1. Dinţii permanenţi. Caracteristica. Criteriile de diferenţiere ale dinţilor.

Dentitia poate fi: temporara ,mixta,permanenta !

Dentitia permanenta :incepind cu disparitia din cavitatea bucala a ultimului dinte temporar (dupa 12 ani).Dentatia permanenta este
alcatuita din 28-32 dinti permanenti.Nedezvoltarea dintilor se numeste Anodontie.
Lipsa dintilor este numita edentatie ,si poate fi partiala sau totala.dentitia permanenta prezinta un numar de 32 dinti ,16 pe o
arcada si 8 pe o hemiarcada,2 incisivi,1 canin 2 premolari si 3 molari.
Fata de dentatia temporara prezinta in plus 12 dinti (molari permanenti care erup o singura data, pe un teren propriu).
O alta caracteristica a dentatiei permanente este prezenta dintilor premolari, in numar de 8, cite 2 pe o hemiarcada, care erup in
locul molarilor temporari.
Dintii permanenti erup de la 6 la 12 ani, cu exceptia molarului 3 care erupe obisnuit dupa virsta de 18 ani, de unde si denumirea de
„molarul din minte”
In ordinea cronologica, la 6 ani erup primii molari permanenti, la 7 ani incisivii centrali inferiori si superiori, la 8 ani incisivii
laterali, la 9 ani – primii premolari, la 10 – caninii, la 11-premolarii, la 12 – molarii II si de la 18 ani – molarii 3.
Sunt 4 semne de diferentiere :
a. Semnul unghiului coroanei
-se manifesta prin faptul ca muchia incisala a incisivilor si a caninilor la trecerea de pe fata ocluzala spre cea meziala formeaza
unghi mai ascutit decit cel format de muchia incisala si fata distala.
b. Semnul circumferentei
-se manifesta prin faptul ca fata vestibulara a coroanei trece in cea meziala mai abrupt decit in cea distala.
c. Semnul radacinii
-este examinat in norma vestibulara si doar in cazul unui dinte extras , consta in faptul ca axul longitudinal al radacinii este usor
inclinat spre distal formind un unghi cu linia care trece prin mijlocul coroanei.
d. Semnul fetei distale.
-se manifesta pe suprafata fetei distale a coroanei dintilor. Este intotdeauna mai redusa si mai convexa decit fata meziala.

2.Anatomia incisivilor permaneti superiori.

Incisivul central superior.
Incisivii centrali superiori fac parte din grupul dintilor frontali. Sunt in numar de 2 si ocupa fiecare I pozitie de pe fiecare
hemiarcada superioara. Sunt cei mai voluminosi dinti din cadrul grupului incisiv si au un rol deosebit in fizionomie.
Coroana lor fiind turtita in sens vestibulo-oral, comparata cu o lopatica, poate fi astfel incadrata in formele geometrice cu 4 laturi.
Pe masura ce se apropie de colet, marginile coroanei se rotunjesc, coroana devenind cilindrica, si se continua cu forma conica a
radacinii. Coroana prezinta 4 fete, 2 unghiuri si o margine incizala. Fata vestibulara este cea mai mare dintre cele 4 fete si este
delimitata de linia coletului, de marginea incizala si de marginile proximale. Ea este convexa in ambele sensuri prezentand
convexitate maxima in treimea cervicala. Prezinta 2 santuri verticale ce pornesc de la marginea incizala si se atenueaza treptat spre
colet impartind fata in 3 lobi inegali: distal cel mai mare, mezial-mijlociu si central cel mai mic. Fata palatinala are diametrele
vertical si orizontal de valori aproape egale cu cele ale fetei vestibulare. Este concava in treimea incizala si mijlocie, fiind
delimitata proximal de doua formatiuni de smalt numite creste marginale meziala si distala, care pleaca de la unghiurile marginii
incizale, converg devenind mai largi si mai reliefate din treimea cervicala unde se unesc cu cingulum. Cingulum sau teuberculum
dentale este o proeminenta ce formeaza treimea cervicala a fetei palatinale si rezulta, ca si crestele marginale din ingrosarea
stratului de smalt, reprezentand forme de fortificare a dintelui fata de presiunile masticatorii transmise acestei fete, de incisivii
arcadei inferioare. In majoritatea cazurilor stratul de smalt de la nivelul cingulum-ului, se subtiaza treptat si se continua
neintrerupt cu invelisul de smalt al portiunii concave a fetei palatinale. Uneori insa exista o intrerupere, o discontinuitate, in stratul
de smalt, la locul de unire a cingulum-ului cu restul fetei palatinale, dand gaura oarba sau foramen caecum. Foramen caecum
reprezinta un loc de electie a cariei dentare si de trepanare a dintelui.
Fetele proximale, meziala si distala, au forma triunghiulara orientate cu varful spre marginea incizala (cu care formeaza cele 2
unghiuri ale coroanei), iar baza lor este la nivelul coletului. Relieful fetelor proximale, in ansamblu, este usor convex. Fata
meziala este cea mai mare dintre fetele proximale. Fata distala este mai mica insa convexitatea ei este ceva mai
accentuata.Marginea incizala este usor oblica, de jos in sus, in sens mezio-distal. La unirea marginii incizale cu fata meziala se
formeaza un unghi ascutit aproape drept, iar din unirea cu fata distala se obtine un unghi obtuz, rontunjit.
Incisivii centrali superiori sunt dinti monoradiculari. Au o radacina conica, de 12,5 mm. Este accentuat inclinata spre palatinal,
formand un unghi de aproximativ 20 grade cu verticala, si spre distal, formand un unghi de 4 grade cu verticala.
Datorita formei lor si pozitiei in arcada, incisivii au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia de incizie in procesul de
masticatie.
Incisivul lateral superior.
Coroana este asemănătoare din punct de vedere morfologic cu cea a incisivului central. Ea prezintă patru feţe şi o margine
incizală.
Faţa vestibulară are dimensiunile cele mai mari. În sens cervico-incizal măsoară 9mm, iar mezio-distal, în treimea incizală – 6.5
mm şi cervical 5 mm. Faţa vestibulară are o formă de patrulater, fiind delimitată de marginea incizală, cele două margini
proximale şi marginea cervicală. Marginea incizală este rectilinie şi înclinată spre distal şi cervical mai mult ca cea a incisivului
central, faţă de care este situată cu 0.5 mm mai cervical. Marginile proximale sunt mai rotunjite comparativ cu cele ale incisivului
central. Relieful feţei vestibulare este plan-convex. În sens cervico-incizal convexitatea maximă se găseşte în treimea cervicală, iar
în sens mezio-distal în treimea mezială.
În treimea incizală faţa vestibulară este străbătută de două depresiuni verticale care o împart în trei lobuli: distal, mezial,
central(în ordine descrescătoare a mărimii). Depresiunile diminuă pînă la dispariţie spre cervical. Acestea, împreună cu lobulii,
sunt mai evidente imediat după erupţie, apoi dispar progresiv în morfologia secundară.
 Faţa palatinală prezintă un relief concav în cele două treimi incizale şi convex în treimea cervicală. Morfologia este reprezentată
de: două creste marginale, cingulum şi foramen caecum. Crestele marginale delimitează proximal faţa palatinală, sunt convergente
spre colet unde se unesc cu cingulumul care poate fi şters, foarte proeminent spre incizal, trilobat etc.
Feţele proximale au o formă triunghiulară cu vîrful spre marginea incizală.
Baza triunghiulară este reprezentată de linia coletului şi are forma de „V” cu vîrful rotungit orientat spre incizal. Faţa mezială este
mai mare decît cea distală şi are diametrul vestibulo-palatinal de 6 mm, egal cu diametrul vestibulo-palatinal al coroanei. Relieful
este plan spre colet şi convex spre inzical. Faţa distală prezintă o convexitate în ambele sensuri care este mai evidentă decît pe faţa
mezială. Ariile de contact sunt situate în treimea incizală şi în treimea vestibulară aria de contact distală este situată mai aproape
de cervical.
Marginea incizală are o oblicitate accentuată şi formează cu feţele proximale două unghiuri, mezio-incizal şi disto-incizal.
Unghiul mezio-incizal este ascuţit şi are o valoare mai mică decît unghiul omonim al centralului, iar cel disto-incizal este obtuz şi
situat mai spre cervical decît cel mezio-incizal.
Rădăcina incisivului lateral superior prezintă cea mai slabă implantare comparativ cu ceilalţi dinţi superiori. Este subţire şi are
aspectul unui con efilat. Pe secţiune transversală e aplatizată mezio-distal şi i se descriu patru feţe: mezială, distală, vestibulară şi
palatinală. Dintre acestea, faţa mezială este cea mai mare. Pe feţele proximale pot exista şanţuri orientate în axul lung al dintelui,
mai evidente în treimea medie. Curbura radiculară apicală este orientată spre distal în majoritatea cazurilor.

3.Anatomia incisivilor permanenţi inferiori.

Incisivul central inferior :
-inaltimea totala – 20,7 mm
-inaltimea coroanei – 8,8mm
-lungimea radacinii – 11,9mm
-diametrul mezio-distal - 5,4mm
-diametrul mezio-distal cervical – 3mm
-diametrul vestibulo-lingual – 6mm
Incisivii centrali inferiori sunt asezati, ca si centralii superiori, de o parte si de alta a liniei mediane, in portiunea cea mai
anterioara a arcadei inferioare. Sunt dintii cei mai mici dintre incisivi si dintre toti dintii ambelor arcade.
Coroana este turtita in sens vestibulo-lingual in portiunea incizala si in sens mezio-distal spre colet si prezinta 4 fete: vestibulara,
linguala, doua fete proximale (meziala si distala), o marginea inciziala si 2 unghiuri.
Fata vestibulara are aspect alungit, delimitata de catre colet, marginea incizala si marginile proximale de lungimi egale. Ca
modelare, este convexa in treimea cervicala si aproape plana in cele doua treimi incizale, unde se observa 2 santuri verticale care
impart aceasta portiune a fetei in trei lobi de marime egala. Fata linguala are aceeasi inaltime ca si fata vestibulara insa este mai
ingusta in sens mezio-distal. In regiunea cervicala prezinta cingulum insa trecerea intre acesta si suprafata concava facandu-se
treptat, nu se observam foramen caecum. Fetele proximale au o forma triunghiulara, cu baza in forma de V la nivelul coletului si
varfurile la unghiurile mezio- si disto-incizal. Cele doua fete sunt aproape egale in \diametre. Marginea incizala este orizontala,
formand unghiuri aproape drepte la intalnire cu fetele proximale : mezio- si distoincizal.
Radacina este unica, accentuat turtita in sens mezio-distal. Pe fetele meziala si distala prezinta santuri verticale mai pronuntate in
regiunea mijlocie. Este inclinata distal cu 1 grad si lingual cu 3 grade.
La fel ca si incisivii centrali superiori, cei inferiori au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia de incizie in procesul
de masticatie.
Incisivul lateral inferior:
-inaltimea totala – 22,1mm
-inaltimea coroanei – 9,4mm
-lungimea radacinii – 12,7mm
-diametrul mezio-distal al coroanei– 5,9mm
-diametrul mezio-distal cervical – 3,8mm
-diametrul vestibulo-lingual – 6,4mm.
Coroana incisivului lateral inferior are şi ea o formă de daltă. Prezintă morfologie foarte puţin diferită de cea a centralului, de care
se deosebeşte cu greu în cazul unor dinţi izolaţi şi cu morfologie secundară. Coroana la fel prezintă 4 feţe şi o margine liberă.
Feţele vestibulară şi linguală sunt delimitate de aceleaşi margini şi au acelaşi relief cu feţele similare ale incisivului central cu
deosebirea că marginea incizală este descendentă spre distal
Faţa vestibulară prezintă diametrul cervico-incizal de 9.5 mm şi cele mezio-distale de 5.5-6mm. Unghiul disto-incizal este mai
rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal. Marginea cervicală este accentuat curbată. La fel sunt prezenţi cei 3 lobuli, egali.
Faţa linguală are un aspect triunghiular din cauza dimensiunii reduse pe care o are marginea cervicală. Atît crestele marginale cît
şi cingulumul sunt slab reprezentate însă sunt mai evidente decît la incisivul central. Nu există foramen caecum.
Feţele proximale sunt triunghiulare cu baza spre colet. Relieful lor este aproape plan, existînd totuşi o uşoară convexitate în
treimea incinzală. Faţa distală fiind mai redusă, determină o situare mai spre cervical a unghiului disto-incizal. Ariile de contact
sunt situate în treimea incizală. Pe faţa distală aria de contact este situată mai spre cervical.
Rădăcina este mai lungă decît cea a incisivului central inferior, fiind aplatizată mezio-distal. Prezintă şanţuri longitudinale pe
feţele proximale. Apexul este uşor curbat spre distal.
4.Anatomia caninilor permanenţi superiori
Caninii superiori sunt cei mai mari din grupul caninilor.
Dimensiunile medii:
Lungimea totala a dintelui-26,5 mm
Inaltimea coroanei-9,5mm
Lungimea radacinii-17,0mm
Marginea libera a caninului are aspect unui ``V`` cu segmente inegale. Virful cuspidului e plasat mai mezial. Fata vestibulara este
convexa. De la amrginea libera pornesc spre colet 2 santuri care treptat dispar in 1/3 mijlocie a coroanei. Santurile impart fata
vestibulara in 3 parti,3 fatete. Fateta mijlocie estea cea mai proeminenta,fiind si lobul cuspidului. Fata palatinala este mai mica
decit cea vestibulara . In 1/3 cervicala preyinta cingulum proeminent si convex ,care mai mult seamana cu un tubercul. Din
cingulum pornesc 3 creste: 2 marginala si 1 centrala.Crestele marginale se termina in unghiurile coroanei,iar creasta centrala
imparte fata palatinala in 2 parti: meziala si laterala.La baza cingulumului persista foseta oarba. Fetele proximale au o forma
triunghiulara cu baza spre coletul dentar si virful spre marginea incizala. Fata meziala este mai oblica ca la incisive. Fata distala
este mai mica decit cea meziala,dar are un relief mai accentuat . Fetele proximale sunt mai convexe,iar in 1/3 cervicala se observa
niste depresiuni. Radacina dintelui este foarte bine dezvoltata,are o forma conoida usor compresata bilateral. Fetele vestibulare si
palatinale sunt mai rotunjite . Pe ambele fete meziala si laterala comporta niste santuri vertical,mai pronuntate in portiunea lor
mijlocie.

