FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT.

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT,
KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

SEMIOLOGIA INFECȚIILOR ACUTE DE

TRACT SUPERIOR RESPIRATOR

STUDENT: LIUȚE ȘTEFAN – OCTAVIAN

ANUL II

TIMIȘOARA

2019
 CUPRINS
1.NOȚIUNI GENERALE ................................................................................................. 3
1.1.APARATUL RESPIRATOR ............................................................................................. 3
1.2.ANATOMIA TRACTULUI SUPERIOR RESPIRATOR ......................................................... 4
1.3.DESPRE BOLILE INFECȚIOASE ..................................................................................... 6
2.RINITA ACUTĂ ............................................................................................................ 6
3.RINOSINUZITELE ACUTE ANTERIOARE ............................................................ 7
3.1.SINUZITA MAXILARĂ ACUTĂ ...................................................................................... 7
3.2.SINUZITA FRONTALĂ ACUTĂ ...................................................................................... 8
4.ANGINELE ACUTE...................................................................................................... 9
5.LARINGITA ACUTĂ.................................................................................................. 10
6.BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................... 12

2
 1.NOȚIUNI GENERALE

1.1.APARATUL RESPIRATOR
„Respirația este procesul biologic prin care este asigurat aportul de oxigen tuturor celulelor
organismului(care îl utilizeaza și produc dioxid de carbon, prin reacțiile metabolice locale) și
eliminarea în mediul extern a dioxidului de carbon.
Aparatul respirator este constituit din totalitatea organelor care realizează schimburile gazoase
dintre organism și aerul atmosferic.
Structura aparatului respirator:
A. Căile respiratorii extrapulmonare
 Fosele nazale
 Faringele
 Laringele
 Traheea
 Bronhiile principale

B.Plămânii sunt formați din

 Căile respiratorii intrapulmonare
 Țesutul pulmonar propriu-zis
Arborele bronșic este format din bronhiile principale și căile respiratorii intrapulmonare.”[1]
Figura 1:

„1. Sinusul nazal: 2. Sinusul frontal 3. Sinusul sfenoid 4. Tractul respirator superior:
5. Nas 6. Cavitatea nazală 7. Cornete nazale 8. Vestibulul nazal 9. Faringe 10. Laringe: 11.
Epiglota 12. Cartilaj tiroidian 13. Cartilaj cricoidian 14. Corzi vocale 15. Tractul respirator
inferior 16. Trahea 17. Carena traheei 18. Bronhiile principale: stângă și dreaptă 19. Inele
cartilaginoase 20. Bronhiile lobare: 21. Bronhii lobare superioare 22. Bronhii lobare inferioare
23. Bronhii lobare mediane 24. Bronhie segmentară 25. Plamânul drept: 26. Lob superior 27.
Scizura orizontală 28. Scizura oblică 29. Lobul median 30. Lobul inferior 31. Plamânul stâng:
21. Bronhii lobare: 22. Superioară stânga 23. Superioară dreapta 32. Lob superior 34. Fisura
oblică 35. Incizura cardiacă 36. Lingula 37. Lobul inferior 38. Diafragma 39. Cavitatea
bucală 40. Esofag Lobulul respirator: 41. Țesut conjunctiv 42. Saci alveolari 43. Canal
alveolar 44. Glandă mucoasă 45. Mucoasă 46. Arteriolă pulmonară 47. Venulă pulmonară 48.
Capilare 49. Atriu 50. Alveole”[2]

3
 Figura 1

[2]

1.2.ANATOMIA TRACTULUI SUPERIOR RESPIRATOR

,,Fosele nazale sunt două cavități situate între orbite, cavitatea bucală și etajul anterior al
endocraniului, comunicând cu exteriorul înainte (prin intermediul vestibulului nazal) prin cele
două orificii narinare, iar posterior cu rinofaringele, prin intermediul coanelor.

Septul nazal separă fosele nazale pe linia lor mediană, el fiind peretele comun. Peretele lateral al
fosei nazale prezintă cele trei cornete (superior, mijlociu și inferior) sub forma unor lame osoase,
orientate antero-posterior.

