igienă.
Aceasta este faza principală a tratamentului în prima etapă.
 Dacă este necesar, se repetă vaporizarea caldă timp de 5 — 6 min, pentru a uşura
curăţirea perfectă a pielii.
 Dezinfecţie prin scânteieri cu electrodul aparatului Eleetroderm şi dezinfecţie cu
loţiune alcoolică.

106
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Masaj manual cu o cremă de stearină saponificată, cu mâinile umezite cu apă minerală sau
infuzie de muşeţei sau cu un ulei vegetal (ulei de germene de porumb).
Masaj prin aspiraţie cu ventuza de petrissage.
Mască astringentă şi antiseptică (astringentă, deoarece momentul principal al etapei a fost
extragerea comendoanelor şi porii au rămas deschişi, şi antiseptică, pentru a evita orice pericol de
infectare). Astfel se pot face măşti din: carbonat de calciu, carbonat de magneziu, caolină şi acid
boric sau măşti cu sulf precipitat, ihtiol etc.
Pulverizare (la temperatura camerei) cu un tonic din plante (rozmarin, mentă etc).

Etapa a II-a:
Demachiere cu emulsie corespunzătoare tenului şi ştergerea cu detergent.
Vaporizare caldă 5-6 min, doar pentru a face pielea mai receptivă la faza următoare a
tratamentului.
Dezincrustare electrică cu o soluţie de carbonat de sodiu 1%, timp de maxim 10 min. şi la
intensitate de 1,5-2 mA (în funcţie de toleranţa persoanei respective). Procedeul are scopul de a
degresa pielea în profunzime cu apă prin saponificarea sebumului.
Pulverizarea abundentă cu apă simplă sau infuzie de muşeţel şi ştergere cu comprese umezite,
pentru a îndepărta de pe piele urmele de soluţie alcalină folosită pentru dezincrustare şi
combinaţiile acesteia cu sebumul.
Masca: procedeul de dezincrustare modifică pH-ul pielii spre alcalin. Este necesară deci
reacidifierea, care se face aplicând măşti cu caolină şi sucuri de fructe cu aciditate mai mare (suc de
mandarine, suc de lămâie diluat cu apă, suc de roşii) sau caolină şi iaurt.
Pulverizarea finală va fi făcută cu duşul carbogazos (acid carbonic) sau cu duşul obişnuit
folosind apă minerală carbogazoasă, sucuri de fructe, oţet diluat cu apă, soluţie de acid boric.

Etapa a III-a:
Va fi la fel ca etapa I ca ordine. Se pot face schimbări în componenţa măştii, dacă este
necesar.

Etapa a IV-a:
Demachiere şi ştergere cu detergent, aşa cum s-a arătat mai sus.
Pulverizare caldă circa 10 min.
Extragerea comedoanelor (dacă este necesar) urmată de dezinfecţia necesară.
Gomaj cu peria rotativă. Se aplică pe faţă o cremă de stearină saponificată, iar peria se
umezeşte în soluţia detergentă, care s-a mai folosit. Acest procedeu are scopul de a îndepărta stratul
de celule moarte de la suprafaţă şi în acelaşi timp se face un masaj mai energic al pielii. Crema şi
detergentul cosmetic folosit sunt factori ajutători pentru curăţire şi mai au un rol emolient, pentru ca
acţiunea periei pe piele să nu fie prea dură.
Pulverizare abundentă cu apă şi ştergerea cu comprese umezite pentru a îndepărta produsele
folosite mai înainte.
Masca. Deoarece masajul cu peria este un masaj mai energic, în final masca trebuie să fie
calmantă. De exemplu: caolină, amidon şi o infuzie din nalbă şi muşeţel.
Pulverizarea finală se va face cu un tonic din plante sau sucuri din fructe.

107
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Etapa a V-a:
Va fi la fel ca etapa I.

Etapa a Vl-a:
Demachiere şi ştergere cu detergent, ca mai înainte.
Vaporizare caldă timp de 5 - 6 min.
Ionizări cu fructe proaspete sau sucuri de fructe (portocale, mandarine, roşii, suc de castraveţi
etc).
Se urmăreşte normalizarea funcţiilor pielii şi închiderea porilor.
Măştile pot fi din albuş cu suc de lămâie, pentru închiderea porilor şi luminozitate.
Pulverizările finale se fac cu tonice din plante, cu apă minerală. Se repetă astfel, intercalând
între etapele de curăţire (o dată pe lună) procedeele ajutătoare în ordinea descrisă. Acestea se
notează în fişa clientei, precum şi observaţiile făcute pe parcurs şi eventual modificările ce se
impun.

Tratamente cosmetice de tipul C

După o cură la mare caracteristica predominantă este deshidratarea: pielea este aspră, se
descuamează, ridurile din jurul ochilor sunt accentuate.
Dacă este vorba de un ten a li pic aceste fenomene sunt mult mai intense, deoarece soarele şi
apa sărată accentuează starea de aplicitate şi deshidratare.
Pentru acest tip, etapele de tratament se vor desfăşura astfel:

Etapa I:
Se urmăreşte curăţirea pielii pentru a înlătura aspectul îmbâcsit şi descuamant.
Demachierea cu emulsie corespunzătoare tipului de ten (atipic sau seboreic) urmată de
ştergerea cu infuzie de muşeţel.
Vaporizare caldă timp de 3-5 min, pentru înmuierea stratului descuamant.
Gomaj cu mucilagiu din flori de tei şi tărâţe de grâu.
Pulverizare la temperatura ambiantă urmată de ştergerea cu comprese umezite pentru a
înlătura produsele de gomaj şi scuamele (se face cu infuzie din muşeţel şi nalbă sau apă minerală).
Masaj manual cu o cremă grasă, vitaminizată, sub vapori de apă ozonizaţi, pentru nutriţia,
rehidratarea şi oxigenarea pielii (în lipsa Vapozonului se face masaj umezind mâinile cu apă
minerală sau pulverizând pe faţă apă minerală peste cremă). în regiunile unde ridurile s-au
accentuat se folosesc pentru masaj ventuzele aparatului Sebaspir.
Scânteieri cu electrodul aparatului Electroderm peste o compresă umezită în infuzie de nalbă,
sunătoare, muşeţel sau în apă minerală pentru tonifiere şi rehidratare.
Masca va fi din mucilagiu de amidon şi mucilagiu de gelatină în care se adaugă tărâţe de grâu
şi puţină miere (mucilagiile acestea sunt emoliente şi hidratante, iar mierea este nutritivă prin aport
de substanţe active).
Mucilagiu de amidon
Amidon 1,5 p

108
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Apă q.s.ad 100

Amidonul se triturează cu o porţiune de apă rece şi apoi se adaugă restul de apă încălzită la
fierbere. Amestecul se încălzeşte până la fierbere, agitând continuu. Se prepară în cantităţi mici la
nevoie.
Mucilagiu de gelatină
Gelatină 1 p
Apă q.s.ad 100
Gelatina se obţine prin hidroliza parţială a colagenului animal, purificat şi înălbit.
În apă rece se îmbibă şi se înmoaie, fără a se dizolva, la cald se dizolvă obţinându-se un gel
transparent. Se prepară la nevoie.

Etapa a II-a:
Se va insista pentru atenuarea deshidratării. Astfel, la interval de o săptămână se face ca
tratament numai masajul manual hidratant la aparatul Vapozon, urmat de aplicarea măştii care
poate fi pe bază de mucilagiu de amidon sau gelatină sau extrase din alge marine (se pot alterna).
În funcţie de necesităţile tenului se vor face două-trei şedinţe în acest fel.

