Atenția în complexul om-trafic-

vehicul
Masterandă :BĂNUȚĂ ALEXANDRA AMELIA

În cadrul complexului om-trafic-vehicul, atenția reprezintă un element deosebit de

important pentru șofer, care trebuie să conducă, să se concentreze și la trafic și să controleze
și vehiculul, în același timp.
Pentru autorul Theodule Ribot (2000, p. 16-17) „atenţia este un monodeism
intelectual, asociat cu o adaptare spontană sau artificială a individului”.
Din punctul de vedere al autorului Alexandru Roşca (1976, p. 375) „atenţia constă în
orientarea selectivă şi în concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte sau fenomene,
ceea ce are ca efect reflectarea lor mai clară şi mai completă, precum şi creşterea eficienţei
activităţii.”
Atenția are la bază așadar diverse tipuri de mecanisme neurofiziologice ale stării
specific de veghe precum și ale vigilenței, însă în calitate de mecanism psihic de tip reglator
dezvoltă în același timp și o serie întreagă de strategii, de deprinderi, respectiv atenția
postvoluntară.
În formele sale superioare, atenția se învață, se perfecționează, se organizează și
devine astfel mai eficientă, implicând mai ales rolul voinței precum și pe cel al gândirii.
În cadrul sistemului psihic uman, atenţia reprezintă mecanismul cel mai intim legat de
funcţionarea efectivă a tuturor celorlalte procese şi funcţii psihice. Aceasta nu are însă un
conţinut de tip informaţional propriu, așa cum este situația percepţiei, a memoriei ori a
gândirii şi nicio existenţă independentă de toate acestea, ci din contră, manifestarea sa este în
mod intrinsec dependentă de derularea tuturor proceselor cognitive, cărora le oferă astfel un
maximum de eficienţă: în prezenţa atenţiei, percepţia senzorială este în acest mod mult mai
acurată şi mult mai rapidă; practic, percepţia devine în acest mod mai completă precum şi mai
clară, memoria devine și ea mai trainică dar şi mai fidelă, înţelegerea tuturor semnificaţiilor
mai profundă, procesul de tip rezolutiv se transformă într-unul mai eficient, iar deprinderile
devin și ele mult mai adecvat selectate precum şi aplicate. La modul global, succesul într-o
activitate, așa cum este șofatul, este determinat în foarte mare măsură de prezenţa precum şi
de calitatea atenţiei, aceasta reprezentând un adevărat „nod-releu” al vieţii psihice” (Preda,
V., 1991).
Atenția reprezintă deci un element absolut esențial pentru șofat. Lipsa de atenție poate
genera situații foarte grave, care îl pot afecta (atât fizic cât și psihologic) chiar și pe
conducătorul automobilului.
Cu toate acestea însă, oricât de importantă ar fi, atenția nu este ementul central în
complexul om-trafic-vehicul. Percepțiile (cum sunt cele vizuale și auditive) pot fi considerate
ca fiind mai importante, însă, atât timp cât atenția lipsește, degeaba poți dispune de o auitate
vizuală și auditivă foarte bună. Practic, există o interdependență între atenție și percepție,
ambele elemente fiind la fel de importante și dar și absolut indispensabile în cadrul
complexului om-trafic-vehicul.
Cu toate acestea însă, nu pentru toți șoferii, atenția reprezintă cel mai important
element pentru condus. Există așadar mai multe modele specifice comportamentului la volan
care au fost propuse încă din anii ’60 ai secolului anterior pentru a îmbunătăţi în acest mod
siguranţa traficului, precum şi educaţia şi pregătirea şoferilor (Oppenheim et al., 2010). Din
cele două tipuri de categorii de modele identificate de către Oppenheim et al., toate modelele
descriptive precum şi cele funcţionale, în continuare vor fi abordate foarte pe scurt elemente
legate de două modele pentru a evidenţia mai clar rolul factorilor umani în ceea ce privește
conducerea autovehiculelor: modelul procesării propriu-zise a informaţiilor (din categoria
modelelor funcţionale).
Dincolo de diversitatea conceptuală, majoritatea definiţiilor oferite atenţiei relevă
notele descriptive ale acesteia, care îi conferă așadar un specific complet aparte în cadrul
sistemului psihic uman: orientarea, selecţia precum şi focalizarea.
Lococo şi Tyree (2011) subliniază ideea potrivit căreia şofatul reprezintă o sarcină de
procesare a tuturor informaţiilor, o sarcină complexă şi dinamică, în care atenția joacă un rol
absolut esențial.
Toate informaţiile legate de drum pe care șoferul trebuie să le proceseze (așa cum ar fi
spre exemplu, semnele, semnalele, marcajele de pe drum, distanţa faţă de alte vehicule) se
schimbă în mod constant, acestea trebuind astfel să fie procesate într-un mod foarte rapid în
situația în care se circulă cu viteză mare. (Lococo şi Tyree, 2011). Abilitatea specifică unui
şofer de a răspunde într-un mod cât mai adecvat în situaţiile din trafic depinde de maniera în
care procesează astfel toate informaţiile de-a lungul tuturor celor trei etape succesive ale
modelului efectiv al procesării informaţiilor şoferului, respectiv: perceperea (detectarea şi
identificarea), decizia şi reacţia.
 Parcurgerea tuturor etapelor menţionate este întotdeauna dependentă nu doar de
atenție, ci și de diverse tipuri de aptitudini vizuale, cognitive precum şi fizice, așa încât toate
perturbările la nivelul tuturor acestora în cadrul unei etape timpurii, care conduc la
“încetinirea” (procesării tuturor informaţiilor), vor putea afecta desfăşurarea tuturor etapelor
ulterioare precum şi rezultatul, respectiv, răspunsul vehiculului. (Idem).
În cadrul literaturii de specialitate specifice există un consens printre cercetători cu
privire la ideea potrivit căreia deși atenția crește odată cu înaintarea în vârstă în vreme ce
viteza de reacţie poate scădea (Lococo şi Tyree, 2011). Cu toate acestea însă, timpul de
reacţie de tip alegere creşte uşor în mod continuu începând cu vârsta de 20 de ani. (Der şi
Deary, 2006, p. 62-73).
Multe dintre studiile și cercetările asupra îmbătrânirii populaţiei de şoferi, deşi se
axează cu precădere pe explorarea capacităţilor vizuale, ţin cont şi de o serie de alţi factori
cognitivi care intră practic în funcţiune în cadrul activității de conducere, cum este, de
exemplu, atenția. Din această perspectivă, Hélène Fontaine (2003, p. 107-120)
concluzionează, în urma unei analize de tip cantitativ, faptul că vârstnicii sunt mai des
implicaţi mai ales în accidente de intersecţie, având astfel probleme de detecție, precum şi de
estimare în sarcina condusului, însă nu și de atenție. Autoarea notează astfel faptul că
accidentele provocate de către vârstnici sunt pot fi foarte grave, întrucât vârstnicii sunt
persoane foarte vulnerabile.
Sümer et al. (2005, p. 96–103) au realizat un studiu asupra tipurilor de atenție
implicate în cadrul complexului om-trafic-vehicul. Astfel, au ajuns la concluzia că atenția
selectivă este asociată în mod negativ cu nivelurile deprinderilor de conducere şi de siguranţă
şi pozitiv cu anumite tipuri de aspecte negative legate de conduitele din traficul rutier (“aceste
rezultate sugerează faptul că niveluri crescute de atenţie selectivă determină o tendinţă către
un şofat nesigur şi comportamente aberante”, susțin Sümer şi colaboratorii) dar şi că atenţia
monotonă este negativ asociată cu nivelul specific al deprinderilor specifice de siguranţă;
Sümer a concluzionat astfel că atenţia monotonă este pozitiv asociată cu anumite accidentele
rutiere din ultimii 5 ani.
Așadar, în cadrul complexului om-trafic-vehicul, atenția joacă un rol foarte important,
fiind de altfel și un element care nu se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă, așa cum se
îmtâmplă cu acuitatea vizuală și auditivă sau cu motricitatea, însă acest lucru nu înseamnă că
este general valabil pentru toți oamenii sau că nu este necesar ca atenția să mai fie exersată și
anternată în timp.
 Cu toate acestea însă, în complexul om-trafic-vehicul, nu doar atenția este importantă,
iar deteriorarea oricărui alt element implicat în acest complex poate determina scăderea
semnificativă a competențelor șofatului. Însă, fără atenție, un șofer nu poate conduce o
mașină. Pentru amplificarea vederii sau a sunetului s-au inventat soluții, însă pentru
amplificarea atenției nu există încă nicio soluție și este greu de crezut că se va inventa prea
curând ceva în acest sens.

