9 Proiectul ca modalitate de dezvoltare a parteneriatului educațional; caracteristici generale ale

unui proiect, ciclul de viață al unui proiect

Cojocariu, Sacară, 7-13

Semnificaţia termenului de proiect:

 Plan sau intenţie de a întreprinde ceva, de a organiza sau de a face un lucru, o lucrare cu
caracter tehnic, aplicativ;
 Construcţie mentală, proiectivă, anticipare, model mintal, reprezentare, prefigurare;
prefigurare în mod ideal a unui obiect sau a unei activităţi pe care avem intenţia să o realizăm;
 Elaborare cu caracter teleologic în domeniul didactic managerial.

Conceptul de proiect este legat de J. Dewey şi W.H.Kilpatrick (The project method, 1916). La sfârşitul
sec. XIX, proiectul a început să fie utilizat ca mediu de instruire. La institutul Politehnic O’Fallon al
Universităţii din Washington, Woodward, decanul instituţiei a propus în „Manual de pregătire a
şcolarilor” 2 etape de iniţiere în meşteşuguri: 1. Teoretică – cunoaşterea alfabetului domeniului; 2. –
practică – realizarea independentă a unor proiecte după fiecare unitate de învăţare şi la sfârşitul anului
şcolar. Proiectele reprezintă exerciţii de sinteză; învăţarea trece de la instruire la construire.

J. Dewey, reprezentant al pragmatismului american, observa că metoda lui Woodward nu pornea de la

interesele şi experienţa copilului, îi ignora creativitatea. Dewey considera că singurul mod de a te
pregăti pentru viaţa socială este de a te implica în viaţa socială. Ch. Richards, un urmaş al lui Dewey,
reconsideră concepţia lui Woodward asupra proiectului: la el instruirea nu mai precede proiectul, ci
este integrată în efortul constructiv de realizare a proiectului, idee ce exprimă conceptul lui Dewey de
learning by doing. Mintea copiilor nu trebuie umplută pasiv cu multe cunoştinţe, ci copiii trebuie
implicaţi în aplicarea cunoştinţelor, devenind capabili să-şi dezvolte gândirea, iniţiativa, creativitatea.

W.H.Kilpatrick va reconsidera proiectul ca metodă prin care copilul acumulează experienţă şi

cunoaştere, rezolvând probleme practice în situaţii sociale., copilul trebuie implicat într-o acţiune cu
scop, complet liberă, intenţionată, dar lipsită de constrângere din partea educatorului. Altfel proiectul
se transformă într-o muncă silnică de rezolvare de sarcini. Copiii ar trebui să decidă ce doresc să facă,
motivaţia fiind o pârghie esenţială în finalizarea proiectului. Etapele unui proiect în concepţia lui
Kilpatrick sunt: propunerea, planificarea, executarea şi evaluarea. Dewey l-a criticat pe Kilpatrick,
întrucât considera că, prin el însuşi, copilul nu este capabil să planifice activităţi. Prin urmare proiectul
nu trebuia să fie o întreprindere a copilului, ci o întreprindere comună a profesorului şi a elevului.
Contrar lui Kilpatrick, Dewey accentuează rolul profesorului în dirijarea şi îndrumarea elevilor.

Actualmente, proiectul este:

 Concepţie didactică – paradigmă a învăţării şi evaluării, model general de urmat în întreaga