5.Anatomia caninilor permanenţi inferiori.

Au aceeaşi structură anatomică ca şi cei superiori, cu excepţia că ei sunt puţin mai mici, iar coroana lor este mai înaltă.
Faţa vestibulară este mai alungită, are convexitatea maximă în treimea cervicală. Două şanţuri împart faţa vestibulară în 3 părţi
inegale: lobul central este cel mai mare, mezial – cel mai mic.
Faţa linguală se aseamănă cu cea palatinală a caninilor superiori, însă relieful este mult mai redus, şi nu prezintă cingulum şi
fosetă oarbă.
Feţele proximale au aceleaşi caracteristici ca şi la caninii superiori, dar sunt mai plate.
Faţa mezială este mai înaltă decît cea distală, această diferenţă este mai pronunţată decît la caninii superiori.
La marginea incizală segmentul mezial este mai scurt şi mai puţin înclinat decât cel distal.
Vârful cuspidului este situat mai aproape de marginea mezială decât la caninii superiori.
Rădăcina dintelui este mai scurtă şi mai aplatizată în sens mezio-lateral. Pe feţele proximale ale rădăcinii permanent persistă
şanţurile. Uneori vîrful rădăcinii este bifurcat cu o porţiune orientată vestibular, şi alta – lingual.

6.Anatomia premolarilor permanenti superiori.

Primii premolari superiori ocupa pozitiile 4 pe cele doua hemiaracade maxilare fiind vecini cu caninii superiori spre mezial si cu
premolarii doi superiori spre distal.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilara la varsta de 10-11 ani, iar radacina lor va fi complet edificata la 12 – 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt urmatoarele:
· inaltimea coroanei : 8-8,5 mm
· inaltime radacinii : 14 mm
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Premolarii primi superiori sunt primii dinti din grupul dintilor laterali si fac parte din asa zisul grup al dintilor “bicuspidati”(grupul
premolarilor). Acestia sunt considerati ca fiind dintii de tranzitie de la dintii frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o forma paralelipipedica iar pe sectiune arata ca un dreptunghi cu colturile usor rotunjite
si turtit in sens M-D. Prezinta 4 fete laterale (V, P, M, D) si o fata ocluzala.
I. FATA VESTIBULARA:
-seamana cu fata vestibulara a caninului dar este mai mica si mai rotunjita.
1.Dimensiuni :
-inaltime: 8-8,2 mm
-latime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decat la canin in ambele sensuri (cervicoincizal si M-D).
2.Contur:-este format din cele doua margini proximale (M si D) , o margine cervicala si o margine ocluzala
a).marginile proximale (M si D): -sunt verticale , usor convergente spre colet.
b).marginea cervicala (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea
spre ocluzal. Este mai putin concava decat la canin.
c)marginea ocluzala: este formata din doua segmente inegale (unul mezial si unul distal). Segmentul mezial este mai lung decat
cel distal. Impreuna, cele doua segmete formeaza un “V” mai deschis si mai rotunjit decat cel de la cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex in ambele sensuri.
-convexitatea maxima este situata in 1/3 cervicala mezial.
-in jumatatea ocluzala a fetei vestibulare sunt vizibile doua santuri verticale care
delimiteaza cei 3 lobi de crestere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmeaza cel distal iar cel mezial este cel mai mic.
II. FATA PALATINALA:
1.Dimensiuni : -sunt mai reduse decat cele ale fetei vestibulare.
-inaltimea ~7 mm
-latimea ~6 mm
2.Contur:-prezinta aceleasi margini ca si fata vestibulara dar au dimensiuni mai reduse.
a).marginea ocluzala:-are tot forma de “V” dar este mai rotunjit decat cel de pe fata vestibulara.
-pe sectiune orizontala conturul acestei fete este de semicerc.
3.Relieful:-are o dubla convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 meziala.
-incepand cu 1/3 mijlocie aceasta fata este inclinata oblic spre V in sens cervicoocluzal.
III. FETELE PROXIMALE (MEZIALA si DISTALA):
-datorita faptului ca acest dinte este turtit in sens M-D aceste doua fete sunt cele mai mari. Ele sunt usor convergente spre
palatinal.
 A)FATA MEZIALA:
1.Dimensiuni:
inaltimea 7,5 mm
latimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicala, ocluzala, palatinala si
vestibulara. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicala:-reprezinta baza mare a trapezului si are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzala: formeaza baza mica a trapezului si are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulara:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 cervicala
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 mijlocie.
3.Relieful: -in 1/3 ocluzala este convex mai accentuat in 1/3 vestibulara unde exista
si punctul de contact cu dintele vecin.
-in 1/3 cervicala este plana cu o usoara depresiune care se adinceste mai
mult chiar la colet si se continua in santul interradicular.
B).FATA DISTALA:
1.Dimensiuni:-mai mici decat ale fetei meziale
2.Contur:-asemanator cu cel al fetei meziale
3.Relief:-este mai convex decat cel al fetei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V si mai spre cervical decat la
fata meziala.
Premolarul secund superior este asemănător în multe privinţe cu primul premolar superior,
deseori aceşti doi dinţi putând fi confundaţi între ei. În general, însă, cel de-al doilea premolar
superior are dimensiuni mai reduse în toate sensurile decât primul premolar. Un alt aspect
diferenţial este faptul că la primul premolar cuspizii sunt mai ascuţiţi asemănător caninilor iar la cel de-al doilea aceştia sunt mai
rotunjiţi ca la molari.
Premolarul II
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-
înălţimea : 7,5 mm
-lăţimea : 6,5mm
2.Conturul:
asemănător cu cel al feţei vestibulare de la primul premolar dar este mai mic şi
mai rotunjit.
3.Relieful
: este convex în ambele sensuri dar atât cele două şanţuri cât şi cei trei lobi de
creştere pe care îi separă sunt mai şterşi.
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare (7,5 mm).
2.Conturul:are forma unui patrulater
3.Relieful:similar cu cel de la faţa palatinală a primului premolar superior.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Dimensiuni:-sunt mai mult late decât înalte
-înălţimea : 7,4 mm
-lăţimea : 9mm
2.Relieful:-este plan convex, faţa distală având o convexitate mult mai exprimată decât faţa
mezială.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:-are un relief similar cu faţa ocluzală de la primul premolar, cu
următoarele deosebiri:
•cei doi cuspizi ( V şi P) sunt egali între ei.
•şanţul intercuspidian este situat la jumătatea feţei ocluzale

7.Anatomia premolarilor inferiori

PRIMUL PREMOLAR INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Primii premolari inferiori ocupă poziţiile 4 de pe cele două hemiarcade mandibulare, fiind încadraţi de caninii inferiori
spre mezial şi de premolarii secunzi inferiori spre distal.
Primii premolari inferiori erup pe arcada mandibulară la vârsta de 10-12 ani, iar rădăcina lor va fi complet edificată la 12-13
ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
 înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
 înălţimea rădăcinii : 14 mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana primului premolar inferior are o formă aproape cilindrică cu patru feţe laterale şi o faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
 1.Dimensiuni:-înălţimea : 8 mm
-lăţimea : 6,5-6,9mm
2.Conturul: este format din laturile proximale (mezială şi distală), cervicală şi ocluzală.
-este asemănător cu cel al caninului inferior dar are dimensiuni mai reduse iar “V”-ul ocluzal este mult mai
deschis.
a)marginile proximale:-uşor curbe şi convergente spre colet. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât marginea
mezială.
b)marginea proximală: formă de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.
c)marginea ocluzală: este asemănătoare cu cea a caninului dar este mai mică şi cu unghiul “V”-ului mult mai deschis.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea în sens mezio-distal este evidentă pe toată lungimea coroanei.
-convexitatea maximă se găseşte la unirea 1/3 meziale cu 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri verticale care separă cei trei lobi de creştere. Lobul central este cel mai proeminent.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni: -mult mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. De multe ori înălţimea feţei linguale reprezintă doar 2/3 sau chiar
½ din cea a feţei vestibulare. Înălţimea feţei linguale este în strânsă legătură cu gradul de dezvoltare a cuspidului lingual care
decide înălţimea acestei feţe.
2.Relieful: -convex destul de accentuat în sens transversal şi axial. Convexitatea maximă se găseşte în 1/3 cervicală.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Contur:-are forma unui trapez cu baza mică spre colet şi baza mare spre ocluzal. Este conturul de trecere de la canin la dinţii
laterali deoarece marginea ocluzală are forma unui “V” cu vârful spre colet.
2.Relieful: -convex în sens V-L. Cele două feţe proximale sunt convergente spre lingual.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:- aproximativ circular cu o uşoară turtire în sens M-D.
2.Relieful: -cuprinde: 2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, câteva creste de smalţ accesorii
a)cuspizii: -cuspidul vestibular este cel mai mare, el având o dimensiune dublă faţă de cel lingual. Această diferenţă mare
între dimensiuni face ca faţa ocluzală să aibă o înclinare de aproximativ 45 grd. spre lingual.
b).crestele de smalţ: -cele două creste esenţiale ale cuspizilor separă faţa ocluzală în patru versante : 2 meziale şi 2 distale, câte
unul pentru V şi L (M-L şi M-V , D-L şi D-V).
-creasta ocluzală a cuspidului vestibular este mai mare şi mai pronunţată decât la cuspidul lingual.
c).şanţul intercuspidian:-uneşte fosetele mezială şi distală. Este scurt şi are o formă concavă spre vestibular. Este situat mai
aproape de marginea linguală şi are o adâncime redusă ceea ce face ca cei doi cuspizi să pară că sunt uniţi între ei.
d).fosetele:-foseta distală este mai largă decât cea mezială.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 are întotdeauna o singură rădăcină
 formă de con efilat uşor aplatizat M-D
 prezintă două şanţuri longitudinale pe cele două feţe proximale ( cel M este mai accentuat)
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARA: are dimensiuni mai reduse; prezintă două coarne pulpare corespunzătoare celor doi cuspizi ( cel V este
mult mai mare decât cel L)
 CANALUL RADICULAR: are un diametru destul de mare
PREMOLARUL SECUND INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei fiind încadraţi de primii premolari
inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal.
Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la vârsta de
13-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
 înălţimea coronară : 8 mm
 înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana acestui premolar are o formă cuboidală şi prezintă caractere foarte apropiate de cele ale molarilor. Foarte frecvent acest
premolar poate prezenta 3 cuspizi ( doi linguali). Este cel mai mare premolar.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea 8 mm
-diametrul M-D: 7,2-7,4 mm
2.Contur:-este format de cele patru laturi: M, D, cervicală şi ocluzală.
a).marginile proximale: au dimensiuni egale cu cele ale primului premolar inferior. Ele converg uşor spre cervical. Marginea
distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
b). marginile cervicală şi ocluzală: au dimensiuni mai mari decât omoloagele lor de la primul premolar inferior. Forma marginii
cervicale este de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.”V”-ul ocluzal este mai aplatizat decât la ceilalţi premolari. Unghiul distal
este mai rotunjit decât cel mezial.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală.
-în 1/3 ocluzală sunt vizibile două şanţuri verticale care delimitează cei trei lobi de creştere. Lobulul central este cel în
care se găseşte şi vârful cuspidului vestibular şi de aceea este mai înalt decât ceilalţi.
Faţa vestibulară este înclinată spre lingual dinspre cervical spre ocluzal.
II.FAŢA LINGUALĂ:
 1.Dimensiuni:-înălţimea : 6,5 mm
-toate dimensiunile sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.
2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare.
a)marginea cervicală:-linie curbă cu concavitatea spre ocluzal
b). marginile proximale:-convergente spre cervical
c). marginea ocluzală:
în varianta cu doi cuspizi, marginea ocluzală are un singur vârf foarte şters
în varianta cu trei cuspizi: marginea ocluzală are forma literei “M” cu vârfurile rotunjite. Acest aspect este dat de prezenţa micului
şanţ care separă cei doi cuspizi linguali şi care dispare în imediata vecinătate a feţei ocluzale.
3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum în 1/3 mijlocie. Datorită faptului că feţele vestibulară şi linguală sunt
convergente spre ocluzal diametrul maxim M-D este situat în 1/3 cervicală iar diametrul minim la nivelul marginii ocluzale.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Dimensiuni: -înălţimea este mai mică decât lăţimea. Au aceeaşi formă de trapez ca şi feţele proximale ale primilor premolari
inferiori.
2.Relief: -faţa distală este mai scurtă şi mai convexă decât faţa mezială.
-zonele de contact cu dinţii vecini sunt dispuse astfel:
 în sens cervico-ocluzal: la joncţiunea 1/3 ocluzale cu 1/3 medie
 în sens V-L: la jonctiunea 1/3 medii cu 1/3 vestibulară.
IV. FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui patrulater cu unghiurile rotunjite, delimitată de cele patru margini:V, L, M, D.
a).marginile vestibulară şi linguală:-marginea vestibulară este mai mare decât cea linguală. Ambele margini sunt formate de
crestele sagitale de smalţ ale cuspizilor V şi L.
b)marginile proximale: -marginea mezială este mai mare decât cea distală. Ambele margini sunt convergente spre lingual.
2.Relief:-faţa ocluzală este înclinată spre lingual în sens ocluzo-cervical cu 15 grd (spre deosebire de situaţia primului premolar
inferior unde înclinarea era de 45 grd.).
-relieful feţei ocluzale la premolarul secund inferior poate prezenta două variante morfologice: bicuspidat şi tricuspidat.
a).varianta bicuspidată:-este mai rară.
--cuspidul V este mai mare decât cel lingual
-şanţul intercuspidian M-D are forma unei linii curbe cu concavitatea spre V
-fosetele marginale (mezială şi distală) sunt mai aproape de regiunea vestibulară a coroanei. Foseta distală este mai mare decât cea
mezială.
b).varianta tricuspidată: -este mai frecventă
 conturul are o formă mai pătrată cu latura linguală mai mare decât cea vestibulară.
 Prezintă doi cuspizi linguali : M-L şi D-L.
 În mijlocul feţei ocluzale există o fosetă centrală din care pornesc trei şanţuri în formă de “Y”:centro-mezial, centro-distal şi
centro-lingual.
 În această variantă pe faţa ocluzală vor exista 3 creste esenţiale.
 Cei trei cuspizi, în ordinea mărimii lor sunt :V, M-L, D-L.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Unică, cu dimensiuni mai mari decât rădăcina primului premolar inferior
 Pe secţiune are un aspect rotunjit
 Apexul este recurbat spre distal
 Nu prezintă şanţuri longitudinale pe feţele proximale .

