FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT.

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

MECANISMELE IMPLICATE ÎN
APARIȚIA CANCERELOR
RESPIRATORII

STUDENT: LIUȚE ȘTEFAN-OCTAVIAN

ANUL II

TIMIȘOARA
2019

B-dul Vasile Pârvan, Nr. 4, 300223 Timişoara, România.

Tel./Fax: +4 0256-592.129 (207), www.sport.uvt.ro.

.
 .

CONȚINUT

I.ASPECTE GENERALE DESPRE CANCER 3

I.1.ALIMENTAȚIA ÎN RAPORT CU BOALA CANCEROASĂ 3

I.2.RĂSPÂNDIREA ȘI FRECVENȚA CANCERULUI ÎN LUME 4
I.3.ORIGINEA ȘI PREDISPOZIȚIA EREDITARĂ A UNOR LOCALIZĂRI ÎN
CANCER 5

II.CANCERIGENII (CANCEROGENII) 6

II.1.MECANISMUL ACȚIUNII CANCERIGENILOR 6

II.2.INIȚIATORII ȘI PROMOTORII 8

III.CANCERELE RESPIRATORII 10

III.1.TUMORILE CAVITĂȚII NAZALE ȘI SINUSURILOR PARANAZALE 10

III.2.TUMORILE MALIGNE ALE FARINGELUI 12
III.3.TUMORILE MALIGNE ALE LARINGELUI 15
III.4.CANCERUL PULMONAR 16
III.4.A. FUMATUL ȘI CANCERUL 17
IV.CONCLUZIE 19
V. BIBLIOGRAFIE 20

2
 .

I.ASPECTE GENERALE DESPRE CANCER

I.1.ALIMENTAȚIA ÎN RAPORT CU BOALA CANCEROASĂ

,,Alimentația omului face parte din legile fundamentale ale vieții.
Componentele produselor alimentare se găsesc în natură și formează, ca hrană, echilibrul
biologic al tuturor ființelor.
O alimentație corectă trebuie să conțină componente naturale într-o proporție
corespunzătoare și cu o valoare biologică și energetică la nivelul cerut de desfășurarea normală a
procesului de viață al organismului.
Alimentația neechilibrată, la om , la care se adaugă și efectele unor componenți nenutritivi
toxici (adesea xenobiotici_ și, mai ales, ale comportamentului și modului de nutriție
necorespunzător, pot fi cauze predominante în apariția cancerului, a diferitelor sale localizări.
Alimentația neechilibrată, la om, cu adăugarea efectelor cauzelor amintite, poate mări, de
asemenea, riscul unui teren predispozant, deja moștenit (genetic) sau dobândit pe parcursul vieții,
făcând mai rapidă apariția și evoluția unor localizări de cancer.
Alimentația echilibrată face parte din mijloacele esențiale de prevenire a apariției
cancerului. Modulând științific conținutul ei de macro și micronutrimente și al altor elemente
nealimentare din consum, poate deveni un factor potențial de oprire, reconvertire și normalizare
a diferitelor etape ale procesului de cancerizare.
Ea poate diminua sau anula, astfel, tendințele și consecințele unui risc crescut de cancer.
Cancerul este una din cele mai grave maladii ale omului. Până în prezent nu s-a dovedit că
ar fi transmisibil, pe cale directă, în mod natural, de la omul bolnav la cel sănătos, el fiind legat,
ca entitate morfopatologică, de prezența unei celule maligne cu caractere speciale de
histocompatibilitate.
Cancerul poate fi prevenit, în cea mai mare parte a localizărilor sale, dacă se cunosc
cauzele, unele din cele mai importante fiind nerespectarea regulilor de alimentație sau a modului
de viață, ca: abuzul de alcool și consumul de tutun.

3
 .

I.2.RĂSPÂNDIREA ȘI FRECVENȚA CANCERULUI ÎN LUME

Majoritatea datelor epidemiologice asupra cancerului la om au estimat că 85-90% din

cazurile acestei maladii sunt legate de factorii din mediul înconjurător (agenți naturali, chimici,
fizici, bacteriologici, componente din alimentație etc.) și ai modului lui de viață.

