ABDOMENUL CRONIC DUREROS

(durerile abdominale recurente sau recidivante)

Definiţie
„Sindrom caracterizat prin episoade dureroase abdominale paroxistice, cu durată şi
intensitate variabile, care modifică activitatea normală a copilului şi se succed cu o frecvenţă
de cel puţin un episod pe lună, desfăşurându-se pe o perioadă de minimum 3 luni” (Valeriu
Popescu).
După alţi autori ar fi necesar pentru diagnostic o perioadă de minimum 6 luni
succesive.
Prevalenţa
Prevalenţa variază între 10% şi 15% din cauzele de consult pediatric.
Durerile abdominale recurente ale copilului se caracterizează prin perioade de
exacerbare sau remisiune şi în mod frecvent „dispar tot atât de misterios precum apar”
(Schecheter 1984).

Fiziopatologie
Durerea este semnalul unui excitant nefiziologic, dăunător pentru organism.
Organele interne sunt echipate cu interreceptori specializaţi: algo, termo, baro,
chemoreceptori.
De aici excitaţiile sunt transmise prin fibrele aferente simpatice. În mod fiziologic ele
nu sunt percepute conştient ci numai atunci când intensitatea lor devine supraliminară.
Durerea este percepută în girusul postcentral al cortexului.
Frecvenţa crescută a durerilor abdominale recurente la copil în foarte multe afecţiuni
digestive şi extradigestive se explică prin existenţa unor particularităţi ale sistemului nervos
central la vârsta copilăriei.
Pe de o parte există o hiperexcitabilitate neurovegetativă predominent vagală cu reacţii
frecvente în sfera tractului digestiv, pe de altă parte modul de reacţie global emoţional,
psihomotor ce apare la copii s-ar explica prin existenţa unei reduceri a inhibiţiei corticale
conştiente la o excitaţie vagală.
Aceste particularităţi de reacţie neurovegetativă la copil ar explica lipsa
corespondenţei pozitive între gradul de „agresivitate” a stimulului şi intensitatea răspunsului.

Mecanismele implicate în producerea durerii abdominale

1. Modificarea circulaţiei sanguine (tromboze, volvulus, invaginaţie, hernie strangulată)
prin diminuarea debitului sanguin producând: ischemie, hipoxie, acumulare secundară
de metaboliţi acizi.
2. Tracţiunea pe rădăcina mezenterului.
3. Contracţia intensă sau prelungită (boala ulceroasă, colica renală, biliară, foamea).
4. Distensia pereţilor organelor cavitare: stomac, intestin, vezica biliară, bazinet –
produce durere asociată cu greţuri, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie,
palpitaţii.
5. Leziuni inflamatorii ale unor ţesuturi, organe, peritoneu.
6. Distensia capsulei unor organe (hepatomegalia constituită brusc).

Diagnosticul durerii abdominale

Anamneza
La copilul mic anamneza se ia de obicei de la părinţi; ei pot avea uneori tendinţă la
exagerarea unor simptoame.