8.Anatomia molarilor superiori

PRIMUL MOLAR SUPERIOR
A. DATE GENERALE
Primii molari superiori ocupă poziţiile 6 pe arcadele dentare fiind vecini cu premolarii secunzi superiori (spre mezial) şi cu molarii
secunzi superiori (spre distal).
Primii molari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 6 ani (de aceea ei mai sunt denumiţi şi ”molarii de 6 ani”), iar
rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale primilor molari superiori sunt următoarele:
 înălţimea coronară:-7,5 mm
 înălţimea rădăcinii palatinale: 13 mm
 lungimea totală medie : 20,5 mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Are o formă cuboidală formată din patru lobi şi având patru feţe laterale şi o faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea 7,5 mm
-lăţimea maximă 10 mm ( în 1/3 ocluzală)
-lăţimea minimă 7,4 mm (cervical)
2.Conturul:-are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal. Este format din patru margini: M, D, cervicală şi ocluzală
3.Relieful:-este convex în ambele sensuri cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală spre mezial.
Prezintă un şanţ vertical care separă cei doi lobi vestibulari şi care este situat mai spre distal (datorită faptului că lobul mezial este
mai mare decât cel distal). La ½ feţei vestibulare şanţul vertical (denumit şi şanţ de descărcare) se termină într-o fosetă.
II.FAŢA PALATINALĂ:
 1.Dimensiuni:-înălţimea este mai mică decât cea a feţei vestibulare
-marginea ocluzală are lăţimea de 10,2 mm
2.Contur: -are tot forma unui trapez cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-este cea mai lată dintre toate feţele proximale ale dinţilor laterali.
-diametrul V-P la nivel cervical:10 mm
-diametrul V-P în 1/3 cervicală 11,7 mm
-diametrul V-P la nivelul marginii ocluzale 11,7 mm
-înălţimea feţei meziale : 7,5 mm
2.Conturul: are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal.
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Contur şi dimensiuni: -conturul este asemănător cu cel al feţei meziale dar este mult mai redus .
2.relieful: - este convex în dublu sens
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui paralelogram cu diametrul maxim între cuspidul M-V şi cel D-P.
-conturul are unghiurile M-P şi D-V obtuze iar cele M-V şi D-P sunt ascuţite
a)marginea vestibulară: -are o formă bilobată, convexă, şi corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor vestibulari.
-şanţul interlobar o împarte în două părţi inegale( mezială mai mare decât distală)
-are o lungime de 10mm
-este convergentă spre distal faţă de marginea palatinală.
b). marginea palatinală: -este tot bilobată cu partea mezială dublă faţă de cea distală.
 corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor palatinali.
 este mai mare decât marginea vestibulară
c).marginea mezială: -este cea mai mare margine (11,7 mm)
-cu marginea vestibulară formează un unghi ascuţit iar cu cea palatinală un unghi obtuz.
-este reprezentată de creasta marginală de smalţ.
d).marginea distală :-este mai mică decât cea mezială (10,5 mm).
-este convexă. Cu marginea vestibulară formează un unghi obtuz iar cu cea palatinală un unghi ascuţit.
2.Relieful: este format din următoarele elemente: 4 cuspizi, 3 fosete, 3 şanţuri, mai multe creste de smalţ.
a).Cuspizii: - 2 vestibulari şi 2 palatinali. În ordinea mărimii: MP, MV, DV, DP.
-între cuspizii MP şi DV există o creastă de smalţ care îi uneşte şi care se numeşte creasta oblică de smalţ: -Are o formă
angulată cu deschiderea unghiului spre mezial
-separa între ei cuspizii MV şi DP.
-crestele esenţiale de smalţ ale cuspizilor sunt uşor convexe şi mai apropiate de marginea mezială. Acest fapt duce la
existenţa unor pante meziale mai scurte şi mai abrupte decât cele distale.
b).Şanţurile intercuspidiene: sunt în număr de 3: MC, CV şi DP
1. Şanţul intercuspidian mezio–central: -separă cuspizii MV şi MP. Extremităţile şanţului sunt plasate în câte o fosetă (fosetă
mezială şi cea centrală).
2. Şanţul intercuspidian vestibulo-central: -separă cuspizii MV şi DV. O extremitate se găseşte în foseta centrală iar traiectul său
părăseşte faţa ocluzală şi se termină în foseta de la ½ feţei vestibulare. Şanţul mezio- central şi cel vestibulo-central formează
împreună un unghi aproape drept.
3. Şanţul intercuspidian disto-platinal:- separă cuspidul MP de creasta oblică de smalţ şi se termină pe faţa palatinală..
c)fosetele: -2 fosete principale (una mezială şi una distală). Sunt delimtate de crestele marginale de smalţ.
-1 foseta secundară –se găseşte la intersecţia şanţurilor vestibulo-central şi mezio-central.
d) crestele de smalţ: -crestele marginale mezială şi distală se unesc cu crestele sagitale şi esenţiale ale cuspizilor.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Are 3 rădăcini: 1 palatinală, 2 vestibulare (mezio- vestibulară şi disto-vestibulară)
 Rădăcina palatinală
 Este cea mai mare
 Este aplatizată vestibulo-palatinal
 Pe faţa palatinală prezintă un şanţ longitudinal
 Rădăcinile vestibulare
 Cea M-V este mai aplatizată în sens M-D decât rădăcina D-V.
 Rădăcina M-V prezintă câte un şanţ longitudinal pe ambele feţe
 Rădăcina D-V prezintă şanţ longitudinal numai pe faţa mezială
 Vârfurile celor două rădăcini vestibulare sunt recurbate unul spre altul cu toate că , în general , cele două rădăcini au o direcţie
divergentă.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
 CAMERA PULPARĂ
 Are forma coroanei, cu 4 coarne pulpare corespunzătoare celor 4 cuspizi.
 Este voluminoasă
 CANALELE RADICULARE
 Canalul palatinal este cel mai larg, are o formă cilindro-conică, respectând forma rădăcinii
 Cele două canale vestibulare sunt mai înguste
MOLARUL SECUND SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
 Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele maxilare şi sunt vecini cu primii molari superiori
spre mezial şi cu molarii de minte superiori spre distal..
Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 14-16 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
 înălţimea coroanei: 7mm
 înălţimea rădăcinii : 12mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Coroana molarului secund superior are o formă asemănătoare cu cea a primului molar dar este mult mai aplatizată în sens M-
D decât acesta, păstrându-şi , totuşi, pe secţiune forma romboidală. Coroana molarului secund superior păstrează în general
aceleaşi caracteristici cu cele ale ale coroanei primului molar superior şi de aceea vom trece în revistă, în continuare, doar acele
caracteristici morfologice coronare care diferenţiază cei doi dinţi.
1. Are dimensiuni mai reduse în toate sensurile
2. Şanţurile interscuspidiene sunt mai superficiale
3. Uneori în locul fosetei distale (care este foarte redusă ca dimensiuni) putem găsi un simplu şănţuleţ.
4. Faţa ocluzală are cuspizii DV şi DP mult mai mici. De multe ori cuspidul DP este foarte redus dând senzaţia că este pe cale de
dispariţie. Acest lucru face ca jumătatea distală a feţei ocluzale să fie mult mai mică decât cea mezială
5. Creasta oblică de smalţ este foarte redusă ca dimensiuni şi de multe ori chiar lipseşte.
6. Nu prezintă tuberculul lui Carabelli
C. CARACTERSITICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Aceleaşi trei rădăcini ca la primul molar superior, dar cu dimensiuni mai reduse
 Cele trei rădăcini nu mai sunt atât de divergente ca cele ale primului molar superior. Tendinţa lor este spre o convergenţă
accentuată care începe cu o fuzionare încă de la nivelul coletului. Acest lucru este mai evident între rădăcinile palatinală şi M-V
care , frecvent sunt unite de o lamă subţire de cement.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
 Camera pulpară este mult aplatizată M-D, prezintă patru coarne pulpare şi se continuă cu cele trei canale radiculare care respectă
forma pe secţiune a rădăcinilor.

9.Anatomia molarilor inferiori

PRIMUL MOLAR INFERIOR
A. DATE GENERALE
Molarii primi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 6 de pe hemiarcadele mandibulare fiind învecinaţi spre mezial cu
premolarii secunzi inferiori iar spre distal cu molarii secunzi inferiori.
Primii molari inferiori erup pe hemiarcadele mandibulare la vârsta de 6-7 ani iar rădăcinile lor vor fi complet edificate la vârsta de
9-10 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
 înălţimea coronară: 7,5mm
 înălţimea rădăcinii:14mm
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana primului molar inferior are o formă paralelipipedică dreptunghiulară cu 4 feţe laterale şi 1 faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim 11,2 mm (la nivel ocluzal)
-diametrul minim 8,5 mm (la nivel cervical)
-înălţimea: 7,5 mm
2.Contur : -are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal şi baza mică cervical. Este format de patru laturi: ocluzală, cervicală,
mezială şi distală.
3.Relieful: -este cel mai complex dintre toate feţele laterale ale molarilor.
a).şanţurile: -sunt două şi delimitează cei trei lobi de creştere. Şanţul distal este mai scurt şi mai puţin profund decât cel mezial.
Ambele şanţuri reprezintă continuarea şanţurilor de pe faţa ocluzală.Şanţul mezial se termină în foseta de pe faţa vestibulară iar
cel distal se termină pierdut la ½ acestei feţe.
b).lobii de creştere :-în număr de trei, sunt dispuşi în ordine descrescătoare dinspre mezial spre distal.
c).convexitatea maximă: este situată în 1/3 cervicală.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea :7mm
-diametrul maxim: 10mm (este situat ocluzal)
2.Contur:-este tot de trapez cu baza mare ocluzală şi baza mică cervical dar are dimensiuni mai reduse decât cele ale
feţei vestibulare. Este format din patru margini: cervicală, ocluzală , mezială şi distală.
a).marginea ocluzală: -are tot forma unei linii frânte dar este formată numai din două “V”-uri corespunzătoare celor doi lobi de
creştere linguali. Lobul mezial este mai mare decât cel distal.
b).marginea cervicală: -are forma asemănătoare cu marginea cervicală a feţei vestibulare dar are dimensiuni mai reduse ca
aceasta.
c.marginile proximale: -sunt divergente spre ocluzal şi sunt mai mici şi mai puţin convexe decât omoloagele lor de pe faţa
vestibulară.
3.Relieful: -există un şanţ care separă cei doi lobi de creştere şi care este continuarea şanţului de pe faţa ocluzală. Acest şanţ se
pierde treptat în 1/3 ocluzală a feţei linguale.
-convexitatea maximă în sens vertical este prezentă la ½ înălţimii feţei linguale.
III.FAŢA MEZIALĂ:
 1.Dimensiuni:-diametrul V-L: 10,3 mm
2.Conturul : -este dat de patru margini: ocluzală, cervicală , vestibulară şi linguală.
a).marginea ocluzală: -are forma unui “V” larg deschis corespunzător cuspizilor MV şi ML de pe faţa ocluzală
b).marginea cervicală: -are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
c).marginea vestibulară: -este plană şi înclinată spre lingual cu o convexitate în 1/3 cervicală.
d).marginea linguală: -uşor convexă cu un maxim la ½ înălţimii.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă este situată în 1/3 ocluzală. La nivel cervical prezintă o uşoră escavaţie.
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai reduse decât cele ale feţei meziale.
2.Conturul :-este identic cu cel al feţei meziale.
3.Relieful: -convexitate accentuată atât în sens axial cât şi V-L.
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim:11,2 mm (vestibular)
2.Contur:-de trapez cu baza mare vestibular şi baza mică lingual.este format de patru laturi: vestibulară, linguală, mezială şi
distală.
a).marginea vestibulară:- este formată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi vestibulari, întrerupte de cele două şanţuri de
separare.
b).marginea linguală: -este formată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali întreruptă de şanţul de separare.Este mai
mică decât marginea vestibulară.
c).marginile proximale: -uşor curbe şi convergente spre lingual. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât marginea
mezială.
3.Relieful: este format din: 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene, 5 fosete (2 principale şi 3 secundare), 2 creste marginale de smalţ
şi mai multe creste de smalţ sagitale şi esenţiale ale cuspizilor.
a).Cuspizii: -sunt repartizaţi 3 V şi 2L. În ordinea mărimii aceştia sunt ierarhizaţi astfel: ML, DL, MV, CV, DV. Cuspidul DV
este cel mai mic fiind situat chiar în unghiul vestibulo-distal.
b)Şanţurile:-în numar de 4 , acestea sunt: MD, CL, CVM, CVD.
1. Şanţul intercuspidian mezio-distal:
2. Şanţul intercuspidian centro-lingual: -
3. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular mezial: -
4. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular distal: -
c).Fosetele: -cele principale (mezială şi distală) au o formă triunghiulară şi sunt delimitate de crestele marginale de smalţ. Foseta
mezială este mai mare decât cea distală.
-cele secundare:-sunt în număr de 3 şi se formează la intersecţia şanţului intercuspidian M-D cu celelalte 3 şanţuri
(centro-lingual, centro-vestibular mezial şi centro-vestibular distal).
d).Crestele de smalţ: -crestele sagitale de smalţ ale celor 5 cuspizi precum şi cele 2 creste marginale delimitează depresiunea feţei
ocluzale.
-creasta sagitală a cuspizilor linguali este mai aproape de faţa linguală decât creasta sagitală a cuspizilor
vestibulari de faţa vestibulară (care este situată la aproximativ 3 mm). C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE
RADICULARE
 Are două rădăcini: una mezială şi una distală.
 Sunt turtite puternic în sens M-D.
 Sunt curbate cu concavitatea spre distal.
 Diametrul V-L este triplu faţă de cel M-D.
 Pefeţele proximale, ambele rădăcini prezintă câte o depresiune longitudinală.
 Rădăcina M este mai mare decât cea D.
 Separarea celor două rădăcini începe cam la 4-5 mm de colet, până în acest punct ele fiind separate prin câte un şanţ
interrardicular (V şi L).
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
 Camera pulpară este mare şi prezintă cinci coarne pulpare corespunzătoare celor cinci cuspizi ocluzali.
 Camera pulpară se continuă cu trei canale radiculare ( 2 în rădăcina mezială : mezio-lingual şi mezio-vestibular; 1 canal mai mare
şi mai larg în rădăcina distală).
MOLARUL SECUND INFERIOR
NOTIUNI DE MORFOLOGIE CORONARA A MOLARULUI SECUND INFERIOR
DATE GENERALE:
Molarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele mandibulare fiind vecini cu primii molari inferiori spre
mezial şi cu molarii de minte inferiori spre distal.
Molarul secund inferior erupe pe arcadă la vârsta de 11-13 ani ( se mai numeşte şi “molarul de 12 ani”) iar rădăcinile lui vor fi
complet formate la vârsta de 14-15 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
 înălţimea coroanei :7mm
 înălţimea rădăcinii :13 mm
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Coroana molarului secund inferior are o formă cuboidală datorită diferenţei relativ mici dintre diametrul M-D (10,7 mm) şi cel V-
L (10,1 mm).
I .FAŢA VESTIBULARĂ:
 1.Dimensiuni:-înălţimea 6,9mm
-diametrul M-D:10,7 mm
2.Contur:-are forma unui trapz cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.
a).marginea ocluzală:- este formată din două “V”-uri corespunzătoare celor doi cuspizi, din care cel mezial este mai mare.
3.Relief:-convex în ambele sensuri.Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.
-prezintă un şanţ vertical nu prea adânc care separă cei doi cuspizi vestibulari ( este continuarea şanţului intercuspidian de
pe faţa ocluzală) şi care se termină într-o fosetă situată la ½ înălţimii feţei vestibulare.
-şanţul vertical separă cei doi lobi vestibulari din care cel mezial este cel mai mare.
II. FAŢA LINGUALĂ:
1.Contur şi dimensiuni:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar are toate dimensiunile mai reduse.
III. FEŢELE PROXIMALE:-sunt asemănătoare din toate punctele de vedere cu omoloagele lor de la primul molar inferior dar
au toate dimensiunile mai reduse.
IV. FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul M-D:10,5 mm
-diametrul V-L: 10 mm
2.Contur: are o formă pătrată datorită diferenţei mici dintre cele două diametre.
3.Relieful:-este compus din următoarele elemente: 4 cuspizi, 2 şanţuri intercuspidiene, 3 fosete( 2 principale şi 1 secundară), mai
multe creste de smalţ.
a).Cuspizii: în număr de 4, ei sunt repartizaţi 2 V şi 2 L. În ordinea descrescătoare a mărimii, ei pot fi ordonaţi astfel: MV, ML,
DV, DL. Când dintele este implantat pe arcada mandibulară cuspizii linguali sunt mult mai jos decât cei vestibulari datorită axului
de implantare a dintelui în arcadă care este mult înclinat spre lingual.
b).Şanţurile intercuspidiene:-şanţul intercuspidian mezio-distal:-are extremităţile în fosetele marginale M şi D. El separă cuspizii
vestibulari de cei linguali.
-şanţul intercuspidian vestibulo-lingual:-are o extremitate în foseta secundară de pe faţa vestibulară iar cealaltă se termină pierdut
pe faţa linguală. Acest şanţ separă cuspizii M de cei D. El este situat mai aproape de extremitatea distală a feţei ocluzale.
c).Fosetele: -2 principale, mezială şi distală de formă triunghiulară sunt delimiate de crestele de smalţ marginale.
-foseta secundară este situată în centrul feţei ocluzale acolo unde se intersectează şanţurile intercuspidiene.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 prezintă două rădăcini asemănătoare cu cele ale primului molar inferior dar de dimensiuni mult mai reduse.
 Rădăcinile au aceeaşi orientare dar prezintă o tendinţă mai accentuată de a se uni în 1/3 de colet.
 Rădăcina mezială este mult aplatizată în sens M-D şi nu întotdeauna conţine 2 canale radiculare.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 Camera pulpară are forma coroanei şi prezintă patru coarne pulpare.
 Camera pulpară se continua cu trei sau două canale radiculare.