Etapa a III-a:
Se urmăreşte refacerea aspectului tenului prin rehidratare, atenuarea ridurilor, înlăturarea
scuamelor. Pentru aceasta se repetă schema de tratament a primei etape.
În continuare, tratamentul tenului respectiv va fi în funcţie de necesităţile sale, urmând, dacă
este cazul, să se intercaleze între tratamentele obişnuite masajul manual sub acţiunea vaporilor de
apă ozonizaţi, urmat de aplicarea unei măşti nutritive la un interval mai mare (de exemplu, două
săptămâni).
Dacă este vorba de un ten gras, aspectele legate de cura heliomarină vor fi mai puţin
supărătoare. Soarele şi apa de mare atenuează foarte mult fenomenele legate de hipersecreţia
sebacee. Intervine şi aici deshidratarea, dar cu urmări mai puţin grave şi mai puţin vizibile.
Tratamentul se va desfăşura astfel:

Etapa I:
Se urmăreşte curăţirea riguroasă a pielii, extragerea comedoanelor fiind faza principală a
acestei etape. Schema este următoarea:
Demachiere cu emulsia corespunzătoare urmată de ştergerea cu un detergent.
Vaporizare caldă timp de 5 min.
Gomaj cu o cremă de stearină saponificată şi bioxid de siliciu, sau cu peria rotativă umezită în
detergent (decoct de ciuin) peste crema de stearină saponificată.
Vaporizare caldă timp de 5 min.
Extragerea comedoanelor, urmată de dezinfecţia corespunzătoare.
Masaj manual cu un ulei vegetal (ulei din germene de porumb).
Scânteieri cu electrodul facial al Electrodermului direct pe piele, cu efect dezinfectant datorită
ozonului, stimulant pentru circulaţie.

109
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Mască astringentă având în vedere că faza principală a tratamentului este extragerea

comedoanelor şi porii sunt deschişi. Trebuie avut în vedere şi faptul că fluxul seboreic a fost
diminuat, cum s-a arătat la început în urma curei heliomarine, deci masca nu va fi sicativă. De
exemplu se pot folosi măşti cu caolină şi sucuri de roşii sau castraveţi; caolină şi infuzii din
albăstrele, frunza de alun, extract din frunze de hammamelis diluat în apă, sau albuş de ou cu suc de
lămâie diluat cu apă (o parte suc de lămâie + 3 părţi apă).

Etapa a II-a:
Tratamentul se face la două săptămâni de la prima etapă. Va cuprinde:
Demachiere urmată de ştergerea cu un detergent; aşa cum s-a mai descris.
Vaporizare caldă, numai 2 - 3 min, pentru a face pielea mai receptivă la faza de tratament
următoare (prin activarea circulaţiei sanguine datorită căldurii si înmuierea stratului cornos).
Ionizare cu ajutorul galvanodermului; se folosesc fructe sau legume proaspete (roşii,
castraveţi, piersici), sau tonice din plante (mentă, rozmarin, cimbru, busuioc etc), sau sucuri
proaspete (struguri albi, varză albă, lăptucă, spanac).

Etapa a III-a:
La un interval de două săptămâni se repetă tratamentul după schema din etapa I.

Etapa a IV-a:
Peste alte două săptămâni se poate face o dezincrustare electrică, dacă fluxul seboreic este în
creştere va fi urmată de pulverizări şi mască acidă pentru a readuce la normal pH-ul pielii modificat
prin procedeul de dezincrustare electric. Se folosesc pentru aceasta tonice din cimbru, rozmarin,
busuioc sau sucuri de roşii, spanac, gutui, lămâie, portocală, mandarină etc.
În continuare se face tratamentul obişnuit de întreţinere a tenului respectiv, la intervalele
necesare in funcţie de necesităţile sale.

Tratamente cosmetice de tipul D

Pentru tenuri la care predomină aspectele devitalizării: piele subţire, uscată; flască, culoare
palidă sau gălbuie.
în tratamentul cosmetic se vor folosi toate procedeele cu efect stimulant şi produse nutritive şi
rehidratante.
Astfel, pentru muşchii pieloşi şi pentru elasticitatea pielii trebuie să se facă o cură de
gimnastică musculară cu ajutorul curenţilor interferenţiali (aparatul Estetodin). între aceste şedinţe
de gimnastică, la intervale de două săptămâni se introduc tratamente cosmetice, urmând schema :

Etapa I:
Demachiere urmată de ştergere cu un tonic din plante.
Gomaj cu mucilagiu din flori de tei şi tărâţe de grâu sau făină de migdale, pentru a îndepărta
stratul de celule moarte de la suprafaţă şi pentru a crea condiţii mai bune pentru absorbţia cutanată a
produselor ce vor fi aplicate ulterior.
Masaj manual cu o cremă vitaminizată sau o cremă cu lăptişor de matcă (pentru revitalizare);
se va insista prin mişcări tonice (pianotat, tapotat, ciupit, arpegiu, frământat, rulat).

110
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Masaj cu ventuza de petriassage a aparatului Sebaspir, care prin afluxul sanguin spre straturile
superficiale ale pielii contribuie la nutriţia sa.
Scânteieri cu electrodul facial sau electrodul cu spirală metalică a Electrodermului; acesta se
face peste o compresă umezită într-o infuzie din plante (nalbă, mentă, muşeţel, rozmarin, coada
şoricelului, tei etc.) sau sucuri proaspete din struguri albi, varză albă (conţine vitamina C şi principii
active pentru reînnoire celulară); acest procedeu are ca efect rehidratarea pielii, nutriţia (prin aport
de vitamine şi substanţe minerale) şi tonifierea prin efectul stimulant al scânteierilor.
Masca care va fi făcută din gălbenuş de ou cu miere şi vitamina A uleioasă; sau compresă de
ulei vegetal cald; sau mucilagiu din amidon cu miere şi caolină etc.
Pulverizări se fac cu aceleaşi infuzii sau sucuri care au fost folosite în cursul tratamentului.

Etapa a II-a:
Această etapă cuprinde, după pregătirea corepunzătoare a tenului, masaj manual la Vapozon
pentru nutriţie, hidratare şi oxigenare; va fi urmată de un masaj prin clachete pentru efectul tonifiant
al acestui procedeu; masca şi soluţiile de pulverizat pot fi aceleaşi ca mai înainte.

Etapa a III-a:
După demachierea corespunzătoare se face un gomaj urmat de o ionizare cu fructe sau sucuri
proaspete, după care se aplică o mască nutritivă şi emolientă.

Etapa a IV-a:
Va fi la fel ca etapa a II-a (masaj manual la Vapozon şi clachete).

Etapa a V-a:
Ionizări (la fel ca la etapa a III-a).

Etapa a VI-a:
Se reiau etapele de la început.
Această ordine se repetă şi după terminarea tratamentului cu aparatul Estetodin sau, în lipsa
acestuia, ordinea rămâne aceeaşi.

