Modele de performanţă ale lanţului

logistic
Ideea de a formaliza şi de a evalua performanţa unui lanţ logistic, a determinat, încă din anii 1990,
grupări internaţionale de profesionişti, constituite din mari grupuri industriale, să propună demersuri de
analiză globală şi comparativă la dispoziţia întreprinderilor.
Aceste lucrări au rolul de a apropia lucrări din tablourile de bord strategice, care declină performanţa
globală a întreprinderii în funcţie de patru întrebări importante:

 Care sunt aşteptările clienţilor ?

 Care sunt aşteptările acţionarilor ?
 Care sunt procesele şi activităţile esenţiale satisfacerii acţionarilor şi clienţilor ?
 Cum se va coordona schimbarea organizării, pentru a se răspunde acestor întrebări ?

Modelul WCS (Lanţ de Aprovizionare la Nivel

Mondial)
dezvoltat de Universitatea Michigan State, propune o comparaţie între întreprinderi, pe baza evaluării
performanţei lanţului lor de aprovizionare. Patru dimensiuni sunt propuse pentru a permite efectuarea
acestei evaluări:

 Alegerile strategice in materie de decizii structurale, pentru a raţionaliza operaţiile legate

de lanţul de aprovizionare.
 Mijloacele implementate pentru coordonarea şi sincronizarea diferitelor verigi ale lanţului.
 Capacitatea de a reacţiona la evoluţiile necesităţilor clientului, adaptându-se organizării lanţului
de aprovizionare.
 Mijloacele implementate pentru măsurarea performanţei lanţului logistic.

Modelul lanţului de aprovizionare World Class implică următoarele elemente:

A. Strategie:

 existenţa obiectivelor financiare, comerciale şi impactul asupra implementării logistice;

 politica de parteneriat logistic;
 raţionalizarea reţelei de distribuţie fizice.

B. Coordonare:

 cooperarea cu alte întreprinderi, prin lanţul de aprovizionare;

 alegerea sistemelor de informare adaptate;

 schimbul şi împărţirea de informaţii;

 simplificarea şi standardizarea practicilor în cadrul lanţului de aprovizionare.

C. Reactivitate
  capacitatea de a rămâne atenţi la evoluţia cererii clienţilor;
 capacitatea de a răspunde la cerinţe urgente şi de adaptare la evenimente neprevăzute.

D. Normare

 comparaţia cu alte întreprinderi performante;

 implementarea indicatorilor de performanţă adaptaţi: coeficient de serviciu, costuri logistice,
nivelurile stocurilor, etc.

Demersul care permite întocmirea acestei grile de analiză se bazează pe două etape:

 Un chestionar, trimis regulat diferiţilor responsabili ai întreprinderii (cumpărare, producţie,

comercial, logistică), pentru a evalua poziţia întreprinderii în raport cu aceste patru dimensiuni;
 Răspunsurile întreprinderilor, comparate cu media întreprinderilor din acelaşi sector, ca şi cu
rezultatele întreprinderilor celor mai performante şi cu cele mai bune practici ale concurenţilor.

Obiectivul este de a identifica abaterile care ar putea servi intreprinderilor participante la aceste
chestionare să identifice modalităţile de îmbunătăţire.

Modelul SCOR (Supply Chain Opertions

Reference).
A fost elaborat in anul 1997, in SUA de Supply – Chain Council, o organizaţie nonprofit, alcătuită, în
principal, din practicieni dedicaţi realizării de progrese în privinţa sistemelor şi practicilor din domeniul
managementului lanţului de aprovizionare-livrare.
Este o metodologie elaborată în cadrul unei grupări constituite din mai multe grupuri mari de americani şi
care are ca obiectiv prezentarea unor elemente descriptive standard şi a unor elemente de evaluare a
fluxurilor în cadrul unui lanţ de aprovizionare. Intr-un context de globalizare a economiei şi de diversificare
a reţelelor de distribuţie: numeroase uzine, antrepozite, platforme dispersate în mai multe ţări, modelul
SCOR vizează facilitarea comunicării între diferiţi participanţi la acelaşi lanţ de aprovizionare.
Această comunicare trece prin formalizarea unui limbaj standard, a indicatorilor de performanţă omogeni,
a instrumentelor de comparare a organizaţiilor logistice. Această activitate permite întreprinderilor să se
compare mai uşor între ele şi în raport cu cele mai bune. În plus, modelul SCOR adaugă o dimensiune
financiară importantă: număr de zile de prelucrări suplimentare, ciclu financiar, rotaţie a activelor, etc.
Pentru a efectua aceasta activitate, modelul SCOR descrie întreprinderea în funcţie de patru niveluri :

 tip de proces
 configuraţia lanţului de aprovizionare
 descompunerea procesului
 descompunerea elementelor procesului

Nivelul 1 : Tip de proces. Acest nivel defineşte întinderea şi conţinutul modelului în jurul procesului:
aprovizionare, fabricaţie, distribuţie, revenire. El permite prezentarea bazelor performanţei concurenţiale.
Nivelul 2 : Configuraţia lanţului de aprovizionare . Intreprinderile configurează lanţul lor de
aprovizionare în funcţie de mai multe modele, de exemplu: distribuţie directă sau indirectă, fabricaţie la
comandă sau după previziuni, etc.
Nivelul 3: Descompunerea proceselor. Fiecare mare proces, aprovizionare, fabricaţie, distribuţie,
revenire, este descompus în diferite procese ale informaţiilor de intrare şi de ieşire. Fiecăruia dintre ele îi
sunt asociaţi indicatori de performanţă a celor mai bune practici.
Nivelul 4: Descompunerea elementelor proceselor . Acest nivel descrie acţiunile de implementat
pentru a atinge un avantaj competitiv şi pentru a se adapta concurenţei. Rezultă astfel, patru factori care
permit înţelegerea determinanţilor concurenţiali, legaţi de gestiunea lanţului de aprovizionare.

 Obiectivul performanţei dorite de lanţ. Este vorba aici de definirea unei ţinte client şi a ofertei de
valoare, vizate de lanţ. Această ofertă trebuie să fie diferenţiatoare în raport cu concurenţii,
deservită de reţele de distribuţie special concepute pentru a livra clientului această valoare.
Această orientare către client este împărţită de ansamblul de responsabili ai intreprinderii.
 Conceperea unei scheme de aprovizionare, distribuţie fizică, sistem de informaţii.
 Sincronizarea diferitelor verigi ale lanţului în funcţie de aceşti doi primi factori
 Implementarea mijloacelor de evaluare a performanţei lanţului logistic.

Obiectivul general al modelului constă în oferirea unei structuri care să asigure legătura dintre obiectivele
organizaţiei şi operaţiunile din lanţul de aprovizionare-livrare, precum şi realizarea unei abordări
sistematice a evaluării şi monitorizării performanţelor. Procesele modelului SCOR sunt: planificarea,
aprovizionarea, producţia, livrarea şi returnarea produselor.
Acest model de referinţă pentru procesele organizaţionale şi-a propus să coreleze descrierea şi definiţiile
activităţilor şi proceselor din lanţul de aprovizionare-livrare, cu măsurarea performanţelor, cu cele mai
bune practici şi cu cerinţe referitoare la software.