activitate şcolară.
 Procedeu didactic – implică integrarea proiectului în structura altei metode, precum învăţarea
prin descoperire.
 Metodă de învăţare – prin care elevul aplică cunoştinţele, rezolvă situaţiile problemă,
dobândeşte achiziţii şi motivaţii; îşi dezvoltă independenţa, responsabilitatea.
 Formă de organizare a învăţării – modalitate mai puţin formală de grupare şi relaţionare a
elevilor, cu trimitere la modul de aşezare în bănci, angajarea în sarcină. Realizarea proiectelor
presupune o viziune mai mult transdisciplinară, lucru pe ateliere, pe perechi, pe grupe,
individual, frontal.
  Metodă de evaluare – proiectul ca metodă de învăţare este transformat într-o metodă de
evaluare, la fel ca demonstraţia, conversaţia, portofoliul..
 Mijloc de învăţământ – poate fi un auxiliar excelent în procesul învăţării, instrument care
determină specificitatea învăţării.
 Strategie de învăţare – evaluare – îşi subordonează metode (observaţia, demonstraţia,
exerciţiul, jocul), mijloace de învăţământ, forme de organizare a procesului de învăţământ.
Este o strategie activ-participativă, euristică, interactivă, anticipativă, interdisciplinară,
integrativă. Este complex, permite integrarea şi aplicarea cunoştinţelor, capacităţilor şi
competenţelor.
 Instrument al dezvoltării instituţionale – perspectiva managerială asupra folosirii proiectului. –
rol important în optimizarea funcţionării instituţiei de învăţământ
 Concepţie, filozofie a educaţiei – devine un mod de a fi atotcuprinzător al procesului de
învăţământ.

Aspectele pozitive ale utilizării proiectului ca instrument în procesul didactic şi managerial:

favorizează asimilarea de cunoştinţe, formarea de abilităţi, în şi din acţiune; centrarea pe elev în
calitate de subiect al acţiunii formative, respectare a ritmurilor proprii de creştere, dezvoltare,
respectare a intereselor de cunoaştere, modelarea motivaţiei intrinseci, dezvoltarea capacităţilor de
cooperare, într-ajutorare în îndeplinirea sarcinilor şi asumarea responsabilităţilor, contribuie la
formarea caracterului (Dewey); formarea capacităţii de a gândi prospectiv, complex, plurifactorial,
independent, stimularea spiritului practic, structurarea unei concepţii holiste, interacţioniste,
sistemice asupra lumii.

Dificultăţile potenţiale care pot fi întâmpinate în implementarea proiectului pedagogic pot să fie
legate de relativa sa noutate atât teoretică, precum şi practică, în sistemul nostru de învăţământ,
dificultatea de a-l implementa în sistemul de învăţământ centrat pe clase şi lecţii, necesitatea
recorelării elementelor curriculumului.

Gherguț, Ceobanu, 77-88

Proiectul reprezintă o activitate sau o serie de activităţi conexe, care au un punct de plecare şi un punct
de încheiere determinate, desfăşurate în mod organizat pe baza unui plan, într-un context precis de
către anumiţi promotori şi implementatori, în vederea realizării unor anumite obiective definite şi într-
o perioadă de timp stabilită. Momentul iniţial al proiectului este cel în care se ia decizia de a se trece la
conceperea proiectului, iar momentul final este cel în care se încheie ultima activitate prevăzută în
proiect şi se redactează rapoartele de evaluare.

Principalele elemente pe care le implică un proiect sunt:

 termenele de început şi de final,

 specificaţii privind utilitatea, finalitatea, calitatea rezultatelor
 obiective, activităţi, resurse
 buget
 cadru de desfăşurare – relaţii, funcţii
 echipa de proiect
  ciclul de viaţă al proiectului: etape: identificare, analiză, formularea proiectului, pregătirea,
evaluarea preliminară, angajarea finanţării, implementarea, monitorizarea, evaluarea finală a
rezultatelor.

Scopul unui proiect este de a rezolva o problemă, de a schimba practici, mijloace, organizare, de a
anticipa o situaţie, o dificultate, un risc, pentru a trece de la o situaţie existentă nesatisfăcătoare la o
situaţie dorită. Proiectul este un proces nerepetitiv care răspunde unor cerinţe clare, bine definite. Un
proiect poate face parte dintr-o structură program mai amplă.