10.Structura histologica si compozitia chimica a adamantinei-11Fiziologia şi biologia adamantinei.

Smaltul- singurul tesut calcificat de origine epiteliaala, rezultat prin mineralizarea matricei organice, sintetizata si secretata de
ameloblasti.Ecel mai dur tesut din organism, puternic mineralizat, acoperind coroana anatomica a dintelui, sprijinindu-se pe
dentina subiacenta si terminindu-se la coelt.
Grosimea variaza in functie de dinte- 2.6 mm la molari, 2-3 mm la premolari, 2 mm la incisivi.
Are o culoare alb-gri sidefie si variaza dupa individ.Culoarea valriaza dupa dinte, zona coroanei, grosimea smaltului, gradul de
transparenta, compozitia chimica, starea patologica, arhitectura prismelor din care e alcatuit, grad de mineralizare.
Proprietati fizice- rezulta din continutul de elemente minerale
-duritatea- 5-8 grade pe scara lui Moohs
-fragil- nu e sustinut de dentina subiacenta
-mai radioopac
-vulnerabil la atacuri acide
-transluciditate
-grosime
-eliberat de depozite organice exogene, suprafata smaltului sanatos e neteda si stralucitoare
Compozitia smaltului
95-96% substante minerale anorganice
0.2-0.5% substante organice
3-4% apa
Repartitia componentelor variaza de la o zona la alta. Astfel fractiunea anorganica e mai bogata la suprafata decit la jonctiunea
amelodentinara. La exterior (maxim) , in profunzime (mai putin).
Fractiunea organica – slab dezvoltata la suprafata bine dezvoltata la jonctiuni. Circa 90% din substante minerale sunt formati din
fosfati de calciu , sunt constituite din hidroxiapatite si 3% fluoroapatita, iar restul sunt silicate, carbonatii siliciului.
Cristalul de hidroxiapatita are forma hexagonala inconjurat de un strat hidratat, care constituie pe o parte o zona de shcimb si
difuziune ionica, sip e de alta parte o zona de legatura cu fractiune organica.
Ionii mineral ce intra in combinatii chimice ale acestor saruri pot fi in cantitate mare si pot fi numiti constituent majori.
Consitutenti majori--Ca, P, CO2, Na,Mg,Cl
Consitutenti minori---F,Zn,Ba,W,Cu,Mn,Au,Ag,Cr
Componenta organica curpinde 35-40% fractiuni insolubile de aminoacizi structurate in lanturi polipeptidice asemanatoare prin
unele caractere cu colagenul, iar prin altele cu keratina
60-65% de susbtanta organica e prezentata de fractiune solubila din protein solubile, peptide, acid citric, glicoproteine. Apa
 smaltului in 97% din continutul ei e legata de molecule proteice. Doar o cantitate extreme de mica fiind libera in spatii
interprismatice , mai ales in locul jonctiunii smalt-dentina.
Din punct de evedre structural, smaltul e un tesut acelular datorita acestui fapt se explica imposibilitatea sa de refacere in cazul
pierderii de substanta. La microscop smaltul apare ca subunitati mici cristaline. Cristalele se grupeaza in unitati morfologice ca
prisme.Nr prismelor variaza in dependent de volumul dintilo.
Prismele au traiect oblic fata de suprafata dintelui. Prismele individualizate de la inceputul formarii smaltului ramin in aceeasi
pozitie si relatie unele fata de altele pe tot parcursul vietii. Prismele sunt orientate pentru a rezista presiunii masticatorii. La limita
smalt-dentina prismele s eindreapta radiar spre suprafata coroanei, dar traiectul e usor ondulat ceea ce le confera o elasticitate.
Ondulatiile orizontale ale prismelor fac ca pe sectiunea longitudinala examinata sa fie prinse doar fragmente de prisma si nu toata
prisma in lungimea ei, determinind aparitia unui fenomen optic – striile Hunter-Schreger. Ele apar pe dinti sectionati
longitudinal ca benzi clare si intunecate
-benzele clare se numesc parazonii si corespund prismelor care au fost prinse in sectionare pe lungime mai mare
-benzele intunecoase diazonii si corespund prismelor sectionate pe o latura a curburii lor transversale (deci pe o suprafata mai
mica). Diazoniile au o cantitate mai mare de substanta organica fiind mai putin mineralizate Substantele acide ataca mai tare
diazonii decit parazonii.
Pe sectiune transversal conturul prismelor e polimorf si ele au o forma poligonala, dar pot exista si sub forma rotunda, ovala, solzi
de peste la care portiunea centrala reprezinta mijlocul prismei , iar portiunea ingustata- pedunculul sau piciorusul prismei.
Prismele se aranjeaza asa ca piciorusul unei prisme se afla intre 2 centre. La periferia prismei se afla o zona inconjuratoare ingusta
numita teaca prismei.
Are un grad mai scazut de minrealizare si mai bogat in substanta organica. Teaca participa la difuziunea substantelor in interiorul
prismei, schimbul de substanta din spatial interprismatic.
Centrul prismelor nu e identic intre peretii lor nu are loc apropierea intima si apare un spatiu, aceasta zona e mai slab
mineralizata, neregulat.
De aceea ea e mai putin rezistenta la dezvoltarea cariei.
Substanta interprismatica – apozitia stratrilor successive de smalt e marcata prin linii d ecrestere striile Retzius.Striile Retzius
urmeaza conturul morphologic al dintelui incepind cu primul strat de smalt format pe sectiune transversal aparind ca inele
concentrice. Majoritatea din ele se termina pe suprafata smaltului si formeaza perichematele. Unele s etermina la jonctiunea smalt-
dentina pe partea opusa.Distanta dintre ele ca timp e de 8 zile.
La nivelul smaltului din zona de jonctiune sunt prezente
smocurile- sunt zone hipomineralizate pot sa se prelungeasca in smalt sub forma unor lame de maerial organic ce ajung uneori
pina la suprafata dintelui. Din cauza perturbarilor ce au loc la formarea structurilor prismatice.
Lamelele- sunt formatiuni liniare care strabat toata grosimea smaltului de la suprafata de dentina, patrunzind si in interiorul ei.
Localizarea lor e variabila , cel mai des pot fi observate in smaltul cervical sau in dreptul gropitelor de pe suprafata ocluzala.
Lamelele sunt prisme de smalt nemineralizate, fie substanta organica interprismatica cu grad mic de mineralizare.
Fusurile- sunt zone de material organic cu deficit de mineralizare. Au forma fusiforma sunt localizate in treimea interna a
smaltului in vecinatate cu dentina. Se considera ca sunt prelungiri ale fibrelor Tomes in smalt, ceea ce se explica prin sensiblitatea
la nivelul fusurilor in timpul prepararii cavitatii.

12. Structura histologică şi compoziţia chimică a dentinei.

- varietate de ţesut conjunctiv dur, mineralizat
- formează structura internă a dintelui
- situată subjacent smalţului, la nivel coronar, subjacent cementului, la nivel radicular, delimitează în interior miezul dintelui –
camera pulpară.
- se depune în cursul dezvoltării dintelui prin procesul de dentinogeneză
- celulele responsabile = odontoblastele, celule ale papilei dentare, de origine ectomezenchimală, diferenţiate sub influenţa
relaţională a celulelor epiteliului intern al organului smalţului
- odontoblastele - viabile pe toată durata de existenţă a dintelui; dentinogeneza are un caracter permanent
- între pulpa dentară şi dentină există o interdependenţă morfofuncţională, motiv pentru care literatura de specialitate tratează, de
cele mai multe ori, complexul dentină-pulpă sau complexul pulpodentinar ca pe un ansamblu structural singular
- 70% componentă anorganică, 20% componentă organică, 10% apă
- componenta anorganică: hidroxiapatită
- componenta organică:
- colagenul dentinar
- 91-92%
- predominant de tip I, în foarte mici cantităţi de tip V
- compuşi organici noncolagenici
- macromolecule dentinare noncolagenice:
- fosfoproteine
- proteoglicani
- proteine conţinând γ-carboxiglutamat (Gla-proteine)
- diverse glicoproteine acide
- factori de creştere
- lipide
- proteine derivate din ser
- implicate în controlul iniţierii şi creşterii cristalelor de HA
13.Structura histologică şi compoziţia chimică a cementului.
Caractere chimice
Cementul este constituit din substanţă organică 50-55% şi substanţă anorganică 45- 50%. Componenta organică este reprezentată
de o materie fibrilară de natură colagenă, iar în compbziţia anorganică se întâlnesc diverse săruri minerale şi îndeosebi fosfaţi şi
carbonaţi de calciu. La nivelul apexului dintelui, cementul pătrunde prin orificiul apical, pe o distanţă de 0,5-1 mm, conturând
acest orificiu.
Deşi reprezentarea componenetei anorganice este mai redusă în cement decât în dentină şi smalţ, dispoziţia structurală a sărurilor
minerale sub forma de cristale de hidroxiapatită este mai concentrată la periferie.
Caractere morfofuncţionale
Cementul este constituit din punct de vedere morfologic din două componenete: cementul acelular (fibrilar) şi cementul celular.
Din punct de vedere cronologic, cementul acelular se depune primul, din sacul dentar, prin apoziţie, fund denumit frecvent şi
cement primar; cementul celular se formează ulterior, fund denumit şi cement secundar.
Cementul acelular, fibrilar sau primar acoperă dentina radiculară pe întreaga suprafaţă. El prezintă pe secţiune numeroase
striaţiuni perpendiculare pe suprafaţa externă, care corespund traiectelor de inserţie ale fibrelor periodontale. Lipsit de celule,
cementul fibrilar dispune de un sistem de canalicule fine, radiare, care asigură desfăşurarea proceselor metabolice.
Substanţa organică este alcătuită din filamente colagene reunite într-un reticul fin, cu ochiuri de mărimi variate, cuprinzând
cristale minerale de volume diferite. Substanţa organică a cementului fibrilar este mai densă la periferie decât la centru; ea are o
dispoziţie stratificată caracteristică acestui tip de cement.
Cementul celular sau secundar se găseşte la periferia cementului acelular fund localizat predominant în zona apicală a rădăcinii şi
la nivelul bifurcaţiei sau trifurcaţiei radiculare.
Cementul celular conţine numeroase spaţii lacunare orientate paralel cu suprafaţa (cementoplaste), spaţii în care îşi au sediul
celule specializtae în formarea matricei organice a cementului. Aceste celule denumite cementoblaste se găsesc în diverse faze
evolutive.
La limita dintre cement şi dentină se evidenţiază o structură organică denumită stratul granular Tomes.
Această zonă are un aspect granular, fără limite precise, sub forma unor benzi cu margini anfractuase. Principala caracteristică
fiziologică a cementului este apoziţia continuă de noi straturi, spre deosebire de osul alveolar unde predomină, în condiţii
fiziologice şi patologice, procese de rezorbţie.
Depunerea continuă de cement, proces caracteristic, este necesară pentru reataşarea unor fibre periodontale (fibre Scharpey).
Astfel, depunerea continuă de cement este un proces biologic compensator, protector, care concură la menţinerea integritaţii
parodonţiului de susţinere şi a funcţiilor sale în limite fiziologice.
În afară de apoziţie, cementul poate prezenta mai rar şi fenomene de rezorbţie. Rezorbţia se produce în traumatismele ocluzale
violente, deplasări supradozate, transplantări, replantări, hipovitaminoze A şi D, tuberculoză, hipotiroidie, osteodistrofie fibroasă
ereditară.
În concluzie, se constată că cementul radicular prezintă o serie de particularităţi funcţionale:
-este o componentă structurală a odontonului, bine integrată în morfologia şi funcţionalitatea celorlate componente
-are rol în fixarea dintelui în alveola
-prezintă procese metabolice importante pentru menţienrea integrităţii funcţionale a parodonţiului de susţinere
-este sediul unor modificări patologice în cursul parodontopatiilor marginale cronice.

