Hronicul

si
cintecul
virstelor
Lucian Blaga(1965)

Gudima Dana (cls a IX-a D)

 Vocabular

ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa centrală și
răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un
zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva. ♦
Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol.
złoty.

ARÍN ~i m. Arbore sau arbust ce crește în locuri umede și are frunze ovale, dințate, flori verzui-roșietice,
dispuse în amenți. /<lat. Alninus

TRÓSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu
flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.

RĂZÓR1, răzoare, s. n. 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două
ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o
grădină). – Din bg. razor.

COMASÁ, comasez, vb. I. Tranz. A reuni, a strânge laolaltă loturi de teren, unități agricole, unități
industriale, unități comerciale, instituții etc.; a concentra.

ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului
observatorului și opus nadirului; amiază.

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul,
păstrând un aer serios; poznaș.

IGRASÍE s. f. Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în
porii materialelor din care sunt executați.

BASTÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim. 2. hibrid.

JÍDOV, jidovi, s. m. (Pop. și peior.) Evreu.

 Comentarea figurilor de stil

1. Epitetul „nadejde fierbinte” reliefeaza dorinta arzatoatea a parintilor de a suplini golul cauzat
de moartea fetitei lor. Durerea provocata de aceasta trecere subita in nefiinta poate fi
diminuata doar prin aparitia unei noi vieti, unui nou destin.

2. Epitetul „persective cosmic” sugereaza aspiratiile si nazuintele adolescentului care se vede

pe culmilele cele mai inalte ale sortii. Virsta neexperimentata, firea visatoare ii permit sa se
desprinda de rutina si sa se vada implinit in ceea ce il intereseaza si reprezinta.

3. Schitarea si reprezentarea spatiului montan pitoresc se realizeaza cu ajutorul epitetului „apa

salbatica”, care creeaza o imagine vizuala, motorie si artistica. Aceasta completeaza tabloul
naturii prin aluzia la viata, miscare continua, puritate pe care o realizeaza apa.

4. Enumeratia si metaforele „Muntele era mistretul, muntele era vipera, muntele era ursul,
muntele era pilcul de fluturi, muntele era adincul si inaltul” creeaza o imagine artistica care
definitiveaza cadrul montan drept ceva complex, existential, care poate fi si dur, si periculos
ca animalele salbatice , dar si fin si fragil ca fluturii; vertical, inaltator , trasaturi regasite si in
firea rominului.

5. Starea de departare dureroasa, singuratate, frica sunt accentuate cu ajutorul epitetului

„neagrea instrainare”. Aflindu-se la km distanta de familie, sat, baiatul se simte dezorientat si
neputincios la contatcul cu primele manifestari ale independentei.

6. Metafora „fata de pergament” schiteaza portretul tatalui bolnav. Neputinta il mistuie si ii

decoloreaza atit infatisarea cit si sufletul, il lipreste de vlaga, dar nu si de speranta de a mai
trai pentru copii , nevasta, pentru sat.

7. Suferinta mamei in legatura cu situtia tatalui este accentuata de epitetul „fata crispata”.
Femeia isi iubeste sotul ca la inceput si durerea lui nu poate sa nu aduca schimbari si in
starea ei de spirit.

8. Epitetul „jertfa suprema” contureaza dragostea si dorinta mamei de a-si vedea copiii cu
studiile terminate. Ea accepta sa fie dezradacinata din satul in care a trait fericita , sa se
desparta de locul in care a iubit pentru ca viitorul fiilor sai ii este mai important ca propriul
trecut.

9. Metafora „fii libertatii” relieafeaza esenta tineretii ca perioada marilor sperante si a mai putin
marilor impliniri. Senzatia ca tot ce ai iti apartine inaripeaza si reprezinta, de fapt, farmecul
acestei virste.

10. Comparatia „ma miscam prin tarimurile indragit ca scos din cimpul poverilor” accentueaza
sentimentele de eliberare, libertare si stare de usurinta pe care o capata elevul cind se ocupa
de ceea ce il preocupa si il reprezenta cu adevarat-filozofia.
Imaginea arhetipala a parintilor desprinsa din lucrarea „Hronicul si
cintecul virstelor” de Lucian Blaga

Formarea filozofului si poetul Blaga este amanuntit relatata in lucrarea memoriliastica a acestuia
„Hronicul si cintecul virstelor”.Geneza geniului , a deprinderilor, placerilor, felului de a fi –toate
cunosc o explicatie , o descriere pe parcursul textului, insa relatia dintre parinti si eroul principal
cunoaste o fabuloasa desfasurare.Mama si tatal lui Lucian Blaga reprezinta sinteza rominitatii. A
rominitatii care presupune dragoste neconditionata pentru copii imbinata cu un fel simplu, protector
de a fi.

Primii ani de viata ai naratorului „stau sub semnul unei fabuloare absente a cuvintului” ,dar care
aduce cu ea nu manie sau suparare din partea parintilor, ci intristare dar si intelegere, la fel si dorinta
de a ajuta si de a mingaia. Mama lu Blaga reprezinta tipul femeiei rominesti, „vedeam pe mama
puternica, deasupra, infruntand elementele naturii’, indragostita in sotul ei si dupa douazeci si cinci
de ani, care ar merge pentru copiii ei pina in pinzele albe si dupa ele, care isi vinde casa pentru ca se
le asigure studiile si astfel viitorul, care stie doar sa scrie dar pe care lipsa studiilor nu o fac mai
putin minunata sau valoroasa, intrucit cunoaste mersul si firea lucrurilor si a carei intelepciune sta la
baza existentei intregii familii. „Mama era o fiinţă primară. Eine Urmutter, cum ii spuneam eu mai
tirziu, făcоnd uz de-un cuvint nemţesc, ce mi se părea că i-ar cuprinde chipul şi prin care o
proiectam in arhaic. Fără multă şcoală, cu instincte materne şi feminine preistorice. Preistorice in
sensul deplinătăţii vitale, grele, masive. Nu avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar
ea trăia aievea intr-o lume croită pe măsură celei folclorice. Existenţă incadrată de zarea magiei. Ea
se simţea cu toată făptura ei vibrind intr-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona
niciodată visării. Fiinţă impersonală, fără gind intors asupra ei insăşi, stăpinită numai de sacrul
egoism al familiei, Mama era substanţa activă in jurul căreia luau оnfăţişare palpabilă toate
rinduielile vieţii noastre. Aşa o ştiam cel puţin noi — copiii.”

Imaginea tatalui este definitivata de bunatate si intelepciune. Carturar si citit,acesta este pentru ca si
copiii lui sa primeasca studiile necesare. Preotul satului este cu adevarat un model in tot ceea ce face
si spune. Chiar daca nu le arata, parintele isi iubeste mult copii si moartea lui lasa un gol enorm in
constiinta si sufletul lui Blaga. “Tata nu-şi da pe faţă bătăile inimii, ce le avea pentru noi. El se
păstra la depărtare, intr-o atitudine de asprime, ce părea domolită numai de-un oareşicare dezinteres.
El işi intindea veghea asupra noastră prin simpla sa prezenţă, fără a ne ţine cu tot preţul sub uitătură.
Eram incă prea mic pentru a-i fi putut pătrunde firea şi cugetul.”

Astfel, parintii autorului reprezinta o sinteza a dragostei, bunatatii , sacrificiului pentru binele
copiilor, Blaga invesnicindu-le imaginea arhetipala in “Hronicul si cintecul virstelor”.