3.

MICROPROCESOARE - GeneralităŃi

Microprocesorul reprezintă o importantă realizare a industriei electronice din ultimele

două decenii. ApariŃia sa este legată de necesitatea producerii unor circuite integrate pe scara
larga (LSI) universale, pentru de a fi utilizate într-o gamă extinsă de aplicaŃii.
Până la crearea microprocesorului, circuitele LSI erau proiectate pentru o aplicaŃie
anume, ceea ce a limitat foarte mult extinderea masivă a producŃiei acestora. Realizarea, cu un
număr redus şi standardizat de circuite integrate, a diverse sisteme automate complexe, a fost
implementată cu ajutorul sistemelor microprocesor.
Un sistem microprocesor este legat de lumea înconjurătoare prin interfeŃe specifice cu
ajutorul cărora culege informaŃii din exterior (mărimi numerice, analogice, semnalizări, etc),
prelucrează aceste informaŃii (prin algoritmi de calcul şi decizie) şi acŃionează spre exterior
(prin comenzi numerice, analogice, semnalizări diverse, comunicând rezultatele operaŃiilor
efectuate, etc.).
Sistemele cu microprocesoare, denumite şi microcalculatoare, pot implementa
aplicaŃii din cele mai diverse. Aria lor de utilizare este considerabil mărită faŃă de cea a
calculatoarelor electronice mari, prin dimensiuni mult reduse, funcŃionare nepretenŃioasă din
punct de vedere al condiŃiilor de mediu ambiant, fiabilitate ridicată, viteza de lucru
comparabilă (tot mai mare la tipurile noi de microprocesoare), şi, nu în ultimul rând, preŃul,
în scădere exponenŃială, al acestor tipuri de echipamente.
Utilizatorii actuali, ai sistemelor cu microprocesoare, trebuie să stăpânească noŃiunile
fundamentale, atât ale structurii constructive (hardware) a microcalculatoarelor, cât şi a celei
referitoare la programarea lor (software). În acelaşi timp, cel ce implementează structura unui
astfel de sistem trebuie să cunoască posibilităŃile de programare (setul de instrucŃiuni) ale
microprocesorului utilizat, iar cel ce utilizează sistemul are nevoie de informaŃii constructive
şi funcŃionale pentru a implementa în mod optim, ca performanŃe, o aplicaŃie dată (prin
realizarea unui program adecvat).

3.1 MICROPROCESORUL --- PREZENTARE FUNCTIONALA

La întrebarea “Ce este un microprocesor? ” , se poate răspunde, în esenŃă, cu, un

circuit integrat LSI, reprezentând elementul central (CPU - Central Processing Unit = unitate
centrala de prelucrare ), ca importanŃă şi posibilităŃi, în efectuarea sau coordonarea tuturor
operaŃiilor ce au loc în funcŃionarea unui microcalculator.
Într-un mod oarecum figurat, el reprezintă un circuit logic complex, reprezentabil, din
punct de vedere funcŃional, printr-o structură formată din elemente de logică combinaŃională
şi secvenŃială. Elementul specific, care diferenŃiază microprocesorul de o astfel de
configuraŃie clasică, şi care îi conferă totodată excepŃionala gamă de posibilităŃi de utilizare,
practic într-un număr nelimitat de aplicaŃii, îl reprezintă flexibilitatea sa dată de structura
software a sistemului. Aceasta face ca, implementarea acelei structuri logice echivalente,
pentru o aplicaŃie dată, să nu reprezinte o intervenŃie la nivelul structurii constructive,
hardware, a sistemului microprocesor, ci să se obŃină prin implementarea unui program
specific. Modificarea aplicaŃiei nu reprezintă altceva decât modificarea programului
microprocesorului.
Dezvoltarea de noi programe consumă un timp ce poate fi apreciabil, şi uneori
modificările să nu fie aşa de simple pe cât par a fi. Proiectarea cu microprocesoare implică
trecerea de la proiectarea cu circuite logice combinaŃionale şi secvenŃiale, la combinaŃia
hardware-software optimă oferind performanŃe maxime pentru un cost al instalaŃiei dat.
Proiectantul sistemului microprocesor trebuie să stăpânească atât proiectarea circuitelor
logice, cât şi tehnica programării. CalităŃile cerute unui bun programator sunt însă similare, în
esenŃă, celor cerute proiectantului de structuri logice. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că,
microprocesorul are posibilitatea de a executa acŃiuni proprii unui anumit număr de
instrucŃiuni (uzual câteva zeci), care alcătuiesc setul său de instrucŃiuni (şi care este specific
fiecărui tip de procesor în parte). Pe baza acestor instrucŃiuni se elaborează programul (de
către programator) pe care îl va executa microprocesorul. Memorat într-o memorie, programul
este "citit" (adus din memorie în microprocesor), instrucŃiune cu instrucŃiune, care, odată
decodificate, determină acŃiunea dorită. O modificare în comportarea sistemului se obŃine
printr-o modificare (sau mai multe) în program. Evident, programul trebuie să conŃină doar
instrucŃiuni al căror cod este "înŃeles" de către microprocesor (aparŃin setului lui de
instrucŃiuni). Orice eroare de program poate determina funcŃionarea parŃial sau complet
defectuoasă a sistemului. (Aceasta va determina şi particularitatea depanării unui sistem
microprocesor. Este necesară o depanare hardware a schemei de conexiuni, a bunei
funcŃionari a circuitelor, cât şi una software, a programului).