14.Structura histologică a pulpei dentare.

Pulpa dentare este un tesut ce reproduce in tocmai forma anatomica a dintelui.Are 2 parti:partea coronara si radiculara.Ea este
alcatuita din substanta intercelulara,vase sangvine si nervi.Este bogata in hialuronidaza
Substanta intercelulare este bogata in mucoproteine,glicoproteine;este un gel de natura coloidala,bogat in apa(68%).Este foarte
activa deoarace toate metabolismele se desfasoara prin intermediul ei.
Pulpa are 4 tipuri de fibre:de colagen,de reticulina,Korff si oxitalanice.Fibrele de colagen sunt cele mai numaroase si sunt
elaborate de fibroblasti; in pulpa se afla colagen de tip 1 si tip 3.Fibrele de reticulina au afinitati fata de sarurile de argint si in
stroma puplara formeaza o retea.Fibrele Korff formeaza la asociere fibre de reticulina si se afla in spatiul Weil.Fibrele oxitalanice
se afla in tot tesutul pulpar.
Celulele pulpare sunt 3 grupe.1.Celulele de baza a tesutului pulpar sunt fibroblastii; ei elibereaza precursorii colagenului si
elementele substantei fundamentale.2.Celule dentinogene sunt reprezentate de odontoblasti si celule ale zonei subodontoblaste.
Odontoblastii sunt celule inalt specializate,asezate la periferia pulpei coronare si radiculare.Celulele din zona subodontoblastilor
sau celulele Hohl au forma rotulda sau ovala.Activitatea lor se activeaza in conditii de traume sau infectii.Intre odontoblasti si
celulele Hohl se afla o zona saraca in celule-zona Weil.3.Celule de aparare-se activeaza in cursul reactiilor inflamatorii si
antiinfectioase.Acestea sunt:histocitele,mastocitele si plasmocitele.

15. Funcţiile pulpei dentare.

Functia trofica- deoarece pulpa este asigurata cu o retea densa de vase sangvine,din ea prin substanta fundamentala se produce
alimentarea elementelor celulare ale pulpei; prin intermediul fibrei Tomes se alimenteaza dentina.Rolul pulpei in troficitatea
dentine este evident in cazurile cind are loc depulparea dintilor. Dintii devin fragile,isi pierd culoare si luciu.
Functia palstica- Pe parcursul vietii,pulpa continuie sa formeze dentina secundara si tertiara in cazuri de patologie in tesuturi dure
dentare.
Functia defensive-functia de bariera este bine asociata cu cea plastica. In caz de actiune a factorilor patogeni in pulpa se activeaza
celulele sistemului reticuloendotelial- histocitele cu functia de fagocitoza.la fel plasmocitele eloboreaza anticorpi. Functia de
 fagocitoza si digestie intracelulara este realizata de granulocite neutrofile.
Functia protective- este realizata de fibrele nervoase care fiind iritate produc senzatii dolore si regleaza fluxul sangvin in pulpa.

16. Modificări de vârstă a pulpei dentare.

Pulpa dentara pe parcursul vietii este supusa unor modificari atit in raport cu virsta cit si fiind conditionate de factorii endo si
exogeni.Concomitent cu pula,cavitatea dintelui cu virsta isi micsoreaza volumul in urma depunerii permanente a dentinei
secundare.In pulpa se reduc numarul de celule din toate straturile.Pulpa la persoane in virsta isi pastreaza functia de dentinogeneza
insa elaborarea dentinei are loc in diferite sectoare.Pulpa este supusa procesului de distrofie reticulara: vasele sangvine sunt moi si
slabe. Distrofia reticulara:modificarea fiziologica de virsta a pulpei dentare

17.Structura histologică a periodonţiului.

Periodonul- este un tesut localizat in spatiul dintre lama compacta a alveolei si cementul radicular ,sau fanta periodontala.spatiul
dento-alveolar are o forma de clepsidra ,fiind mai ingust in zona de rotatie , si mai larg in zona cervicala.Fanta periodontala are
dimensiuni de 0.20-0.25 mm,iar in regiunea cervicala pina la 0.38 mm.
Periodontiul este constituit dintr-o componenta fibroasa foarte bogata in fibre colagene ,de asemenea se gasesc fibre reticulare si
elastice,substanta fundamentala interfibrilara si celule( fibroblaste ,cementoblaste,osteblaste,histiocite,celule epiteliale,vase
sangvine ,nervi si putine fibre argentafine.
In substantaa fundamentala a periodontului se contin mucopolizaharide neutro si acide.Mucopolizaharidele acide se conin cu
precadere in partea periodontiului de la colet si cea periapicala ,iar cele neutro se contin in toata structura
periodontului.Clasificarea fibrelor are la baza modalitatea de orientare ,punctul de plecare si punctul de ncorare .fasciculele de
fibre principale ,care conecteaza osul alveolar si cementul sunt reunite in grupul dentoalveolar.Acestui grup i se adauga fara a
apartine direct ligamentul parodontal ,un grup gingival. 5 grupuri diferite de fibre- grupul crestei alveolare,grupul orizontal,grupul
oblic,grupul apical,grupul interradicular.
Grupele principale de fibre-fibre crestei alveolare –sub epiteliul jonctional,au o directie oblica.
Fibrele orizontale –sunt dispuse intr-un unghi drept .
Fibrele oblice-incel de la osul alveolar si se insera in cement mai apical decit pe os.
Fibrele apicale-au o directie radiala,oblica sau verticala de la apexul radacinii in osul alveolar .
Fibrele interradiculare –sunt prezente numai in dintii pluriradiculari si sunt orientate perpendicular.
In regiunea coletului exista un grup de fibre colagene care patrund prin septurile interdentare.In periodontiu sunt fibre elastice si
oxitalanice.Intre fibrele colagene se afla o cantitate mare de elemente celulare –fibroblaste ,mastocite ,histiocite ,celule
perivasculare si mastocite.
Mastocitele contin o cantitate mare de heparina si histamina.care participa la reglarea permeabilitaii substantei fundamentale.
Functiile periodontiului: de suport ,plastica ,trofica,senzoriala ,de protectie

18.Funcţiile periodonţiului.
Periodonţiul îndeplineşte următoarele funcţii: de suport, de repartiţie (disjuncţie) a presiunii, plastică, trofică, senzorială şi de protecţie.
Funcţia de suport. Periodonţiul fixează bine dintele de osul alveolar, dat fiind faptul că formează un ligament cu o direcţie diferită a fibrilelor
colagene, care sunt dispuse în aşa mod că nu-i permit dintelui deplasarea nici într-o direcţie. Se formează o articulaţie de tipul gomfozei.
Funcţia de repartiţie a presiunii. Periodonţiul repartizează uniform presiunea aplicată asupra dinţilor în timpul masticaţiei şi angrenării lor. în
periodonţiu se conţine cca 60% de lichid tisular. în afară de aceasta în el sunt glomerule sangvine, limfatice, care servesc drept sistem hidraulic,
care repartizează uniform presiunea mas- ticatorie.
Funcţia plastică. Periodonţiul este dotat cu însuşiri plastice ca reacţii compensatorii. în timpul vieţii celulele osteoblaste şi cemen- toblaste
formează cementul, apare hipercementoza în stări patologice, are loc formarea osului alveolar. în stări patologice are loc procesul de reparare
permanentă.
Funcţia trofică. Reţeaua bogată de vase sangvine şi nervi asigura nutriţia cementului radicular şi a compactei interne a osului alve olar.
Funcţia senzorială. Terminaţiunile nervoase de tip receptor tactil şi de presiune. Contribuie la formarea reflexului parodonto-mus cular, care de
asemenea reglează presional (prin presiune) asupra dinţilor în timpul masticaţiei.
Funcţia de protecţie. Periodonţiul are capacitatea de apărare, func ţia sa fiind de a proteja ţesutul periodontal de acţiunea diferitor factori nocivi,
care pot acţiona asupra lui.

19.Dezvoltarea dintelui ( formarea şi diferenţierea primordiilor dentare).

1. Etapele dezvoltării dintelui
 Lama dentară
 Mugure
 Cupă
 Clopot
2. Caracteristica histologică a fiecărei etape
 Lama dentară
În săptămâna a VI –a, odată cu formarea vestibulului bucal, stratul bazal al mucoasei stomodeumului proliferează în mezenchimul
subiacent formând lamina dentară primară, care corespunde viitoarei maxile și mandibulei.
Concomitent, la suprafața epiteliului bucal, în zona unde a început proliferarea lamelor, are loc o dezintegrare a celulelor, ceea ce
determină apariția unei fisuri care, adâncindu-se, duce la clivarea lamei epiteliale primitive în două lame: lama dentară primară şi
lama vestibulară.
Foița externă a lamei vestibulare împreună cu mezenchimul corespunzător vor forma mucoasa vestibulului cavității orale. Foița
internă și mezenchimul corespunzător vor forma mucoasa gingivală. Spațiul între cele două foițe va deveni vestibulul bucal.
 Din lama dentară primară apar câte 10 muguri ai dinților temporari. În continuare, stratul profund lamei dentare primare
proliferează în mezenchimul gingival, formând lama dentară secundară. Din ea se vor dezvolta mugurii dinților permanenți.
 Mugure
La nivelul lamei dentare primare, în săptămânile a VI – VIII a de viață intrauterină, au loc proliferări celulare la nivelul stratului
bazal epitelial. Datorită multiplicărilor rapide, celulele rămân grupate, realizând aspectul de mugure rotund.
 Cupă
Prin proliferarea celulelor mezenchimului situat sub mugurele dentar, are loc o invaginarea acestuia în porțiunea mijlocie a
extremității sale inferioare. Astfel, mugurele epitelial, deprimat în centru şi cu marginile proliferate lateral, ia aspect de cupă.
 Clopot
Printr-o invaginare mai profundă cupa se transformă în clopot