Fiecare activitate are următoarele caracteristici principale:

 Rol bine determinat

 Consumă resurse fizice şi umane, într-un timp determinat
 Un moment de început şi un moment de încheiere

Proiectul se desfăşoară în cadrul unei forme de organizare care se creează doar pe durata existenţei
proiectului. Structura nou creată se numeşte consorţiu sau parteneriat. Performanţa parteneriatului se
măsoară în funcţie de capacitatea de realizare a obiectivelor proiectului. Finalizarea proiectului
conduce la desfiinţarea parteneriatului. Proiectele reprezintă modalitatea prin care organizaţiile se
adaptează contextelor în schimbare.

Reuşita unui proiect depinde de

 Voinţa de a reuşi a tuturor factorilor care contribuie la derularea proiectului, este benefică
explicarea clară a dificultăţilor cu care grupul de concepere/gestionare/implementare se poate
confrunta şi a acţiunilor de întreprins pentru minimizarea riscurilor.
 Claritatea structurării proiectului – context, obstacole, avantaje, resurse disponibile, condiţii de
reuşită;
 Urmărirea unui ciclu judicios de viaţă al proiectului;
 Calitatea managementului proiectului.

Ciclul de viaţă al unui proiect

1. Identificarea problemei
2. Formularea şi Pregătirea proiectului
3. Analiza şi evaluarea preliminară a proiectului
4. Implementarea
5. evaluarea finală a proiectului; identificarea unor probleme, formularea unor noi obiective.

Colectarea de informaţii pe parcursul derulării proiectului servesc pentru corectarea proceselor din
cadrul proiectului şi pentru identificarea unor probleme care pot sta la baza unor viitoare proiecte, de
aici ideea de ciclu, de proces continuu.

Ciclul de viaţă al unui proiect este perioada de timp în care se desfăşoară proiectul.

Etapizarea ciclului de viaţă al proiectului depind de:

 Cerinţele finanţatorului
 Tipul proiectului
 Accentul pus pe diversele faze ale proiectului
Evaluarea este de două tipuri: preliminară sau ex-ante, în scopul aprobării finanţării proiectului şi
evaluarea finală (ex-post), are drept scop analiza îndeplinirii obiectivelor.

I. Identificarea şi analiza
 Adunarea unui volum cât mai mare de informaţii
 Definirea ideii proiectului
 Stabilirea obiectivului general
 Analiza situaţiei prezente
 Identificarea necesităţilor ce urmează a fi satisfăcute
 Realizarea unui plan de cheltuieli sau buget orientativ
 Stabilirea de priorităţi
 Decizia de oportunitate privind proiectul
 Stabilirea grupului ţintă
 Consultarea cu potenţialii parteneri
 Consultarea cu potenţialii beneficiari
II. Pregătirea şi asumarea proiectului:
 Obiective specifice şi rezultate aşteptate
 Identificarea resurselor necesare pentru derularea proiectului
 Identificare resurse disponibile
 Distribuţia proiectului pe activităţi
 Distribuţia responsabilităţilor între parteneri
 Conceperea formei finale şi planificarea proiectului
 Asumarea de către promotor şi parteneri a obligaţiilor ce decurg din proiect
III. Implementarea şi monitorizarea proiectului
 Mobilizarea resurselor pentru fiecare sarcină şi obiectiv
 Consultarea între membrii echipei, parteneri şi beneficiari asupra, aşteptărilor legate de
proiect, evoluţiei proiectului, adaptarea proiectului în funcţie de aşteptările beneficiarilor,
respectarea termenelor limită;
 Monitorizare şi raportare între parteneri sau între echipă şi finanţator;
 Achiziţionare de bunuri şi servicii
 Monitorizare de ansamblu, oferire de servicii de calitate, urmărirea menţinerii unor costuri cât
mai scăzute
 Diseminarea rezultatelor şi a bunelor practici
 Identificarea eventualelor eşecuri şi soluţii
 Modificarea rezultatelor planificate şi a obiectivelor proiectului, atunci când se constată
discrepanţe grave faţă de planificarea iniţială
IV. Evaluarea finală
 Evaluarea îndeplinirii integrale a obiectivelor generale şi specifice de către promotor şi
parteneri
 Evaluare financiară şi auditare;
 Valorificarea experienţei câştigate prin identificarea unor idei pentru proiecte viitoare;
 Identificarea unor potenţiale surse de finanţare pentru proiecte viitoare
 Identificarea necesităţilor pentru proiecte viitoare
10 Structura programelor de parteneriat