Prezența și frecvența cancerului sunt constatate astăzi într-un cadru geografic extins peste
tot unde ființa umană este legată de factorii demografici, climaterici, sociali și economici, dar și
de risc profesional, ai modului de viață, ai obiceiurilor și tradițiilor etc., ce impun multitudinea,
diversitatea și variabilitatea cauzelor, mărindcontinuu amploarea acestor constatări.

Astfel, cancerul îl găsim răspândit în toate regiunile planetei cu o frecvență destul de

variată, atât în totalitate, cât și a diferitelor sale localizări.

Legat de specificitatea factorilor, aceștia acționează și determină, tot așa de diferit,

numărul de cazuri noi sau de decese.

În țările din Europa occidentală, ca și în celelalte țări industrializate din lume (SUA,
Japonia, Australia, Canada, Noua Zeelandă etc.), cancerul reprezintă 35% din mortalitatea
generală, la un om, după maladiile cardiovasculare, iar împreună cu acestea, ajung la 75%.

După ultimele estimări, în lume, în decesele datorate cancerului, la ambele sexe, locul
principal îl ocupă cancerul plămânului(vezi cap III.4.), apoi cancerul colonului și rectului,
urmate, la bărbați, de cel al prostatei și, la femei, de cel al glandei mamare.

Cancerul rămâne, în intimitatea lui fiziologic-organizatoare, numai la stadiul celular.

El nu are energia biologică specifică și nici programarea genetică codificată necesară

pentru finalizarea și organizarea țesuturilor, sistemelor sau organelor.

El rămâne, pur și simplu, o colonie celulară de diferite mărimi și forme pe care le poate
luaîn detrimentul țesutului în care a apărut și se dezvoltă.

4
 .

În acest fel, va rămâne dependent de participarea organismului la susținerea existenței sale

și se va supune, în acest scop, unor anumite norme și legi de conviețuire ale gazdei, dar, va
rămâne anarhic și independent, în dezvoltarea sa pe teritoriul acesteia.

Dacă el apare ca o tumoră, aceasta nu este altceva decât o falsa imagine a unei populații
formate reprezentativ din celule canceroase libere și autonome, care, cu ajutorul gazdei, ce
furnizează textura structurală a acestei tumori, prin vase sanguine, limfatice, fibre (colagen,
fibronectine etc.) și unele celule de mezenchim, îi va da aparența unui țesut propriu.

Cancerul se instalează atunci când organismele, respectiv țesuturile și celulele lor, nu au

mai putut face față agresiunii agenților din mediu, trebuind să producă o adaptare, o modificare,
fie ea chiar malignă.

I.3.ORIGINEA ȘI PREDISPOZIȚIA EREDITARĂ A UNOR LOCALIZĂRI ÎN

CANCER

Patrimoniului genetic al vieții – reprezentat prin ADN celular – ce s-a perpetuat ca unică
unitate moleculară prezentă de la prima celulă până la om, atât de perfecționat și protejat în
edificarea lui structurală și funcțională (“o existență de miliarde de ani”), i s-au “lăsat”, în tot
acest timp, unele “favoruri” spre a-și putea face modificări corecte în benefeciul acestei
existențe, spre binele adaptării și evoluției speciilor.

Ființa umană se poate naște cu un număr de mutații acumulate și transmise (prin părinți)
din generație în generație.

Unele sunt compatibile cu viața individului pe tot parcursul ei, altele sunt puțin compatibile
(aceste defecte nemaifiind tolerate ca atare prin complicarea lor cu alte evenimente biologice).

Sunt, de asemenea și defecte (mutații) de aspect metabolic, patronate genetic, dar care,
unele dintre ele, se pot șterge după câteva generații.

5
 .

În concluzie, aceste defecte și dezordini genetice transmise, se pot exprima și concretiza,

în timpul vieții, printr-o serie de boli de origine ereditară, la unele existând și riscul crescut
privind apriția de localizări în cancer.