4
 Figura 3

[5]

Sinusurile paranazale sunt cavități aeriene situate în cadrul scheletului facial, învelite cu
o mucoasă fină conținând puține vase și glande, în continuare la nivelul ostiului respeciv cu o
mucoasă nazală a cărei extensiune o reprezintă, ea comportându-se ca periost pentru suprafețele
osoase pe care le învelește”[3] Sinusurile paranazale sunt de patru tipuri (frontale, maxilare,
sfenoidale și etmoidale) și comunică cu fosele nazale. Inflamația mucoasei nazale rezultă în
procese inflamatorii precum ,,sinuzita”

Figura 2

[4]

5
1.3.DESPRE BOLILE INFECȚIOASE
,,Bolile infecțioase sunt boli cauzate de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi, etc.), care
determină infecții.
Bolile contagioase sunt acele boli infecțioase ce se pot transmite de la om la om sau de la
animale la om. Toate aceste afecțiuni sunt produse de agenți vii, microorganisme ce pătrund în
organism și se multiplică, având prin aceasta un caracter infecțios. Caracterul contagios al unora
dintre ele este dat de rapiditatea cu care se pot transmite de la un individ la altul, declanșând
epidemii.
Bolile infecțioase constituie majoritatea bolilor cu etiologie cunoscută din domeniul
patologiei umane și reprezintă cca. 60-80% din patologia copilului. Incidența lor este apreciabilă,
numai virozele respiratorii deținând 60% din consultațiile ambulatorii, indiferent de vârstă.
Majoritatea bolilor infecțioase sunt urgențe medicale. Letalitatea este încă mare (25-30% în
septicemii, meningite, 30-40% în tetanos și 60-90% în febrele hemoragice). Unele sunt
incurabile încă( rabia și SIDA). După unele boli infecțioase rămân sechele grave și frecvente.
Combaterea și prevenirea bolilor infecțioase se face după legi sanitare naționale și
internaționale.”[6]

2.RINITA ACUTĂ
(Răceala: catarurile acute sezoniere)

,,Este o boală infecțioasă acută, contagioasă, a căilor respiratorii, datorită unui virus
filtrabil specific și caracterizată printr-o rinoree (coriză) și simptome generale ușoare:
subfebrilitate și indispoziție generală de câteva zile.” [7]
Importanță. Guturaiul este cea mai răspândită infecție a tractului respirator din cauza
riscului de infectare la aceeași persoana chiar de mai multe ori într-un an (din cauza imunității
scăzute rezultate după boală). În sezonul rece, rinita acută cauzează multe îmbolnăviri,
,,diminuând activitatea bolnavilor, ori fâcându-i să lipsească de la lucru (consecținte economice
prin sumația îmbolnăvirilor).”[7]
Virusul intră în organism prin mucoasa nasofaringiană, nicio persoana nefiind exceptată.
Pot fi afectate și persoane cu rezistență generală bună, copiii sub 5 ani, copiii adenoidieni și
bătrânii fiind mai predispuși decât ceilalți. Cei care trăiesc, muncesc sau au alte activități în
colectivități contactează virusul mai frecvent decat cei care trăiesc izolat, transmisiunea virusului
făcându-se pe cale aeriana, prin picăturile lui Pflügge.
TABLOUL CLINIC:
,,După o incubație de 12-24 ore, boala începe de obicei lent, cu senzație de rău, fiori,
ușoară ridicare termică și senzație de uscăciune a mucoaseii nazale, nas înfundat și strănuturi.
Aceiași senzație neplacută se simte și în faringe (dureri ușoare la înghitit). Urmează o rinoree*
abundentă, care se transformă în exudat purulent, ărin exacerbarea virulenței florei bacteriene.
Bolnavul, de obicei, duce boala ,,pe picioare” cu o senzație nu prea pronunțată de curbătură,
cefalee, indispoziție.
În sânge: leucocitoză normală ori ușor crescută.

6
 Boala durează 5-7 zile.
Se poate complica astfel: rinită purulentă, sinuzită, otită, laringită, bronșită.
O serie de otite și broncho-pneumonii ale copilului mic succed de-obicei guturaiul.
DIAGNOSTIC:
Nu dispunem decât de date clinice și epidemiologice pentru diagnosticul guturaiului.
În diagnosticul diferențial vom face deosebirea cu rinita alergică (,,febra de fân”) și cu
rinita traumatică (prin praf, fum, frig ori uscăciune excesivă, etc.).”[7]