Gherguț, Ceobanu, 88-94, 179-221

Elaborarea propunerii de proiect

1. Rezumatul proiectului – cartea de vizită a proiectului. Rezumatul trebuie să fie succint,

sugestiv, bazat pe criterii bine definite. Rezumatul include titlul, acronimul proiectului,
cuvinte cheie, informaţii despre durata exprimată în luni a proiectului, programul, domeniul
căruia i se subscrie, promotorul proiectului, scopul, justificarea necesităţii proiectului,
prezentarea succintă a stadiului actual al problematicii, la nivel instituţional, local, regional,
naţional sau internaţional, obiectivul central al proiectului pe termen lung şi 2-3 obiective
principale, pe termen mediu şi scurt, descriere scurtă a activităţilor proiectului, concordante cu
obiectivul central al proiectului; rezultate precise pe termen scurt, lung, ce trebuie să fie uşor
de evaluat, grupul sau grupurile ţintă, posibili beneficiari, impactul, eficienţa estimată;
costurile estimate. De ce? Ce? Cum?
2. Descrierea parteneriatului şi a echipei de management – date de identificare a fiecărui membru
al parteneriatului (promotor, parteneri, experţi, prestatori de servicii), responsabilităţi,
rezultate aşteptate de la fiecare. În echipa de management sunt cooptaţi specialişti în legislaţie,
în finanţe, relaţii umane, comunicare, informaticieni. Directorul proiectului – specialist
recunoscut, cu experienţă pe tematica abordată de proiect. Lui ii revine responsabilitatea
derulării proiectului, din perspectiva rezultatelor şi a cheltuielilor.
3. Descrierea obiectivelor şi activităţilor - trebuie făcută distincţia între obiective şi mijloacele
de atingere a lor. Instrumente utilizate în descrierea obiectivelor specifice – tabele şi diagrame:
structura de management a proiectului; distribuţia secvenţelor de activităţi pentru parteneri;
organigrama de dependenţă a proiectului (PERT), programarea cronologică a activităţilor
(GANTT); analiza subprogramelor, activităţilor, fazelor, specificarea clară a rezultatelor şi
impactului; strategia de evaluare a rezultatelor (parţiale şi globale ) – diseminarea rezultatelor,
beneficii şi avantaje, utilizarea rezultatelor de către grupul ţintă, parteneri şi terţi; metode de
monitorizare şi raportare
4. Planul financiar al proiectului – categorii de cheltuieli; cofinanţarea – asigurarea unei părţi din
totalul finanţării solicitate de promotor – modalitate de responsabilizare a directorului de
proiect şi a echipei manageriale în sensul atingerii integrale a obiectivelor propuse. Există
două mari categorii de cheltuieli – costuri eligibile şi costuri neeligibile – este necesară citirea
atentă a ghidului finanţatorului.
5. Impactul, continuitatea, durabilitatea. Impactul - consecinţele pozitive, negative la nivelul
grupurilor ţintă şi al partenerilor. Continuitatea – modul în care promotorul va reuşi să
continue activităţile după ce nu va mai primi sprijin de la instituţia finanţatoare. Diseminarea –
modul în care se realizează difuzarea informaţiilor despre proiect, rezultatele sale către
persoane, instituţii pentru care informaţiile pot prezenta interes.