II.CANCERIGENII (CANCEROGENII)

Xenobioticele, substanțele străine de organismul uman.

Între mediul înconjurător, cu substanțele și elementele lui provenite din sol, aer și apă,
există în permanență o interrelație cu regnul vegetal, regnul animal și om.

La om, ca și la alte viețuitoare, aceste componente din mediul ambiant ajung, în mare
parte, prin intermediul alimentației.

Multe din aceste elemente nutrimente sau nenutrimente care o compun reprezintă pentru
toți cei ce le consumă un acelați material necesar existenței.

În cadrul necesității menținerii vieții și a perpetuării ei, unele specii sunt, deseori, folosite
ca hrană, de către alte specii.

În acest timp, în schimbul dintre natură și om ( ca și pentru celelalte specii), în afara

substanțelor necesare, există și unele nefolositoare, din grupul substanțelor nenutritive, uneori
toxice, străine de compoziția organismului uman, acestea numindu-se substanțe xenobiotice.

Dintre aceste nenumărate xenobiotice fac parte și unii cancerigeni, după cum anumiții
cancerigeni pot fi substanțe xenobiotice.

Acțiunea xenobioticelor, în diversitatea lor, este, deseori, toxică sau creează o intoleranță
alterativă a organismului, mai ales într-un consum îndelungat.

II.1. MECANISMUL ACȚIUNII CANCERIGENILOR

Efectul bio-citopatologic minim implicat în procesul de apariție a celulelor neoplazice,

provocat de agenții cancerigeni, ce se desfășoară, în principal, pe lângă celelalte modificări
morfo-funcționale acompaniatoare este cel care afectează controlul diviziunii și al multiplicării,

6
 .

ca și cel al diferențierii și al maturării celulare, prezentând un caracter ireversibil și

transmisibil.

Mutația sau mutațiile sunt cele mai simple leziuni biochimice pe care le pot avea aceste
gene și pe care le putem întâlni, în mod obișnuit într-o celulă modificată (ele putând corespunde

până la minima schimbare a structurii unui nucleotid sau a unui component al moleculuei
acestuia).

Nu orice substanță care produce această mutație poate fi, în final și substanță cancerigenă,
dar acțiunea oricărei substanțe cancerigene este caracterizată prin producerea, cel puțin, a acestui
efect mutagen.

Se pare că realizarea mecanismului de transformare a unei celule normale într-una

canceroasă se află nu numai în “bagheta” unui singur cancerigen (uneori, suficient), fiind nevoie,
adesea, să apară, pe parcursul acestui proces de cancerizare, una sau mai multe cauze, ce
desfășoară și adiționează efectul lor de completare și finalizare într-un timp mai lung sau mai
scurt.

Posibilele asociații de cauze cu efectul lor intricat sunt subliniate, de asemenea, și prin
experiențe de laborator sau observații clinice, ce ar putea explica mecanismul prin care
respectivul cancerigen poate ajunge, mai rapid și mai usor, la nivelul lanțului molecular al ADN
din nucleu (genomul ereditar).

De exemplu: mai vulnerabile la efectul unui cancerigen sunt celulele aflate în fazele
perioadei ciclului de diviziune (multiplicările celulare rapide și mitozele numeroase de
regenerare, consecințe ale distrugerii celulelor hepatice, atât în cazul hepatitei, cât și în cel al
paludismului), în acest context, producand-use o facilitare a acțiunii factorului chimic pe acest
teren astfel pregătit.

Uneori, prezența concomitentă a activității altor substanțe necancerigene, fac în așa fel ca
efectul cancerigenului să fie potențat, aceasta traducându-se prin mărimea vitezei și frecvenței de
apariție a tumorilor pe care le provoacă.

7
 .

Aceste substanțe, prezente sau administrate concomitent cu cancerigenul și care îi măresc

efectul se numesc co-cancerigeni.