3.RINOZINUZITELE ACUTE ANTERIOARE

3.1.SINUZITA MAXILARĂ ACUTĂ

,,Este inflamația acută (de diferite grade) a mucoasei sinusului maxilar, indemnă de orice
inflamație anterioară.
Localizarea infecției la nivelul mucoasei sinusului maxilar se poate produce prin mai multe
mecanisme. Majoritatea sinuzitelor sunt secundare unei rinite acute. Continuitatea la nivelul
ostiului sinuzal a mucoasei pituitare cu cea a sinusului maxilar, explică propagadrea infecției din
nas în sinus. Situația înaltă a ostiului sinusului maxilar ce nu favorzează drenajul, dimensiunile
lui reduse care permit o obstrucție ușoară, duc la stază și hipoventilație, condiții ideale pentru
proliferarea florei microbiene. O serie de manevre cum ar fi suflatul nasului, simultan și cu forța
pe ambele narine de-odată, duc la proiectarea secrețiilor nazale în lumenul cavităților sinusale și
infectarea acestora. Spălăturile nazale intempestive, intervențiile operatorii practicate pe
piramida nazală și pe mucoasa nazală cu ocazia unei rinite acute, tamponamentul nazal prelungit
neprotejat de antibiotice, constituie o alta cauză de producere a sinuzitei maxilare.”[3]
Dinții sinusieni (al doilea premolar și primii doi molari) în raport cu sinusul maxilar
justifică apariția sinuzitelor maxilare acute în cursul infecțiilor apicodentare sau ,,consecutive
extracțiilor defectuoase cu efracția intraoperatorie a planșeului sinusal.”[3] În cazul
traumatismelor craniofaciale la nivelul pereților sinuzali combinate cu ,, retenția intrasinuzala de
corpi străini, se produce inflamația acută a mucoasei sinusale, asociată deseori cu osteita
parietală.”[3]
,,Bacteriologic, sinuzita maxilară acută este provocată de streptococ, pneumococ,
pneumobacilul Friedländer, stafilococ, izolați sau asociați. În sinuzitele odontopate se adaugă
deseori prezența anaerobilor ce explică caracterul putrid al supurației pe care o antrenează”[3]
TABLOUL CLINIC
Bolnavul acuză: ,,durere vie la nivelul obrazului de partea afectată, durere cu iradiere în
regiunea arcadei dentare și regiunea suborbitară, asociată cu o senzație de greutate și plenitudine
a tegumentelor din zona respective. El observă o scurgere nazală purulentă pe nara respectiva.
Periodic, pe un fond dureros continuu bolnavul acuză paroxisme dureroase, datorate
retenției puroiului, durerile cedând odată cu evacuarea acestuia prin nas. Curând, bolnavul simte
un miros fetid neplăcut, secreția purulentă colectată în batistă exalând acelați miros neplăcut.
Ca semne generale prezintă o ușoară ridicare a temperaturii în formele simple și febră
ridicată cu stare septică, în formele grave, osteice.