Elaborarea şi designul proiectelor educaţionale 180-220

Propunerea de proiect conţine:

 Scrisoare de intenţie (separată de dosarul în care este prezentată propunerea)
 Pagina de titlu
 Rezumatul
 Introducerea
 Enunţul problemei vizate, prezentarea scopului proiectului
 Justificarea problemei
 Obiective
 Activităţi
 Evaluarea
 Durabilitate, finanţare ulterioară
 Buget
 Anexe

Elemente principale ale propunerii de proiect – enunţul problemei, scopul, obiectivele, activităţile,
evaluarea, bugetul

Elementele suplimentare – flexibile, în funcţie de sursa de finanţare – date de identificare a instituţiei

promotoare, misiune, activităţi, justificarea problemei, durabilitate, introducere, rezumat, anexe.

Etapele construirii unei propuneri de finanţare:

 Componentele de bază ale proiectului trebuie dezvoltate în cadrul echipei.

 Identificarea potenţialilor finanţatori prin strategii de marketing (buletine de informare, site-uri
de internet, mass-media); consultarea ghidului de finanţare, înaintarea unei scrisori de intenţie,
când finanţatorii solicită acest lucru.
 Dezvoltarea componentelor suplimentare
 Scrierea propunerii după sistemul un scriitor, mai mulţi recenzenţi care aduc completări unde
este cazul şi elimină detalii nesemnificative
 Trimiterea propunerii conform cerinţelor finanţatorului privind termenul limită, limba de
redactare, respectarea detaliilor din ghidul de finanţare
 Urmărirea rezultatelor evaluării propunerii, exprimarea disponibilităţii de a oferi orice
informaţie, când este solicitată.

Elementele de bază ale proiectului educaţional:

