LUBRIFIANŢI ECOLOGICI PE BAZĂ DE ULEIURI VEGETALE

Prof. dr. ing. I. ŞTEFĂNESCU, Drd. ing. C. CALOMIR, Conf. dr. ing. C. SPÂNU,
Conf. dr. chim. Şt. DIMA

Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galaţi

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND LUBRIFIANŢII BIODEGRADABILI

Până în secolul al XIX-lea componentele de bază utilizate la fabricarea lubrifianţilor au fost uleiurile
vegetale şi grăsimile animale. Aceştia erau compatibili cu mediul înconjurător şi biodegradabili. Materiale
ca, apa, uleiurile vegetale, uleiurile animale erau folosite cu succes. Astfel, încă din anul 2500 i.C, egiptenii
au constatat că uleiul vegetal reducea frecarea dacă era aplicat sub tălpiile săniilor care transportau pietre
grele pentru construcţia piramidelor. Şi în perioada greco-romană se foloseau uleiurile vegetale pentru
reducerea frecării În ţările sudice se foloseau uleiurile de mac sau măsline în timp ce în regiunile nordice se
folosea uleiul de rapiţă [1].
Treptat, odată cu apariţia motoarele cu ardere internă, aceşti lubrifianţi, pe bază de uleiuri vegetale şi
grăsimi animale, au fost înlocuiţi de uleiurile minerale. Motivul principal al acestei alegeri l-a reprezentat
stabilitatea în timp mai bună a uleiurilor minerale (îmbătrânire redusă în timp).
Uleiurile biodegradabile reprezintă în momentul de faţă o realizare performantă în domeniul ungerii
echipamentelor şi maşinilor care lucrează preponderent în condiţii ce fac posibilă poluarea mediului
înconjurător. Acest lucru se referă la maşinile şi echipamentele din agricultură, din industria de construcţii,
din marină, din silvicultură, din industria tipografică, din forajul sondelor, din căile ferate, din industria de
autovehicule, din industria alimentară, unde se pune problema reducerii poluării mediului, ca urmare a
pierderilor de lubrifianţi pe sol sau în apă.
Performanţele uleiurilor biodegradabile sunt comparabile, în unele cazuri sunt chiar mai bune decât ale
uleiurilor minerale utilizate pentru aceleaşi aplicaţii.
Avantajele ecologice ale lubrifianţilor biodegradabili faţă de lubrifianţii pe bază de uleiuri minerale
constau într-o biodegradabilitate mare şi rapidă şi valori mici de toxicitate [1].
Descompunerea biologică a lubrifianţilor biodegradabili se face aerob (cu oxigen, fig. 1 a) şi anaerob
(fără oxigen, fig. 1 b). Algele, unele plante, bureţii, ciupercile şi chiar puricii de baltă în reacţii cu oxigenul şi
sărurile pot favoriza apariţia descompunerilor biologice. În lipsa oxigenului, descompunerea
microorganismelor are loc în toate direcţiile microbiene posibile.
Comparativ cu uleiurile minerale, uleiurile esterice, datorită legături sale moleculare specifice pe care c
o are favorizează ruperea moleculei prin atacul microbian (fig. 1 b) [14].