Tratamente cosmetice de tipul E (Tratamente de primăvară)

În această perioadă majoritatea tenurilor prezintă:
 Aspecte de deshidratare, din cauza frigului, a vântului, a căldurii uscate din încăperi.
 Aspecte de devitalizare mai mult sau mai puţin accentuate, din cauza alimentaţiei
sărace în vitamine.
 Aspecte de asfixie cutanată la persoanele care stau mult în casă în timpul iernii sau în
încăperi neaerisite.
Pentru a corecta aceste neajunsuri, tratamentele cosmetice de primăvară se vor planifica pe o
perioadă de două luni (martie—aprilie), cu un interval de două săptămâni între ele, astfel:

111
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Etapa I:
Demachiere urmată de ştergerea cu un tonic sau detergent.
Extragerea comedoanelor (după vaporizare caldă 5 - 10 min) urmată de dezinfectare.
Gomaj cu un produs corespunzător tenului.
Masaj manual cu uleiuri vegetale sau creme vitaminizate, sub„saturaţie", pentru a mări efectul
masajului manual.
Petrissage prin aspiraţie cu ventuza corespunzătoare.
Mască nutritivă şi tonică urmată de pulverizări cu ape minerale.

Etapa a II-a:
Se vor face ionizări cu sucuri de fructe sau legume proaspete (portocale, mandarine, banane,
castraveţi, roşii etc.) în funcţie de tipul de ten.

Etapa a III-a:
Procedeul principal al acestei etape este masajul manual la Vaporel şi masajul prin clachete,
urmat de masca respectivă şi pulverizări.

Etapa a IV-a:
Cu această etapă începe tratamentul obişnuit de întreţinere a tipului de ten respectiv. Deoarece
în această perioadă apar primele verdeţuri (urzici, spanac, salată verde), se foloseşte sucul proaspăt
sau decoctul pentru măşti, comprese, pulverizări.
Aceste tratamente, în etape, în funcţie de caracteristica predominantă a unui ten, sunt exemple
orientative care pot fi adaptate unor cazuri asemănătoare sau pot fi modificate ca ordine a
procedeelor, dacă unele tenuri prezintă aspecte care fac necesar acest lucru. Important este ca atât
procedeele cât şi produsele folosite să fie corespunzătoare tipului de ten tratat şi să se aibă tot
timpul în vedere necesităţile ce le prezintă tenul respectiv.

Tratamente cosmetice de tipul F

Tratamentul tenului cu tendinţă la acnee. Acneea este tipul de maladie care necesită
colaborarea strânsă între medicul dermatolog şi cosmeticiană. Cosmeticiana nu are voie să trateze o
clientă ce prezintă un ten acneic fără ca aceasta să fie văzută în prealabil de medicul dermatolog; şi
fără a avea avizul acestuia. Fără controlul şi avizul medicului vor putea fi tratate în cabinet doar
tenurile seboreice cu tendinţă la acnee. Dar chiar şi la tenurile acneice, intervenţia cosmeticienei —
bineînţeles în colaborare strânsă cu medicul respectiv — este foarte necesară întâi pentru curăţirea
şi asanarea pielii acneice, cât şi ulterior, pentru refacerea ţesutului cutanat a diverselor leziuni şi
cicatrice, rămase în urma pustulelor acneice.
Se ştie că una din cauzele determinante ale erupţiei şi transformării unui ten seboreic în ten
acneic este de natură infecţioasă, datorită microbilor banali de la suprafaţa pielii. Tratamentul
persoanelor cu un astfel de ten necesită, pe de o parte, îngrijiri medicale în scopul determinării şi
îndepărtării cauzelor interne, şi pe de altă parte — o curăţire şi igienă perfectă şi riguroasă a pielii.
Îngrijirile acordate în cabinet persoanelor cu ten seboreic şi tendinţă la acnee urmăresc:
 diminuarea secreţiei sebacee;
 extragerea comedoanelor, precum şi evacuarea şi neutralizarea colecţiilor -purulente;

112
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

 dezinfecţia perfectă a pielii;

 refacerea aspectului estetic al pieliii căutând prin diverse mijloace să i se redea
strălucirea şi catifelarea iniţiale.
Tratamentul unui astfel de ten este alcătuit din trei etape:
Etapa I urmăreşte, într-un număr variabil de şedinţe curăţirea, asanarea pielii şi a colecţiilor
purulente.
Etapa a II-a cuprinde câteva şedinţe de dezincrustări şi gomaj în scopul de a pregăti pielea
pentru aplicarea produselor de revitalizare
Etapa a III-a, când fluxul seboreic este diminuat, leziunile acneice vindecate, şi când se
urmăreşte, prin aplicarea diverselor produse biologice, să se refacă strălucirea pielii, să se producă o
reînnoire a celulelor, o refacere a epidermului şi o diminuare a cicatricelor rămase în urma
vindecării acneice.

Etapa I:
Demachiere cu lapte demachiant pentru ten gras şi ştergerea cu o loţiune detergentă.
Demachierea trebuie făcută foarte minuţios; pe toată regiunea feţei, a gâtului şi a decolteului,
tocmai în scopul unei igiene perfecte, ţinând seama de tendinţa la infectare a acestui tip de ten.
Vaporizarea caldă trebuie să fie mai de durată — 10 - 15 min —, pentru a înmuia bine stratul
cornos şi a uşura extragerea comedoanelor şi evacuarea pustulelor acneice.
Tenul acneic având la bază un ten asfixie, curăţirea pielii trebuie efectuată în profunzime şi
cât mai minuţios pentru a degaja pielea de diversele comedoane şi pustule, permiţându-i şi
asigurându-i astfel funcţia respiratorie. Pustulele acneice existente se elimină la sfîrşit, după
extragerea comedoanelor, cu ajutorul a două tampoane sterile, care se schimbă la fiecare pustulă în
parte. Deci, curăţirea feţei trebuie efectuată în condiţii de igienă perfectă, atât în ceea ce priveşte
mâinile cosmeticienei, cât şi utilajele cu care se lucrează.
Extragerea este urmată, în mod obligatoriu, de o dezinfecţie riguroasă a pielii cu loţiune
dezinfectantă.
O şedinţă de 3-4 min. cu electrodul plat al aparatului de înaltă frecvenţă, cu o intensitate uşor
mărită, va asigura, prin ozonizarea suprafeţei cutanate, o dezinfecţie deplină, activând totodată
circulaţia sanguină locală, mai defectuoasă la aceste tenuri.
Înainte de masaj, cosmeticiana îşi spală şi dezinfectează din nou mâinile. Masajul din şedinţa
de tratament din prima etapă este de foarte scurtă durată, efectuându-se în genere masajul â sec al
lui Jacquet sau un masaj uşor de 5 — 8 min. cu pielea pudrată cu pudră sulfamidată, masaj ce
urmăreşte activarea circulaţiei sanguine locale, golirea foliculilor sebacei de surplusul de sebum şi
drenarea deşeurilor organice.
Din nou o şedinţă cu aparatul de înaltă frecvenţă în scop de dezinfecţie.
O pulverizare chiar caldă uşurează îndepărtarea de pe piele a deşeurilor rămase în urma
masajului.
O expunere, înainte de aplicarea măştii, de 10 min. la Vapozon asigură ozonizarea si procesul
respirator al pielii.
Măştile din etapa I trebuie să fie în genere măşti absorbante cu caolină şi carbonaţi, sulf şi
soluţii de ihtiol.
O pulverizare rece cu infuzie de rozmarin sau cimbru va normaliza şi reduce secreţia sebacee.

