Obligativitatea precizării în actul constitutiv a datelor de identificare a administatorului nu

este stipulată expres de legiuitor, însă această obligativitate reiese din următoarele prevederi,
și anume:
 Art. 7. Documentele necesare pentru înregistrarea de stat
lit b) hotărîrea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice.
din Legea Nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice, a
întreprinzătorilor individuali
 Art. 62 Actele de constituire ale persoanei juridice
lit. c) Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie să conţină denumirea şi
sediul ei, modul de administrare a activităţii şi alte date prevăzute de lege pentru
persoanele juridice de tipul respectiv.
din Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002.

Până cînd nimic nu ar indica asupra obligativității sus menționate, însă odată cu identificarea
altor date prevăzute de lege, menționate în art. 62, lit c) Cod Civil, observăm necesitatea
indicării de către fondator a componenţei nominale a organului de conducere-
Administratorul: <AdministratorNume, numit pe termen nelimitat / pe perioada.

I.P. „Agenţia Servicii Publice”.Departamentul înregistrare şi licenţiere a unităţilor de drept.

Model de act privind Cererea de înregistrare a persoanei juridice.

DEDUCTIE - Datele se înscriu în Registrul de stat în baza documentelor depuse pentru

înregistrare.
art. 33 alin(1) În Registrul de stat al persoanelor juridice se înscriu următoarele date despre
persoana juridică: lit i) numele, prenumele, numărul de identificare personal (IDNP),
domiciliul, numărul de telefon ale fondatorilor (asociaţilor) şi administratorului.

Astfel, numirea administratorului / administratorilor este obligatorie încă de la data adoptării

actului de contituire, oricare ar fi forma persoanei juridice în curs de constituire.
O altă problemă ce urmează a fi abordată este – dacă între persoana juridică și administrator
se încheie un contract de mandat, fie un contract individual de muncă.

Articolul 1472. Contractul de mandat

(1) Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuternicește cealaltă parte (mandatar) de
a o reprezenta la încheierea de acte juridice sau în alt mod de a afecta direct poziția juridică a
mandantului în raport cu un terț, iar mandatarul, prin acceptarea mandatului, se obligă să
acționeze în numele și pe contul mandantului.

Articolul 45. Noţiunea de contract individual de muncă

Contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care
salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să
respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de
muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului
muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.

Conform Avizului consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 4ac-6/14 se

menționează următoarele - prevederile Codului muncii, prin art. 258 alin. (1), stabilesc că
prevederile Codului muncii se răsfrîng asupra conducătorilor de unităţi indiferent de forma
organizatorico-juridică şi tipul de proprietate, cu excepţia cazurilor:
- conducătorul este concomitent şi unicul asociat sau proprietarul unităţii;
- administrarea este exercitată în baza unui contract civil încheiat cu o întreprindere.

După cum se observă, în ambele cazuri administratorul, în calitate de proprietar al unităţii sau
de specialist în management, în esenţă nu este salariat al unităţii respective, nu este parte a
raportului individual de muncă, prin urmare, relaţia dintre societate şi administrator fiind
analogică regulilor mandatului, care la rîndul său sînt raporturi reglementate de prevederile
Codului civil.
Diferența dintre Administrator și Conducător / director

1) A: Noţiunea de administrator este reglementată de dreptul civil şi se atribuie la sfera

raporturilor civile. În cazul în care este administrator-salariat, se aplică şi legislaţia muncii.
C: Noţiunea de conducător este reglementată de Codul muncii şi se atribuie la sfera
raporturilor de muncă.

2) A: Funcţia de administrator în calitate de funcţie-rol are un caracter mai larg decît cea de
director/manager şi se referă la gestiunea patrimoniului şi activităţii unităţii în general.
C: Funcţia de director/manager în calitate de funcţie-rol are un spectru mai îngust de
autoritate care este reglementată de competenţele delegate de către administratorul
întreprinderii sau prin decizia fondatorilor.

3) A: Conform Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova (CORM 006-14), funcţia

de administrator nu se atribuie la categoria de conducători, respectiv, conducătorul de unitate
nu poate fi denumit astfel.
C: Funcţia de director se atribuie la categoria de conducători sau manager, conform
Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova (CORM 006-14)

4) A: Are dreptul de a semna contractele de muncă, ordinele pe personal etc. Poate exercita
acest drept de semnătură paralel cu directorul executiv, în limita competenţei delegate, sau
să-i delege directorului executiv acest drept integral
C: Are dreptul de a semna contractele de muncă, ordinele pe personal în limita competenţei
delegate.

5) A: Poate exercita rolul de administrator pentru mai multe unităţi concomitent.

C: Conducătorul unităţii nu poate desfăşura activitate prin cumul în cadrul unităţii unde
munceşte ca loc de muncă de bază, cît şi la alte unităţi. De asemenea, conducătorul nu poate
cumula funcţii şi profesii în cadrul unităţii pe care o conduce.

6) A: Primeşte remuneraţie (suma se stipulează în decizia fondatorilor). Administratorul-

salariat poate primi şi remuneraţie, şi salariu (conform contractului individual de muncă.
C: Primeşte salariu conform contractului individual de muncă.
7) A: Evidenţa timpului de muncă se ţine, după caz (dacă este şi salariat – se ţine).
C: Se ţine evidenţa timpului de muncă.

8) A: Poate beneficia de concediu, alte garanţii asigurate de Codul muncii, după caz (dacă
este şi salariat).
C: Beneficiază de concediu şi alte garanţii în calitate de angajat.