20. Dezvoltarea dintelui ( histogeneza ţesuturilor dentare).

In stadiile de dezvoltare a germenilor dentari mezenchimul odontogen are rol inductor si se adreseaza epiteliului supriacent..raspunsul epiteliului
consta itnitial intr-o intenfsificare a multiplicarii celulare la acest nivel si va determina o crestere localizata a nr straturilor superficiale.
Celulele stratului bazal epitelial prolifereaza si realizeaza o lama epiteliala ce se afunda in mezenchim. Initial se formeaza o lama primitiva ca o
potcoava pentru fiecare maxilar (superioara si inferioara).
Concomitent la suprafata epiteliului bucal in zona unde a inceput proliferarea lamelor are loc dezintegrarea celuleor, ceea ce duce la aparitia
unei fisuri care adincindu-se induce despartirea lamei epiteliale primitive in doua lame.
- o lama orientate palatinal (sau lingual)
- o lama orientate spre exterior (vestibulara)
In cursul dezvoltarii –lama vestibulara se imaprte in 2 foite separate prin spatiu larg.
-foita externa a lamei vestibulare cu mezenchimul corepunzaor vor forma mucoasa vestibulului cavitatii bucale (labial si jugala)
-foita interna si mezenchimul corespunzator- vor forma mucoasa gingivala.
Lama dentara primara se afla in pozitie palatine la nivelul maxilarului si in pozitie lingual la nivelul mandibulei. Intre sapt 6-8 din fiecare lama
dentara primara (superioara si inferioara) vor prolifera 10 muguri epiteliali ce vor corespunde viitorilor 10 dinti temporary.
- din lama dentara primara se vor diferentia dentittia temporara si mugurii molarilor permanenti
Odata cu dezvoltarea mugurilor temporary, lama dentara se subtiaza si da nastere la prelungiri epiteliale deaupra fiecarui mugure temporar asa se
dezvolta lama dentara secundara
Din ea se diferentiaza dintii permanenti (incisive, canini, premolari).
In stadiul de cupa- legatura cu lama epiteliala se alungeste si se sbtiaza iar ca urmare a proliferarii celulare (a epiteliului celulei) mugurele
creste in dimensiuni. Celulele aflate pe suprafata convexa a cupei ramin mici, asezate intr-un rind strins unite intre ele si separate de mezenchim
printr-o membrane bazala continua. Ele formeaza- stratul epitelial extern
Celulele din marginea concava (interior) a cupei devin inalte , prismatice, dispuse intr-un rind si formeaza – stratul epitelial intern
Intre cele 2 straturi celulele devin stellate cu prelungiri ce se jonctioneaza formind – pulpa smaltului(tesutul reticular al organului smaltului)
Deasupra epiteliului intern sunt 4-5 straturi de cellule mici, cuboide, cu nuceli rotunzi ce formeaza- stratul epitelial intermediar
Mezenchimul de la nivelul concavitatii organului smaltului prolifereaza si se formeaza- papila mezenchimala.
Mezenchimul din jurul organului smaltului si al papilei se condenseaza formind- sacul dentar (folicular)
Prin adincirea si cresterea papilei dentare, organul smaltului va lua forma unui clopot – stadiul de clopot adamantin
In acest stadiu, germenele dentar e format din 2 primordii
1) primordii epiteliale (organul smaltului)
2) primordial mezenchimal (papilla mezenchimala)
Organul smaltului e separate de papilla mezenchimala si sacul follicular printr-o membrane bazala, care controleaza schimburile metabolice.
In structura organului smaltului intra
-epiteliul adamantin extern
-tesut reticular stelat (pulpa organului adamantin)
-stratul epithelial inetrmediar
-epiteliul adamantin intern
Epiteliul adamantin extern- e constituit dintr-un strat de cellule cuboide cu nucleu, organite intracitoplasmatice. Functia de acoperire, de
tranzitie, reglare, aparare. Astfel substantele inglobate sunt distruse / eliminate in matricea reticulului stelat.
Tesut reticular stelat – ocupa centrul organului smaltului . Celulele au aspect stelat.Nucleul ocupa centrul celulei, citoplasma e putin
abundenta.AG e bine dezvoltat.Aceste incluziuni (organite) depisteaza calciul necesar pentru formarea smaltului.
Stratul epithelial intermediar- e intre tesutul reticular stelat si epiteliul adamantin intern.E format din 4-5 straturi celulare strins legate intre
ele.Celule puternic aplatizate cu nucleu si citoplasma.Are rol de protectie a ameloblastilor si reprezinta o rezerva pentru formarea de noi
ameloblasti sua de celule pulpare.
Epiteliul adamantin intern- e format din cellule inalte, legate de membrane bazala care le separa de papilla mezenchimala in urma fragmentarii
membrane bazale si a contactului cu celulele din papilla.
(Celulele epiteliului adamantin intern se vor diferentia in ameloblasti care vor incepe sa formeze smaltul.)
La extremitatile inferioare ale bratului clopotului are loc unirea epiteliuluui extern care devine intern. In aceasta zona celulele se multiplica
active. Zona din intrepatrundere e formata din epiteliul extern si intern, fara tesut reticular si strat epithelial intermediar.
Cresterea organului smaltiar se va face pornind de la zona de intrepatrundere la care sunt cellule tinere nediferentiate.
Papila mezenchimala- structural e din cellule mezenchimale ce sunt prelungiri citoplasmatice si organite intracitoplasmatice. Papilla e
vascularizata inca in stadiul de cupa, de vase ce patrund prin portiunea bazala a papilei si care s eramifica la nivelul tesutului mezenchimal.
La papilla mezenchimala se vor distinge 2 zone
-centrala- ce va pastra aspectul structural al tesutului conjunctiv predominant cellular ce vor forma pulpa dentara
-periferica- subiacena epiteliului adamntin intern cu o concentrare celulara (fibrilara) si prin anse capilare terminale.
Prin fragmentarea membrane bazale de la periferia papilei au loc contacte epitelio-mezenchimale ce vor induce diferentierea celulelor
mezenchimale de la periferia pulpei in odontoblasti.
la nivelul bratelor clopotului adamantin, starturile epiteliale (intern, intermediar, extern) se unesc intre ele si formeaza o excrescenta epiteliala-
teaca Hertwick care prolifereaza in profunzime in jurul papilei mezenchimale.
Tesutul conjunctiv din jurul organului smaltului si a papilei mezenchimale e constituit din cellule si fibre colagene formind –sacul dentar
(folicular)ce are rol de protectie a mugurelui dentar pe parcursul etapelor de dezvoltare si de a asigura prin intermediul vaselor organelor
smaltului elementele nutritive necesare pentru etapa de amelogeneza.
Mai tirziu la formarea radacinii, la nivelul sacului folicular se vor produce pronind de la elemenetle celulare si fibrilare- procese de histo si cito
diferentiere ce vor conduce la aparitia tesuturilor de sustinere a dintelui (osul alveolar, desmodontiul si cementul).

21.Histogeneza adamantinei.
Amelogeneza-formarea smaltului
Amelogeneza este un process de secretie celulara ce se termina inaintea eruptiei dintelui in cavitatea orala. Procesul incepe in stadiul de clopot,
cind mugurele dentar e format din 4 straturi. Amelogeneza decurge in 3 faze
a) diferentierea celuleor secretorii ale precursorilor matriciali
b) formarea matricei organice a adamantinei si mineralizarea ei.
c) maturizarea adamantinei
A. Diferentierea ameloblastilor incepe la nivelul celulelor epiteliului adamantin intern al organului smaltului. Prin actiunea inductoare a papilei
mezenchimale are loc multiplicarea celulelor epiteliale si in acelasi timp isi modifica si morfologia.
In acest stadiu celulele se numesc preameloblasti. Preameloblastii epiteliului adamantin intern determina diferentierea fibroblastilor papilei
mezenchimale in odontoblasti ce vor secreta matricea predentinara. Prezenta predentinei conditioneaza diferentierea ameloblastilor deoarece
capacitatea ameloblastilor de a sintetiza proteine precursoare ale matricei organice a smaltului nu are loc decit in prezenta predentinei.
Trcerea din stadiu de preameloblast in acel de ameloblast functional e marcata de
*oprirea mitozelor
*alungirea celulelor
*dezvoltarea extremitatilor apicale (polul secretor)
Ameloblastul are un corp cellular alungit. Nucleul e situate bazal. Organitele sunt numeroase si bine dezvoltate. Polul apical al celulei care in
stadiul de preameloblast prezinta numeroase microvilozitati se dezvolta sub forma unei expansiuni piramidale ce vor forma prelungirea Tomes.
Polul bazal prin intermediul desmozomilor se leaga de celulele stratului intermediar. Ameloblastii sunt legati intre ei prin bare terminale, la
nivelul polului bazal si prin desmozomi asociati cu bare terminale intre corpul cellular si prelungirea Tomes.
B. precursorii matricei organice a smaltului sunt sintetizati de catre ameloblasti. Produsul de secretie a ameloblastilor e un gel complex
heterogen, la nivelul caruia se disting
-amelogenine
-enameline
-fosfoproteine
Materialul sintetizat e eliminate prin polul apical in apropiere cu dentina in curs de mineralizare. E format din structure fibrilare sau cristaline,
deci e un material aprismatic (smaltul aprismatic).
odata cu depunerea smaltului aprismatic polul apical ala ameloblastului imbraca un aspect de triunghi si la acest nivel se schiteaza viitoarea
prelungire Tomes. Secretia se produce la nivelul prleungirilor Tomes sub forma de granule asezate unele linga altele astfel incit intreaga
prelungire Tomes se transforma intr-o prisma adamantine de natura organica.
Depunerea smaltului se face progresiv
1) smaltul intern aprismatic
2) smaltul prismatic- apoi se formeaza. Datorita schimbarii orientarii prleungirilor Tomes ce vor forma un unghi cu corpurile ameloblastilor.
Prelungirile ameloblastilor se retrag progresiv, ceea ce determina in faza finala sa se formeze smaltul de suprafata care e aprismatic si e in
continuare cu smaltul interprismatic din profunzime.
3) Mineralizarea matricei smaltului se face prin mechanism dublu, d eretragere a apei si a unei parti din substanta oraganica si depunerea masiva
de saruri minerale cu cristalizarea lor.Astfel incit se ajunge la formarea in smalt a sarurilor minerale la o concentratie de 96%.
In asa mod matricea smaltului va trece de la un stadiu de gel amorf la starea cea mai puternic mineralizata din organism. Orientarea si
depunerea cristalelor se va face in functie de liniile de tensiune create la nivleul gelului matricial.
Organizarea spatiala va duce la formarea unitatii elementare caracteristice smaltului- prisma.
Intotdeauna mineralizarea smaltului incepe pe fata ocluzala care erupe prima. Ea se realizeaza ritmic prin liniile de depunere de la jonctiunea
smalt-dentina spre suprafata. Dupa initierea formarii radacinii, nu se mai fac depuneri de smalt. Dup ace smaltul s-a depus, scade secretia
ameloblastilor pina la disparitie.
Oprirea secretiei marcheaza sfirsitul amemlogenezei. Inaintea eruptieie dintelui el e a coperit cu o cuticula cu rol d eprotectie contra resorbtiei,
ferind dintele de contact direct cu tesutul conjunctiv. Aceasta cuticula e produsul final al ameloblastilor- membrane Nasmyth.
Dupa eruptive ea se distruge si dispare, in locul ei se formeaza o pelicula apoasa de origine salivara si bacteriana.

22. Histogeneza dentinei

Dentinogeneza
Incepe din momentul cind clopotul adamantin a atins dezvoltarea finala. Dentinogeneza e un ansamblu de fenomene ce duc la mineralizarea
progresiva a zonei externe a papilei mezenchimale.
Partea central a papilei nemineralizata=pulpa
Dentinogeneza are 2 faze
a)celulara- odontoblastii sintetizeaza precursorii substantei organice a dentine
b)extracelulara- mineralizarea si formarea dentine propriu-zise.
Diferentierea odontoblastilor e conditionata de prezenta supriacenta a preameloblastilor. Membrana bazala dintre cele 2 tesuturi incepe sa
disocieze astfel incit celulelele epiteliale si mezenchimale vor fi in contact, ceea ce conditioneaza trecerea informatiei inductoare.
Odontoblastii sunt cellule secretorii asezate in palisade la periferia pulpei dentare.Au corp cellular si prleungire citoplasmatica. Matricea
dentinara e sintetizata si secretata de odontoblasti si e formata din proteine si proteoglicani. Colagenul e partea cea mai importanta reprezentind
80-85% din matrita si e sintetizat de odontoblasti sub forma de precolagen.
Molecula de precolagen e vehiculata in mediul extracellular.Aici prin asocierea moleculelor de precolagen se formeaza colagenul. In cursul
amturizarii predentinei se observa densificarea fibrelor de collagen ce vor forma o retea ce inconjoara prelungirile odontoblastilor.
Mineralizarea dentine e rezultatul impregnarii matricei secretate de odontoblasto cu saruri de Ca ce se cristalizeaza sub forma de hidroxiapatita.
Depunerea sarurilor minerale are loc sub forma de granule (calcosferite) care apoi sunt inglobate intr-o masa de saruri minerale. Fuzionarea
calcosferitelor va forma dentina intertubulara. Ritmicitatea mineralizarii e marcata prin prezenta liniilor de crestere Ebner si Owen.