a) b)
Fig. 1
96 Seminarul Naţional de Organe de Maşini, Braşov, 2005
Deasemenea descompunerea produselor pe bază de uleiuri minerale este mult mai dificilă deoarece
produsele de descompunere pot să acţioneze din nou asupra microorganismelor împiedicând dezvoltarea lor
ulterioară, situaţie care nu se întâlneşte în cazul structurilor proprii uleiurilor naturale (ulei de rapiţă, ulei de
floarea soarelui). În cazul din urmă prin descompunere se obţin substanţe nutritive pentru microorganisme
[14] favorizând dezvoltarea loc.
Pătrunderea pe piaţă a acestor lubrifianţi biodegradabili se
face în mod diferit în funcţie de domeniul de aplicabilitate. În
cazul ungerii unor tribosisteme cu pierderi de lubrifiant (cum ar
fi lanţul de fierăstrău) se poate vorbi de o substituire aproape
completă a produselor pe bază de uleiuri minerale cu substanţe
nepoluante. De asemenea, în cazul uleiurilor utilizate în
mecanismele deschise se poate vorbi de o creştere substanţială a
produselor biodegradabile. În cazul sistemelor de ungere închise
cu ungere de durată, chiar şi în cazul circuitelor hidraulice,
produsele oferite pe piaţă sunt mai puţine. În prezent ca uleiuri
de bază pentru lubrifianţii biodegradabili se pot utiliza:
poliglicolii, uleiurile esterice sintetice şi uleiurile vegetale.
Cercetările efectuate în ultimii 15 ani pentru realizarea
unor produse şi utilizarea unor procese tehnologice neutre din
punct de vedere al influenţei asupra mediului, au readus în
actualitate uleiurile vegetale, producându-se practic o renaştere
a acestor lubrifianţi.
Un studiu de piaţă arată că ponderea fluidelor hidraulice
nepoluante pe bază de uleiuri vegetale a crescut în anul 2000 la
10% [2]. Dacă se presupune o dezvoltare continuă, procentul de
substituire poate ajunge până la 50%, situaţie în care,
bineînţeles se va ţine seama atât de avantajele ecologice cât şi
de competitivitatea tehnică şi economică în raport cu produsele
pe bază de uleiuri minerale (fig. 2).
Fig. 2 [2] 2. ULEIURILE VEGETALE

Uleiurile vegetale, din punct de vedere chimic, sunt trigliceride care conţin elemente structurale labile
“dubla-legătură”, “grupa β-CH” şi “grupa ester”.
Aceste elemente structurale labile sunt în principal favorabile transformării în răşină (pierderea
fluidităţii) a uleiurilor vegetale în condiţiile utilizării lor în tehnica de ungere.
Elementele structurale “dubla-legătură” şi grupa “β-CH” sunt instabile în special la solicitări termice şi
oxidante, în timp ce grupele esterice sunt uşor disociate în apă (hidroliză). Pe de altă parte grupa esterică este
în principal responsabilă pentru descompunerea biologică rapidă a uleiurilor vegetale (fig. 3).

Fig. 3 [4] Fig. 4 [4]

Lubrifianţi ecologici pe bază de uleiuri vegetale 97

Acceptarea în viitor a uleiurilor vegetale pe piaţa lubrifianţilor depinde, printre altele, de posibilitatea
utilizării unei aditivări care să reducă sau să elimine reactivitatea mare nedorită a acestor lubrifianţi datorită
elementelor structurale labile [3].
În această direcţie munca de cercetare pentru îmbunătăţirea proprietăţilor acestor lubrifianţi trebuie
realizată astfel încât utilizarea acestor aditivi, care sunt în general neecologici, să nu influenţeze caracteristica
nepoluantă a uleiurilor vegetale.
Uleiurile naturale reprezintă un rezervor de materii prime din care prin hidrogenare şi diverse reacţii de
disociere se pot obţine diverse produse intermediare.
Aceste produse intermediare pot fi ulterior recombinate, prin utilizarea unor polyoli speciali (de ex.
trimetilolpropan), în poliesteri şi esteri complecşi (fig. 4) [4].
Cantitativ cea mai importantă plantă utilizată ca materie primă este rapiţa. Din punct de vedere
tribologic uleiul de rapiţă are proprietăţi deosebite de ungere şi protecţie anticorozivă.
Indicele de vâscozitate al uleiului de rapiţă este IV ≈ 200, ceea ce arată că are o dependenţă scăzută a
vâscozităţii cu temperatura. Acest indice de vâscozitate nu poate fi atins de nici un alt ulei mineral aditivat
corespunzător.
Datorită greutăţii moleculare relativ mare faţă de uleiurile minerale, prezintă pierderi mici prin
vaporizare şi punctul de aprindere ridicat, peste 250 oC.
Avantajele cele mai mari sunt sub aspect ecologic având grad redus de toxicitate şi grad înalt de
degradare pe cale biologică.
Degradarea biologică, în condiţii de mediu aerobe, se produce printr-un proces treptat de hidroliză şi
oxidare. Cu cât este mai uşoară oxidarea, cu atât molecula se descompune mai repede rezultând doar CO2,
H2O şi biomasă organică.
Modificările prin oxidare ale moleculei de ulei de rapiţă duc, printre altele, la formarea de produse de
reacţie acide care pot ataca şi coroda metalele şi garniturile de etanşare. În plus, ele duc de regulă la o
accelerare catalitică a îmbătrânirii uleiului, ceea ce diminuează foarte mult perioada de utilizare.
Procesele de oxidare în uleiurile vegetale pot fi diminuate prin introducerea unor aditivi speciali astfel
încât se poate atinge perioade de utilizare economice.