3.1.1 FuncŃiile de bază ale microprocesorului

În prezent, există disponibil un număr foarte mare de microprocesoare, produse de

diferite firme. Deşi există multe deosebiri în structura şi tehnologia lor de fabricaŃie, toate
microprocesoarele sunt proiectate pentru a efectua un număr de operaŃii de bază.
Caracteristicile funcŃionale comune provin din ideea creării microprocesoarelor, ca
instrumente complexe utilizate la implementarea unor sisteme numerice flexibile, puternice, şi
la un preŃ deosebit de avantajos.
Structura de bază a unui sistem microcalculator este prezentată în figura 3.1.

Memorie
Memorare Memorare
program date
MICROPROCESOR
R (CPU)

InterfeŃe periferice externe

Ieşire Intrare
Control
Magistrala date/adrese
De la / la periferice Magistrala date

Fig. 3.1. Structura de bază a unui sistem microcalculator

Se subliniază faptul că, în zona de memorie sunt memorate atât secvenŃele de

instrucŃiuni ce alcătuiesc programul, cât şi datele numerice (de intrare, sau rezultate
intermediare sau finale). Prin interfeŃe de intrare sau ieşire calculatorul comunică cu
perifericele exterioare, care pot fi atât echipamente standard (tastatură, afişaj, etc.), cât şi
interfeŃe specifice de conectare la un proces fizic controlat (traductoare, elemente de execuŃie,
etc.).
Figura 3.2 prezintă structura funcŃională a unui microprocesor corelat cu accesarea
memoriei şi a perifericelor sistemului.
 Se pot observa următoarele grupe funcŃionale:
- manipularea informaŃiilor (instrucŃiuni pentru microprocesor, cât şi date transmise sau
primite de la diferite componente ale sistemului);
- execuŃia diferitelor operaŃii de calcul;
- controlul şi supervizarea tuturor componentelor din sistem, precum şi a operaŃiilor
efectuate în diferitele secŃiuni ale acestuia.

- RecepŃionează
- Transmite
- Memorează InformaŃie
Programul-
- Analizează
în memorie

logice
Efectuează operaŃii
aritmetice

Date de la Ia decizii
memorie
sau periferice - Registrele interne
- Memoria
Controlează - Componentele /
sistemele externe

Fig. 3.2. Reprezentarea funcŃiilor unui microprocesor

FuncŃional, un sistem microprocesor (ca de altfel orice calculator numeric), prezintă

cinci funcŃii de bază:
1. FuncŃia de intrare (INPUT), care permite legătura între lumea exterioara şi
sistem;
2. FuncŃia de ieşire (OUTPUT), care permite legătura între sistem şi lumea
exterioară;
3. FuncŃia de memorare (MEMORY), care permite păstrarea informaŃiilor (date,
rezultate), şi (uneori) a instrucŃiunilor programului;
4. FuncŃia aritmetico-logică, (implementată prin ALU -Arithmetic Logic Unit =
unitate aritmetico - logică), care permite efectuarea operaŃiilor aritmetice şi logice în sistem;
5. FuncŃia de control, care cuprinde totalitatea acŃiunilor de coordonare şi control
ale activităŃii sistemului.

Figura 3.3 prezintă fluxul de informaŃie între cele cinci componente funcŃionale în
sistemul microprocesor. Uzual, informaŃia este adusă, prin funcŃia de intrare, (INPUT), sub
coordonarea funcŃiei de control, în memoria sistemului. InformaŃia poate fi utilizată ori pentru
a "spune" microprocesorului ce are de făcut (instrucŃiuni), ori ca dată în operaŃii aritmetice sau
logice.
 Intrare Memorie Ieşire

U.A.L.

Control

Microprocesor

informaŃie

control

Fig. 3.3. Structura funcŃională şi fluxul de informaŃii dintr-un sistem microprocesor

Din memorie, tot sub supravegherea funcŃiei de CONTROL, informaŃia este citită şi
decodificată de către microprocesor, executându-se în mod secvenŃial instrucŃiunile
programului. Datele şi rezultatele sunt vehiculate între procesor şi memorie, tot sub comanda
funcŃiei de CONTROL, conform programului. După caz, coordonat de către funcŃia de
CONTROL, se activează, pentru transfer de informaŃie spre ieşirea sistemului, funcŃia de
ieşire (OUTPUT).
Se remarca delimitarea, in figura 3.3, a funcŃiilor sistemului, înglobate de către
microprocesor.
Două dintre secŃiunile sistemului sunt conŃinute totdeauna integral de către
microprocesor:
• Blocul ALU , care reprezintă o colecŃie de circuite logice complexe, programabile,
capabile să proceseze date numerice, pe baza unui set de instrucŃiuni ale utilizatorului şi
bazate pe trei operatii fundamentale: adunare, scădere şi operaŃii logice.
• SecŃiunea de CONTROL, care generează şi coordonează toate semnalele de control
necesare pentru a executa operaŃiile de calcul din ALU şi a sincroniza transferul datelor în
sistem. O funcŃie esenŃială a secŃiunii de CONTROL este aceea de a decodifica şi executa
instrucŃiunile programului pe baza căruia funcŃionează întregul sistem.