„Marele pericol” al scăderii populaţiei şi soluţia importului de populaţie afro-

asiatică! Miturile dictaturii socialisto(fascisto)-islamiste

Scăderea populaţiei indigene a Europei şi îmbătrânirea sa sunt o realitate. Dar sunt ele şi un pericol?
Justifică ele o migraţie masivă de persoane din alte fundamente culturale şi religioase, cu un
complet alt mod de viaţă şi care nu numai că refuză să renunţe la identitatea lor în favoarea
integrării, ci vizează mai curând dominarea şi supunerea, într-un viitor apropiat, a localnicilor?

Scăderea natalităţii pentru toate popoarele europene este un fapt indiscutabil. Acolo unde indicele
de natalitate saltă mai către 2 (Franţa 2,1) aportul vine şi de la o păstrare a tradiţiei familiei
numeroase, dar în special de la migratorii stabiliţi acolo, de altă factură, de exemplu, decât turcii din
Germania. Dacă aceştia din urmă, care s-au adaptat mai mult la modelul familial european recent şi
au ajuns la o natalitate mai redusă, au un indice de 2,4 ( oricum dublu faţă de cel al germanilor),
magrebienii şi africanii din Franţa au indici de peste 3 chiar 4, adică de 3, 4 ori mai mari decât cel al
francezilor albi.

Cauza principală a acestei scăderi a natalităţii este secularizarea (proces prin care gândirea
religioasă, practica religioasă şi instituţiile religioase îşi pierd semnificaţia socială), ieşirea de sub
modelul tradiţional al familiei, în special, şi de sub normele de viaţă creştină, în general.

Impunerea ideologiilor socialiste (progresiste, adică neo-comuniste, liberale de stânga, adică

socialiste) pro-avort şi LGBT-iste, care au atacat conceptul creştin tradiţional de familie şi
diferenţele naturale dintre bărbat şi femeie, au avut ca urmare scăderea tot mai drastică a numărului
nou-născuţilor. Aportul principal la această scădere îl are explozia avorturilor. Aşa cum arătam într-
un material anterior, cu cele 220.000 avorturi pe an în ultimii 40 de ani, Franţa a pierdut un plus de
populaţie tânără de circa 20 de milioane (din aceste naşteri şi cele care urmau din familiile nou
formate).

Situaţia României este însă mult mai gravă, iar crimele acestui holocaust sunt mult mai multe: între
1958 şi 2008 s-au făcut 22.178.906 de avorturi, deci dublu faţă de Franţa pe o aceeaşi perioadă de
50 de ani. Ceea ce, raportat la o populaţie mult mai mică, înseamnă mai multe avorturi pe femeie:
circa 3. Procentul de avortare faţă de numărul de sarcini a ajuns în anumite regiuni şi la aproape 70
%!!!
Natalitatea nu este însă o cauză pierdută, aşa cum se grăbesc să o considere (să o planifice, de fapt)
şi să o anunţe (i)responsabilii europeni din UE sau naţionali. Renunţarea la aceste ideologii, arderea
lor în crematoriul coşmarurilor sociale planificate, poate inversa în scurt timp aceasă tendinţă. Cu o
perioadă în care populaţia va continua să scadă şi să îmbătrânească.
Dar scăderea populaţiei nu este un cataclism, iar îmbătrânirea poate fi stabilizată şi apoi inversată,
dacă natalitatea trece dincolo de 2,1 şi revine către cifre măcar egale cu cele din 1960 (medii
generale pe ţări de peste 2,1 cu vârfuri de aproape 4).
Toate generaţiile trecute au fost mai puţin numeroase decât cea actuală. Astfel, faţă de circa
540 milioane în 2016 (fără partea europenă a fostei URSS), Europa avea în 1900, 304 milioane, în
1950, 393 milioane, în 1970, 460 mil, în 2000, 520 mil. Şi au mai fost şi două războaie pustiitoare
cu mari pierderi de populaţie.
Etapele celor două războaie pot fi luate ca nişte exemple în sine a ceea ce înseamnă o natalitate
ridicată şi cât de repede se pot reface pierderile. Datele statistice arată că Europa de Vest, de
exemplu, a intrat în război în 1914 cu 263 milioane cetăţeni, avea în 1918 261 mil, urmeză o
scădere d la 256 mil în 1919, apoi revenirea şi 264 mil în 1923.