3. ULEIUL DE FLOAREA SOARELUI - LUBRIFIANT ECOLOGIC

Prin cercetările iniţiate în cadrul laboratorului de cercetări a Catedrei Organe de Maşini de către autori
s-a urmărit studiul rezistenţei la oxidare a uleiului vegetal de floarea soarelui neaditivat obţinut în diferite
stadii de fabricare: brut de presă, brut de extracţie, degumat şi neutralizat, vinterizat, uscat, rafinat şi aditivat
cu hidrochinonă şi acid ascorbic în primele două faze de fabricare în vederea folosirii lui ca lubrifiant
ecologic. In cercetările efectuate până în prezent, s-au folosit ca aditivi doar hidrochinonă şi acid ascorbic.S-
au ales aceşti doi aditivi antioxidanţi deoarece aceştia sunt netoxici şi prin utilizarea lor nu este afectată
caracteristica nepoluantă a uleiului studiat. În paralel s-a cercetat şi comportarea tribologică a a acestuia prin
determinarea coeficientului de frecare funcţie de presiunea de contact.

250

u le i F ls
200 b .p .

u le i F ls
indice peroxid, (%)

b .e x tr.
150 u le i F ls
d e g . /n e u t r .
u le i F ls V
100
u le i F ls U

50
u le i F ls R

0
0 2 3 4 5
t im p u l d e o x id a r e , ( h )

Fig. 5
b.p.-brut presă; b.e.-brut extracţie;V-vinterizat; U-uscat; R-rafinat;; 0 – starea iniţială; 2h,3h,4h,5h-
timpii de oxidare
98 Seminarul Naţional de Organe de Maşini, Braşov, 2005
Studiul comportării la oxidare a uleiului de floarea soarelui neaditivat în diferite stadii de fabricare şi
aditivat cu hidrochinonă şi acid ascorbic în procente diferite s-a făcut prin variaţia indicelui de peroxid cu
timpul de oxidare deoarece acest indice exprimă cel mai bine fenomenul de oxidare Rezultatele sunt
prezentate în fig. 5, 6, 7. Din analiza rezistenţei la oxidare a uleiului vegetal de floarea soarelui neaditivat
(fig. 5) se constată că uleiul din primele două faze de fabricare se oxidează mai puţin decât în celelalte faze
de fabricare.