9) A: Poate fi doar administrator sau administrator-salariat.

C: Este doar salariat.
Eliberarea din funcție a administratorului

Articolul 6816 alin. (1) prevede că administratorul poate fi eliberat din funcţie prin hotărârea

organului competent al persoanei juridice conform temeiului prevăzut de lege sau

contract, precum şi fără invocarea unui motiv fără termen de preaviz.

Posibilitatea revocării fără temei a administratorului este un efect direct al faptului că

raporturile dintre administrator și persoana juridică sunt raporturi de mandat, legislația muncii

fiind de aplicare subsidiară sau, după cum vom vedea, poate fi inaplicabilă.

Aceasta reiese din art. 61 alin. (6) C.C, care prevede că raporturilor juridice dintre persoana

juridică şi administrator li se aplică dispoziţiile legale cu privire la reprezentare şi

mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. De asemenea, atât Legea nr.

135/2007 cu privire la societățile cu răspundere limitată ((art. 7 alin. (6)) cât și Legea

nr.1134/1997 cu privire la societățile pe acțiuni (art. 8 alin. (6)) fac trimitere la contractul de

mandat.

Prin urmare, este necesară trimiterea la prevederile legale cu referire la contractul de mandat,

anume acelea care reglementează rezoluțiunea contractului de mandat și revocarea

mandatului. Astfel, art. 1050 alin. (1) C.civ prevede că oricare din părți poate să declare

rezoluțiunea contractului de mandat oricând și fără motive. Revocarea mandatului este

echivalentă cu rezoluţiunea contractului de mandat.

Cum se justifică această revocare discreționară?

Caracteristicile proprii mandatului fac ca administratorii să fie desemnați și menținuți în

funcție de asociați în baza unei relații fiduciare (loialitate și interes societar), care presupune

încredere din partea asociaților. Pierderea fiduciei permite asociaților să hotărască în

adunarea generală, cu cvorumul și majoritatea cerute de lege pentru fiecare formă societară în
parte, revocarea administratorilor.

Posibilitarea revocării mandatului rezidă în caracterul intuitu personae al contractului

respectiv, care se manifestă atât la formarea contractului, cât și pe parcursul executării sale.

Revocabilitatea este de esența contractului de mandat și se poate face oricând pe durata

contractului, indiferent dacă mandatul este gratuit sau remunerat și chiar dacă părțile au

declarat mandatul irevocabil. S-a afirmat în mod corect că un mandat obișnuit este revocabil

prin natura lui, în timp ce mandatul administratorului unei societăți comerciale este revocabil

nu numai prin natură, ci prin însăși esența sa.

Lipsa termenului de preaviz

După cum am arătat, administratorul poate fi revocat fără temei și fără termen de preaviz. Pe

de altă parte, art.264 din Codul muncii prevede că în caz de încetare a contractului individual

de muncă încheiat cu conducătorul unităţii în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii)

organului abilitat sau al proprietarului unităţii (art.263 lit.b)), în lipsa unor acţiuni sau

inacţiuni culpabile, conducătorul este preavizat în scris cu o lună înainte.

În situația în care între administrator și societatea comercială nu este încheiat un contract

individual de muncă (ipoteză posibilă, după cum vom vedea în continuare), atunci nu se pune

problema aplicării Codului muncii. De asemenea, chiar dacă între părți este încheiat un

contract individual de muncă, legislația civilă urmează să se aplice în mod prioritar.

Pe cale de consecință, chiar dacă părțile încheie un contract individual de muncă,

administratorul nu se va bucura de protecția oferită de Codul muncii.

Nulitatea clauzei contractuale care atentează la caracterul revocabil al mandatului

Alin. (5) al art. 1050 C. civ. sancționează cu nulitatea clauza prin care se exclude sau

limitează dreptul unei părţi la rezoluțiunea contractului de mandat dacă legea nu prevede

altfel. Prin urmare, revocabilitatea discreționară face ca mandatul să nu poată fi declarat de

părți irevocabil. Astfel, contractul de administrare nu va putea conține clauze prin care se

aduc restrângeri, condiționări sau circumstanțieri posibilității discreționare de revocare, astfel

de clauze fiind nule (de exemplu, revocarea să nu intervină mai devreme de X ani, revocarea

să se facă doar pentru anumite abateri, să se administreze o procedură prealabilă revocării

etc.). De exemplu, promisiunea fondatorilor de a-l ține pe viitorul administrator în funcție o

anumită perioadă determinată este nulă.

Imposibilitatea repunerii în funcție de către instanța de judecată.

Articolul 6816 alin. (2), teza a doua C.C prevede că dispoziţiile legislaţiei muncii nu pot fi

invocate pentru a contesta hotărârea de eliberare din funcţie a administratorului.

De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că în cazul în care eliberarea din funcţie a

administratorului, pentru care s-a invocat un temei prevăzut de lege sau contract, nu se

încadrează în acel temei, administratorul poate cere instanţei să constate că a fost eliberat

din funcţie fără invocarea unui motiv, dar nu poate contesta, din acest motiv, hotărârea de

eliberare din funcţie a administratorului.

Articolul 265. Demisia conducătorului unităţii

Conducătorul unităţii are dreptul la demisie înainte de expirarea termenului contractului

individual de muncă în cazurile stipulate de contract, informînd în scris angajatorul său cu o

lună înainte