La al doilea război cifrele sunt următoarele: 290 mil în 1938, 295 mil în 1943 şi ’44, 293 mil în
1946, 297 mil în 1947.
Chiar dacă porneşte de la o realitate – natalitatea scăzută va duce, în lipsa migraţiei, la scăderea
populaţiei Europei – concluzia este falsă. Nu e niciun pericol. Poate doar pentru marile companii
care îşi văd restrânsă piaţa de consum.

Sau altfel spus, scăderea populaţiei (şi implicit îmbătrânirea ei) este un pericol numai dacă ea este
coroborată cu o migraţie masivă de persoane tinere, mai ales bărbaţi şi musulmani, care, împreună
cu rudele şi femeile lor, pot ajunge la zeci de persoane per familie şi deci la posibilitatea de a deveni
dominante în scurt timp.

Concluzia nu poate fi decât una singură: dacă în sine argumentul pericolului scăderii a populaţiei
nu rezistă, este evident că politica „open borders” este una planificată pentru a înlocui actuala
populaţie a Europei.

Are Europa nevoie de forţă de muncă? Nu! Marile companii au nevoie de forţă de muncă ieftină.
Miturile false ale socialismului (2)

Mai ieftină decât cea din estul Europei şi, evident, mai ieftină decât cea de acasă.