 Enunţul problemei – enunţ descriptiv, clar, concis, al unei situaţii critice, al unei necesităţi
sociale, instituţionale, care afectează categorii de persoane, procese, într-un anumit loc, într-o
anumită perioadă de timp. Se recomandă evitarea introducerii unor presupuneri sau date false,
date statistice neclare, care contrazic argumentele, prezentarea problemei ca fenomen global,
folosirea unor date statistice comparative, rezultate ale unor cercetări, prezentarea unor cazuri
mai deosebite.
 Scopul proiectului - enunţarea modului de rezolvare a problemei; enunţ scurt şi concis; nu
trebuie să apară şi care sugerează existenţa a două scopuri; evitarea cuvântul prin – sugerează
mijloacele de acţiune pentru atingerea scopului.
 Obiectivele – sintetice, operaţionale, măsurabile – avantajele rezolvării problemelor; paşi
pentru a ne apropia de scop, se stabilesc gradat, în concordanţă cu intervalele avute la
dispoziţie; zone cheie pe care dorim să le schimbăm, segmentul de populaţie implicat în
schimbare – grup ţintă, beneficiari direcţi şi indirecţi; direcţia schimbării creştere, descreştere,
reducere, ameliorare, gradul, proporţia schimbării, termenul pentru atingerea gradului de
schimbare. SMART (specific, măsurabil, aplicabil, realist, încadrare în timp). Obiectivele pot
fi de proces (stabilesc ce se va face pentru rezolvarea problemei, utile pentru evaluarea
internă), şi obiective-rezultat – ce se va schimba la finalul proiectului. Nu trebuie fixate prea
multe obiective; se vor fixa pe baza formulării precise a problemei, trebuie rezervat timp
 suficient pentru realizarea obiectivelor, nu trebuie confundate obiectivele cu metodele sau
activităţile.
 Activităţile – ce se va face ca să se schimbe situaţia, descriere detaliată a strategiilor, etapelor,
acţiunilor. Trebuie identificate: sarcini şi subsarcini, resurse, răspunderile personalului,
termene, cum se vor selecta beneficiarii. Un obiectiv se realizează prin mai multe metode,
altfel, el este o activitate ??? pentru a elabora activităţile trebuie precizate acţiunile, sarcinile
din cadrul fiecărei acţiuni, resursele necesare pentru fiecare sarcină, datele de începere şi de
final, cum se vor selecta participanţii. Trebuie să existe corespondenţă între tabloul
activităţilor şi buget. Trebuie stabilite elementele fixe, sarcinile şi subsarcinile
corespunzătoare fiecărui obiectiv şi resursele necesare, trebuie construite grafice, bugete de
timp, diagrame de proces, prin care să fie informată echipa asupra punctelor de referinţă
comune în derularea proiectului.
 Evaluarea – cum ne dăm seama că am reuşit, aprecierea eficacităţii şi eficienţei; se va pune în
evidenţă legătura dintre rezultatul final al proiectului, scopul şi obiectivele sale; măsura în care
atingerea scopul se datorează activităţilor incluse în proiect şi nu altor factori; monitorizarea
procesului, elemente de feed-back. Evaluarea se concentrează asupra a 4 elemente: resurse
investite, activităţi desfăşurate, rezultate obţinute, beneficii realizate. Evaluarea de proces
urmăreşte verificarea activităţilor proiectului în comparaţie cu scopul şi obiectivele acestuia;
depinde de standardele propuse, de claritatea definirii obiectivelor şi de existenţa unui sistem
de management al informaţiei (MIS) destinat culegerii, depozitarii prelucrării informaţiilor în
vederea asigurării calităţii procesului managerial. Activităţile de monitorizare şi evaluare
trebuie incluse în planificare, iar costurile efectuării lor trebuie prevăzute în buget.
 Bugetul – trebuie exprimat în moneda propusă de finanţator. Sunt descrise estimările
veniturilor aşteptate din diverse surse, cheltuielile pentru îndeplinirea obiectivelor, bugetul
trebuie conceput astfel încât să nu necesite corecturi, ajustări în faza premergătoare semnării
contractului. Verificările premergătoare semnării contractului pot impune constrângeri de
reducere a bugetului. Pentru construirea bugetului trebuie: să se stabilească perioada pentru
fiecare activitate şi pentru întreg proiectul, estimarea costurilor, cheltuielilor, veniturilor,
justificarea cheltuielilor. Matricea bugetului care conţine principalele categorii de cheltuieli şi
surse de finanţare poate fi propusă de finanţator. După alcătuirea detaliată a bugetului se
redactează sumarul bugetului, care include sumele totale pentru principalele categorii de
cheltuieli. Trebuie verificat dacă bugetul, cu problema, obiectivele, metodele, evaluarea,
alcătuiesc un singur tot. Costurile pot fi grupate în costuri directe şi costuri indirecte. Este utilă
a proiecţie a fluxului de numerar pentru a evita blocaje, timpi de aşteptare.

Un proiect bine scris este caracterizat prin următoarele:

 Cererea de finanţare trebuie să fie clar şi logic elaborată.

 Obiectivele proiectului se încadrează bine în finalităţile programului
 Conţine indicatori clar definiţi, uşor de identificat
 Proiectul poate continua în condiţii normale după terminarea finanţării
 Bugetul este clar şi suficient de detaliat
 Cheltuielile sunt absolut necesare pentru funcţionarea proiectului
 Veniturile au o probabilitate mare de a fi obţinute
 Persoanele care vor lucra în cadrul proiectului au experienţa necesară
 Solicitantul are experienţa necesară în management de proiecte
 Există o comunicare bună între beneficiar şi finanţator
Implementarea proiectului înseamnă organizarea şi desfăşurarea efectivă a activităţilor proiectului:

 Activităţile trebuie desfăşurate aşa cum au fost proiectate, cu posibilităţi reduse de a le

modifica, pe bază de argumente
 Bugetul poate fi modificat numai în anumite limite şi numai cu acordul finanţatorului;
 Se recomandă păstrarea echipei proiectului care a fost prezentată în propunerea de finanţare
 Pentru achiziţionare de bunuri, finanţatorul poate solicita organizare de licitaţii
 Organizarea în mod separat a evidenţei financiar contabile a proiectului;
 Efectuarea de cheltuieli numai în limitele prevăzute de buget, cu documente justificative –
facturi, chitanţe fiscale, bonuri fiscale, ordine de plată etc.