23. Histogeneza folicului dentar.Structura de tesut conjunctiv care contine dintele aflat in dezvoltare. Este localizat
in interiorul osului, inainte de eruptia dentara. Din foliculul dentar ,iau nastere:-osteoblastul (formeaza osul alveolar)-
cimentoblastul (formeaza cimentul dentar)-fibroblastul (formeaza ligamentul periodontal) .
 24. Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dinţilor permanenţi.
Denumirea dintelui Faza de formare a mugurelui Faza mineralizarii
1 molar 5 luna de viata intrauterina 9 luna
Incisivul central 8 luna 6 luna dupa nastere
Incisivul lateral, caninul 8 luna 9 luna de viata postnatala
Premolarul 1 2 ani 2,5 ani
Primul molar – 5-6 ani
Incisiv central- 6-8 ani
Incisiv lateral- 8-9 ani
Primul premolar- 9-10 ani
Canini- 10-11 ani
Premolarul doi- 11-12 ani
Molarul doi- 11-13 ani
Molarul trei- variaza
25. Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dintilor temporari
Denumirea dintelui Faza de formare a mugurelui Faza mineralizarii
Incisivii La a 6-7 saptamina de viata intrauterina La a 4,5 luna de viata intrauterina
Caninii, 1 molar La a 8-9 saptamina de viata intrauterina La 7,5 luna de viata intrauterina
2 molar La a 10 saptamina de viata intrauterina La a 7,5 luna de viata intrauterina
6-12 luni postnatale- erup incisivii. Primii erup incisivii centrali inferiori, apoi cei superiori. SE incheie cu incisive laterali inferiori
12-18 luni- erup primii dintii laterali. Erup primii molari inferiori apoi cei superiori.
24-30 luni- erup caninii.
24-30 luni- erup molarii doi inferiori si superiori. La 2,5 ani se incheie eruptia dintilor temporari.
26.Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor temporari.
- Dintele cind a erupt in cav bucala radacina nu e formata si in 2 ani se formeaza radacinile.
Incisivi-2 ani
1 si 2 molar- 4 ani
Caninii - 5 ani
27.Termenii de rezorbtie a rădăcinilor dinţilor temporari.
-Resorbtia- este un fenomen histologic dictat genetic ce consta din scaderea treptata a radacinii dintilor temporari pina la
disparitia completa apoi exfolierea dintilor temporari.
-Incisivi- 5 ani
-Canini-8 ani
-Molari-7 ani
28.Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor permanenti
Debutul Terminarea
Terminarea
mineralizarii mineralizarii
Dinte cresterii Eruptia pe arcada dentara
partii partii
radiculare
coronare coronare
Permanenti Varsta
Incisiv central superior 3-4 luni 4-5 ani 9-10 ani 6-7
Incisiv central inferior 7-8
Incisiv lateral superior 10-12 luni 4-5 ani 10-11 ani 8-9
Incisiv lateral inferior 3-4 luni 4-5 ani 7-8
Canin superior 4-5 luni 6-7 ani 12-15 ani 11-12
Canin inferior 9-10
Premolar 1 superior 1 ½ ani 5-6 ani 12-13 ani 10-11
Premolar 1 inferior 10-12
Premolar 2 superior 2- 2 ½ ani 6-7 ani 12-14 ani 10-12
Premolar 2 inferior 11-12
Molar 1 superior la nastere 2 ½ -3 ani 9-10 ani 6-7
Molar 1 inferior 6-7
Molar 2 superior 2 ½ - 3 ani 7-8 ani 14-16 ani 12-13
Molar 2 inferior 11-13
Molar 3 superior 7-10 ani 12-13 ani 18-25 ani 17-21
Molar 3 inferior 17-21
 29. Organizarea lucrului în cabinetul stomatologic.
In cabinetul stomatologic trebuie sa existe locuri de munca pentru medic,sora medicala si infermiera.Locul de munca a
medicului e alcatuit din instalatia stomatologica ,fotoliu,masuta pentru medicamente si materiale si scaun pivotant.Locul de
munca al sorei medicale include masa de resortarea instrumentelor,un pupinel,steriliyator pentru seringi,masuta
sterila.Locul de munca al infermierei este compus din masa pentru sortarea ustensilelor folosite,lavoar pentru spalarea
instrumentelor.Plus la acestea ,cabinetul trebuie sa fie utilat cu un dulap pentru pastrarea materialelor si instrumentelor,un
dulap pentru materii toxice si un dulap pentru medicamente cu efect drastic.
30. Cabinetul de stomatologie terapeutică (cerinţele sanitaro-igienice, suprafaţa, ventilarea,
iluminarea cabinetului).
Cabinetul de stomatologie terapeutica pentru un medic va avea o suprafata de minimun 16 m2. Dusumeaua cabinetelor va fi:
-tapetata cu linoleum
-pardosita cu gresie
Locul de iesire a tevilor vor fi si ele chituite si vopsite cu culori nitro. Peretii si tavanul cabinetului se vopsesc cu pasta de silicat
lavabila.O conditie obligatorie de lucru cu amalganul consta in dotarea cabinetul cu nisa de ventilatie pentru prepararea
acestuia.Cabinetul va fi prevazut cu ventilatie prin refulare si aspiratie,cu ferestruici si oberlihturi. Iluminarea o asiguram prin
folosirea combinata a iluminatul natural si a celei artificiale.Lumina artificiala se imparte in 2 grupe: una pentru cabinetul
stomatologic care sa permita o activitate comoda a personalului si una pentru iluminarea cimpului operator.Cabinetul va fi
inzestrat cu lampi de cuart.
31. Instrumentarul stomatologic. Clasificarea
1. Instrumente pentru examenul stomatologic
Oglinda, sonda, pensa
2. Instrumente necesare pentru prepararea cavitatilor
 Cu energie de sursa mecanica
Freze dentare, pietre dentare, discuri, perii, pufuri, polipanturi, gume de lustruit
 Cu energie umana
Toporiste de dentina, de smalt,Daltile de smalt, lingurile, bizotatoarele de prag bingival, excavatorul dentar
3. Instrumente pentru obturarea cavitatiilor carioase
Placute de amestecat, spatula bucala si netezitoare, fuloarul, matricele si protmatricele, benzile de metal sau celuloide, bisturiu, pensa
chirurgicala.
4. Instrumente pentru finisarea obturatiilor
Pietre abrazive, discuri, freze de finisat si lustruit, periute
5. Instrumente pentru inlaturarea depunerilor
Excavator, cirlige stomatologice, dalta de smalt
6. Instrumente pentru tratament endodontic
 Pentru pemeabilizarea canalului radicular
 Pentru indepartarea continutului radicular
 Pentru largirea canalului radicular
 Pentru obturarea canalelor radiculare
32. Instrumentele pentru examinarea cavităţii bucale.
Oglinda, sonda, pensa
Oglinda dentara e compusa din miner ( lungimea= 95-135 mm) si oglinda propriu zisa
Aceste componente pot forma un ansamblu sudat sau dessurubabil.
Poate fi din otel inoxidabil, otel cromat sau nichelat, material plastic.
Oglinzile propriu zise
 Dupa imagine : plane (imaginea reala) si concave (imagine marita)
 Dupa marime – 16, 18, 20, 22, 24 mm
 Dupa aspectul tijei: dreapta cotita, in forma de furca
Sondele dentare sunt de 2 feluri: rigide si flexibile.
Sondele dentare rigide
Material: otel inoxidabil
Componente: parte activa + miner (hexagonal, L=120 mm)
Tipuri:
 Sonde dentare drepte >dinti frontali superioro
 Sonde dentare in baioneta > premolarii si molarii superiori
 Sonde curbe > zone de colet, suprafetele distale ale molarilor
 Sonde cu 2 curburi in acelasi plan >peretii interdentari
 Sonde cu 2 curburi in 2 plane diferite >peretii meziali si distali
 Sonde dentare duble
Sonde dentare flexibile = ace Miller
Pensa dentara
Material: otel inoxidabil
Lungime: scurte (120 mm) si lungi (150 mm)
Deschiderea dinte bratele active : 10 – 25 mm
Structura: instrument apucator din 2 brate curbate si efilate terminal. Dispozitivul de centrare este alcatuit dintr-un pivot pe un brat si un orificiu
pe alt brat.
33. Instrumentele pentru tratarea cariei.
Instrumente necesare pentru prepararea cavitatilor
 Cu energie de sursa mecanica
Freze dentare, pietre dentare, discuri, perii, pufuri, polipanturi, gume de lustruit
 Cu energie umana
 Toporiste de dentina, de smalt, Daltile de smalt, lingurile, bizotatoarele de prag bingival, excavatorul dentar
Instrumente pentru obturarea cavitatiilor carioase cu diferite materiale restaurative
Placute de amestecat, spatula bucala si netezitoare, fuloarul, matricele si protmatricele, benzile de metal sau celuloide, bisturiu, pensa
chirurgicala.
Instrumente pentru finisarea obturatiilor
Pietre abrazive, discuri, freze de finisat si lustruit, periute
34. Frezele stomatologice, caracteristica lor.
FREZELE DENTARE (22mm freze pt piesa cot)
Sunt instrumente care devin active prin rotatia lor si indeparteaza substanta dura prin aschiere. Sunt utilizate in stomatologia
restaurativă pentru tăierea tesuturilor dentare dure dar si pentru prelucrarea suprafetei obturatilor.
Freza dentară prezintă următoarele elemente componente:
 mânerul frezei (mandren) se adapteaza la piesa de mana
 gâtul frezei – legatura intre cap si maner
 capul frezei (partea activă) care exercită actiunea de tăiere prin prezenta pe suprafata sa a lamelelor taieteoare care pot fi in numar
de 6 - 12 - 40 utilizate pentru raclarea (exereza / indepartarea) dentinei alterate.
Clasificarea frezelor dentare
1 Dupa mâner = design-ul influentat de piesa la care pot fi adaptate si de scop:
 pentru piesa dreapta - maner cilindric drept, lung si gros
 pentru piesa contra unghi - maner cilindric cu siguranta la capatul de fixare
 pentru turbina - maner cilindric fixat prin frictiune
2 Dupa metalul din care au fost confectionate:
 Otel – se innegresc la temperatura si presiuni mari – culoarea indica faptul ca au fost definitiv alterate.Viteza conventionala. Se
folosesc doar pentru piesele contra-unghi.
 Carbura de tungsten (carbide burs) = extradure, se folosesc la turatii mari; capul de carbura e sudat de gatul de otel. Sunt mai
durabile, mai dure si mai scumpe decat cele din otel. Sunt casante – se folosesc la presiuni mici.
 Diamantate – cele mai dure si mai abrazive; marimea si distributia particulelor determina asprimea frezelor
3 Dupa forma partii active:
fisura cilidrice , fisura conice (diametru mai mic decat baza), sferice (globulare), con invers, flacara, roata, para
4 Dupa substratul asupra caruia actioneaza :
 freze pentru pregatirea cavitatilor si trepanarea dintilor
 freze utilizate la finisarea cav. prelucrarea si lustruirea obturatilor
 diametrul partii active
 forma partii active,
 piesa la care se utilizeaza,
 material
Clasificarea după forma capului activ
1 Frezele sferice (globulare) – partea activa este rotunda
Sunt cele mai utilizate si sunt active pe toata suprafata capului (lateral + varf)
marimile mari se folosesc la turatie mica pentru indepartarea dentinei alterate iar cele mici la turbina pentru initierea cavitatii; cele mai
mici (1/4) se folosesc pentru realizarea retentiilor.
Intrebuintare:
 prabusirea prismelor de smalt si creearea accesului
 indepartarea dentinei alterate in majoritatea cazurilor la viteza conventionala
 indepartarea obturatilor (de amalgam la viteza inalta)
 realizarea retentiei (de dimensiuni reduse)
 finisarea si lustruirea obturatilor din amalgam
2 Frezele cilindrice / fisură - Partea activa in forma de cilindru
Pot prezenta :
 lamele taietoare paralele cu axul lung si intre ele (taie mai neted la turatii mari)
 lamele helicoidale
 lamele paralele cu axul frezei sectionate transversal (eficiente in dentina la turatii mici)
varful : activ (racleaza) sau inactiv (neted)
intrebuintarei:
 creearea si largirea accesului
 extensia preventiva, retentiei
 finisarea si bizotarea peretilor
3 Frezele cilindrice efilate – au partea activa sub forma de trunchi de con efilat – prepararea cavitatilor pentru inlay si in unele
zone pentru realizarea retentiilor.
4 Frezele con invers (trunchi de con)
Partea activă sub forma de trunchi de con cu partea mai ascutita inspre maner, active atât pe feţele laterale cât şi pe muchii; prezintă
lamele longitudinale. Au diametrul aproximativ egal cu inaltimea
intrebuientare:
 creearea accesului (extrem de agresive)
 extensia preventiva
 desfintarea marmoratilor din santuri
 realizarea retentiei (cav.cl.I; V)
 5 Frezele in forma de para
Sunt in principiu freze con invers mai efilate, cu muchiile rotunjite; pot substitui frezele cilindrice la prepararea cav.
6 Frezele roata
forma unui disc plat cu marginea fenestrata; sunt active pe aceasta margine
intrebuintarei:
retentia cavitatilor (cl.I,V)
7 Frezele active la varf – nu au lamele taietoare pe lateral, fiind taietoare doar la capatul partii active.
intrebuientare:
 adancirea prepararii cavitatilor
 netezirea pragului gingival si a peretelui pulpar
8 Freze pentru finisat amalgam = freze finir disponibile in multe forme si marimi
caracteristici:
prezinta mai multe lamele taietoare, asezate mai strans si de adancime mai mica
indicatii :
 finisarea prepararii cavitatilor
 finisarea si lustruirea obturatilor din amalgam
9 Frezele diamantate
 Particulele abrazive = pulbere de diamant, corindon (oxid de Al), carborund verde / negru, pulbere de rubiu
 Liant rasinic sau ceramic; granulatie
mare 125-150 microni - negru
medie 88-125 microni -verde, albastru
fine 60-74 microni - rosu
foarte fine 38-44 microni - galben
 forme: globulare, cilindrice, efilate, flacara, conice, para, con invers- disponibile si pt piesa cot si pt turbina
utilizare:
slefuirea dintilor, crearea accesului, bizotarea marginilor, finisarea obturatiilor, enameloplastia
35. Instrumentele pentru finisarea obturaţiilor, caracteristica lor.
Instrumente pentru finisarea obturatiilor
Pietre abrazive, discuri, freze de finisat si lustruit, periute
DISCURILE DENTARE
Caracteristici:
 forma circulara
 diametru mare
 grosime mica
 active : o fata / ambele / muchie
 scheletul de fixare = metal / carton / hartie / plastic
utilizare: finisarea obturatilor
PIETRELE DENTARE si PERII DENTARE– folosite mai mult pentru tehnica dentara si igienizare
Pietrele dentare sunt albe sau verzi, sunt nestandardizate
GUMELE DENTARE
 Alcatuite dintr-o substanta abraziva incorporata intr-o masa de cauciuc sau numai din cauciuc
 au diferite culori in functie de marimea particulelor abrazive
 forme diverse (roata, conice, cupe)
 utilizare:- lustruirea obturatilor (compozit , amalgam), smaltului dupa detartraj
8 Freze pentru finisat amalgam = freze finir disponibile in multe forme si marimi
caracteristici:
prezinta mai multe lamele taietoare, asezate mai strans si de adancime mai mica
indicatii :
 finisarea prepararii cavitatilor
 finisarea si lustruirea obturatilor din amalgam
36. Organizarea şi structura policlinicii, secţiei stomatologice.
Institutiile de profil stomatologic sunt amplasate in cladiri aparte si doar in cazuri de exceptie in spatii nelocuibile. Ele trebuie sa corespunda
normelor igienico-sanitare si rigorilor protectiei muncii,tehnicii de securitate si rigorilor protectiei antiincendiu. In clinica stomatologica trebuie
sa fie obligator asigurata alimentarea centralizata cu apa rece si calda,canalizarea,containere cu capac pentru colectarea gunoiului si materialelor
contaminate,dupa dezinfectarea lor. Trebuie sa fie asigurata alimentarea centralizata cu energie electrica pt cazuri eventuale de pene de current.
Holul trebuie sa aiba o suprafatasuficienta pentru amplasarea pacientilor (0,3 m² pt persoana) tot aici trebuie sa fie amenajat spatial pt serviciile