Am demontat în episodul trecut mitul mincinos despre problema demografică a scăderii populaţiei
continentului arătând că acesta a avut o populaţie mult mai mică chiar şi în perioadele avântului
industrial, când cererea de forţă de muncă era mult mai mare decât cea din epoca robotizării
fabricilor, şi că populaţia unei ţări, a unui continent, sau chiar a Pământului, nu e musai să crească
continuu – unde s-ar ajunge? – ci ea a avut, are şi va avea perioade de scădere, de staţionare şi de
creştere. Tot astfel, chiar şi în cazurile disperate, cu indice de fertilitate apropiat de 1, nu e cazul
disperării, lucrurile se pot îndrepta, e adevărat, nu imediat, dar oricum nu se ajunge la zero în
măsura în care se inversează actualele politici agresive, naţionale şi internaţionale, îndreptate
împotriva familiei heterosexuale şi a naşterilor.
Vom demomstra astăzi că şi mitul privind necesarul de forţă de muncă al Europei de câteva zeci de
milioane este o altă minciună utilizată în acelaşi scop: drogarea cetăţenilor pentru a primi inerţi
politica de deschidere a frontierelor şi de primire fără limitări a migratorilor. În final, schimbarea
populaţiei Europei şi a întregului Occident, din una cu nişte valori morale consacrate persoanei şi
cu libertatea ca stindard, într-una cu valori morale derivate dintr-un sistem al supunerii totale şi
necondiţionate.
La 31 martie 2016, estimările Eurostat arătau că ar fi 21.491.000 şomeri în UE-28 şi 16.437.000 în
zona euro, adică 8,8 % şi 10,2 %. Dintre aceştia 4.287.000 în UE-28 şi 2.936.000 în zona euro,
tineri sub 25 de ani.
La aceştia trebuie adăugate însă multe alte milioane de persoane care nu sunt înregistrate ca şomeri
pentru că nu avut un loc de muncă oficial, au ieşit din perioada în care au fost înregistrate ca
şomeri, sau pur şi simplu au lucrat tot timpul la negru pentru că patronilor le este mult mai
convenabil. De exemplu, adăugaţi la cele 21,5 milioane oficiale (aproximate) cele două milioane de
migratori ajunşi anul trecut în Europa, dintre care doar o parte infimă au ajuns să muncească.
Că necesitatea forţei de muncă este o minciună, este lesne de înţeles şi din politica faţă de forţa de
muncă provenind din statele Europei de Est, fie ele state din UE sau din afara acesteia. Aproape
permanent lideri politici, presa mainstream, ziare de scandal, chiar şi acolo unde nu au fost puse
restricţii oficiale, au prevestit aducerea în şomaj a cetăţenilor proprii şi mari catastrofe din cauza
emigranţilor din Est.Există încă restricţii la accesul forţei de muncă, chiar din componente estice ale
UE în cele vestice, ca să nu mai vorbim de restricţionarea masivă a accesului forţei de muncă din
statele estice şi balcanice nonUE.
Ca dovadă a dublei măsuri, nu aceleaşi prevestiri sumbre şi nu aceleaşi motivaţii împotrivă sunt
făcute în cazul intrării, într-un număr mult mai mare, a migratorilor africani şi asiatici. Ca să ne
întoarcem la exemplul anului trecut, numai într-un singur an Europa Occidentală a fost inundată cu
tot atâţia migratori afro-asiatici câţi români au ajuns în aceasta în 25 de ani. Şi fără nicio îngrijorare.
Ba mai mult, iată că nu numai că nu există îngrijorări, dar corul elitelor occidentale, dirijat de
finanţa Soros&Comp, ne anunţă că Europa trebuie să primească circa 1,8 milioane migratori pe an,
în următorii 10 de ani, pentru a fi sănătoasă. Sănătoasă, islamic poate, pentru că în 20 de ani, pe un
astfel de trend plus cele demografice interne, Europa va fi un continent islamic.
În sensul celor de mai sus, un alt exemplu ar fi cel potrivit căruia din cei circa 300.000 de
ucrainieni care au cerut drept de azil în Germania, ca urmare a războiului cu Rusia, au fost acceptaţi
numai circa 1000. Chiar dacă ei erau refugiaţi de război! Nu aceeaşi este, evident, politica în cazul
aşa-zişilor refugiaţi afro-asiatici.
De neînţeles ar fi, pusă într-o altă ecuaţie, şi neglijarea, chiar discriminarea făţişă a propriilor tineri
(15-25 de ani), al căror şomaj a fost mereu dublu sau triplu faţă de alte categorii de populaţie, prin
aducerea a milioane de tineri din alte regiuni.
Nu mai puţin un mister ar fi, în cazul altei explicaţii decât islamizarea continentului, preferinţa
aducerii acestor tineri, de cele mai multe ori slab educaţi, chiar analfabeţi, când principala cerere de
forţă de muncă în Europa este pentru persoane calificate, cu un background educaţional şi de
calificare profesională, capabile să facă faţă în industriile privind, de exemplu, tehnologia
informaţiei.
Şi, iarăşi, dacă îi ai pe ai tăi sau pe cei din Est, de ce să aduci tineri cu care să cheltuieşi mult mai
mult pentru a-i ridica la un nivel oricum inferior celor pe care ai putea să-i pregăteşti din propriul
rezervor?
Răspunsul desluşit de noi nu poate fi decât unul singur. Dar el este înconjurat de multe altele care ni
se livrează pentru a ne călăuzi pe drumuri închise. Unul dintre ele este cel al interesului financiar.
George Soros şi Jean Cluade Juncker au scris împreună, pentru a justifica migraţia, o introducere la
un raport recent prezentat denumit “Future of Europe” (PDF), în care pretind că Europa are nevoie
nu de mai puţini, ci de mai mulţi migratori pentru a putea concura cu USA. Este vorba despre
introducerea în care se pretinde că este nevoie de 1,8 milioane migratori anual pentru următorii 10
ani.
Cine ajunge la concluzia respectivă? „ Întâmplător” analişti care lucrează in structurile de investiţii
ale mega băncii UBS. Iar „mesajul” lor este clar: Avem nevoie de mai mulţi migratori pentru
forţă de muncă iertină în Europa, sau, dacă nu profitul marilor corporaţii va avea de suferit.
Pentru o deplină lămurire consultaţi raportul amintit mai sus, care aduce multe detalii din care poate
fi extrasă concluzia respectivă.
Un răspuns care corespunde realităţii corporaţiilor. Un răspuns care ar putea mulţumi, ca justificare
a luptei lor, pe mulţi dintre contestatarii sistemului. Numai că, deşi real la nivelul respectiv, el este
totuşi numai o acoperire a adevăratului obiectiv. Pentru că, de fapt, sub justificarea necesarului de
forţă de muncă, a demografiei şi a altor astfel de argumente fără consistenţă, nu putem să nu
descoperim, în conexiune cu alte manifestări pe care le vom decripta în demonstraţiile viitoare,
nimic altceva decât un acelaşi război împotriva creştinismului. În cadrul căruia, duşmanii şi
atacatorii noştri nu sunt neapărat conştienţi de cauza pe care o slujesc. De ce? Pentru că nu înţeleg
realitatea în care se mişcă cu adevărat!