Elemente suplimentare ale proiectului

 Justificarea proiectului – problema abordată este reală iar amânarea rezolvării ei are urmări
asupra unui grup semnificativ de beneficiari; atingerea scopului şi rezolvarea problemei va
aduce avantaje clare comunităţii; instituţia care propune proiectul este în măsură să abordeze
problema şi să ducă proiectul la bun sfârşit;
 Finanţarea viitoare – continuitatea, durabilitatea, sustenabilitatea proiectului – plan de
continuare a proiectului dincolo de perioada de finanţare şi disponibilitatea altor resurse
necesare pentru continuarea implementării proiectului (granturi ale altor finanţatori, taxe pe
servicii prestate, încasări din vânzarea produselor, programe de dotare, granturi ale aceluiaşi
finanţator). Astfel proiectul va oferi finanţatorului satisfacţia unei investiţii reuşite în
realizarea scopurilor şi programelor sale.
 Introducerea – instituţia noastră este cea mai potrivită pentru a aborda şi rezolva problema;
se descrie organizaţia şi acţiunile pe care le întreprinde, se prezintă misiunea, scopul
obiectivele, corelarea dintre scopul, obiectivele proiectului şi scopul şi obiectivele pe termen
lung al instituţiei; evidenţiază expertiza personalului care se va implica în proiect; se prezintă
persoane care pot oferi recomandări, se prezintă surse de venituri şi alte tipuri de suport de
care beneficiază instituţia în prezent, se prezintă orice informaţie menită să crească
credibilitatea instituţiei.
 Titlul proiectului – descriptiv, să evidenţieze rezultatele proiectului şi nu metodele, să descrie
avantajele beneficiarilor şi societăţii, clar, concis, uşor de reţinut. Este recomandată evitarea
acronimelor şi a jargonului.
 Rezumatul proiectului – sinteză clară şi concisă a propunerii de finanţare. Este ultima
componentă a proiectului care se redactează. Un sumar bun conţine: date de identificare a
organizaţiei, scopul specific al finanţării, scurtă informare asupra problemei şi rezultatului
final anticipat; informare succintă asupra obiectivelor, metodelor, planului de evaluare, scurtă
informare privind bugetul, menţionarea modului de finanţare viitor. Uneori rezumatul este
singura parte din proiect care se citeşte în faza iniţială de evaluare şi singura bază de acceptare
sau respingere a propunerii de proiect. Sumarul oferă o trecere în revistă a detaliilor care vor
urma.
 Scrisoarea de intenţie – are drept scop asigurarea finanţatorului că propunerea a fost aprobată
de instanţele de conducere ale organizaţiei care face propunerea şi poartă semnătura
persoanelor învestite cu funcţii de conducere în organizaţia respectivă. Explică de ce
organizaţia a ales finanţatorul respectiv, pune accent pe elementele din propunere care sunt în
concordanţă cu priorităţile finanţatorului. Scrisoarea cuprinde: prezentarea organizaţiei, scopul
proiectului, justificarea proiectului, obiectivele, sinteza planului de implementare (strategii,
 metode, tipuri de activităţi), rezumatul bugetului. Unii finanţatori pot avea solicitări speciale
privind scrisoarea de intenţie, care trebuie luate în considerare.
 Scurtă prezentare a instituţiei/organizaţiei – se prezintă competenţele instituţiei care
solicită finanţarea – date de identificare, misiune, activităţi, evenimente, programe,
colaborarea cu alte instituţii, organizaţii, rezultate ale evaluărilor interne şi externe,
nominalizări sau referinţe din partea mass-media, finanţatorilor, beneficiarilor, calitatea
personalului instituţiei şi experienţe anterioare în domeniu.
 Anexe – documente solicitate de finanţatori – statutul organizaţiei, lista membrilor CA, raport
financiar, raport de audit, lista celorlalţi finanţatori cărora li s-au înaintat propuneri din partea
instituţiei, descrierea posturilor pentru personalul implicat în proiect, CV-uri pentru personalul
implicat în proiect, scrisori de accept în cazul în care proiectul prevede colaborări cu alte
instituţii, organizaţii, autorităţi locale, raportul anual curent, planul strategic de dezvoltare
instituţională, sau o listă de scopuri pe termen lung.