7
 La examenul obiectiv, prin palparea locală se provoacă dureri vii în momentul în care se
exercită o mică presiune la nivelul fosei canine, de partea bolnava.
DIAGNOSTICUL POZITIV
Se bazează pe datele anamnestice (relația existentă între suferința actuală sinusala și rinita
acută, suferința dentară sau extracția dentară), durerea, rinoreea, semnele generale (febră,
cefalee, nevralgii craniofaciale, aprosexia, amețeli, tahicardie, inapetență, tulburări dispeptice,
tuse), asociate cu datele examenului clinic obiectiv.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
Se face cu nevralgia trigeminală existențială, corpii străini nazali, limfadentia nazogeniană,
chistul paradentar infectat, gingivoperiostita maxilară, precum și cu celelalte sinuzite. “[3]
3.2.SINUZITA FRONTALĂ ACUTĂ
,,Este o inflamație acută, difuză și nespecifică a mucoasei sinusului frontal, indemna de
orice leziune patologică. Datele de etiopatogenie, anatomie patologică și bacteriologie sunt
aceleați cu ale sinuzitei maxilare acute.”[3]
TABLOUL CLINIC
,,Ca simptome, se remarcă ,,senzația de jenă și presiune endonazală, asociată uneori cu
ușor edem și hiperemie palpebrală, interesând cu precădere pleoapa superioară și unghiul intern
al ochiului, congestia membranelor externe oculare de partea bolnavă, rinoree seromucoasă și
deseori striată cu sânge, mai mult sau mai puțin abundentă, urmată în formele purulente de o
rinoree purulentă francă, durere spontană, uneori violentă, pulsatilă, cu sediul în regiunea
frontonazală, cu proiectare profundă, retrooculară, însoțită uneori de fotofobie, oboseală
intelectuală și aprosexie.” Simptomele generale sunt la fel ca la sinuzita maxilară acută.
,,Durerea în sinuzita frontală acută are un orar caracteristic: apare la ore fixe, atinge un
paroxism, după care se amendează, moment în care bolnavul înregistrează uneori o eliminare
sporită de secreție purulentă nazală, pentru a se repeta în zilele următoare dupa același ritm.
Bolnavul acuză în plus obstrucție nazală, accentuată în special în clinostatism și noaptea, cu
respirație bucală, senzație de gură uscată dimineața la sculare, hiposmie până la anosmie, mai
rareori cacosmie subiectivă.
La examenul obiectiv se constată hiperemia și un ușor edem al pielii în regiunea
sprâncenoasă, la rădăcina nasului, comisura palpebrală internă și pleoapa superioară, congestia
conjunctivei în jumătatea internă a globului ocular, lăcrimare în exces, fotofobie. La palpare
externă se constată caldura tegumentelor hiperemiate, sensibilitatea lor și durerea provocată la
presiunea în unghiul anterosuperior al orbitei la inserția marelui oblic(semnul descris de Ewing),
durere la presiune pe emergența nervului supraorbitar. Funcțional, se constată insuficiența
respiratorie de partea respectivă, hiposmia și uneori, în formele supurate, cacosmia obiectivă.
DIAGNOSTICUL POZITIV
Se stabilește pe baza anamnezei, a prezenței durerii cu caracterul ei orar și a rinoreei
crooborate cu datele examenului obiectiv.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
Se face cu o sinuzită frontal cronică acutizată, cu o rinoetmoidită acută, cu o sinuzită
maxilară acută, cu o nevralgie trigeminală esențială, cu un sindrom al nervului nazal intern
(Charlin), cu o tumoare frontal însoțită de o sinuzită de stază.”[3]

8
 4.ANGINELE ACUTE (amigdalitele acute)

,,Anginele sunt afecțiuni inflamatorii ale faringelui, cu evoluție acută și potențial mare de
transmitere. Au etiologie variată (virusuri, bacterii, fungi, mycoplasme), simptomatologie locală
și generală.
Importanța clinică a anginelor rezidă din: -morbiditate foarte mare; caracter epidemic
(anginele virale, streptococice, difterice, cu mycoplasme);diversitate etiologică; contagiozitate
importantă; complicații frecvente și severe.
Cele mai frecvente sunt anginele virale: rinovirusurile – cele mai frecvente;
coronarovirusurile; adenovirusurile; virusurile herpetice” [6]
Angina acută eritematoasă
,,Această formă de angină poate fi provocată de virusuri diverse, precum și de streptococul
β-hemolitic grupa A, element de importanță deosebită în etiopatogenia bolii reumatismale
(angina sau amigdalita acută ,,preartropatică”) ale cărei manifestări articulare le precede cu 10-
12 zile. De asemenea, aceasta etiologie bacteriană explică nefropatiile glomerulare
postanginoase instalate prin mecanism infectoalergic streptococic.
TABLOUL CLINIC
Afecțiunea debutează cu o stare generală modificată, frisonete, senzașie de uscăciune și
înțepături în gât. Apoi apar dureri spontane, localizate în regiunea lojilor amigdaliene, cu iradieri
auriculare, accentuate la deglutiție. În cele de etiologie virală, bolnavii mai acuză obstrucție
nazală, uneori secreții și senzație de arsură retronazală.
Starea generală este mai mult sau mai puțin modificată, în raport cu gravitatea formei
clinice. “[3] Febra este și ea prezentă împreună cu disfagia intensă.
DIAGNOSTICUL POZITIV
,,La examenul obiectiv, orofaringoscopia evidențiază o hiperemie difuză a amigdalelor,
vălului palatin și peretelui posterior orofaringian, cu absența exsudatului la suprafața mucoasei
sau a criptelor amigdaliene. Examenul bacteriologic al exsudatului faringian arată în anginele de
etiologie virală o flora polimorfă, iar în cele streptococice prezentța streptococului β-hemolitic
grupa A.
Evoluția este de 3-4 zile, după care febra și fenomenele funcționale se remit complet. La
copil, evoluția se prelungește datorită interesării în procesul patologic a amigdaleifaringiene
(adenoidita acută). Suprainfectarea bacteriană a anginei acute eritematoase virale de asemenea
prelungește evoluția acesteia și îi mărește riscul complicațiilor.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
Se face cu angina gripală, afecțiune în care fenomenele toxice generale sunt mult mai
accentuate, existând o prindere mai largă a aparatului respirator, argumentele epidemiologice
(apariția fenomenelor faringoamigdaliene în plină epidemie de gripă) fiind de un real folos.”[3]