250
u le i F ls
b .p . N

200 u le i F ls
b .p .+ 1 %
indice peroxid, (%)

H
u le i F ls
150 b .p .
+ 2 % H
u le i F ls
100 b .p .
+ 1 % A a
u le i F ls
b .p .
50 + 2 % A a
u le i F ls
b .p .
+ 3 % A a
0
0 2 3 4 5

tim p u l d e o x id a r e ,(h )

Fig. 6
H-hidrochinonă; Aa-acid ascorbic; 0 – starea iniţială; 2h,3h,4h,5h-timpii de oxidare

70

60
u le i F ls
b .e x tr. N
indice peroxid, (%)

50
u le i F ls
b .e x tr.
40
+ 1 % A a
u le i F ls
30 b .e x tr.
+ 2 % A a
20 u le i F ls
b .e x tr.
+ 3 % A a
10

0
0 2 3 4 5

tim p u l d e o x id a r e , ( h )

Fig. 7
N-neaditivat; Aa-acid ascorbic; 0 – starea iniţială, 2h,3h,4h,5h-timpii de oxidare

Analizând diagramele din fig. 6 şi fig. 7. se constată că în cazul

aditivării uleiului de floarea soarelui cu hidrochinonă şi acid ascorbic
indicele de peroxid scade cu creşterea procentului de aditiv. Cea mai
scăzută valoare este pentru o aditivare cu 2% acid ascorbic.
. Comportarea tribologică a uleiului de floarea soarelui
comparativ cu a uleiului H32 a fost studiată folosind un tribomodel de
alunecare, fig. 8. Tribomodelul, este format dintr-o rolă din oţel OLC45
şi un sabot din bronz. Lubrifierea a fost realizată prin imersarea parţială
a rolei într-o baie conţinând lubrifianţii testaţi.
Testele au fost făcute pentru diferite sarcini aplicate saboţilor:
500, 1000, 1500 N. În timpul testului, momentul de frecare din zona
Fig. 8. contactului şi turaţia arborelui s-au măsurat cu un traductor special.
Pentru regimul stabilizat, valorile coeficientului de frecare pentru
Lubrifianţi ecologici pe bază de uleiuri vegetale 99

cele trei forţe sunt reprezentate grafic în fig. 9. Din această ultimă diagramă rezultă că pentru presiunea de
1MPa, valorile coeficientului de frecare stabilizat sunt aproximativ egale pentru ambele uleiuri de floarea
soarelui brut presă şi brut extracţie oxidat şi aditivat cu 2% şi 3% acid ascorbic. Pentru celelalte presiuni de
0,33MPa şi 0,66Mpa coeficientul de frecare stabilizat este mai scăzut pentru uleiul de floarea soarelui brut
presă şi brut extracţie oxidat şi aditivat comparativ cu uleiul hidraulic H32.

ulei H32 n.n. ulei fls.b.p.n.n. ulei fls.b.p.n.2h

ulei fls.b.p.n.3h ulei fls.b.p.n.4h ulei fls.b.p.n.5h
ulei fls.b.e.n.n. ulei fls.b.e.n.2h ulei fls.b.e.n.3h
ulei fls.b.e.n.4h ulei fls.b.e.n.5h ulei fls.b.p.3%Aa.n.
ulei fls.b.p.3%Aa.2h ulei fls.b.p.3%Aa.3h ulei fls.b.p.3%Aa.4h
ulei fls.b.p.3%Aa.5h ulei flsb.e.2%Aa.n. ulei fls.b.e.2%Aa.2h
ulei fls.b.e.2%Aa.3h ulei fls.b.e.2%Aa.4h ulei fls.b.e.2%Aa.5h

0,35
coeficientul de frecare stabilizat

0,3

0,25

0,2

0,15

0,1

0,05

0
0,33 0,66 1
presiunea, (MPa)

Fls.-floarea soarelui; n.n.-neaditivat,neoxidat; b.p.-brut presă; b.e.-brut extracţie; Aa-acid ascorbic;

