Etnometodologia.

Tehnicile comicului prin care sunt violate codurile și sistemul

de credințe inconștiente în care ne desfășurăm activitatea cotidiană

Cercetarea etnometodologică este interesată de felul în care oamenii percep și reacţionează la

situaţiile cotidiene, spre deosebire de experimentele de laborator, focus grupuri ori alte situaţii în
care subiecţii realizează că sunt studiaţi. Astfel, ”înţelegerea comună” devine un subiect de
reflecţie şi nu doar un „dat” care să fie neglijat pentru alte preocupări. Etnometodologii pornesc
de la premisa că oamenii au o înţelegere comună asupra lucrurilor (pe care nu tot timpul o
exprimă), iar aceasta îi determină pe cercetători să fie interesaţi de felul în care oamenii gândesc,
şi de credinţele care se ascund dincolo de activităţile lor de zi cu zi. Cercetarea etnometodologică
poate lua mai multe forme, de la cea în mass-media, publicitate și comunicare, până la studii
despre umor. Una dintre modalitățile în care îi putem privi pe comici, și care să fie relevantă pentru
teoria etnometodologică, este ca violaturi de coduri și de sisteme de credințe inconștiente în care
indivizii își desfășoară activitatea cotidiană. Dacă alegem să definim percepțiile de fundal pe care
le au majoritatea oamenilor asupra lucrurilor ca fiind coduri, scheme sau scenarii ale activității
cotidiane, atunci umorul poate fi înțeles ca o serie de violări ale acestori coduri.
Berger a identificat și clasificat într-un tabel 45 de tehnici care, folosite în diferite combinații,
produc umorul. Printre acestea se numeră analogiile, exagerarea, grotestul, parodia, jocurile de
cuvinte, ridicolul, răsturnările de situație, caricatura, ironia, sarcasmul, satira1 etc. In combinație
cu violările de coduri pe care le-am menționat mai sus, aceste tehnici ale comicului stârnesc umorul
anume prin faptul că descriu niste situații anormale, care nu se înscriu în percepțiile generale ale
indivizilor cu privire la ”înțelegerea comună” asupra lucrurilor. În continuare vom încerca să
analizăm o secvență dintr-un serial popular de comedie din perspectiva tehnicilor comicului,
pentru a putea vedea cum anume sunt violate codurile și sistemul de credințe inconștiente în care
ne desfășurăm activitatea cotidiană (link https://www.youtube.com/watch?v=6QCJg2kx-HM min.
5:45- 9:18)

1
Arthur Asa Berger, Media and Communication Research Methods: An Introduction to Qualitative and Quantitative
Approaches (SAGE, 2011).
 Dezamăgirea: personajul Firicel este dezamăgit de faptul că soția lui a câștigat locul trei la
tombolă, și astfel s-a ales doar cu un bilet dus la Chișinău, spre deosebire de celelalte premii care
includeau o vacanță de trei zile la Paris sau Roma;
Exagerarea, Grotescul: personajul Firicel relatează într-o maniera exagerată și grotească
întâmplările de la București, menționând ”când au anunțat ăia tombola, s-au călcat în picioare, s-
au bătut, au spart geamuri, au stricat uși”.
Jocurile de cuvinte: același Firicel repetă de mai multe ori sintagmele ”matematicieni de
fotbal; echipa de fotbal de matematicieni”, creând confuzie;
Greșelile: ”Copiii lor e geniu”; greșeli de exprimare care contribuie la imaginea generală și la
tipologia personajului, om din mediul rural care are un anumit tip de discurs și o anumită educație;
Stereotipia: ”Iar am luat-o la palme”, această replică contribuie la conturarea un personaj
stereotipic, al barbatului de la țară, care pretinde în fața altora că își lovește soția și este figura
autoritară în familie, dar de fapt este dominat de aceasta (”Firicele, unde ai plecat mă cu biletul?”);
Replicile spirituale: Întreg discursul personajului este caracterizat de note comice și replici
spirituale : -Firicele vrei niște cârnați prăjiți? - Da cum să nu! -Du-te și cumpără-ți. (-Atâția am.
Merge? - Îmi dai și radioul.)
Ridicolul: Într-un final, întreaga scenă este descrisă de ridicol, de la premiul de la tombolă (un
bilet dus la Chișinău), până la faptul că Firicel încearcă să-l convinga pe celălalt personaj să
cumpere biletul și suprinzător, reușește.
În concluzie, această secvență reprezintă un elocvent exemplu al violării codurilor în care
indivizii își desfășoara activitatea cotidiană (violența în cadrul familiei este un lucru rău, un om nu
poate prezice dacă un copil este sau nu geniu, un bilet nu poate fi schimbat pe un radiou) prin
intermediul tehnicilor comicului. Astfel, ne apropiem de teoria lui Berger conform căreia putem
cerceta etnometodologia prin intermediul umorului, și anume prin violările de coduri etice pe care
îl reprezintă acesta.

Student: Daniela Gudima

Ideologii și Programe Politice în România

Managementul Organizațiilor Politice