9
 5.LARINGITA ACUTĂ

,,Laringita acută este o inflamație acută a laringelui și a regiunii subglotice, de cauză

infecțioasă, cu evoluție clinică foarte caracteristică, cu debut brusc și cu simptome zgomotoase,
impresionante prin manifestările pe care le determină.

Caracteristica este prezența stridorului, un zgomot aspru produs de turbulența coloanei de

aer ce trece printr-o regiune ingustată datorită unei obstrucții la nivelul laringelui și/sau traheei.
Zgomotul se aseamană cu cel produs prin suflarea printr-un tub.

Cauze:

Inflamația acută a mucoasei laringelui este cauzată de infecții virale sau bacteriene, dar în
majoritatea cazurilor este vorba despre infecții virale. Ea poate să apară izolat sau asociat cu
rinita, faringita sau traheita.

Poate, de asemenea, să apară in evoluția unor boli precum: gripa, rujeola, difteria sau în
urma inhalării de gaze iritante.

Dintre virusurile cel mai frecvent întalnite amintesc: virusurile gripale, adenovirusurile,
virusul respirator sincițial, virusurile influenzae, virusul rujeolei.

Etiologia bacteriană a laringitelor este dată în majoritatea cazurilor de Haemophilus

Influenzae tip b. Mai pot fi izolate: bacilul difteric (care astăzi este, însa, rar întalnit, datorită
introducerii vaccinării), Streptococul beta-hemolitic de grup A, pneumococul, Haemophilus
Parainfluenzae.

Simptome generale:

- Febra
- Dureri de cap (cefalee)
- Lipsa poftei de mâncare
- Stare generală influențată

Simptome locale – sunt inconstante și se datorează obstrucției laringiene:

- Tuse metalică, bitonală

- Ragușeală (disfonie)
- Dispneea inspiratorie: dificultate la inspir
- Cianoza – colorația albastră a tegumentelor din jurul gurii si la nivelul extremităților

10
 - Stridorul laringian – sunet aspru cu timbru înalt care apare în inspir, mai rar în inspir si in
expir si care se aude de la distanță
- Tiraj suprasternal si supraclavicular

Laringita acută simplă:

- poate sa apară la orice vârstă;

- este dată de infecții virale (virusurile amintite mai sus);
- se întalnește mai frecvent la vârste de sub 5 ani;

Simptome:

Începe, de obicei, cu o infecție acută de căi respiratorii superioare: rinofaringita acută, iar
după 1-2 zile de la debutul ei, se asociază semnele de laringită.

- Fără febră sau posibil să apară subfebrilitate (temperatura<38°C)

- Răgușeală (disfonie)
- Senzație de usturime la nivelul laringelui (de obicei descrisă de copiii mai mari)
- Dureri la înghițire (disfagie)
- Tuse lătrătoare și/sau uscată.”[8]

11
 6.BIBLIOGRAFIE

[1] M.Oravițan, 2007, Ghid de anatomie: organe, aparate și sisteme, Timișoara,

Editura Mirton, ISBN 978-973-52-0186-9
[2]https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_respirator#/media/File:Respiratory_system
_complete_numbered.svg
[3] N.Ionescu, 1973, Cum tratăm amigdalitele și rinosinuzitele, București, Editura
Medicală
[4] https://www.sanoteca.md/sites/default/files/1_2.jpg
[5] http://www.esanatos.com/files/ghid-medical/rinologia/14263_poze/image009.jpg
[6] M.C.Luca, 2007, Boli infecțioase, Iași, Editura Tehnopress, ISBN 978-973-702-
433-6
[7] M.G.Voiculescu, 1955, Boli contagioase: vol. 1, București, Editura Medicală
[8] L.Michaels, 1984, Pathology of the Larynx, London, Editura Springer-Verlag
Berlin Heidelberg, ISBN 978-1-4471-3117-5 (eBook)

12