BIBLIOGRAFIE
1. Der, G., Deary, I. J. (2006). Reaction time age changes and sex differences in
adulthood. Results from a large, population based study: the UK Health and Lifestyle
Survey, Psychology & Aging, 21.
2. Fontaine, H. (2003). Âge des conducteurs de voiture et accidents de la route : Quel
risque pour les seniors?, Recherche – Transports – Sécurité.
3. Lococo, K., Tyree, R. (2011). Functional abilities and safe driving, preluat de la
http://www.medscape.org/viewarticle/725015.
4. Oppenheim, I., Shinar, D., Carsten, O., Barnard, Y., Lai, F., Vanderhaegen, F., Polet,
P., Enjalbert, S., Pichon, M., Hasewinkel, H., Lutzhoft, M., Kircher, A., Keklund, L.
(2010) Critical review of models and parameters for driver models in different surface
transport systems and in different safety critical situations, preluat de la
http://www.iterate-
roject.eu/?q=system/files/ITERATE%20D1.1%20%20second%20EC%20submission_
1.pdf.
5. Preda, V. (1991). Atenţia. În Radu, I. (coord.), Introducere în psihologia
contemporană, Cluj-Napoca: Editura Sincron.
6. Ribot , T. (2000). Atenția și patologia ei. București: Editura IRI.
7. Roşca, A. (1976), Psihologie generală, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
8. Sumer, N., Ayvasik, H.B., ER, N. (2005). Cognitive and psychomotor correlates of
self-reported driving skills and behaviour, în volumul conferinţei “Third International
Driving Symposium on Human Factors in Driver Assessment, Training & Vehicle
Design”.