1
 Copilul mare trebuie să-şi expună singur simptomele fără a se sugera unele răspunsuri.
Se va preciza:
- vârsta la care a debutat durerea şi numărul episoadelor dureroase. Pot fi mai multe
într-o zi, unu pe săptămână sau unu pe lună
- localizarea durerii – cu cât copilul este mai mic, cu atât durerile sunt mai difuze.
Cel mai frecvent, sunt localizate periombilical sau epigastru
- iradierea
- evoluţia durerii, de scurtă durată, persistentă (de la câteva minute la o oră) sau
persistentă cu paroxisme (caracter ondulant, colicativ)
- caracterul durerii, care poate fi de arsură, provocată de iritaţia mucoasei
esofagiene, prin reflux esofagian sau a celei gastrice şi duodenale, prin
hiperaciditate (pirozis); cu caracter de tensiune, prin creşterea conţinutului gazos
sau prin golirea defectuoasă a organelor cavitare, deci dureri de distensie, cum se
observă în aerogastrie, aeroenterie, aerocolie; cu caracter de colici, exteriorizate
prin paroxisme, expresie a spasmului musculaturii netede; cu caracter penetrant,
atunci când apare o participare a seroasei peritoneale (ulcer perforat, pancreatită
acută cu necroză în situ)
- se vor lămuri apoi împrejurările care preced apariţia durerilor: după alimentaţie?
la cât timp? numai după unele alimente? pe nemâncate? durerea este exagerată sau
calmată de ingestia unor alimente?
Durerile independente de mese şi fără periodicitate, care nu respectă intervale libere şi
apar în mod constant, sunt expresia unor procese extraviscerale ca în periviscerite, peritonita
bacilară, anexite.
Durerile legate de mese, dar fără periodicitate, sunt cele din gastrite şi dispepsii cu
componentă fermentativă.
Durerile legate de mese, de alimentaţie, periodice, cu intervale libere mari, sunt
caracteristice pentru ulcer, boli ale căilor biliare (durere precoce în ulcer gastric, durere
tardivă în cel duodenal cu perioadă dureroasă de 3-6 săptămâni şi interval liber de luni şi chiar
ani; în cele biliare, durerile ţin 1-3 zile).
Vom preciza semnele asociate durerii:
- digestive: greaţă, vărsături, anorexie, senzaţie de amăreală în gură, senzaţie de
flatulenţă, tulburări de tranzit (constipaţie, diaree)
- urinare: diureza, micţiunile (frecvenţa, abundenţa, facile sau dureroase), aspectul
macroscopic al urinii
- generale: temperatura, cefaleea, paloarea, tendinţa la lipotimie şi colaps, fenomene
migrenoase
- ne vom interesa de mediul familial al copilului, neînţelegeri cu părinţii,
constrângeri de ordin alimentar, fraţi, surori preferaţi de părinţi
- vom lua date şi despre colectivitatea frecventată: apariţia durerilor dependente de
frecventarea şcolii, neînţelegeri cu educatorii şi profesorii
Sunt interesante şi antecedentele heredocolaterale: boli similare ale părinţilor în
copilărie, prezenţa de migrene, ulcer peptic la ascendenţi.
Examenul obiectiv (fizic)
- trebuie să fie complet, cuprinzând examinarea sistematică a tuturor organelor,
aparatelor, sistemelor accentuându-se pe examenul regiunii abdominale
- termometrizarea
- evaluarea stării generale a bolnavului
Inspecţia:
 tegumentelor şi a mucoaselor (erupţii ce orientează către o boală
contagioasă, erupţii alergice, hemoragice)

2
  dimensiunile abdomenului (normal, escavat, destins)
 circulaţia venoasă abdominală
 participarea peretelui abdominal la mişcările respiratorii (reacţia
peritoneală)
 undele peristaltice
 cicatricile operatorii
 punctele herniare
 testiculii
Palparea
- se începe din regiunea indemnă apropiindu-ne treptat de zona dureroasă
- palparea se face lent, prelungit, cu mâini calde, urmărind reacţia copilului
Se va aprecia:
- sediul durerii
- sensibilitatea peretelui abdominal
- supleţea, contractura peretelui
- dimensiunea organelor parenchimatoase: ficat, splină, rinichi ce trebuie
diferenţiate de: false tumori (glob vezical) hematoame, ghem de ascarizi
Percuţia abdomenului:
- permite diferenţierea dintre o ascită sau tumoră (matitate) şi conţinut gazos
(timpanism)
- permite diferenţierea dintre o hepatosplenomegalie şi o ptoză a ficatului şi a
splinei
Ascultaţia:
- absenţa completă a zgomotelor intestinale în peritonita avansată şi ileus
paralitic
- accentuarea zgomotelor + intensificarea durerii în ocluzia intestinală
- zgomote sub formă de frecături datorate aderenţelor şi proceselor periviscerale
Tuşeul rectal
- modificări de formă şi diametru ale cavităţii rectale şi prezenţa unor formaţiuni
anormale ale peretelui
- dacă pe mănuşă sunt mucozităţi, sânge, puroi
Examenul genital la fetiţe: pentru o suferinţă utero-anexială sau hematocolpos