113
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Este interzis să se aplice în cabinet sau acasă de către clientă machiaj în această perioadă,
machiaj care ar îmbâcsi şi mai mult pielea, împiedicând respiraţia cutanată şi favorizând şi mai mult
eventualele infecţii.
În această etapă, şedinţele de tratament se efectuează săptămânal sau cel mult la două
săptămâni interval şi vor fi concomitente cu îngrijirile speciale la medicul de specialitate.
Sfaturi pentru îngrijiri în perioada de tratament. Clienta trebuie să urmeze paralel cu îngrijirile
în cabinetul cosmetic şi un tratament medical.
Trebuie să-şi controleze regimul alimentar, evitând excesul de proteine, grăsimi, alcool, cafea,
lucruri piperate, sărate, acre, ardeiate, conservate, salam, dulciuri.
Trebuie să păstreze o igienă perfectă a pielii să nu umble cu mâinile murdare pe faţă, să nu-şi
extragă singură comedoanele sau pustulele acneice, pentru a nu favoriza şi mai mult infectarea
pielii.
Demachierea se face cu lapte pentru ten gras, spălarea cu infuzie de rozmarin sau aplicarea
compreselor calde cu această infuzie, în scopul reglării funcţiei sebacee.
Se aplică apoi şi se păstrează în timpul nopţii loţiunea specială indicată de medicul specialist.
Dimineaţa se va demachia din nou cu lapte demachiant pentru ten gras, îşi va spăla apoi faţa
cu cremă de ras şi apă, sau infuzie caldă de rozmarin şi o va clăti cu apă rece în care a adăugat 1 - 2
linguri de oţet sau lămâie pentru a reacidifia pielea.
Va folosi o cremă de zi protectoare, şi eventual puţină pudră — în nici un caz pudră compactă
care nu ar lăsa pielea să respire.

Etapa a II-a:
Când se observă că pustulele acneice au scăzut şi pielea are tendinţă de vindecare, se continuă
cu 2 - 3 şedinţe de tratament în care se efectuează dezincrustarea electrică si gomajul. Acestea nu se
efectuează niciodată pe pielea cu pustule active, deoarece s-ar împrăştia infecţia pe toată suprafaţa
pielii.
Prin aceste dezincrustări electrice se reglează funcţia glandelor sebacee, iar prin gomaj se
eliberează pielea de stratul de celule moarte şi prin aceasta se încearcă o netezire a ei, preparând-o
totodată pentru a absorbi cât mai uşor produsele biologice ce se aplică în ultima etapă.
Deci, în această etapă, se caută să se refacă aspectul neted al pielii, care a avut de suferit de pe
urma leziunilor acneice, să i se redea strălucirea, să se degreseze atunci când este necesar, ca apoi în
ultima etapă să se încerce o revitalizare a ţesuturilor, prin aplicarea de produse biologice.
Astfel, atunci când se observă o vindecare a pusturilor acneice, se fac tratamente în 1—2
şedinţe în care se efectuează o dezincrustare şi gomaj. Tratamentul în aceste şedinţe va fi
asemănător cu cei destinat unui ten gras asfixie. Măştile nu vor fi prea astringente (măşti cu caolină
şi sucuri de fructe) din cauza dezincrustării.
După aceste două şedinţe, clienta nu va mai face tratament în cabinet timp de trei săptămâni,
în care timp va efectua doar îngrijirile normale ce le necesită un astfel de ten acasă.
După acest repaus va începe un tratament în care se va efectua din nou o dezincrustare
electrică.

Etapa a III-a:
În acest stadiu în care fluxul seboreic este mult diminuat, pielea mai netedă, fără îngroşări
neregulate, cu porii mai închişi, se începe un tratament de revitalizare a ţesutului cutanat, de

114
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

refacere. în acest scop, tratamentul cuprinde folosirea unor anumiţi curenţi electrici şi produse
biologice care redau pielii vitalitatea pierdută.
Tratamentul începe în această etapă tot cu demachierea obişnuită.
Ştergerea cu loţiune detergentă.
Vaporizarea caldă de 10 - 15 min.
Extragerea comedoanelor.
Dezinfecţie cu loţiune dezinfectantă şi şedinţă de 2 - 3 min. cu aparatul de înaltă frecvenţă
(electrodul plat).
În această etapă; dezincrustarea electrică se va face doar din când în când atunci când se
observă o creştere a fluxului seboreic.
Masajul se efectuează cu ulei de germen de porumb şi este alcătuit, în special, din mişcări
energice mai profunde alternate, în scop de calmare, cu câteva mişcări de netezire.
Un masaj cu ventuza de petrissage a Sebaspirului urmărind prin aceasta tot o stimulare a
circulaţiei sanguine mai încetinite şi favorizarea schimburilor care au loc la nivel celular.
Din nou un masaj cu electrodul rulou al aparatului Electroderm, în scopul oxigenării pielii şi
al dezinfecţiei.
Un uşor masaj de netezire cu vitamina F sau vitamina A.
O şedinţă de 10 min, la Vapozon, cu ochii protejaţi cu comprese. Prin aceasta se asigură
oxigenarea şi hidratarea pielii, precum şi o reînnoire celulară.
În această etapă, măştile vor fi diferite: se alternează măştile cu caolină, carbonaţi, sulf şi
ihtiol, cu măşti de nămol sau cu măşti de drojdie de bere foarte indicate pentru a reda pielii
luminozitatea, măşti ce conţin produse biologice, seruri placentare, vitaminele A, D, F sau lăptişor
de matcă.
Pulverizări reci, acidifiante vor asigura hidratarea pielii, tonifierea si reacidifierea ei.
O cremă de zi protectoare încheie tratamentul. În această etapă sunt indicate o dată pe lună şi
ionizări cu portocale sau piersici, prin care se obţine o reacidifiere a pielii, o vitaminizare şi
hidratare a acesteia.
Tot acum sunt foarte utile şedinţele de ultraviolete care au rolul de a fortifica ţesuturile,
provocând totodată o uşoară descuamare — prevenind eventualele infecţii ale pielii şi acţionând
asupra glandelor sebacee.
Tot în scopul reglării funcţiei glandelor sebacee este necesar să se facă din când în când câte o
şedinţă cu aparatul de medie şi joasă frecvenţă tip Nemectron.
Nu trebuie uitat să se amintească mereu persoanelor cu ten seboreic, cu tendinţă la acnee, să-şi
controleze mereu regimul alimentar, diversele tulburări hepatice, intestinale sau endocrine şi să
păstreze tot timpul o igienă a pielii perfectă prin îngrijirile zilnice recomandate.

115
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XVI.
Tratamente speciale

