EXPLORAREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC

Echilibrul acido-bazic (EAB) se ocupă cu studiul concentraţiei ionilor de hidrogen ([H +]) în diferite
compartimente ale organismului. pH-ul reprezintă logaritmul negativ la puterea a zecea al [H +]. Valorile
normale ale concentraţiei protonilor în sânge şi lichidul extracelular sunt cuprinse între 38 – 44 nmol/l
corespunzătoare unui pH în sângele arterial de 7,38 – 7,44. Limitele între care pH-ul este compatibil cu
viaţa sunt 6,8 – 7,8.
Homeostazia echilibrului acido-bazic in condiţiile unei încărcări zilnice importante cu acizi şi/sau
baze este asigurată de: (1) sistemele tampon extra- şi intracelulare şi (2) mecanismele de reglare
pulmonare şi renale.
Sistemele tampon reprezintă combinatii între un acid slab şi baza sa conjugată sau între o bază
slabă şi acidul său conjugat. Sistemele tampon ale organismului sunt reprezentate de:
- sistemele tampon sanguine (sistemul bicarbonat/acid carbonic, sistemul fosfat dihidrat/fosfat
monohidrat, proteinele plasmatice)
- sistemele tampon intracelulare (hemoglobina, sisteme tampon osoase).

Ecuaţia Henderson-Hasselbalch descrie interrelaţia între concentraţiile acestor specii chimice şi pH:

pH = pKa + lg
unde:
pKa = constanta de disociaţie a acidului

Deşi nu este cel mai important cantitativ, datorită particularităţilor sale de „circuit deschis”,
principalul sistem tampon din lichidul extracelular este sistemul bicarbonat/acid carbonic (HCO3-/
H2CO3), unde HCO3- reprezintă factorul metabolic, iar H2CO3 reprezintă factorul respirator al sistemului.
Astfel, reglarea presiunii parțiale arteriale a CO2 (PaCO2) şi implicit a concentraţiei plasmatice a acidului
carbonic ([H2CO3]) prin intermediul controlului nervos al ventilaţiei, precum şi a nivelului plasmatic al
bicarbonatului prin intermediul funcţiei renale determină stabilizarea pH-ului prin eliminarea din sau retenţia
în organism de acizi sau baze. În procesul fiziologic de tamponare concentraţiile celor 2 factori, metabolic şi
respirator tind să se modifice, dar funcţionarea normală a mecanismelor renale şi pulmonare a
organismului le menţine în limitele normalului.
Ca atare, pH-ul sanguin este stabilit de relaţia Henderson-Hasselbalch aplicată acestui sistem tampon:

pH = 6,1 + lg

unde: [H2CO3] = PCO2 x 0,03

0,03 = coeficientul de solubilitate a CO2
PCO2 = presiunea parţială a CO2

6,1 = constanta de disociaţie a H2CO3

[H2CO3] = concentraţia de bicarbonat plasmatic
[H2CO3] = concentraţia de acid carbonic

Dacă substituim valorile obţinem ecuaţia:

Se poate observa din relaţia de mai sus că pH-ul sanguin este direct proporţional cu raportul HCO 3/H2CO3
şi nu cu valoarea fiecărui constituent în parte. În cazul valorilor normale ale bicarbonatului plasmatic de
cca. 24 mEq/l şi ale acidului carbonic de 1,2 mEq/l când PaCO 2 = 40 mmHg, raportul este de 20/1, ceea ce
corespunde unui pH de 7,4.

1
Procesele de compensare au drept scop reducerea magnitudinii modificărilor de pH rezultate din
tulburările echilibrului acido-bazic, prin mecanisme ce readuc raportul HCO3/H2CO3 la valoare normală de
20/1.
Dezechilibrele metabolice care afectează pH-ul prin modificarea concentraţiei de bicarbonat induc
un răspuns compensator respirator. Chemoreceptorii din corpusculii carotidieni şi aortici sunt sensibili la
modificările de pH; un pH acid va stimula aceşti receptori care vor determina o hiperventilaţie alveolară cu
hipocapnie consecutivă (eliminarea CO2 cu scăderea consecutivă a concentraţiei de H2CO3) şi cu revenirea
raportului HCO3/H2CO3 la valoarea normală de 20/1. Un pH alcalin va avea efectul opus. Acest reflex intră
în acţiune rapid, în decurs de câteva minute.
Dezechilibrele respiratorii care afectează pH-ul prin modificarea concentraţiei de acid carbonic sunt
compensate renal. Compensarea renală intră în acţiune, ceva mai greu (12-24h) şi are un efect maxim
după 3-5 zile. Rinichiul are capacitatea de a excreta la nivel tubular H + şi ioni de amoniu, precum şi
capacitatea de a reabsorbi bicarbonat, realizând astfel compensarea metabolică a unui dezechilibru
respirator.

PARAMETRII ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC

1. pH-ul sanguin:
- arterial: 7,38 - 7,44
- venos: 7,36 - 7,38

2. PCO2 (presiunea parţială a dioxidului de carbon):

- arterial (PaCO2): 38-43 mmHg
- venos: 45-48 mmHg

3. CO2 total (CO2T, concentraţia totală de dioxid de carbon liber şi sub formă de HCO3-):
CO2T = HCO3- + CO2 dizolvat fizic + H2CO3
Cum [H2CO3] este foarte mică =>
CO2T = HCO3- + CO2 dizolvat =
HCO3- + 0,03 x PaCO2
Dacă:
HCO3- = 24 mmol/l
PCO2 = 40 mmHg =>
CO2T = 24+0,03x40 = 25,2 mmol/l
VN: - arterial: 24-26 mmol/l
- venos: 26-28 mmol/l

4. HCO3- plasmatic:
Bicarbonatul standard (BS) reprezintă cantitatea de bicarbonat conţinută în plasma perfect oxigenată cu
PCO2 = 40 mmHg la 37oC. Nu este măsurabil direct.
VN: 24 mmol/l

5. Saturaţia O2 în sângele arterial

VN: 95-98%

CLASIFICAREA DEZECHILIBRELOR ACIDO-BAZICE

Dezechilibrele total decompensate presupun modificarea primara a unuia dintre factorii
implicati in detreminarea pH-ului in conditiile in care celalt ramane in intervalul de valori
normale, iar pH-ul este modificat conform dezechilibrului rezultat : scazut sau respectiv
crescut

Modificarea primară a bicarbonatului (HCO3-) - factorul metabolic - determină dezechilibre metabolice:

- acidoza metabolică – scăderea primară a bicarbonatului
- alcaloza metabolică – creşterea primară a bicarbonatului
2
Modificarea primară a presiunii parţiale a dioxidului de carbon (PaCO 2) – factorul respirator – determină
dezechilibre respiratorii:
- acidoza respiratorie – creşterea primară a PaCO2
- alcaloza respiratorie – scăderea primară a PaCO2

Dezechilibrele partial compensate presupun modificarea primara a unuia dintre factorii

implicati in detreminarea pH-ului precum si modificarea compensatorie a celuilalt factor cu
mentinerea modificata a valorilor pH-ul conform dezechilibrului rezultat : scazut sau
respectiv crescut

Dezechilibrele total compensate presupun modificarea primara a unuia dintre factorii

implicati in detreminarea pH-ului precum si modificarea compensatorie a celuilalt factor cu
normalizarea valorilor pH-ul