Examene paraclinice
Vor fi alese acele examene paraclinice care ar putea fi necesare pentru clarificarea
unui diagnostic doar orientativ în urma examenului clinic.
Se va începe cu examenele paraclinice de rutină completate de la caz la caz cu alte
investigaţii mai complexe: hemoleucograma VSH timol, TGP uree, acid uric,
creatinină glicemie lipide colesterol calcemie examen urină examen
coproparazitologic tubaj duodenal hemoragii oculte în scaun radioscopie gastro-
duodenală fibroscopie irigoscopie urografie i.v. Rx. Toracică ECHO EEG CT
RMN

Clasificarea durerilor abdominale recidivante

Din anul 1958 s-a folosit pentru DAR în literatura pediatrică clasificarea bivariantă
elaborată de Apley conform căreia durerile abdominale recurente de cauză organică reprezintă
5 – 10%, restul 90 – 95% fiind de etiologie psihogenă.
Din 1983 modelul trivariant al clasificării elaborat de Borr şi Feurstein – domină
literatura de specialitate. Conform acestei clasificări durerile abdominale recurente organice

3
reprezintă 40 – 50%, durerile abdominale recurente disfuncţionale reprezintă 32 – 49%, iar
durerile abdominale recurente psihogene reprezintă 11 – 18%.
Un al III-lea model conceptual a fost propus de Levine şi Rappaport în 1984, acest
model subliniind originea multifactorială şi modularea severităţii durerilor abdominale
recidivante la copil.
Sunt implicaţi: predispoziţia somatică, stilul de viaţă, temperamentul, evenimentele
stresante din viaţa copilului.

Durerile abdominale recidivante organice

Durerile abdominale recidivante organice reprezintă 40-50% din totalul durerilor
abdominale recidivante (faţă de 5-10% în urmă cu câteva decenii).
Etiologia este foarte variată (peste 100 de cauze) cuprinzând afecţiuni digestive şi
extradigestive.
Caracteristicile ce definesc caracterul organic al durerilor abdominale sunt
reprezentate de: ●localizarea durerii (variabilă în funcţie de organul afectat dar constantă în
cursul episoadelor dureroase); ●iradiere (particulară, în funcţie de etiologie); ●intensitate
(variabilă de la surdă, profundă până la aspect colicativ); ●durată (de la câteva minute până la
ore); ●orarul episoadelor dureroase (diurn şi nocturn putând afecta somnul şi activitatea
copilului; pot fi în legătură cu alimentaţia, defecaţia, micţiunile, etc.); ●poate afecta starea
generală, starea de nutriţie şi activitatea copilului; ●semne şi simptome asociate:
 digestive (anorexie, greaţă, vărsături, tulburări de tranzit intestinal, hemoragii
digestive)
 extradigestive în funcţie de organul afectat (febră, manifestări articulare,
adenopatii, manifestări urinare, ginecologice, manifestări pulmonare,
cardiovasculare, neurologice)
Originea durerilor abdominale recidivante organice poate fi la nivelul oricărei
formaţiuni anatomice abdominale (viscere, peritoneu, vase, nervi, ganglioni) dar şi la nivelul
altor formaţiuni extradigestive (renale, pelvine, cardiovasculare, pulmonare, boli neurologice,
hematologice, metabolice).
După localizare şi unele caracteristici clinice se descriu mai multe tipuri de dureri
abdominale organice în raport cu originea lor:
1. Durerea esofagiană (refluxul gastroesofagian, esofagita peptică, hernia hiatală)
Se caracterizează prin: localizare epigastrică, iradiere retrosternală sau dorsală,
caracter de arsură, intensitate medie, durată scurtă, asociază regurgitaţii acide sau
alimentare, pirozis.
2. Durerea gastroduodenală (boala peptică ulceroasă, gastroduodenitele cronice)
Se caracterizează prin: localizare epigastrică sau hipocondru drept, caracter de crampă
sau foame dureroasă, periodicitatea durerii, durată variabilă (minute sau ore),
ameliorată de alimente sau antiacide.
3. Durerea intestinală (constipaţia, parazitozele intestinale, boala celiacă, apendicita
cronică, bolile inflamatorii intestinale)
Se caracterizează prin: localizată în abdomenul mijlociu sau pe cadrul colic, unghiul
stâng sau drept al colonului, iradiere spre sacrum sau organele genitale externe,
intensitate variabilă, caracter surd sau paroxistic, colicativ. Poate asocia: tulburări de
tranzit intestinal, hemoragie digestivă inferioară, modificări articulare.
4. Durerea hepato-biliară (litiaza biliară, colecistita cronică, hepatitele cronice)
Se caracterizează prin: localizare în epigastru sau hipocondrul drept, iradiere în umărul
drept, fosa iliacă dreaptă, caracter colicativ, debut după alimentaţie, fără periodicitate,
durată variabilă (ore, etc.). Se poate asocia cu: febră, frison, greţuri, vărsături, etc.
5. Durerea pancreatică (pancreatita cronică, chist şi pseudochist pancreatic, etc.)