A. Tratamentul pielii serboreice de pe spate şi decolteu

Seboreea se localizează uneori pe pielea decolteului şi mai ales pe pielea spatelui.
Hiperactivitatea glandelor sebacee, deci surplusul de sebum, la care se adaugă şi faptul că această
regiune (pielea spatelui) este aproape tot timpul acoperită şi deci are puţine posibilităţi de aerisire
pot duce la agravarea acestei stări, la infectare, la apariţia acneei. De aceea se impune îngrijirea
acestei regiuni la fel de sistematic ca şi pielea de pe faţă.
Tratamentul. Se curăţă regiunea pe care se lucrează cu ajutorul unui detergent.
Se face dezincrustaţia electrică cu ajutorul galvanodermului şi cu o soluţie caldă de carbonat
de sodiu, producându-se astfel degresarea prin emulsionarea sebumului cu ajutorul sodiului care se
concentrează la polul negativ. Buretele îmbibat cu soluţia de carbonat de sodiu se conectează la
polul negativ al aparatului. Se fac mişcări de rotaţie pe regiunea de tratat, având grijă ca buretele să
fie tot timpul bine îmbibat cu soluţie. Ţinând seamă că practicarea dezincrustaţiei electrice modifică
pH-ul pielii (spre alcalin), trebuie avut grijă ca la sfârşitul tratamentului să se echilibreze reacţia
normală a pielii, făcându-se o acidifiere.
Se extrag comedoanele şi manual şi prin aspiraţie cu ajutorul aparatului Sebaspir.
Se execută masajul â sec Jacquet (fără cremă) energic, atât pentru eliminarea sebumului cât şi
pentru tonifierea ţesutului, tonifiere ce se obţine în urma activării circulaţiei.
Se face aseptiza rea, de exemplu cu o soluţie de alcool iodat 1%
Se execută un masaj electric cu aparatul de înaltă frecvenţă, atât pentru aseptizare cât şi pentru
stimularea circulaţiei.
Se face acidifierea cu ajutorul galvanodermului, având ca pol activ de data aceasta polul
pozitiv şifolosindu- se de la caz la caz o loţiune acidă (astringentă sau antiseptică). Se pot utiliza, de
exemplu, următoarele loţiuni:
Loţiuni acide
Acid boric 3g
Oţet 20g
Apă 97g
Suc de lămâie 20 g
Apă 60g
Loţiuni antiseptice
Acid salicilic 1g
Mentol 0,3 g
Alcool 30 g
Alcool 10 g
Apă 60g
Apă 300g
Loţiuni astringente
Suc de lămâie 35 g

116
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Alaun 1g
Alcool 14 g
Apă 50g
Acidifierea se poate face, de asemenea, cu pulverizatorul, folosindu-se aceleaşi loţiuni. Pentru
completarea tratamentului se poate recomanda cura de raze ultraviolete.

B. Tratamentul pârului şi al pielii capului

Pentru acest tratament sunt necesare o serie de operaţii şi anume:
Se desparte părul cu pieptenele în cărări pentru a-i determina calitatea (dacă este gras, uscat,
fragil, aspru) şi pentru a vedea dacă are mătreaţă. Ca şi în cazul îngrijirii tenului, acest examen este
necesar pentru a alege tratamentul adecvat.
Se aplică o loţiune detergentă în cazul părului gras, numai pe piele, tamponând uşor cu un
tampon de vată îmbibat cu loţiune detergentă. (Se poate folosi pentru aceasta un decoct de Radix
saponaria).
Se execută timp de 5 min. un masaj manual „sub saturaţie". Aceasta se realizează în felul
următor: persoana care este tratată ţine în mână unul din electrozii de sticlă ai aparatului
Electroderm. Se pune în funcţie aparatul şi cosmeticiana execută masajul manual al pielii capului.
Scânteile ce se produc între mâna cosmeticienei şi pielea capului au rolul de a intesifica acţiunea
masajului manual.
Se execută în continuare masajul manual al pielii capului, fără electricitate. Scopul său este de
a activa circulaţia sanguină la nivelul pielii capului, fapt ce contribuie la revitalizarea firului de păr.
În caz că există mătreaţă, se execută o periere cu o perie rotundă, executându-se mişcări
circulare pe cărări, începând de la frunte spre ceafă. Scopul acestei perieri este deslipirea mătreţii de
pe piele şi îndepărtarea ei.
În continuare se face un masaj electric cu electrodul „pieptene" al aparatului Electroderm. Se
„piaptănă" părul pornind de la frunte spre ceafă. Scopul urmărit este activarea circulaţiei sanguine
şi asepsia.
Se aplică un tonic pentru păr sau o altă loţiune activă. Aceasta se face prin tampona re cu vată
la rădăcina părului, apoi masăndu-se uşor locul pentru a uşura pătrunderea în piele.
La sfârşit se perie ritmic părul, cu două perii alternativ, şuviţă cu şuviţă, pentru a-l aerisi şi
usca mai repede.
Se va recomanda pentru completarea tratamentului o gimnastică a capului (de care va
beneficia şi gâtul) astfel:
Se roteşte capul spre dreapta de 20 ori.
Se roteşte capul spre stânga de 20 ori.
Se apleacă capul spre piept şi se continuă mişcarea aplecîndu-l spre spate — de 20 ori.
În poziţie şezând se scutură capul în faţă apoi în spate, la început mai lent apoi din ce în ce
mai repede.
Se roteşte capul de la stânga spre dreapta, încercând să se descrie un cerc.
Aceeaşi mişcare se execută în sens invers (de la dreapta spre stânga).

117
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XVII
Epilaţiile

Generalităţi
În afara fibrelor de păr obişnuite sub formă de puf incolor, de pe corp sau în regiunea feţei
există uneori fire de pâr în cantitate şi mărime cu mult peste normal, datorită unor afecţiuni
glandulare. Această creştere exagerată de păr pe pielea corpului poartă numele de hirsutism şi se
datoreşte dereglării glandelor corticosuprarenale, tiroide, ovarelor, hipoflzei. Hirsuitismul se
prezintă sub două forme:
Hirsuitismul propriu-zis manifestat printr-o dezvoltare exagerată a sistemului pilos pe întreg
corpul.
Hipertricoza manifestată printr-o dezvoltare —exagerată a sistemului pilos în regiunea feţei,
deci în acea regiune a pielii unde în mod normal nu ar terbui să existe decât sub formă de puf
invizibil.
În cosmetica modernă, părul de prisos se îndepărtează din acele regiuni ale corpului şi feţei —
unde prezenţa lui este jenantă şi inestetică — prin diverse metode de epilare. Există astfel epilaţii
electrice, chimice şi mecanice.
Epilaţii electrice
Acest mod de epilare se efectuează doar de către medicul dermatolog, cosmeticienei fiindu-i
interzis acest procedeu.
Se înţeapă cu ace speciale prin care trece un curent electric bulbul fiecărui fir de păr care se
distruge. în felul acesta, firul de păr este definitiv îndepărtat.
Epilaţii chimice
Acest gen de epilaţie se efectuează cu ajutorul unor substanţe depilatoare care acţionează
asupra firului de păr, la nivelul epidermului; depilatoarele nu distrug rădăcina firului de pâr, ci îl
macerează la nivelul epidermului, ceea ce face ca după foarte scurt tip părul să crească din nou, de
multe ori mai viguros.
Depilatoarele chimice conţin diferite sulfuri metalice, ca: sulfura de sodiu, de calciu, de bariu,
aplicate pe piele sub formă de paste sau pudre. Acţiunea depilatoarelor — pe bază de sulfuri
metalice — asupra părului se datorează acţiunii de macerare rapidă a acestor substanţe. Se degajă
hidrogen sulfurat cu miros neplăcut.
Cele mai des folosite sunt depilatoarele sub formă de pastă, care se întind pe porţiunea ce
trebuie epilată într-un strat uniform. Se lasă să acţioneze pe piele un anumit timp, după cum arată
prospectul produsului respectiv, timp ce nu trebuie niciodată depăşit, pentru a nu risca iritarea pielii.
Se îndepărtează apoi prin spălarea regiunii respective cu apă rece fără săpun. Se şterge locul cu o
soluţie de acid acetic, acetat de zinc şi apă, pentru a neutraliza acţiunea preparatelor şi îndepărta
mirosul neplăcut. Se unge regiunea depilată cu o cremă pe bază de stearaţi şi se pudrează cu talc.
Epilaţii mecanice
Acest gen de epilaţii sunt cel mai mult folosite în cabinetele de cosmetică şi dau rezultatele
cele mai satisfăcătoare. Prin acest procedeu; părul este smuls din rădăcină, bulbul firului de păr nu
este distrus; însă prin epilări repetate se slăbeşte vitalitatea firelor de păr; acestea cresc mai rar, mai
anemic, iar timpul de creştere al părului după aceste epilări este mai îndelungat.
Dintre epilaţiile mecanice se menţionează:
 epilaţia cu penseta;

118
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

 epilaţia cu ceară de epilat.