Cancerigenii, acești agenți agresori de natură fizică, chimică sau biologică, indiferent
care este originea lor, vor contribui la modificarea, alterarea ireversibilă, a uneia sau a unor
gene din ADN unei celule ce își vor exprima efectul lor prin declanșarea și desfășurarea unor
etape evolutive (convențional împărțite), ce par distincte pe parcursul procesului de
transformare malignă a celulei (inițierea, promovarea, conversia și progresia neoplazică).

II.2.INIȚIATORII ȘI PROMOTORII

Inițiatorii – “Big-bang”-ul procesului de cancerizare. Cancerigenii, în general,

păpstrează în organism forma lor active inițială un timp sufficient pentru acțiunea lor.

În cazul în care, initial, nu au o structură activă, prin metabolizare o pot dobândi, uneori,
într-o formă și mai activă.

În aceste situații, ei pot provoca și declanșa o primă etapă a procesului de malignizare a

unei celule normale, numită inițierea.

Acești cancerigeni se numesc, din această cauză, inițiatori.

Inițiatorii sunt, deci, acele substanțe sau agenți fizici, biologici etc., care producând
primele leziuni biochimice unor principale componante ale celulei – respectiv, unui ADN, dar
uneori, împreună cu acesta și unui ARN sau unor proteine, enzime etc. – pot provoca debutul
procesului de tranformare malignă, în general, ireversibil.

Promotorii sau “cascada” de evenimente biologice care intervin și conduc procesul de

malignizare, spre finalizare.

8
 .

Interacțiunea între inițiator (agentul cancerigen) și materialul genetic din “celula țintă” a
țesutului respectiv este scurtă, egală, uneori, ca durată, cu aceea a unei reacții chimice
moleculare obișnuite (secunde-minut).

Efectul de inițiere pe care-l suferă celula, adesea, nu este suficient în progresarea acestei
transformări finale, fiind necesară intervenția altor “factori”, pentru a o conduce spre
cancerizarea definitivă, spre o alta formă transcripțională a ADN (un alt fenotip celular, ce nu
mai recunoaște unele semnale anterioare normale).

Acest gen de “evenimente” biochimice favorizează evoluția acestei transformări a celulei,

modificând-o spre o celulă mai avansată, în complexitatea câștigării de noi calități patologic-
biologice, imunologice, genetice, care o vor îndepărta și mai mult de stadiul celulei inițiate și
care o vor apropia și mai mult de conținutul fiziopatogen al celulei maligne.

Această etapă este uneori foarte lungă, de ani, cuprinzând cea mai mare perioadă a
cancerogenezei și este influențată, în viteza ei de evoluție, de diferiții factori interni sau externi,
ori de stări speciale fiziopatologice.

Se numesc promotori acei factori care, prin efectele lor asupra acelor importante
substrate biologice, deja modificate, bineconturate și determinate de transformarea celulară
de după inițiere pot interveni în progresul evoluției de accelerare și finalizare a procesului de
cancerogeneză.”[1]

9
 .

III.CANCERELE RESPIRATORII

III.1.Tumorile cavității nazale și sinusurilor paranazale

,,Epidemiologia:

Tumorile nasului și a sinusurilor paranazale constituie 1-1,4 % din tumorile regiunii

capului și gâtului.

 Afectează mai mult oameni după 40 ani.

 Nu are preferințe de sex în mod deosebit.
 Tumorile maligne se dezvoltă mai frecvent în sinusul Hygmori (maxilar)(50-70%),
(bărbați), după care urmează tumorile sinusului etmoidal (femei)
 Cca. 80% cancere nazale și cele ale sinusurilor paranazale le alcătuiesc carcinoamele
spinocelulare
 20% - le constituie adenocarcinoame, cilindroame, limfoame, melanoame.

Etiologie:

 Lucrători în industria chimică (formalin, nikel)

 Muncitori din industria lemnului (rumegus de arbori)
 Procese inflamatorii cronice (sinuzite, rinite)
 Factor ereditar

10
 .