4
 Se caracterizează prin: localizare în epigastru sau hipocondrul drept, iradiere spre
umărul stâng, intensitate variabilă, caracter surd, transfixiant, durată de câteva zile,
declanşată de prânzuri bogate (grăsimi, alcool). Se asociază cu: greaţă, vărsături,
distensie abdominală, icter, steatoree
6. Durerea de origine renală (litiază, ITU, etc.)
Se caracterizează prin: sediu lombar, hipocondrul drept sau stâng, flancuri; iradiere
spre organele genitale; caracter surd, colicativ; evoluţie în pusee. Se asociază cu:
febră, hematurie, disurie
7. Durerea de origine pelvină (ciclu menstrual, leziuni inflamatorii ale organelor
genitale, cistită, rectocolita ulcero-hemoragică, torsiunea de testicul, etc.)
Se caracterizează prin: localizare în hipogastru sau fosele iliace, nu are iradiere
particulară, caracter surd sau paroxistic, intensitate variabilă.

I. Dureri abdominale recurente de cauză organică se clasifică astfel:

1. Dureri abdominale recurente determinate de afecţiuni ale organelor
intraabdominale (cauze organice inflamatorii şi neinflamatorii)
1.1 Afecţiuni ale stomacului
a) Aerogastria
b) Dieta neadecvată (folosirea unor alimente greu digerabile)
c) Boală peptică (ulcerul peptic, mai frecvent duodenal decât gastric)
- cauză rară de durere abdominală la copil
- localizarea durerii: periombilical, epigastric sau rău localizată
- uneori aspect persistent al durerii
- durata durerii: câteva minute până la ore
- durerea mai frecventă noaptea decât ziua
- durerea apare înainte de mese sau nu are legătură cu mesele
- ingestia de lapte calmează momentan durerea care devine apoi mai intensă
- la prematuri şi sugarii mici vărsătura poate fi unicul semn
- ulcerul poate apare la copii după: arsuri, traumatisme craniene, tumori
intracraniene, infecţii ale SNC, terapia cu corticosteroizi sau aspirină
- se poate manifesta cu hematemeză sau melenă
- în unele cazuri diagnosticul este stabilit abia după apariţia unor complicaţii
severe: hematemeză, perforaţie, stenoză
- radioscopia şi examenul endoscopic sunt utile pentru diagnostic
d) Sindromul Zollinger-Ellison (tumoră cu celule pancreatice non-eta,
hipertrofie a mucoasei gastrice, hipersecreţie gastrică cu aciditate crescută,
ulceraţie peptică)
- apare la copii > 7 ani
- ca simptome: dureri abdominale, vărsături (uneori hematemeză) şi melenă
- ulcerele sunt de obicei duodenale dar pot fi şi ileale sau gastrice
1.2 Afecţiuni ale intestinului
a) Duodenita
b) Apendicita subacută sau cronică
- durerea poate apare la 4-5 ore după masă
- durerea este localizată în fosa iliacă dreaptă dar poate fi şi periombilicală,
în hipocondru drept, epigastru sau chiar lomba dreaptă
- se însoţeşte de greaţă, semne de colită rebelă la o dietă corectă
c) Boala Crohn (ileită terminală) (poate simula apendicita acută)
- episoade recurente de durere abdominală cu aspect de crampe
- anorexie