Epilaţia cu penseta
Aceste epilaţii se efectuează în regiunea sprâncenelor, acolo unde epilatul cu ceară nu este
indicat, deoarece smulgerea firelor de păr cu ajutorul fâşiei de ceară cât şi căldura cerei ar slăbi
tonusul muşchiului respectiv.
Pensarea sprâncenelor se execută după vaporizarea caldă şi înainte de masajul manual. Se
evită pensarea sprâncenelor înainte de vopsirea lor, pentru a nu da naştere la infecţie sau alergie.
Pentru epilarea cu penseta se procedează în felul următor: se dezinfectează mâna şi penseta cu
alcool, iar pielea, în regiunea sprâncenelor cu loţiune dezinfectantă. Se susţine bine pielea între cele
două degete index şi mediu ale mâinii stângi, în timp ce cu dreapta se pensează, apucând firul de
păr cu penseta de la baza lui şi trăgându-lîn direcţia de creştere având grijă să nu se ciupească
pielea. Nu este bine să se ungă pielea înainte de pensare, căci penseta alunecă, nu prinde bine firul
de păr şi îl poate rupe în loc să-l smulgă. Se îndepărtează în acest fel firele de prisos, până ce
sprânceana capătă forma dorită, potrivită cu tipul de faţă al clientei.
După pensare se dezinfectează regiunea respectivă cu loţiune dezinfectantă, şi apoi, în caz de
inflamare a pielii, se aplică comprese reci cu infuzie calmantă.
Epilaţia cu amestec ceară-colofoniu
Acest mod de aplicaţie se efectuează în diferite regiuni ale feţei (frunte, tâmple, mustaţă,
obraji, bărbie, regiunea submentonieră), pe ceafă, între sâni, în axile, pe braţe, pe gambe şi coapse.
Pentru epilaţia cu ceară se lucrează cu un amestec de trei părţi colofoniu şi o parte ceară (de
exemplu, 0,750 kg colofoniu şi 250 g ceară). Un kilogram de colofoniu mai dens necesită ceară mai
multă — un colofoniu mai puţin dens este foarte sfărâmicios şi la o temperatură de 25° C se topeşte
singur. Un astfel de colofoniu necesită ceva mai puţină ceară.
Zaharisirea cerii de epilat depinde atât de puritatea colofoniului cât şi a cerii. Amestecul de
ceară se prepară în vase emailate; întâi se topeşte colofoniul până ajunge în stare lichidă şi apoi se
adaugă ceara. Se lasă să fiarbă câteva minute, se strecoară ca să nu conţină impurităţi. Se lucrează
cu ea atunci când s-a răcit şi are grosimea unei smântâni. Se încearcă căldura cerii pe dosul mâinii.
Pentru epilaţia părului din regiunea feţei şi din axile se prepară o cantitate de ceară separat
într-un vas mic, special. Este interzis a se lucra cu aceeaşi ceară pe corp şi în regiunea feţei.
Topirea cerii se face în cosmetica modernă cu aparate electrice speciale, prevăzute cu
termostat şi în care ceara se păstrează la aceeaşi temperatură. înăuntru, aparatul, de forma unui
căzănel, are o sită în care se pun fâşiile de ceară după epilat. Un mic robinet permite ca ceara să
curgă afară din aparat gata strecurată datorită sitei. în felul acesta se evită arderea cerii, datorită
termostatului, care nu permite ca ceara să atingă temperatura de fierbere.
Ceara se aplică în diferite regiuni ale corpului cu ajutorul unei palete de lemn, modul de
epilaţie diferind de la o regiune la alta.

Tehnica epilaţiei cu ceară-colofoniu

Epilaţia pe ceafă. Se leagă părul clientei cu un colţar, ridicându-l în sus, pentru a elibera ceafa.
Se separă cu un pieptene firele de păr care trebuie epilate, ţinând seama, în primul rând, de estetica
cefei — epilaţia trebuind să fie făcută astfel ca părul să aibă o terminaţie frumoasă, armonioasă pe
ceafă, în linie dreaptă sau în unghi, după dorinţa clientei.
Se dezinfectează locul cu alcool alb, se face o scurtă şedinţă cu electrodul plat al
Electrodermului, apoi se aplică fâşiile de ceară cu ajutorul paletei, având grijă ca ceara să nu aibă o
temperatură prea ridicată. Se aplică benzile de ceară de fiecare parte a cefei în direcţia creşterii
părului. Cu mâna stângă se susţine regiunea din partea de jos a benzii, iar cu mâna dreaptă se

119
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

smulge rapid banda de ceară, smulgerea făcându-se în sens invers creşterii firelor de păr. Dacă pârul
nu a fost îndepărtat perfect din prima aplicare, se repetă epilarea, însă benzile următoare nu se
aplică imediat, ci la un interval de 1 - 2 min, pentru a nu sensibiliza prea mult regiunea.
Se dezinfectează apoi pielea cu alcool alb, se pudrează cu pudră sulfamidată, peste care se
efectuează din nou o şedinţă cu electrodul plat al Electrodermului,
Se procedează la aplicarea benzilor de ceară în acelaşi mod, dezinfectând
Epilaţia între sâni.
pielea şi înainte şi după epilare, având grijă să se lucreze igienic, pentru a evita o eventuală
infectare sau arsură.
Epilaţia în axilă. Se dau jos bretelele de la combinezon şi de la sutien, se protejează decolteul cu
un colţar. Clienta este culcată pe fotoliu-pat, cu braţele ridicat în sus, încrucişate sub cap. Dacă
părui din axilă este foarte lung se tunde înainte cu foarfecele. Se dezinfectează pielea bine cu alcool
alb, se pudrează cu talc în caz că transpiră. Se aplică benzile de ceară în direcţia creşterii firelor de
păr, având grijă ca temperatura cerii să fie potivită, ţinând seama că această regiune este deosebit de
sensibilă. Tot din aceleaşi motive, această regiune se epiiează cu ceară specială, nu cu aceeaşi ceară
cu care se lucrează în restul corpului.
Se susţine cu o mână, iar în partea de jos, în apropierea benzii, se smulge rapid banda de ceară
cât este încă puţin caldă, în direcţia inversă creşterii părului. Deoarece în axilă firele de păr pot avea
2 - 3 direcţii, se repetă aplicarea benzilor la un interval de 1 — 2 min, şi pudrând înainte de fiecare
aplicare.
Se dezinfectează apoi perfect regiunea epilată cu alcool alb, se face o şedinţă scurtă cu
electrodul plat al Electrodermului, se unge cu pomadă Cutaden şi se pudrează cu pudră sulfamidată,
pentru a evita infectarea. în caz că clienta prezintă în axilă chiar numai un element de foliculită,
epilarea este contraindicată.
Deoarece şi această regiune este deosebit de sensibilă, se procedează şi în
Epilaţia braţelor.
acest caz după aceleaşi reguli de igienă perfectă, lucrând cu o ceară curată şi de o temperatură
potrivită — mai puţin caldă.
Se dezinfectează braţele cu alcool alb. în caz de transpiraţie se pudrează pielea cu talc. Se
aplică benzi de ceară late de circa 4 cm, benzile aplicându-se începând — dacă este cazul — de la
umăr, în direcţia creşterii părului. în regiunea cotului se aplică o bandă separat. Benzile se smulg în
sens invers aplicării, cu un gest rapid, efectuându-se imediat după smulgere, cu mâna stângă o
uşoară presiune pe locul epilat, pentru a calma senzaţia de durere. Se aplică o bandă de ceară şi pe
faţa dorsală a mâinii între încheietură şi degete, în caz că părul din această regiune este vizibil.
Se dezinfectează în acelaşi mod cu alcool alb — urmează o şedinţă scurtă cu Electrodermul,
pentru a evita o eventuală apariţie a unor elemente de foliculită, se unge sau se pudrează pielea cu
pudră sulfamidată.
Epilaţia gambelor şi a coapselor.Epilaţia cu ceară în această regiune este mai puţin riscantă,
pericolul de infectare fiind mai redus, iar pielea mai puţin sensibilă. Totuşi şi aici trebuie controlată
temperatura cerii, pentru a evita arsura pielii, şi luate toate măsurile de igienă necesare, înainte de a
începe epilaţia se şterge piciorul cu alcool, se pudrează cu talc în cazul când este o piele care
transpiră uşor. Se aplică cu ajutorul paletei benzi late de 5 — 6 cm în direcţia creşterii firelor de păr.
Se smulg benzile în direcţia opusă aplicării, cât sunt calde, având grijă să se susţină cu mâna stângă
în apropierea părţii de unde se începe smulgerea. Imediat după smulgere se apasă uşor cu mâna
regiunea epilată, pentru a calma senzaţia de durere. în regiunea genunchiului se aplică o bandă
separat, repetându-se eventual două aplicări, dacă părul este mai rezistent şi creşte în multe direcţii.
Pe coapsă, în genere, direcţia de creştere a firelor de pâr este foarte diferită, având câteodată câte 3
— 4 direcţii. Trebuie aplicate şi smulse benzile cu atenţie, ţinând cont de acest fapt.