Cavitățile nazale [4]

Metastazare:
Tumorile nazale și sinusale se răspândesc în cavitățile anatomice învecinate:
 Spre cavitatea bucală
 Spre orbită
 Spre fosa pterigomaxilară
 Spre baza craniului (din sinusurile etmoidiene)
Metastazele limfatice ganglionare apar în:
 Aria jugulară carotidiană (52%)
 Aria submandibulară (38%)
 Metastazele laterocervicale în 20-25% pot fi bilaterale
 Mai frecvent (35%) metastazează cancerele nediferențiate, comparativ cu cele epirmoide
și glandulare (10%)
Metastazele la distanță apar târziu, în fazele terminale, mai frecvent în plămâni și schelet.

11
 .

III.2.TUMORILE MALIGNE ALE FARINGELUI

Regulile de clasificare
Această clasificare se aplică exclusiv pentru carcinoame. O confirmare histologică este
indispensabilă.
Faringele se împaarte în 3 zone anatomice:
1. Nazofaringe
2. Orofaringe
3. Hipofaringe
Fiecare din aceste regiuni iși are particularitățile sale anatomice, structurale și funcționale.
Tumorile faringelui nu pot fi descrise în ansamblu pentru că iși au specificul propriu de
dezvoltare și evoluție și le vom prezenta în ordinea descrisă mai sus.
Nazofaringele

Faringele [5]

12
 .

Conform clasificării histologice Internaționale N19 a tumorilor nazofaringelui deosebim

următoarele tipuri de tumori:
 Tumori epiteliale:
1. Benigne
 Papilom spinocelular
 Oncocitom
 Adenom polimorf ( tumoare mixtă )
 Alte forme
2. Maligne
a) Cancerul nazofaringelui:
o Cancer pavimentos cornificat
o Cancerpavimentos necornificat
o Cancer nediferențiat.
b) Adenocarcinom
c) Carcinom chistadenoid
d) Alte forme
 Tumori ale țesuturilor moi:
 Angiofibrom juvenil
 Neurofibrom
 Nevrolemom
 Hemodectom
 Fibrosarcom
 Rabdomiosarcom
 Sarcom neurogen
 Tumorile oaselor și cartilagelor.
 Tumori ale țesutului limfatic și hematopoietic.
a) Limfoame maligne
o Limfosarcom
o Reticulosarcom
o Plasmocitom
o Boala Hodgkin
 Tumori de geneză mixtă
a) Teratom:
o Solid
o Chist
b) Adenom hipofizar
c) Meningniom
d) Alte tumori
e) Melanom malign
f) Cordom

13
 .

Tumori maligne
Au o structură preponderent de cancer pavimentos, împreună cu limfoepitelioamele alcătuiesc 70%.
cancerul nediferenciat – 30%

Tumorile orofaringelui
În orofaringe cancerele se localizează cel mai frecvent pe amigdale, la rădăcina limbii și pe peretele
posterior al faringelui (63,7%, 20,8% și respectiv 9,1%).

Cancerul orofaringian [6]

14
 .

III.3.TUMORILE MALIGNE ALE LARINGELUI

În structura tumorilor capului și gâtului, tumorile laringelui se plasează pe primul loc și au în
continuare tendință spre creștere.
Preferința de sex – masculin (16:1)
Clasificarea histologică Internațională a tumorilor laringelui.
1.Tumori epiteliale.
A.Benigne.
o Oncocitom
o Alte tumori
B.Maligne.

Cancerul laringian apare pe fondul proceselor precanceroase, proceselor inflamatorii cronice

(laringite cronice). Factorii favorizanți: concentrații înalte de substanțe nocive cancerigene în aer
(benzol, petrol, fumul de tutun, suprasolicitările corzilor vocale (cântăreți, pedagogi, juriști,
dispeceri ș.a.).
Profilaxia: depistarea și tratarea stărilor precanceroase și a proceselor cronice, abandonarea
fumatului, ameliolarea condițiilor de muncă.”[2]

Laringele [7]

15
 .

