1) Specificați particularitățile obiectului raportului juridic de dreptul mediului.

Obiectul raportului juridic de mediu îl constituie conduita subiectelor raportului juridic de mediu, respectiv
acţiunile sau inacţiunile lor în cadrul unor astfel de raporturi.

Obiectul raportului juridic de mediu este variat, diversificat pentru următoarele considerente:

a) activitatea de protecţie a mediului este o activitate complexă şi variată, la fel ca şi activitatea de poluare
dealtfel

b) subiectele raportului juridic de dreptul mediului au conduite diferite, prezintă o diversitate mare de atitudini,
de la protecţia şi ocrotirea mediului, până la poluarea lui. Această diversitate este prestabilită de normele de
dreptul mediului.

c) Subiecţii raportului dreptului mediului sunt persoanele între care există o relaţie socială reglementată de o
normă a dreptului mediului.

2) Explicați particularitățile subiectului şi a drepturilor/obligațiilor de mediu în raporturile juridice

de dreptul mediului.

Subiectele raportului juridic de mediu sunt persoanele între care există o relaţie socială reglementată de o normă
de dreptul mediului.

Subiectele raportului juridic de dreptul mediului sunt:

– persoane juridice (statul, unităţile administrativ – teritoriale, agenţii economici), care pot fi de
naţionalitate română sau străină;

– persoane fizice, care pot fi cetăţeni români sau străini, apatrizi sau persoane cu dublă cetăţenie.

În funcţie de drepturile şi obligaţiile pe care subiecţii raportului dreptului mediului le au în cadrul raportului
juridic de mediu, ele pot fi divizate în:

a)Subiecţi de drept în raporturi juridice de drept internaţional al mediului (statul, organele sale competente,
organizaţiile neguvernamentale, etc.);

b) Subiecţii de drept în raporturile juridice de drept naţional al mediului (organele statale, agenţi economici,
persoane fizice, etc.).
3) Apreciați temeiurile de apariție / modificare şi stingere a raporturilor juridice de mediu şi

mecanismul de realizare al acestora.

Gruparea pe categorii a raporturilor juridice de mediu se face in functie de tipul activitatii de protectie a mediului
cu care se nasc aceste raporturi juridice. Astfel exista urmatoarele categorii de raporturi a dreptului medului:
a) Raporturi de dreptul mediului intervenite între părți în vederea prevenirii poluării mediului (este situația
raporturilor juridice de mediu ce intervin între autoritate pentru protecția mediului şi titularii unor investiții sau
obiective noi).
b) Raporturi juridice de mediu născute în procesul eliminării consecințelor negative ale poluării mediului (sunt
raporturi juridice ce intervin de regulă între poluator şi organul competent).
c) Raporturi juridice de sancționare a agentului poluant (sunt raporturi juridice născute între poluator şi organul
competent);
d) Raporturi juridice de mediu acute în procesul de îmbunătățire a condițiilor de mediu ( sunt raporturi juridice
născute între organul de stat competent şi persoanele ce participă la această activitate);
e) Raporturi juridice de drept internațional al mediului (sunt raporturi juridice născute între state sau persoane
juridice naționale sau organisme internaţionale de specialitate în legătură cu activitatea de protecție a mediului).

Se constată că statul, în calitate de participant la activități complexe şi variate de protecție a mediului e un

participant activ şi constant în raporturile juridice de mediu. Premisa nașterii oricărui raport juridic, deci, şi a unui
raport juridic de mediu o constituie norma juridică.
Pentru ca în condițiile stabilite de norma juridica să ia naștere un raport juridic de mediu, este necesar sa
intervină un fapt social (juridic, eveniment sau acțiune umană). Raporturile juridice de mediu sunt acele fapte
juridice ce dau naștere raportului juridic de mediu. Nu orice faptă sociala generează modifică sau stinge raportul
de dreptul mediului, ci numai acele fapte juridice pe care legea mediului (prin norme juridice de mediu) leagă
astfel de consecințe juridice.
În calitatea de izvoare ale raporturilor juridice de mediu apar:
1. Evenimentele naturale, ca fenomen independent de voința persoanelor care au efecte poluante asupra
mediului înconjurător (cutremure, inundații etc.) şi care generează, modifică sau sting raporturile juridice de
mediu;
2. Faptele umane (acțiunea sau inacțiunea săvârșită de persoanele fizice sau juridice care au ca efect fie poluarea
mediului(fapte poluante), fie sunt săvârșite în scopul prevenirii poluării, înlăturării efectelor sale şi îmbunătățirii
condițiilor de mediu şi care pot produce, modifica sau stinge raporturile juridice de mediu). Faptele umane pot fi
săvârșite fără intenție de a produce efecte poluante sub formă de accidente ecologice) sau pot fi săvârșite cu
intenția de a produce astfel de efecte.
1) Determinați noțiunea şi componența terenurilor cu destinație agricolă.

Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de proprietate, sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii
în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii și a
structurilor de primire turistică, din categoria pensiunilor agroturistice, precum şi pentru obţinerea produselor
energetice în condiţiile prevăzute la alin. 2 lit. c).

Din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:

a) terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pîrloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci,
plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea – cele cu
vegetaţie);
b) terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de
reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv amenajările
piscicole, precum şi fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care servesc activităţile agricole, instalaţiile
de desecare, de irigare, pensiunile agroturistice, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţie;
c) terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au gradul de evaluare
a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile rîurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii.

Parte componentă a fondului funciar, terenurile cu destinaţie agricolă sunt alcătuite din:

– terenuri agricole productive (arabile, vii, livezi, păşuni, fâneţe, sere, solarii);
– terenuri cu vegetaţie forestieră – păşuni împădurite, terenuri ocupate cu construcţii şi instalaţii
agrozootehnice, amenajări piscicole, de îmbunătăţiri funciare, drumurile de exploatare agricolă, platforme şi
spaţii de depozitare pentru produse agricole;
– terenuri neproductive (ce pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă).

2) Determinați condițiile şi măsurile juridice de consolidare a terenurilor agricole

Consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de acţiuni juridice şi tehnice, întreprinse în scopul
îmbunătăţirii dimensiunii, amplasamentului terenurilor şi organizării sistemului de măsuri în vederea
combaterii eroziunii solului şi sporirii fertilităţii lui.
Consolidarea terenurilor agricole se efectuează din iniţiativa proprietarilor de terenuri prin următoarele
modalităţi:

 în baza contractului de activitate economică comună (cooperativele agricole de producţie);

 prin folosirea în comun a terenurilor agricole (în conformitate cu statutul întreprinderilor agricole);
 prin separare, comasare şi redefinirea hotarelor sectoarelor de teren, prin arendă, vînzare-cumpărare,
prin schimbul sectoarelor de teren de către deţinătorii de teren, inclusiv între deţinătorii de teren
participanţi la procesul de consolidare, precum şi prin alte modalităţi neinterzise de legislaţie.

Metoda de consolidare a sectoarelor de teren agricole o vor alege proprietarii de teren. Consolidarea
terenurilor agricole se înfăptuieşte în baza proiectului de consolidare elaborat de o organizaţie autorizată de
Guvern şi aprobat de proprietarii de teren.
Consolidarea terenurilor agricole, este un proces benevol şi proprietarul de teren, din propria decizie, poate
renunţa la procesul de consolidare a terenului în orice moment, pînă la perfectarea proiectului de consolidare
a terenului
3) Propuneți metode legale de scoatere a terenurilor agricole din circuitul agricol.

34. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor se face de către:

1) proprietar sau de către deţinătorul de teren, cu acordul proprietarului –pentru terenurile proprietate
privată;
2) consiliul unităţii administrativ-teritoriale în proprietatea căreia se află terenurile – pentru terenurile
proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale;
3) autoritatea administraţiei publice centrale în administrarea căreia se află terenurile – pentru terenurile
proprietate publică a statului.
35. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a
agriculturii, în conformitate cu prevederile art.36 alin. (2) lit.b) din Codul funciar (depozite, frigidere destinate
păstrării produselor agricole, făţări, ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de
ferme zootehnice, inclusiv amenajări piscicole, fîşii forestiere, iazuri antierozionale, drumuri care servesc
activităţile agricole, instalaţii de desecare, de irigare, pensiunile agroturistice), se face prin decizia consiliului local
al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii proprietarului, în cazul municipiilor Bălţi sau
Chişinău – prin decizia Consiliului municipal Bălţi sau Chişinău, conform pct. 36-37 din prezentul Regulament.

36. Pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, a turismului rural stipulate la art.36 alin. (2)
lit.b) din Codul funciar, proprietarul se adresează cu un demers autorităţilor administraţiei publice locale, în care
argumentează necesitatea edificării obiectivului de infrastructură a agriculturii, la care anexează:

1) copia de pe buletinul de identitate (pentru persoană fizică) sau copia de pe decizia de înregistrare a
întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi/sau copia de pe extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice;
2) extrasul din Registrul bunurilor imobile;
3) planul cadastral al terenului;
4) decizia consiliului local privind casarea plantaţiilor (pentru terenurilor ocupate de plantaţii perene).
37. Autorităţile administraţiei publice locale, în termenul stabilit de legislaţie, examinează demersul şi
materialele prezentate de proprietar şi aduce la cunoştinţa acestuia decizia autorităţii deliberative a
administraţiei publice locale privind schimbarea modului de folosinţă în scopul edificării obiectivelor de
infrastructură a agriculturii, a turismului rural.

http://lex.justice.md/md/367277/