“informatii”. Vestiarul pt vizitatori este organizat reiesind din calc de cel putin 0,1 m², iar pt colaboratori peste 0,8 m². Registraturii ii revine nu
mai putin de 5 m² pt un functionar, in total necesititind nu mai utin de 10 m². Un compartiment indispensabil al registraturii este incaperea de
perfectare a foilor de boala,care necesita un spatiu de 10-12 m². WC-urile pentru personalul medical sipacienti se recomanda a fi separate.
Trebuie sa fie disponibile unitati de transport si de comunicatii telefonice, iar pt pacienti un post de telefon cu cartel/fise.
Functionarea normal a unei institutii medicale necesita asigurarea sa in volum deplin cu mobila si inventar auxiliary. Serviciile si cab cu profil
pediatric nu trebuie sa comunice cu cele pt adulti, ele necesita o intrare separate,hol,vestiar.
Sectia stomatologice: cab terapeutice, cab ortopedice, laborator tehnica, chirurgie dentara, camera de sterilizare
37. Principiile de bază şi metodele de sterilizare în stomatologie.
Asepsia constituie un sistem de actiuni profilactice care au drept scop prevenirea aportului me microorganisme in plaga, organe si tesuturi ale
bolnavului in procesul oricaror manopere medicale si include:
a) sterilizarea instrumentelor, materialelor, aparatelor etc cu care contacteaza pacientul
b) toaleta mainilor si protejarea cu manusi
 c) executarea unor procedee specifice in timpul interventiilor medicale
d) efectuarea unor actiuni igienice si organizatorice speciale in institutia curativa.
Medicul stomatolog va aplica regulile generale de comportare si asepsie, care privesc urmatoarele 3 aspecte:
 Tinuta medicului si a colaboratorilor sai;
 Organizarea locului de munca
 Intretinerea si igiena cabinetului stomatologic.
Procesul de sterilizare include:
-dezinfectie
-curatire mecanica
-sterilizare propriu zisa
Alegerea metodei de sterilizare este dictata de particularitatile metodei si proprietatile materialului sterilizat
-Prin fierbere
-tratarea cu vapori sub presiune
-tratarea cu aer fierbinte
-sterilizarea rece.
Metodele de sterilizare in stomatologie
Metode fizice: tratarea cu temperaturi inalte (fierberea, tratarea cu vapori sub presiune, tratarea cu aer uscat); cu raze ultraviolete, cu ultrasunet,
sterilizare prin filtrare.
Metode chimice: aplicarea substantelor chimice in faza gazoasa (formaldehida) sau sterilizarea in solutii de preparate chimice (iod, alcool, apa
oxigenata, cloramina, etc). Conditia principala in aplicarea materiilor chimice o constituie capacitatea lor bactericida si lipsa de agresivitate fata
de materiale sau instrumente.
38. Sterilizarea instrumentelor folosite la examinarea cavităţii bucale.
Cufundarea in ultradesmith 2 % timp de 15 minute.
Oglinzile stomatologice sunt tinute 1 ora intr-un vas inchis ce contine solutie de 3% de cloramina sau o solutie de 6 % de apa oxigenata. Apoi
oglinzile sunt clatite in apa curgatoare, sterse cu un servetel steril si pastrate in tavita sterila acoperite cu un servetel steril sau intr-un vas inchis.
Sterilizarea uscata cu aer fierbinte (pupinel) timp de 20 minute la 180° C.
39. Sterilizarea frezelor.
Freze, ace endodontice, partea activă a instrumentelor de detartraj – sterilizare la autoclav sau Poupinel (130oC, 60 min)
înainte de sterilizare vor fi introduse în soluţie de deontaminare, ulterior spălate şi dezinfectate.
40. Sterilizarea pieselor stomatologice.
41. Principiile de preparare a cavităţilor carioase.
Principii generale si speciale in prepararea cavitatii
Prepararea cavitatii este o interventie de tip chirurgical care consta in exereza tesuturilor dentare alterate si crearea in coroana
dintelui a unei cavitati cu anumite caracteristici in vederea refacerii anatomo-functionala a dintelui lezat prin aplicarea in cavitatea
respectiva a unor materiale de obturatie heterogene.
Prepararea cavitatilor are:
1.Scop curativ → eliminarea procesului patologic si creerea de conditii biologice favorabile pulpei dentare pt elaborare de dentina
secundara de reactie.
2. Scop profilactic → suprimarea dezvoltarii cariei recidive sau a cariei secundare marginale.Pp. de preparare ale cavitatii au fost
concepute de Black in 1881 si corespund celor 5 clase in care se impart leziunile carioase dupa criterii clinico-topografice. Aceste
principii sunt de 2 feluri: pp generale si pp speciale.
Principii generalea → timpi de lucru necesari in prepararea unei cavitati (care sunt aceeasi indiferent de tipul de cavitate):
1. Deschiderea cavitatii;
2. Escavarea;
3. Extensia preventiva a cavitatii;
4. Asigurarea rezistentei peretilor cavitatii;
5. Stabilirea retentiei cavitatii;
6. Prelucrarea marginilor cavitatii;
7. Verificarea cavitatii preparate;
Principii speciale → fiecare tip de cavitate conform celor 5 clase a clasificarii topografice a cariilor dupa Black, astfel:
CLASA I: apartine cariilor localizate pe suprafetele ocluzale a tuturor M si PM, in fosetele
orale si vestibulare ale M si in foramen caecum la frontalii superiori.
CLASA II: cavitatiile realizate pe fetele proximale ale tuturor M si PM.
CLASA III: cavitatile realizate pe fetele aproximale ale frontalilor, la care unghiul incizal este integru.
CLASA IV: cavitatile localizate pe fetele aproximale ale frontalilor cu unghiul incizal distrus.
CLASA V: cavitatile localizate in treimea cervicala a fetelor V si O a tuturor dintilor (in cariile de colet).
Principiile fundamentale de preparare a cavitatilor carioase au fost publicate de catre medicul dentist american G.V.Black,
conform lui:
1. Marginile cavitatii formate trebuie sa fie netede, drepte,fara zimti. Marginile de smalt subminate, fara dentina subiacenta,
trebuie sa fie inlaturate, pentru a preveni fracturarea lor.
2. Indepartarea minutioasa si completa a dentinei carioase.
3. “Extensia intru profilazie”-extinderea profilactica a limitelor cavitatii carioase pina la “zone imune” cu scopul prevenirii
cariei recidivante.
4. Crearea unei cavitati in forma de caseta (cutie), este optima pentru o retentie si stabilitatea maxima a obturatiei si dintelui
fata de solicitarile aparute in cadrul masticatiei.
42.Etapele de preparare a cavităţilor carioase.
Etapele fundamentale in prepararea cavitatii carioase sunt:
I. Deschiderea cavitatii carioase
 II. Extensia preventiva a cavitatii carioase
III. Necrectomia (excizia smaltului si dentinei alterate)
IV. Formarea cavitatii; atribuirea acesteia unei forme, pentru o actiune mai buna a materialului de obturatie.
V. Bizotarea(netezirea) marginilor de smalt ale cavitatii carioase.
Deschiderea procesului carios
→ reprezinta calea de abordare a procesului carios in scopul pregatirii cavitatii.
→ uneori efectul acestui timp de lucru necesita usurarea accesului care se realizeaza cu ajutorul unei faze preliminare de subtiere a
zonei de smalt, urmata apoi de deschiderea propriu-zisa a procesului carios cu ajutorul unei freze globulare (cazul de carie cu
deschidere punctiforma), sferica sau fisurala de dimensiuni mici.
Aceasta deschidere a procesului carios trebuie realizata astfel incat sa:
• fie proportionala cu intinderea in suprafata a procesului carios;
• sa fie suficient de mare pt a permite o buna vizibilitate directa sau indirecta in procesul carios;
• sa permita un acces satisfacator a intrumentelor de lucru;
La modul general deschiderea procesului carios se realizeaza prin indepartarea in totalitate a smaltului periferic subminat de catre
procesul carios, pana se ajunge in zona de smalt sprijinit pe dentina sanatoasa.
Trebuie de tinut cont de marimea frezei, sa nu depaseasca marimea orificiului de intrare in cavitatea carioasa.
Extensia preventiva→ urmareste extinderea marginilor viitoarei cavitati in zonele de autocuratire sau in zonele accesibile curatirii
artificiale, extensie care trebuie sa mearga pana in tesut sanatos al dintelui pt a preveni aparitia cariei secundare marginale.sunt
indepartate marginile
smaltului, preparate fisurile, rotungite unghiurile si se inlatura de pe pereti dentina partial ramolita si pigmentata.
Varietatea de situatii clinice face ca extensia preventiva sa imbrace aspecte clinice particulare in raport cu tipul de cavitate.
La dintii frontali se admit concesii in ceea ce priveste prelucrarea marginilor cavitatii pt ca primeaza principiul fizionomic al zonei
frontale dar nu sunt admise compromisuri fata de indepartarea in totalitate a tesuturilor demineralizate si alterate de la marginea
procesului carios.
Forma extensiei contururilor caviatii carioase este determinata de volumul leziunii carioase si de materialul obturator ales.Black
recomanda extinderea marginii cavitatii pina la zona de autocuratire naturala, ceea ce duce la profilazia aparitiei cariei secundare.
Extensia cavitatii carioase se realizeaza cu o freza fisurala, con invers (diamantata sau din aliaj dur) la vitezae mari cu o piesa de
turbina si racire cu apa –aer.Forma accesului trebuie facuta in asa fel ca sa fie usor indepartate tesuturile carioase si aplicata fara
dificultati obturatia.
Rezistenta peretilor cavitatii→ urmareste prepararea unei cavitati cu peretii cat mai rezistenti la presiunile masticatorii transmise
atat direct asupra lor cat si prin intermediul obturatiei aplicate ulterior.
In cariile ocluzale sau proximale la dintii laterali, unde presiunile masticatorii sunt mari, peratii laterali subtiri ai cavitatii sau cei
nesustinuti de dentina sanatoasa, vor fi indepartati sau scurtati prin slefuire pana vor deveni mai grosi prin sustinerea de catre
dentina sanatoasa.
La dintii frontali se vor face concesii in asigurarea rezistentei peretilor pastrandu-se din motive estetice chiar si peretii subtiri
numai din smalt la nivel vestibular, chiar daca peretele e f subtire si nesprijinit de dentina sanatoasa la fel se procedeaza si cu
unghiul incizalsubminat → se pastreaza.
Cavitatile de colet, nefiind supuse presiunilor masticatorii, nu ridica probleme in asigurarea rezistentei peretilor
Retentia peretilor cavitatii→ mijloacele pe care le folosim in prepararea unei cavitati pt a nu permite dislocarea obturatiei cand
asupra ei actioneaza fortele de presiune, de tractiune, de alunecare in timpul procesului masticator.
Forma de retentie a cavitatilor e specifica fiecarei clase, in general se stie ca pt asigurarea retentiei trebuie sa:
• cel putin 2 pereti ai cavitatii trebuie realizati paraleli intre ei, si perpendicular pe fundul cavitatii.
• fundul cavitatii trebuie sa fie plan sau convex, dar niciodata concav (palnie).
• creerea de pereti usor divergenti spre baza contribuie la marirea gradului de retentie a intregii cavitati.
gradul de aderenta al obturatiei la pereti poate creste si datorita asperitatilor dentinare ale peretilor laterali care corespund cu
asperitatile materialului ce se va insera ulterior in cavitate.
Unele concesii se pot face pt materialele compozite care se stiu ca au un coeficient de aderenta mai bun decat a amalgamelor
Exereza dentinei ramolite (necretomia)
Aceasta etapa prevede indepartarea dentinei alterate din caviatatea obturatiei.Se inlatura zona de descompunere si demineralizare.
Timpul de curatire a cavitatii→ indepartarea in intregime a continutului procesului carios si a dentinei alterate pana la dentina
sanatoasa care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie dura, sa fie normal colorata.
In cazul in care raman mici insulite de dentina ramolita neidentificate acestea pot genera si alte procese carioase → carii recidive.
In cariile profunde apropiate de camera dentara, indepartarea dentinei alterate se va face incepand de la perferia procesului carios
spre centru, astfel incat, peretele care protejeaza camera pulpara (pulpar sau para-pulpar) sa fie ultimul asupra caruia sa se
actioneze.
Indepartarea dentinei carioase se efectueaza ori cu excavatorul ori cu freza de dimensiuni mari. Miscarile excavatorului trebuie sa
Fie indreptate dispre fund catre peretii laterali,spre a evita deschiderea accidentala a cavitatii dintelui.marimea excavatorului
trebuie Sa corespunda cu dimensiunile cavitatii,fiind prea mic poate deschide accidental cavitatea.
Frezele sunt sau sferice sau para de marime mare (din aliaj dur sau din otel).cu frezele trebuie de lucrat prin miscari
interminente
dispre fund catre paretii laterali, la turatii mici, pentru a nu trauma regiunea coarnelor pulpei si a provoca formarea unei pulpite
traumatice.
Bizotarea marginilor cavitatii.
Pentru a permite o perfecta adaptare a obturatei la marginile cavitatii, aceasta trebuie sa aiba un contur regulat, unghiurile externe
trebuie sa fie rotunjite, iar prismele de smalt periferic nesustinute de dentina trebuie sa fie indepartate. De aceea se indeparteazsa
portiunile lezate, slabite ale smaltului si li se atribuie unu caracter neted.
 Bizotarea prezinta insa deosebiri de la clasa la clasa, fiind necesara mai ales in cavitatile mari si mijlocii, la dintii laterali datorita
divergentei prismelor de smalt fata de axul vertical al dintelui (dispunere radiala).
La cavitatile aproximale, la nivelul dintilor frontali si a celor de colet se urmareste ca marginile sa fie drepte, netede, fara
Anfractuozitati, deci finisate pt ca la acestea nu se face bizotare.
Netezirea smaltului se efectueaza cu o freza de finisare din aliaj dur sau cu o piatra diamantata cu granulatie fina la turatii mici
fara presiune cu racirea aer-apa obligatorie.bizoul realizat(sub un unghi de 45 ) protejeaza obturatia de deplasare axiala sub
actiunea presiunii masticatorii.
Bizotopia smaltului permite marirea suprafetei d contact cu materialul compozit , reducerea posibilitatii formarii
microscurgerilor.
Pregatirea finala a cavitatii (toaleta cavitatii)
→ se realizeaza prin spalarea cavitatii pt indepartarea resturilor de dentina, saliva, sange, apoi se izoleaza dintele, se degreseaza
cavitatea, se usuca, se face controlul atent al peretilor cavitatii si mai ales a peretilor pulpar si parapulpar pt depistarea
eventualelor deschideri microscopice ale camerei pulpare, astfel prelucrata cavitatea se va putea efectua la nivelul ei.
→ timpul urmator: tratamentul plagii dentinare
43.Noțiune de cavitate carioasă simplă și compusă.
Daca procesul carios se limiteazadoar la tesuturile dure dentare( smalt,dentina) vorbim despre o carie simpla. La agravarea cariei
tesuturile dure dentare prin pulpita sau periodontita,procesul se obisnuieste a fi numita carie complicata. Cavitatile formate pot fi
simple ( amplasate pe una din suprafetele dentare,cavitati de cl.I,V), compuse (amplasate pe 2 suprafete dentare, cavitati de cl.
II,IV), si complexe, cind cavitatea carioasa este situata pe citeva suprafete dentare( de ex. caria circulara).

44. Cerinţele înaintate către cavitatea carioasă formată.