Ordinea elaborării elementelor proiectului

 Definirea problemei care trebuie rezolvată – dintre problemele majore existente trebuie
selectată una care va fi vizată de proiect.
 Stabilirea scopului – unic, în formulare concisă
 Stabilirea obiectivelor – etape în atingerea scopului
 Stabilirea activităţilor – ce trebuie făcut pentru atingerea fiecărui obiectiv, personal necesar,
resurse, buget
 Stabilirea planului de evaluare – resurse, activităţi, rezultate, beneficii
 Alcătuirea bugetului – pe categorii de cheltuieli – resurse umane, echipamente şi bunuri,
transport, cheltuieli administrative, servicii, costuri pentru clădiri, terenuri, rezerve pentru
situaţii neprevăzute
 Justificarea proiectului – importanţa şi urgenţa problemei
 Continuitatea, durabilitatea
 Stabilirea titlului
 Realizarea rezumatului

Elemente de management de succes în elaborarea cererilor de finanţare:

 Gestionarea resurselor – umane şi logistice

 Cadrul decizional – stabilirea încă de la început modalităţilor de adoptare a deciziilor în cadrul
echipei de proiect.
 Leadershipul în realizarea proiectelor – liderul trebuie să fie motivat să se implice în proiect,
să-şi folosească abilităţile de comunicare pentru a-şi atrage echipa şi a menţine motivaţia
membrilor, să asculte să analizeze, să ofere feed-back, să soluţioneze conflicte; să aibă abilităţi
de delegare a unor roluri, responsabilităţi, părţi ale autorităţii către membrii echipei; greşelile
trebuie acceptate fără iritare şi reproşuri; abilitatea de a învăţa din greşeli, oamenii trebuie
lăsaţi să greşească şi să se corecteze singuri, fără să li se reproşeze.
 Echipa de proiect – aceasta trebuie alcătuită în funcţie de amploarea proiectului, domeniul de
acţiune, resursa umană necesară, interesele şi perspectivele de dezvoltare ale organizaţiei.
 Managementul riscului – ce riscuri pot apărea pentru proiect? Dar pentru diversele activităţi?
Care este probabilitatea ca aceste riscuri să se producă. Pe parcursul proiectul este necesar să
se revizuiască lista riscurilor – unele pot deveni critice, altele noi pot să apară – ceea ce atrage
necesitatea unor noi planuri de contingenţă.
  Managementul schimbării – foarte puţine proiecte ajung la finalizare în forma planificată
iniţial, din cauza unor probleme apărute pe parcurs, referitoare la activitate, la structură,
metodologie, resursă umană, costuri, legislaţie, concurenţă, dezvoltare tehnică, factori de
mediu. Managerul trebuie să aibă o imagine clară asupra componentelor schimbării, să
definească precis obiectivelor schimbării responsabilităţile, termenele limită, costurile
schimbării. Pentru a efectua o schimbare, managerul trebuie să reconfigureze obiectivele, să
obţină resurse, să reclarifice roluri, să dezvolte canale de comunicare, să gestioneze timp,
resurse, să asume riscuri.
 Strategii de fund-raising – se referă la colectare de fonduri şi se realizează în următoarele
etape: determinarea necesarului de resurse materiale şi financiare la nivelul organizaţiei,
determinarea potenţialilor finanţatori, a posibilităţilor optime de finanţare, pregătirea dosarului
de finanţare.

Agabrian 67-76

Exemple de obiective, activităţi, parteneri, rezultate, beneficii pe cele 6 tipuri de implicare parentală
(Epstein)