5
 - vărsături
- diaree
- febră
- scădere în greutate
d) Rectocolita ulcero-hemoragică
- crampe, disconfort abdominal
- diaree
- rectoragii frecvente
- irigoscopia şi rectoscopia: investigaţii necesare pentru diagnostic
e) TBC intestinal
f) Ileita inflamatorie nespecifică
g) Ileita infecţioasă (Yersinia enterocolytica)
h) Aerocolia
i) Afecţiunile diverticulului Meckel:
- diverticulita acută: evoluează cu simptomatologia apendicitei acute
- ulcerul diverticular evoluează cu hemoragie intestinală (acută sau
prelungită)
j) Enterocolita şi colita (salmonelozică, dizenterică)
- dureri abdominale
- scaune cu mucus
k) Constipaţia: produce vagi dureri abdominale cronice sau numai un disconfort
abdominal
l) Megacolonul congenital aganglionar (boala Hirschprung)
- constipaţie cronică
- mărire de volum a abdomenului
- peristaltism vizibil
m) Malrotaţii, volvulus, mezenter comun
- crampe abdominale
n) Polipoză intestinală
- durere abdominală intermitentă
- disconfort abdominal
o) Duplicaţiile tractului intestinal
- dureri abdominale intermitente, cu caracter colicativ
- vărsături
p) Invaginaţia intestinală
- dureri abdominale cu debut brusc, de scurtă durată, liniştirea durerilor şi
reapariţia după 5-15 min. de acalmie
- vărsături
- sânge în scaun
q) Edemul peretelui intestinal:
- poate apare în cadrul edemului angioneurotic ereditar
- dureri abdominale recurente
r) Fibroza chistică
- dureri abdominale determinate de steatoree sau de procese de fermentaţie
excesivă a conţinutului intestinal
s) Alergia faţă de un aliment
- dureri abdominale cu caracter colicativ
- greaţă
- vărsături
t) Intoleranţa la lactoză la adolescent:

6
 - dureri abdominale, crampe
- meteorism
- scaune diareice ce apar după ingestia de lapte
1.3 Parazitozele intestinale
- Giardia sau lamblia intestinalis produce frecvent durere abdonminală
- Ascarizii pot produce: ocluzii, volvulus, invaginaţie
1.4 Afecţiunile peritoneale
a) Peritonita primitivă streptococică sau pneumococică: durere abdominală
generalizată
b) Peritonita tuberculoasă
La copii mici TBC peritoneal se poate manifesta cu meteorism abdominal, fără lichid.
- durerile abdominale pot fi declanşate de factorul mecanic de subocluzie
prin bride, cu stenoză intestinală consecutivă
c) Bride şi aderenţe postinflamatorii (peritonită) sau postoperatorii
d) Cauze de natură chirurgicală - de natură malformativă sau tumorală:
mezenter comun, cec mobil, chişti mezenterici, limfosarcoame
e) Limfadenita mezenterică
- poate crea confuzii cu apendicita
- poate apare primitiv sau
- poate apare secundar unei boli infecţioase (rujeolă, scarlatină, rubeolă,
mononucleoză), secundar a unei afecţiuni intercurente (rinofaringita,
amigdalita) sau TBC (adenita TBC)
- durerile sunt difuze, la palpare nu se poate preciza un punct dureros
- balonare abdominală
- paloarea feţei
1.5 Afecţiuni hepato-biliare
a) Hepatita epidemică:
- dureri în hipocondru drept sau disconfort abdominal
b) Hepatită cronică
- dureri abdominale prin mărirea de volum a ficatului sau/şi prin diskinezii
biliare consecutive
c) Angiocolita şi colecistita: rare la copil uneori sunt provocate de giardioză
- febră
- hepatomegalie dureroasă
- subicter conjunctival
- durere în hipocondru drept iradiată în umăr
d) Tumorile hepatice:
- benigne: chist hidatic
- maligne
e) Chistul de coledoc, dilataţia chistică a vezicii biliare
- durere în hipocondru drept
- masă palpabilă în hipocondru drept
- icter
f) Litiaza biliară poate fi consecinţa: anemiei hemolitice cronice, fibrozei
chistice, bolii Wilson
- durere abdominală în hipocondru drept
- greaţă
- icter
g) Congestia pasivă a ficatului în decompensările cardiace
1.6 Afecţiuni pancreatice