120
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Regiunea inghinală se epilează la sfârşit. Şi apoi dacă părul este foarte lung, se tunde în
prealabil cu foarfecele. Aici, temperatura cerii trebuie să fie mai scăzută ca în rest, ţinând seama că
este o regiune deosebit de sensibilă. Pentru acelaşi motiv, dezinfecţia după epilaţie va fi foarte
riguroasă. Se dezinfectează piciorul după epilare tot cu alcool, apoi se unge cu lapte demachiant-
emulsie, în caz că pielea este foarte uscată, sau se pudrează cu talc. în regiunea inghinală este
indicată o pudrare cu pudră sulfamidată.
Clienta trebuie sfătuită să nu-şi spele imediat după epilaţie regiunea respectivă cu apă şi
săpun, căci săpunul, datorită conţinutului în sodă, poate produce iritaţii pe pielea sensibilizată.
De asemenea trebuie evitată epilaţia picioarelor după un eritem solar, iar clienta sfătuită să nu
se expună în ziua epilaţiei unui soare prea puternic şi un timp prea îndelungat.
În caz că din neatenţie s-a aplicat ceara puţin prea fierbinte şi clienta se plânge de usturimea
pielii, se aplică pe piele comprese cu infuzie de muşeţel, sau se pudrează regiunea respectivă la 3—
4 ore cu oxid de zinc + talc în părţi egale. Locul respectiv nu se spală o zi-două până ce se calmează
usturimea. Tot la o arsură nu prea mare se mai poate aplica pe regiunea respectivă cu pensula
următorul amestec: 100 g apă de var şi 100 g ulei, de preferinţă un ulei mineral. Apa de var se
prepară astfel: 1 litru de apă şi 50 g piatră de var nestinsă. Apa se adaugă câte puţin peste var şi se
amestecă. Se produce o efervescenţă — se lasă să se răcească, se filtrează înainte de întrebuinţare.
În cazul că dintr-un accident s-a produs pe piele o arsură cu prezenţă vezicule cu lichid
(flictene) se aplică comprese cu soluţie Burow sau muşeţel şi nu se sparg veziculele. Tratamentul,
în continuare, va fi efectuat de către medicul specialist.
Epilaţia părului de prisos din regiunea feţei. în regiunea feţei, operaţia de epilaţie diferă de la o
regiune la alta. Se întreabă cilenta ce parte a feţei doreşte să-ifie epilată, dacă acest lucru nu rămâne
la aprecierea cosmeticienei.
Pentru epilaţia frunţii cu pâr abundent — ca să se mărească faţa şi să devină mai luminoasă se
procedează astfel: se leagă cu o faşă elastică părul clientei, separând apoi cu un pieptete firele de
păr ce trebuie epilate. Se dezinfectează locul cu loţiune dezinfectantă. Se foloseşte o ceară specială
şi o paletă mai mică tot din lemn. Se aplică benzi mai înguste; de circa 2 cm, având grijă ca
temperatura cerii să fie mult mai scăzută faţă de cea pentru restul corpului. Se smulge banda cât
este încă caldă, dezlipind, prin apăsare repetată, la un capăt cu pulpa degetului. 5e smulge rapid în
sensul invers creşterii părului.
Când epilaţia trebuie efectuată pe toată regiunea feţei, se începe întâi cu regiunea
submentonieră, apoi barba, mustaţa, şi la sfârşit obrajii şi fruntea. Se dezinfectează pielea cu loţiune
dezinfectantă; se face o şedinţă de 1 min. cu Electrodermul, se aplică benzile după tehnica
cunoscută. La mustaţă, fâşiile de ceară se smulg din ambele părţi pe rând, susţinând muşchiul
respectiv. După epilare se dezinfectează pielea cu loţiune dezinfectantă, se pudrează cu pudră
sulfamidată şi se face din nou o şedinţă de 2 min. cu electrodul plat al Electrodermului.
în caz că clienta are o piele sensibilă, iritabilă, cu fire de păr groase, care prin smulgere au
lăsat porii deschişi, pot apărea pe piele elemente superficiale de foliculită. Se recomandă clientei să
pună comprese cu rivanol sau cu muşeţel, şi apoi atingerea porilor cu alcool iodat, pudrând ulterior
cu pudră sulfamidată.
La orice epilaţie însă trebuie să nu se uite următoarele reguli:
 să se fiarbă ceara pentru a omorâ microbii, evitând însă arderea ei;
 să nu se lucreze cu ceară nestrecurată şi cu pâr prin ea — total neigienic şi se pot produce
arsuri;
 să se instaleze clienta comod pe patul special de epilat pe care s-a aşternut un material
plastic;

121
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

 să se încerce pe dosul mâinii temperatura cerii, pentru ca să nu fie prea c a l d ă ;

 dacă fâşia de ceară este prea casantă şi se rupe la smulgere, să i se mai adauge puţină ceară
— dacă, din contră, este lipicioasă, se răceşte greu şi nu smulge perfect pârul înseamnă că
amestecul mai necesită colofoniu;
 să se dezinfecteze întotdeauna — şi înainte şi după epilare — regiunea respectivă cu alcool
sau loţiune dezinfectantă şi cu aparatul de înaltă frecvenţă.
Lucrând cu aceste măsuri de precauţie, posibilitatea unei infecţii locale sau a unei arsuri este
imposibilă.