III.4.CANCERUL PULMONAR
,,Cancerul pulmonar este cea mai veche formă de neoplazie indusă de radiațiile
ionizante. Din anul 1500 este cunoscută ,,boala minerilor” din Ioachimov (R.S. Cehoslovacă) și
din Schneeberg (R.F.G.).Minerii din aceste două locuri de exploatare minieră decedau la o vârstă
prematură cu afecțiuni pulmonare.
Deși boala minerilor a fost obiectul unor studii medicale de-alungul anilor, numai in anul
1879, pe baza unor cercetări clinice și anatomo-patologice, Heerting a stabilit diagnosticul corect
de cancer pulmonar.
Rostoski și colaboratorii au studiat cauzele deceselor minerilor din Schneeberg în perioada
1921-1926, stabilind că 50% din decese au fost provocate de carcinoame bronșice. Rezultate
similare au fost raportate din Pirchman și Sike pentru Ioachimov.
Incidența foarte ridicată a carcinomului bronșic și pulmonar la Schneeberg și Ioachimov a
fost atribuită pe rând diferitelor elemente conținute în minereul polimetalifer al acestor mine ca:
arsen cobalt, cupru, argint, bismut, magneziu etc.
Demonstrarea prezenței uraniului și a radonului în minereu a orientat studiile spre efectul
radioactivității ca factor determinant în inducerea cancerului pulmonar la Ioachimov a fost arătat
prima dată de Behounek (1934), iar mai târziu de Rajewsky, care a studiat cazurile de la
Schneeberg.
Comisiile medicale instituite între 1922-1930 au stabilit ca 50% din minerii decedați
prezentau la autopsie cancer pulmonar. Vârsta lor la deces a fost între 33 și 69 ani, iar la durata
expunerii la noxele subterane varia între 13 și 23 de ani.
Wagoner și colaboratorii (1965) au studiat frecvența cancerului pulmonar la minerii din
Platoul Colorado(SUA). Potrivit părerii acestor autori, creșterea incidenței cancerului odată cu
expunerea cumulativă, adică cu doza primită de celulele bronșice, este evidentă. Argumentele
grupului Wagoner pentru susținerea relației dintre radioactivitatea din aerul minelor și cancerul
pulmonar la mineri sunt urmatoarele:
 Observarea unui exces de cancer pulmonar (22 de cazuri față de 5-6 prevăzute
statistic);
 Demonstrarea relației doză-efect;
 Efectul cancerigen al radioactivității din aer s-a limitat strict la aparatul
respirator;
 Anatomo-patologic, cancerul minerilor s-a apropiat mai mult de cel al muncitorilor
expuși agenților radiomimetici, decât de cel al fumătorilor de aceeași vârstă din
lotul de control
 Rezultatele observațiilor efectuate la mineri concordă cu rezultatele
experimentale”[3]

16
 .

III.4.A. Fumatul și cancerul

,,În anul 1970 OMS s-a angajat cu hotărâre în lupta contra fumatului, cerând printr-o rezoluție a
Adunării Generale ca guvernele să adopte măsuri pentru combaterea tabagismului.
Motivația unei asemenea atitudini a izvorât din constatarea că bolile de origine tabagică
reprezintă obstacolul major în vederea instaurării sănătății pe plan mondial.
În fiecare an în întreaga lume mor prematur peste 1 milion de fumători de țigarete. Margaret M.
Heckler secretar la Departamentul Sănătății și Servicii Sociale din SUA a reliefat faptul că un
caz din 3 decese prin cancer este dat de fumat.
Mortalitatea prin bolile cauzate de produsele tabagice în general, a cancerului pulmonar în
special, este în creștere în lume.
Efectul negativ al tutunuluji nu se limitează numai la fumători, ci cuprinde și persoanele
nefumătoare care fără voia lor inhalează fumul produs de alții.
Gradul de afectare a nefumătorilor cuprinde o gamă largă, de la eefectul iritativ al nasului și
ochilor (strănut, lăcrimare), declanșarea de crize la astmatici și cardiovasculari, până la apariția
cancerului pulmonar.”[3] Într-un studiu din 1983, Hirayama confirmă cele consemnate mai sus,
așa cum rezultă în tabelul următor:
Riscul femeilor nefumătoare de a face cancer pulmonar prin fumat pasiv
Condiția Raportul M/F a ratei de Risc procentual
mortalitate

Soțul nu fumează 1,0 0%

Soțul nu mai fumează (fost 1,36 36%

fumător)
Soțul fumează 1-14 țig./zi 1,42 42%
Soțul fumează 15-19 țig./zi 1,58 58%
Soțul fumează peste 20 țig./zi 1,91 91%
Sursa: Passive Smoking and Lung Cancer: Consistency of Association-Lancet (1983) [8]

17
 .