7
 a) Pancreatitele subacute şi cronice
- durere în bară cu iradiere în umărul stâng
- steatoree
b) Pseudochistul pancreatic: trebuie suspectat când există un traumatism
abdominal în antecedente
c) Tumori pancreatice
1.7 Afecţiunile splinei
a) Splenomegalia (din sindromul de hipertensiune portală sau splenomegalia
din bolile de sânge)
- disconfort abdominal, durere în hipocondru stâng, hematemeză
b) Ruptura traumatică a splinei
- durere în hipocondru stâng
- spasm muscular
1.8 Afecţiuni reno-urinare
a) Obstrucţia tractului urinar (cu sau fără infecţie urinară): malformativă,
litiazică, chiaguri de sânge în ureter (purpura H.Schönlein, hemofilia)
- durere abdominală recurentă sau cronică localizată în abdomenul inferior,
în spate, sau în flancuri
- febră
- greaţă
- vărsături
b) Glomerulonefrita acută
- durere abdominală la debut
c) Tumori renale
d) TBC renal
1.9 Afecţiuni ale organelor genitale
a) Torsiunea, chistul, tumora ovariană
- durere în fosa iliacă dreaptă
b) Ruptura unui folicul în perioada ovulaţiei
- disconfort pelvin
- crampe abdominale
c) Dismenoreea
- durere în abdomenul inferior, regiunea sacrată
- cefalee
- vărsături
d) Hematocolposul:
- dureri abdominale intermitente sau constante
e) Metro-anexitele din cadrul vulvo-vaginitelor gonococice
f) Ovaritele din cadrul infecţiei urliene
1.10 Alte cauze intraabdominale de durere abdominală
a) Tumorile abdominale şi retroperitoneale
b) Sindromul arterei mezenterice superioare (este produs de obstrucţia
duodenală apărută deasupra ligamentului Treitz): dureri, crampe abdominale,
greaţă, vărsături, oprirea creşterii ponderale
c) Tromboza venei mezenterice

2. Dureri abdominale recurente determinate de afecţiuni ale peretelui abdominal

 hernia liniei albe
 hernia hiatală
 hernia inghinală

8
  hematoame

3. Dureri abdominale recurente determinate de afecţiuni extra-abdominale

3.1. Afecţiuni ale aparatului respirator
a) Pneumonia: mai ales dacă este localizată în lobul inferior drept
b) Pleurezia diafragmatică: poate determina apărare musculară sugerând
apendicită acută
c) Amigdalita acută: durere datorită afectării limfaticelor mezenterice
3.2. Afecţiuni cardio-vasculare
a) RAA: durerea abdominală poate fi simptomul iniţial
b) Pericardita: poate produce dureri epigastrice
c) Fibroelastoza endocardică: la sugar poate determina dureri sub formă de
colici intermitente
d) Insuficienţa cardiacă congestivă: dureri în hipocondrul drept sau epigastru
datorită distensiei capsulei Glisson
3.3. Cauze central nervoase şi medulo-spinale
a) Epilepsia abdominală
- durerea abdominală poate fi episodică sau paroxistică putând fi produsă de
descărcările cerebrale anormale
- localizarea durerii: epigastrică sau periombilicală
- durata: câteva minute urmată de somn postcritic
- se însoţeşte de dezorientare, confuzie
- se poate asocia cu: greţuri, vărsături, cefalee, febră
- se produc modificări pe EEG
b) Tumorile cerebrale: se pot însoţi ocazional de dureri abdominale
c) Migrena abdominală
- dureri epigastrice, periombilicale, fosa iliacă
- dureri continui sau paroxistice
- vărsături
- antecedente familiale şi personale de migrenă cu hemicranie, greaţă 
fotofobie
d) Isteria: la fete de 12-14 ani, răsfăţate ce caută să atragă atenţia asupra lor prin
exploatarea pretinsei dureri abdominale
3.4. Cauze hematologice
a) Anemiile hemolitice cronice
b) Trombozele splenice (durere în hipocondrul drept)
c) Leucemia
d) Purpura Henoch-Schönlein (durere şi hemoragii digestive înainte sau după
apariţia purpurei)
e) Hemofilia (prin hemoragie retroperitoneală)
f) Limfocitoza infecţioasă acută
3.5. Cauze metabolice
a) Hipoglicemia, prin adenom pancreatic, administrare incorectă de insulină
- dureri abdominale
- transpiraţii reci abundente
- cefalee
- convulsii
- comă
b) Acidoza diabetică (hiperglicemie, glicozurie, acidoză metabolică, cetonurie,
sindrom de deshidratare, poliurie)