122
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

CAPITOLUL XVIII
Cosmetica decorativă

Vopsirea genelor şi a sprâncenelor

Acest procedeu face parte din cosmetica decorativă, având rolul de a înfrumuseţa figura
femeii, scoţând în relief frumuseţea şi culoarea ochilor. Este de preferat vopsirea genelor şi a
sprâncenelor decât aplicarea rimelului, care este incomod, riscând să se întindă sau să irite ochii şi
în plus are dezavantajul că dă impresia de artificial, îmbătrîneşte uneori figura — genele şi
sprâncenele vopsite dau un aspect de naturaleţe, durează 2 — 3 săptămâni şi nici nu dăunează
ochilor. Bineînţeles se va evita vopsirea genelor în caz de conjunctivită sau de blefarită, pentru a nu
risca să se irite şi mai rău ochii sau marginea pleoapelor. Deci, înainte de vopsirea genelor, trebuie
întrebată clienta dacă nu are conjunctivită, blefarită sau dacă nu este alergică. De asemenea, înainte
de a începe vopsirea genelor şi a sprâncenelor, cosmeticiana trebuie să se informeze de nuanţa ce o
doreşte clienta, iar dacă ea lasă alegerea la aprecierea cosmeticienei, aceasta trebuie să aleagă
nuanţa care este cea mai indicată cu figura clientei.
În timpul vopsirii genelor şi a sprâncenelor, clienta stă culcată în fotoliu cosmetic, cu pârul
izolat într-o bonetă, pentru a nu jena. Trebuie evitată sau amânată vopsirea genelor atunci când
ochii sunt iritaţi din alte cauze. De asemenea, pensatul sprâncenelor se efectuează după vopsirea lor.
Prepararea vopselei se poate face diferit, în funcţie de vopseaua folosită. Se folosesc în acest
scop vopselele pastă din tub, vopsea lichidă şi vopsea praf.
Cel mai uşor şi mai indicat procedeu de vopsire este cel cu vopsea pastă din tub. Se poate
folosi în acest scop Polycolor45 — negru, Polycolor 47 (negru-albăstrui), Londo, Recolor,
Combinai, Colesten etc.
Modul de preparare a vopselelor din tub (paste). într-un mic vas de sticlă sau de porţelan se
pune vopsea 4 — 5 picături de perhidrol, iar dacă vopseaua este mai vâscoasă, câteva picături de
apă (circa 8 picături). Se amestecă cu ajutorul unui mic beţişor — trebuie să aibă consistenţa unei
smântâni. Vopseaua se prepară doar atunci când se foloseşte, altfel dacă stă mai mult, în special
descoperită, se alterează şi nu mai lucrează asupra firului de pâr.
Se aplică vopseaua întâi pe sprâncene în direcţia de creştere a părului şi se lasă să lucreze între
5 şi 7 min. sau un timp mai scurt — menţinerea mai scurtă sau mai îndelungată a vopselei pe
sprâncene este în funcţie de nuanţa mai castanie sau foarte neagră ce trebuie să o aibă sprâncenele.
Pe gene, vopseaua se ţine între 10-20 min, după nuanţa dorită de clientă. Vopsirea cu vopsea pastă
are avantajul că se prepară uşor şi repede, nu murdăreşte nici pielea, nici mâinile, iar culoarea
durează foarte mult. O vopsea pastă se cunoaşte dacă este proaspătă şi nealterată după culoarea ei,
albă sau cafenie, în nici un caz neagră.
Vopsirea genelor cu vopsea lichidă (culoarea negru-închis sau fum). Se folosesc 20 picături
de vopsea lichidă, 3-4 picături de perhidrol, puţină făină de grâu ca să-i dea consistenţa unei
smântâni. Vopseaua lichidă se recunoaşte dacă este bună, proaspătă şi nealterată în cazul că nu are
depuneri pe fundul sticluţei. Vopsirea cu vopsea lichidă este destul de uşor de efectuat: se spală
uşor şi nu se pătează pielea, însă are dezavantajul că, culoarea neagră a genelor şi sprâncenelor se
păstrează un timp scurt.
Vopsirea genelor cu vopsea praf (negru, natural sau negru-albastru).
Se dizolvă două vârfuri de pensetă de praf de vopsea pisat fin cu 10 - 15 picături de apă caldă,
la care se adaugă 5 picături de perhidrol şi, dacă este cazul, puţină făină pentru consistenţă.
Acest procedeu de vopsire are avantajul că vopseşte foarte intens genele şi sprâncenele, însă
pătează pielea şi mâinile cosmeticienei.

123
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Când se doreşte o culoare intens neagră, cel mai indicat este să se amestece la vopseaua pastă
puţină vopsea praf.
Tehnica vopsirii genelor. Se aplică la gâtul clientei o manta de plastic pentru a evita
eventuala pătare a rochiei sau a lenjeriei. Se culcă clienta pe patul cosmetic. Se izolează părul cu o
bandă, pentru a nu jena în timpul vopsirii.
Se demachează în caz că au fost fardaţi.
Se fac două tampoane dreptunghiulare ca la demachiere. Se umezesc cu apă, se storc bine prin
presare între degete, se ung cu cremă grasă ori tampoanele, ori pielea de sub pleoapa inferioară. Cu
un beţişor de plastic se pune puţină cremă pe marginea pleoapei superioare. Se aplică tamponul de
vată sub cilii pleoapei inferioare, având grijă să fie ridicaţi toţi cilii. Clienta închide ochii şi cu
acelaşi beţişor de plastic se presează uşor tamponul ca să adere bine la marginea pleoapelor, pentru
a evita să pătrundă vopseaua în ochi.
Se aplică vopseaua cu un beţişor de plastic pe gene, de la rădăcină până la vârf, având grijă să
fie bine îmbibată în vopsea până la vârf, chiar şi genele mai scurte de la extremităţile ochiului.
Cu un beţişor învelit în vată şi umezit în apă şi săpun se şterge uşor marginea pleoapei
superioare, pentru îndepărtarea unei eventuale urme de vopsea. Se lasă vopseaua pe gene timp de
15-20 min, în funcţie de culoarea pe care o doreşte clienta — mai deschisă sau mai închisă.
Tehnica vopsirii sprâncenelor. Vopseaua se aplică pe sprâncene în direcţia firelor de păr,
fără a depăşi forma sprâncenei, având grijă ca vopseaua să pătrundă până la baza firelor de păr. Se
lasă vopseaua între 5- 7-10 min, în funcţie de nuanţa dorită.
Spălarea sprâncenelor se face cu un tampon de vată umezit în apă cu săpun şi eventual —
dacă pielea este totuşi puţin pătată de vopsea — se spală şi cu tamponul muiat în carbonat de calciu.
Spălarea vopselei de pe gene se face cu un tampon umezit în apă călduţă. După vopsit se
picură în ochi câte două picături de Colir, pentru a calma iritarea ochilor sensibili.
Dacă ochii sunt totuşi inflamaţi, se aplică tampoane de vată umezită în infuzie de muşeţel. La
sfârşit se unge cu cremă grasă regiunea din jurul ochilor, masând uşor.

124
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

ANEXE

Fig. 1 Vaporizator

Fig. 2 Vapozon

125
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Fig. 3 Aparat aspirație tip Sebaspir

Atomizator

126
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

Tabel

127
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

128
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

129
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

130
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

131
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

132
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

133
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

134
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

135
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

136
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

137
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

138
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

139
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

140
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

141
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

142
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

143
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

144
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

145
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

146
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

147
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

148
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

149
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

150
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

151
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

152
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

153
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

154
EDY-VALENTINO ART COSMETICA

155