Stânga – plămân sănătos; dreapta – plămânul unui fumător [9]

18
 .

CONCLUZIE

În concluzie, chiar dacă unii dintre noi suntem predispuși genetic la îmbolnăvirea
cu această boală, de cele mai multe ori necruțătoare, putem reduce riscul apariției ei prin
adoptarea unui stil de viață cât mai “natural”, alimentându-ne cu produse cât mai
sănătoase și ferindu-ne de vicii precum fumatul, consumul excesiv de alcool etc.
Bineînțeles, pe lângă alimentația sănătoasă și locul de muncă ferit de agenți care
“alimentează” apariția cancerului, în orice formă a sa, trebuie să ne facem timp pentru
măcar 40 de minute de activitate fizică.
Uneori, tindem să fim mai leneși, mai confortabili, crezând că o zi de “mișcare”
pierdută nu înseamnă nimic. De multe ori, însă, acea zi se transformă în două zile, apoi în
3 zile, după care se împlinește o săptămână, iar organismul nostru resimte acest lucru,
suferind unele modificări (nefavorabile) la nivel fiziologic, care se intensifică progresiv, pe
măsură ce timpul trece.
Conform Institutului Național de Cancer (National Cancer Institute) din Statele
Unite ale Americii, sedentarismul crește riscul apariției cancerului și al altor boli precum
bolile cardiovasculare, diabetul zaharat de tip 2. Într-o metaanaliză a datelor a peste 1
milion de barbați și femei, (,,Does physical activity attenuate, or even eliminate, the
detrimental association of sitting time with mortality? A harmonised meta-analysis of data
from more than 1 million men and women. Lancet 2016; 388(10051):1302-1310”) [11] a fost
observată o creștere a mortalității din cauza cancerului doar la oamenii sedentari cu cea
mai puțină activitate fizică.

19
 .

V.BIBLIOGRAFIE

[1] Maltazeanu G., 2002, Alimentația și boala canceroasă, București, Editura

Saeculum I.O. ISBN 973-9399-96-7
[2] Țîbîrnă G., 2003, Ghid clinic de oncologie, Chișinău, Editura UNIVERSUL
[3] Chiricuță I., 1984, Cancerologie Vol.1: Cancerologie generală, București, Editura
Medicală
[4]https://www.romedic.ro/arata_img.php?img=anatomie_67_23.jpg&w=520&h=100
0&cale=/uploadart/anatomie
[5] https://farm4.static.flickr.com/3083/2736275571_40fd9ca55c_b.jpg
[6]http://slideplayer.fr/1765907/7/images/10/Signes+Cliniques%2C+Diagnostic.+La+
Tumeur+%3A.jpg
[7] https://i0.wp.com/www.ahns.info/wp-content/uploads/2015/03/Larynx-Cancer-
Overview-r1.jpg?ssl=1
[8] T.Hirayama, 1983, Passive Smoking and Lung Cancer: Consistency of
Association-Lancet(17 decembrie)
[9] http://www.bopawebsite.org/sites/default/files/imce/BOPA_Lesson_Assets%202-
05.jpg
[10] www.cancer.gov
[11] Ekelund U, Steene-Johannessen J, Brown WJ, et al. Lancet, 2016, Does physical
activity attenuate, or even eliminate, the detrimental association of sitting time with
mortality? A harmonised meta-analysis of data from more than 1 million men and women
388(10051):1302-1310. [PubMed Abstract]

20
 .

21