9
 - durerile abdominale: pot mima abdomenul acut
c) Hiperlipemia esenţială
- dureri abdominale violente ce apar după un prânz bogat în lipide (dispar la
reducerea grăsimilor din regim)
d) Fenilcetonuria: dureri abdominale difuze
e) Porfiria acută din: intoxicaţia cu Pb., boala Gunther (viciu metabolic
constituţional) (urina este roşie la emisie sau se înroşeşte ulterior)
f) Boala Addison
- dureri abdominale severe
- vărsături
- diaree
g) Hiperparatiroidismul prin adenom al paratiroidelor
- dureri abdominale
- greţuri
- vărsături
- febră
- comă
h) Spasmofilia
- dureri abdominale datorate spasmelor dureroase ale musculaturii netede a
organelor interne
i) Vărsăturile ciclice acetonemice: au în tabloul clinic şi durerile abdominale
3.6. Alte cauze
a) Feocromocitomul
b) Arterita mezenterică este o complicaţie a coarctaţiei de aortă ce apare la 3-6
zile după intervenţia chirurgicală
- durere abdominală
- sensibilitate la palpare
- distensie abdominală
- febră
- sângerare intestinală
c) Mialgia epidemică
- durere abdominală spasmodică
d) Bolile de colagen
- dureri abdominale violente mimând abdomenul acut
e) Osteomielita
- vertebrală
- a oaselor bazinului
f) TBC
- vertebrală
- a oaselor bazinului

II. Durerile abdominale recurente funcţionale

Durerile abdominale recurente funcţionale au ca mecanism patogenic o anomalie la
nivelul buclei intestin – aferenţe spinale – sistem nervos autonom şi sistem nervos central,
deci ele apar ca urmare a unei anomalii în interacţiunea creier – intestin (Zeiter 2002).
Termenul a fost introdus de Barr şi defineşte prezenţa de dureri abdominale fără
substrat organic, fiind produse doar de modificările funcţiilor fiziologice.
Durerile abdominale recurente funcţionale sunt de 2 tipuri: specifice şi nespecifice
Prevalenţa durerilor abdominale funcţionale nespecifice = 9,6% din totalul durerilor
abdominale recurente (Sandhn 1995).

10
 Durerile abdominale recurente funcţionale specifice au mecanism cunoscut al durerii;
ele sunt determinate de tulburări funcţionale predominent digestive ce formează un grup
eterogen de afecţiuni cu o mare variabilitate clinică.
Din această categorie fac parte:
 sindromul de intestin iritabil
 dispepsia funcţională
 migrena abdominală
 aerofagia
 sindromul dureros abdominal funcţional

Caracteristicile clinice ale acestui tip de dureri abdominale sunt reprezentate de:
 stare generală bună
 afebrilitate
 dezvoltare staturo-ponderală normală
 localizarea durerii: periombilical sau în etajul abdominal inferior
 tulburări intermitente de tranzit intestinal (constipaţie sau diaree)
 crampe abdominale
 distensie abdominală
 greaţă
 vărsături
 halenă neplăcută

Pentru evaluarea durerilor abdominale recidivante funcţionale se va efectua o

anamneză minuţioasă şi un examen clinic complet.
Anamneza – trebuie să definească caracteristicile durerii abdominale (frecvenţa,
localizarea, intensitatea) simptomele asociate (greaţă, vărsături, transpiraţii, etc.) să precizeze
existenţa a unor eventuali factori favorizanţi dar şi existenţa unui istoric familial sugestiv
pentru tulburări funcţionale digestive (constipaţie funcţională, colon iritabil, intoleranţă la
lactoză, etc.).
Durerile abdominale funcţionale nespecifice se caracterizează prin:
 mecanismul durerii nu este cunoscut
 simptomatologia persistă fără nici o explicaţie
 evoluţie autolimitată
 caracterul diurn al durerii
 localizare periombilicală
 intensitate moderată
 stare generală bună
 dezvoltare staturo-ponderală normală