Fig. 9

4. Concluzii.
Uleiurile biodegradabile pe bază de uleiuri vegetale prezintă un interes deosebit în ultimul timp având
în vedere protecţia mediului înconjurător.
Caracteristicile uleiurilor biodegradabile sunt comparabile, în unele cazuri sunt chiar mai bune decât
ale uleiurilor minerale utilizate pentru aceleaşi aplicaţii
În lucrare s-a prezentat comportarea uleiului de floarea soarelui brut presă şi brut extracţie aditivat şi
neaditivat în vederea folosirii lui ca lubrifiant ecologic. Cercetările proprii vizând testele chimice arată o
valoare scăzută a indicelui de peroxid pentru o aditivare cu 2% acid ascorbic.
Comportarea tribologică din punct de vedere a coeficientului de frecare, arată că uleiul de floarea
soarelui brut de extracţie oxidat după 5 ore şi aditivat cu 2% acid ascorbic are o comportare superioară
uleiului hidraulic H32 şi este posibilă folosirea lui ca lubrifiant în aplicaţii industriale.

BIBLIOGRAFIE

1. GLAVATI O., GLAVATI L., Lubricating Oils of Plant Origin, Tribologie + Schmierungstechnik,
42, Jahrgang, nr. 1/2000, p.17-18.
2. BUSCH C, BACKE W. Biologisch schnell abbaubare Hidraulikflussigkeiten, Tribologie und
Schmierungstechnik, 41 Jahrgang nr.1, 1994, p.17-22.
3. ŞTEFĂNESCU I., CALOMIR C., CHIRIŢĂ G., On the future of biodegradable vegetable
lubricants used for industrial trybosystems, The Annals of University ,,Dunărea de Jos”of Galaţi,
Fascicle VIII, Tribology, p.94-98, 2002.
100 Seminarul Naţional de Organe de Maşini, Braşov, 2005
4. SCHMIDT H.G., Komplexester aus pflanzlichen Ölen, Tribologie + Schmierungstechnik, 41,
Jahrgang, nr. 1/1994, p. 14-23.
5. BERCEA I., ş.a. Tribologia sistemelor mecanice, Editura universitară tehnică ,,GH. Asachi”, Iaşi,
1998.
6. ZECHERU, I., Uleiurile biodegradabile o revoluţie în tehnologia lubrifierii, SNP Petrom SA,
Bucureşti, 2003.
7. FELDMANN D.G. AND KESSLER, Fluid qualification tests-evaluation of the lubrication
properties of biodegradable fluids, Industrial Lubrication and Tribology Volume 54, nr..3, p. 117-
129, 2002.
8. ŞTEFĂNESCU I., ş. a Materiale utilizate în construcţia de maşini, caracteristici, simbolizare,
domenii de utilizare , Galaţi, 1997, vol.II, pag. 202-223.
9. GOYAN R.L., MELLEY R.E, WISSMER P.A, WILLIAM C. Ong, Biodegradable Lubricants,
Journal of the Society of Tribologists und Lubrication Engineers, iulie 1998, pag. 10-17.
10. AMSEK A., VIZINTIN J., Scuffing Lead Capacity of Rapeseed – Based Oils , Journal of the
Society of Tribologists und Lubrication Engineers, august 1999, pag. 11-18.
11. PEREY M., DUDA L., Lubrication Properties of Castor Oil Poenţial Basestock for Biodegradable
Lubricants, Journal of the Society of Tribologists und Lubrication Engineers, decembrie1997, pag.
35 - 40.
12. WALLER E. DAVID Jr., PEREZ M., A. Study of the Effect of Chemical Structure on friction and
Wear : Part 2 – Vegetable Oils and Esters, Journal of the Society of Tribologists und Lubrication
Engineers, mai 2001, pag. 20-25.
13. ANAND O. N., MEHTA J., PRASANDA RAO T. S. R., Synthetic Lubricant Components from
Vegetable Oils of India Origin, Indian Institute of Petrolum,Dehradun, India, pag. 349 – 354.
14. MURR T., Benötingen wir Bio-Öle in allen Bereichen der Schmierstoffenwendung und werden sie
darüber hinasus unseren technischen Anforderungen gerecht?, 11th International Colloquim 13-15
January 1998, Technische Akademie Esslingen, Industrial and Automotive Lubrication vol.I, pag.
201-208.