III. Durerile abdominale recidivante psihogene

Durerile abdominale recurente psihogene sunt definite ca fiind „3 sau mai multe
episoade dureroase abdominale care evoluează în absenţa unei cauze organice demonstrabile
timp de minimum 3 luni”. (Apley 1979).
Prevalenţa acestui tip de dureri este apreciată diferit de autori: 90-95% (Apley, 1958),
18% (Ryzko, 1992), 68% (Van der Meer, 1993), 14,4% (Hurduc Victoria, 1998).
Vârsta mai frecvent afectată este cea şcolară cu un vârf de incidenţă prepubertar şi la
adolescenţă. Sexul feminin este mai frecvent afectat (2/1).
Caracteristicile acestui tip de dureri abdominale sunt:
 caracterul diurn al episoadelor dureroase

11
  localizarea periombilicală, fără iradiere particulară
 caracterul surd, monoton sau dimpotrivă colicativ
 starea generală bună
 prezenţa durerilor în timpul perioadelor şcolare (lipsesc sâmbăta, duminica şi
în vacanţă)
 relaţia durerilor cu anumite activităţi zilnice (servirea mesei, mersul la şcoală,
etc.)
 asocierea cu manifestări nespecifice: astenie, ameţeli, dureri ale extremităţilor,
disfuncţii intestinale
 asocierea cu tulburări de comportament: enurezis, encoprezis, tulburări de
somn, pavor nocturn, etc.
Durerile abdominale psihogene au o componentă genetică şi una dobândită. În apariţia
durerilor abdominale psihogene sunt implicaţi o serie de factori psihotraumatizanţi.
Dintre aceştia cităm: părinţi violenţi, conjugopatii, pedepse severe, gelozia faţă de
fraţi, surori, plasarea intempestivă sau nedorită în colectivitate, insuccese, frustrări,
schimbarea regimului de viaţă, inconsecvenţe educative, suprasolicitarea intelectuală. Aceşti
factori psihotraumatizanţi ameninţă echilibrul psihic, dezvoltarea normală, adaptarea,
afirmarea şi chiar viaţa individului.
Din această categorie fac parte:
1. „Fobia de şcoală” caracterizată prin:
- copii hiperprotejaţi
- durerile apar înainte de a merge la şcoală
- pot avea: cefalee, greaţă, vărsături, astenie
- tratamentul este psiho-pedagogic
2. Durerile psiho-afective
- au fost remarcate în situaţii stressante: moartea unei rude, divorţul
părinţilor, cerinţe din partea părinţilor ce depăşeşte capacităţile copilului

Bibliografie
1. Abraham M. Rudolph – Rudolph’s Fundamentals of Pediatrics, Ed. McGraw-Hill,
2002.
2. B. Luban – Plozza, W. Pöldinger. Boli psihosomatice în practica medicală,
Bucureşti: Ed. Medicală, 2000.
3. Berman Stephen – Pediatric Decision Making, Ed. Mosby 1996.
4. Felea Doina – Medicină Generală / Medicina Familiei, Ed. Cermi, Iaşi, 2000.
5. Kliegman R. – Practical Strategies in Pediatric Diagnosis and Therapy, Ed, Elsevier
Saunders, 2004.
6. Mătăsaru Silvia – Pediatrie - Ghid pentru Medicul de Familie, Ed. Stef, Iaşi 2007.
7. Milea Ştefan – Profilaxia primară a tulburărilor psihice la copil şi adolescent vol. II,
Bucureşti: Ed. Ştiinţe Medicale, 2006.
8. Popescu V – Algoritm diagnostic şi terapeutic în pediatrie, vol.2, Ed. Medicală
Amaltea, Bucureşti, 2003.
9. Tiberiu Mircea – Tratat de Psihiatrie Developmentală a Copilului şi Adolescentului
vol. III, Timişoara: Ed. Artpress, 2008.
10. Walter W. Tunnessen – Signs and Symptoms in Pediatrics, Ed. J.B. Lippincott,
1988.
11. XXX – Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, 2000.

12